Două scrisori
în legătură cu siguranţa naţională – armele biologice
Prima scrisoare
adresată la data de 03.10.2001
domnului
Ministru al Apărării Rudolf Scharping
domnului
Ministru de Interne Otto Schilly
Sursa : http://www.wissenschaft-unzensiert.de/med1_9.htm
Scrisoarea este
semnată de:
HP Helmtrud
Harnack ,
Nimmerfallstr.6,
81925 München ;
Coreferent
Dr.med. H. M.Schreiber,
medic pentru sănătate
publică, microbiologie şi epidemiologie infecţioasă, Arabellastr.5, Raum
133c,
81925 München
Cele două scrisori sunt
scrise la mai puţin de o lună de zile după atacul "terorist" din
11.09.2001 din America. Atmosfera de panică, revoltă şi dezorientare a
dus la apariţia unor idei care mai de care mai alarmiste, dacă nu chiar
năstruşnice, cum ar fi un atac terorist cu arme biologice. Desigur, cei
care se pricep să manevreze şi să tragă foloase au căutat imediat să
profite la maximul de pe urma acestei poveşti. Astfel s-a născut în
Germania (şi nu numai aici) ideea unei vaccinări generale contra
variolei, agent patogen care se ştie că poate fi folosit ca "armă
biologică".
În revista „Focus“ din 01.10.2001
a apărut un articol legat de vaccinări, sub titlul „Mehr Dampf im Labor“
(Activitate sporită în laboratoare). În acest articol se relatează
despre
crearea şi punerea la dispoziţia populaţiei de vaccinuri contra
variolei. În
Germania vaccinarea contra variolei a fost oprită în 1984. Din anul 1985
nu
s-au mai efectuat vaccinări contra variolei.
Cercetarea genetică foloseşte
aceste virusuri de variolă, virusuri de vaccin, în scopul unor terapii
genetice. Tocmai de aceea cercetătorii care lucrează în acest domeniu
sunt şi
astăzi în continuare vaccinaţi contra variolei. Există un test
diagnostic de sânge,
un aşa-numit test de neutralizare, cu ajutorul căruia se poate releva
dacă la o
persoană un anumit vaccin mai oferă protecţie, deci imunitate contra
unui
virus. Acest test, spre exemplu, este curent folosit la persoanele care
lucrează în cercetarea genetică şi în cultivarea de virusuri de variolă.
Aceste
persoane trebuiesc din nou vaccinate în cazul în care prin sus-amintitul
test
se constată că nu mai există o imunitate contra virusului variolei.
În 1996 mi-a fost şi mie efectuat,
de către domnul Profesor Doctor Czerny, şeful Intitutului german pentru
cercetarea variolei din München, un astfel de
test de neutralizare. Eu fusesem vaccinată în 1944 şi respectiv 1955 în
cadrul
campaniilor obligatorii de vaccinare de la acea vreme. După 40 de ani de
la
aceste vaccinuri, în urma testului s-a constatat că încă mai eram imună
la virusul
variolei, cu o valoare de 8, în timp ce o imunitate este a fi
considerată ca
existentă dela de la valoarea de 4.
Virusurile din vaccinuri la fel ca şi
virusurile din natură, rămân toată viaţa activi în organism!
De aceea este util, din motive de
sănătate precum şi din motive financiarea, efectuarea unui astfel de
test de
neutralizare, efectuat la toate persoanele care au fost deja în trecut
vaccinate contra variolei, pentru a se putea constata dacă mai există o
suficientă protecţie (imunitate) contra virusului variolei, respectiv
pentru a
se putea şti câte şi care anume persoane necesită o revaccinare.
Astfel s-ar putea aduce liniştea
şi siguranţa în rândul populaţiei în privinţa folosirii virusului
variolei ca
şi armă biologică. Deoarece în articolul mai sus amintit din „Focus“ se
relatează şi asupra gravelor efecte secundare pe care vaccinul le poate
produce
(inflamaţii ale creerului, cu consecinţe extrem de grave pentru
sănătate) nu ar
mai fi, în cazurile unde imunitatea persită încă, necesară o nouă
vaccinare.
Astfel se pot reduce atât costurile cât şi riscurile inutile la adresa
sănătăţii populaţiei.
Teste pentru a se constata dacă
mai există încă prezentă o „protecţie prin vaccin“ în organism, nu se efectuează în mod normal. Există ipoteza
conform căreia vaccinurile
oferă o imunitate limitată în timp, deşi din practică se ştie că şi după
40 de
ani (vezi cazul meu personal - aproape o viaţă întreagă) această
imunitate
persistă.
După aprobarea unor noi vaccinuri,
la care tocmai se lucrează, nu se poate şti cu ce efecte secundare
(ireversibile) vom avea de a face în timp în cazul acestora. În
cazul unei noi vaccinări a populaţiei va
trebui să se folosească material pentru vaccinuri din 1970 şi 1978, deşi
Organizaţia mondială a sănătăţii a suspendat aceste vaccinuri ca urmare a
gravelor riscuri pe care le aduceau sănătăţii.
Un alt element deosebit de
important care trebuieşte neapărat avut în vedere este faptul
(de mult timp bine cunoscut) că vaccinurile nu impiedică o
infecţie, molipsire, o nouă infecţie respectiv o nouă molipsire şi
îmbolnăvire
(vezi Comuncatul Institutului Robert Koch din 02.05.2001). Respectiva
boală
infecţioasă, contra căreia se vaccinează, evoluează mai departe
sub-clinic, şi
tocmai de aceea boala nu mai este recunoscută, sau erupe doar foarte
slab. Şi
totuşi cei vaccinaţi pot mai departe purta şi transmite virusul! Nu
trebuie
trecut cu vederea nici faptul că aceştia (vaccinaţii) pot transmite
virusul şi
prin sânge (fenomen cunoscut deja din hepatita B, C sau HIV).
Astfel vaccinaţii
infectaţi pot devenii un pericol pentru societate prin răspândirea
nesesizată a
agentului patogen. Vaccinaţii pot deveni în acest mod în Germania
„purtători
umani de arme biologice”. În vederea cercetărilor pentru vaccinuri în
Germania
se vaccinează mai ales pisicile. Foarte frecvent apar cazuri de variolă
la
posesorii de pisici sau alte persoane care care s-au zgâriat şi astfel
infectat
în contact cu pisicile vaccinate. Persoanele respective fac parte atât
din
categoria vaccinaţilor cât şi din cea a nevaccinaţilor, la care doar o
simplă zgârietură
a unei pisici vaccinate declanşează o reacţia ca în urma vaccinului. La
animalele bolnave a fost mereu relevat faptul că este vorba despre
virusul din
tulpina MVA, care este folosit în cercetare şi care a fost pentru prima
oară
aprobat în 1978.
În literatura
ştiinţifică de specialtate se găsesc grămezi întregi de lucrări asupra
„încercărilor” efectuate pe pisici. Interesant aici este şi faptul că la
infectaţii cu variolă „de pisică” nu se relatează niciodată despre
analize de
sânge care să confirme o imunitate existentă. Rezultatele
analizelor de sânge sunt întotdeauna păstrate secret! În
literatura medicală veterinară se găsesc relatări şi asupra altor
animale care
s-au infctat de la pisici vaccinate, şi de asemenea că aceste alte
animale au
infectat la rândul lor animale sau pe stăpânii acestora.
În
consecinţă, dacă avem o rată mare de vaccinare la oameni şi la animale,
nu se
va mai putea recunoaşte de unde anume provine agentul patogen şi cum
anume s-a
răspândit el. Acesta este principiul armei biologice cu vaccinuri. Boli
infecţioase după vaccinare sau în timpul acesteia pot apare şi după ani
de
zile, când absolut nimeni nu se mai gândeşte la aşa ceva.
În articolul din „Focus“ se
atenţionează şi asupra faptului că nu toţi infectaţii se îmbolnăvesc
mortal.
Virusul, virusul vaccinului este „inteligent“. Se înmulţeşte încet, fără
a fi
recunoscut. Tocmai şi de aceea virusul vaccinului de variolă este foarte
potrivit ca armă biologică. Nu trebuieşte uitat că pentru producerea de
vaccinuri trebuiesc cultivaţi virusuri de vaccin care sunt identici cu
cei
folosiţi ca şi armă biologică. Toate virusurile însă, chiar şi cele din
vaccinuri se pot înmulţi doar în corpul viu, de om sau animal, după
contact şi
transmiterea prin sânge. Altfel ei mor relativ repede, chiar şi
aşa-numitul
virus AIDS. Şi apropos, virusurile pentru vaccinuri sunt în permanenţă
modificaţi genetic.
În anul 2000 a fost făcut cunoscut
în Australia, în timpul experimentării unui nou vaccin pe şoareci, cât
de
periculoase şi imprevizibile pot fi virusurile modificate pentru
vaccinuri.
Tocmai şoarecii sunt gazde naturale pentru foarte multe virusuri,
printre care
şi variola, dar şoarecii sunt numai purtători ai virusului, ei
neîmbolnăvindu-se. De aceea şoarecii sunt folosiţi pentru experimente şi
ca şi
armă biologică. Ei sunt mereu folosiţi ca armă biologică şi utilizaţi în
războaie. Despre acest lucru a relatat şi Profesorul Kurth, preşedintele
Institutului Robert Koch.
Vă rog să analizaţi, dacă nu este
mai raţional financiar şi mai bine pentru liniştirea populaţiei
efectuarea unui
test de sânge general pentru evidenţierea existenţei „imunităţii“. Pe
deasupra
trebuiesc luate în considerare gravele efecte secundare, fiind cunoscut
faptul
că vaccinul contra variolei a fost complect retras din uzanţă de către
Organizaţia mondială a sănătăţii în 1978, iar în Germania în 1984.
Virusurile variolei nu sunt eradicate prin
vaccinare, aşa cum se
susţine (fals) mereu. Mai degrabă
este aşa, că prin cultivarea virusului pentru produceea de vaccinuri şi
prin
vaccinare s-a obţinut de fapt rezultatul opus, supravieţuirea şi
răspândirea
virusului! În plus virusul poate deveni mereu mai agresiv şi
imprevizibil.
Pentru toate celelalte vaccinuri este suficientă o
certificare a
creşterii titerului de anticorpi după efectuarea vaccinului, contra
componentelor vaccinului, fără a se împiedica o infecţie sau
îmbolnăvire, chiar
şi în cazul vaccinurilor cu material ADN, astfel fiind certificată
eficacitatea
vaccinului. Dar în cazul vaccinului contra varilolei este necesar ca
materialul
viu din vaccin să se înmulţească încet în organism, fără a provoca o
boală
virală. Siguranţa unui vaccin trebuieşte astfel evaluată, ca în urma
vaccinării
să nu se producă nici o afecţune acută sau gravă. Deci vaccinurile şi
vaccinarea nu pot împiedica o infecţie sau o boală. Acestea pot însă
apare mai
târziu în timp, fără a fi recunoscute.
Statisticile, chiar şi cele noi de după Legea protecţiei prin
vaccinare
(din Germania) nu arată, din păcate, o distribuire a cazurilor de
îmbolnăvire
între persoanele vaccinate şi cele nevaccinate.
Vă rog să analizaţi propunerea
mea asupra unui test diagnostic de sânge pentru cercetarea imunităţii şi siguranţei populaţiei. Pentru
aceasta se poate lua legătura cu laboratorul de referinţă pentru
variolă.
Domnul Dr. Faulde, de la
Institutul sanitar central al Armatei germane din Koblenz şi care este
responsabil cu supravegherea agenţilor patogeni şi stoparea „lanţului
infecţios“, a atenţionat, în Bundesgesundheitsblatt 2001, 44:116-11136,
Editura
Springer, asupra măsurilor igienice defectuoase din Germania în ceea ce
priveşte combaterea infecţiilor, lucru care este posibil prin
încetăţenirea
periculoasei concepţii conform căreia datorită vaccinărilor nu mai
există
pericol infecţios.
În primăvara lui 2001 discuţia asupra vaccinării în
cazul febrei
aftoase a arătat că răspândirea şi transmiterea agentului patogen poate
fi
împiedicată prin măsuri igienico-sanitare adecvate. Iar noua febră
aftoasă
izbucnită în Anglia în vara anului 2001 a fost provocată de animalele
vaccinate! Virusul respectiv este caloric labil şi nu se poate înmulţi
în mod
natural vara, pe căldură. Înainte de izbucnirea epidemiei de febră
aftoasă din
Anglia, vaccinul ajunsese la armată. Se poate spune că un „război
biologic a
fost inscenat în Anglia, şi a fost transmis în alte ţări ca urmare a
măsurilor
igienice defectuoase.
În Legea protecţiei prin
vaccinare este menţionat că fiecare vaccin este o „lezare corporală“. De
aceea
vaccinarea trebuie să fie voluntară. Sau voluntară sub presiune. Căci
prin
producerea fricii şi panicii cu ajutorul mass-media se obţine prin
„constrângere“ (frică şi panică) acceptarea vaccinării, deci acceptarea
benevolă
a lezării integrităţii corporale!
Vaccinarea inutilă în cazul
confirmării existenţei imunităţii prin testul de sânge poate aduce cu
sine
răniri corporale şi daune ireparabile pentru sănătate. Nemai vorbind de
economia financiară care se poate astfel face.
Vaccinurile şi vaccinarea nici nu
duce la eradicarea agentul patogen şi nici nu îl elimină din organism.
Iar
siguranţa şi sănătatea populaţiei este suprema obligaţie a statului.
Vă rog să fiţi amabil a-mi
confirma primirea aceste scrisori şi a mă onora cu un răspuns.
Cu respect,
Harnack
O săptămână mai târziu Doamna Harnack adresează o scrisoare
asemănătoare
şi conducerii landului Bavaria (Bayern)
Scrisoare în
legătură cu
protejarea populaţiei contra armelor biologice
adresată la
10.10.2001
domnului
Prim-ministru
al Landului Bavaria Dr. Stoiber
domnului
Ministru de
Interne al Landului Bavaria Dr.
Beckstein
Sursa: http://www.wissenschaft-unzensiert.de/med1_8.htm
Landul Bavaria doreşte să
dezvolte o strategie de apărare pentru protecţia populaţiei. În cadrul
acestei
strategii un rol important urmează să îl ocupe campaniile de vaccinare
contra
diferiţilor agenţi patogeni, pentru a se putea preîntâmpina pericolul
folosirii
armelor biologice. Însă landul Bavaria este în Germania unul din
landurile cu
cele mai puţine proiecte de cercetare finanţate guvernamental (deci
independente,
nu direct finanţate de către industria farmaceutică). În mod deosebit
Comisia bavareză
de etică s-a lăsat „orbită“ de estimările pozitive făcute de concernele
farmaceutice în privinţa protecţiei oferite de vaccinare, lucru care
este
valabil şi pentru autorităţile administrative.
Legea protecţiei prin vaccinare
a fost astfel formulată, încât populaţia să fie pusă „sub presiune“ şi
determinată să accepte voluntar lezarea integrităţii corporale prin
vaccinare,
iar legea în sine este astfel concepută încât pentru eventualele
prejudicii
aduse sănătăţii răspunde vaccinatul şi nu vaccinatorul sau producătorul!
În mod
oficial NU POT EXISTA DAUNE PROVOCATE DE VACCINURI!
Medicii sunt stimulaţi financiar
ca „ajutoare executive“ în răspândirea epidemiilor. Campaniile
permanente de
vaccinare susţin în fapt o continuă răspândire a agenţilor patogeni, aşa
cum
este în cazul vaccinărilor contra rujeolei, oreionului, rubeolei şi
varicelei
unde se folosesc agenţi patogeni vii, sau în cazul vaccinurilor unde se
folosesc părţi ale agentului patogen (virusuri „slăbite“). Prin
vaccinuri boala
nu mai este , sau este foarte slab vizibilă, totuşi agentul patogen este
în
continuare răspândit!
Foarte semnificativă este în
acest sens statistica bavareză asupra rujeolei. În cazul unei afecţiuni
atât de
infecţioase, apar (în mod ciudat) doar 1-3 cazuri pe săptămână, fără
însă a se
specifica dacă bolnavii au fost sau nu anterior vaccinaţi, sau dacă
boala a
fost provocată de un virus „sălbaec“ (liber, din natură). Prin vaccinare
se
ascunde, printre altele, şi numărul real al bolnavilor infecţioşi.
La data de 11 Octombrie se va
declanşa o campanie de vaccinare în şcolile elementare din Unterschleißheim,
cu
scopul de a preîntâmpina o apariţie a rujeolei. Necesitatea unui al
doilea
vaccin este motivată prin faptul că în ciuda vaccinărilor anterioare
apar
totuşi prea frecvent cazuri de rujeolă. În realitate se doreşte vânzarea
a mai
multor vaccinuri şi astfel se „susţine“ un război biologic, fie prin
vaccinarea
antirujeolică, fie prin o nouă vaccinare antivariolică sau prin alte
vaccinuri.
Bavaria doreşte a se profila ca
un land avansat mai ales în proiectele de cercetare farmaceutică. Dar
prin
aceasta industria farmaceutică nu aduce un venit mai mare din impozite
în casa
landului, căci până să vină termenul la care trebuiesc plătite
impozitele, se
efectuează rapid vânzări şi fuzionări de firme. În Bavaria se efectuează
şi
cele mai multe experimente cu vaccinuri pe animale. Animalele sunt de
asemenea
în mod automat exterminate în cazul prezumţiei unui pericol
epidemiologic. Însă
bolile provocate prin vaccinare sunt, printre altele răspunzătoare şi
pentru
BSE.
Cea mai bună metodă de răspândire a unei
boli este cu ajutorul animalelor de companie, mai ales a pisicilor
vacinate. Şoarecii
nu mai sunt lucrativi, datorită măsurilor igienico-sanitare moderne.
Institutul german pentru
cercetarea variolei se află în München. Aici se efectuează permanent experimente pe animale şi
pe oameni,
sub mantia acoperitoare a „protecţiei sănătăţii”. Din
Bavaria sunt, începând cu 1978, virusuri
pentru vaccinuri de varicelă răspândiţi în toată Germania, camuflaţi sub
termenul generic de „proiecte de cercetare”.
Ori prin
aceasta se poate ajunge treptat la apariţia unei noi epidemii, în urma
căreia
se pot din nou recomanda vaccinări şi vinde din nou vaccinuri.
Strategiile de
vaccinare contra hepatitei B au fost elaborate în Bavaria. Şi tot
Bavaria s-a
angajat foarte activ în vaccinarea contra febrei aftoase. Industria
farmaceutică
a dezvoltat strategii care au avut ca scop „prepararea” fermierilor în
aşa fel
încât să solicite singuri vaccianrea animalelor. În Anglia febra aftoasă
a fost
înscenată printr-o vaccinare. Se vorbeşte chiar despre o nouă variantă
virală.
O astfel de „nouă variantă” nu poate apare decât prin crearea de noi
vaccinuri.
Totuşi în Anglia nu au fost efectuate vaccinări după apariţia febrei
aftoase,
acolo fiind un lucru foarte cunoscut faptul că prin acestea de fapt
epidemia
este în continuare susţinută.
Guvernul bavariei are datoria de
a asigura protecţia populaţiei contra atacurilor teroriste cu arme
biologice şi
de a crea strategii de apărare corespunzătoare. Dar pentru aceste
strategii
este mai înainte necesară o clarificare a simtomaticii bolilor, precum
şi o
analiză a măsurilor
igienico-sanitare
necesare. Metodele de diagnostic au fost neglijate,
deoarece prin vaccinuri bolile respective nu mai sunt recognoscibile.
Medicii
trebuiesc din nou „şcoliţi“ intensiv, pentru a putea recunoaşte bolile
infecţioase. De asemenea ar trebui să ne pună pe gânduri faptul că
medicii
însuşi nu vor să se vaccineze. Ei ştiu foarte bine că prin vaccinare şi
prin
permanenta „împrospătare“ a vaccinărilor, sistemul imunitar este
subminat,
slăbit. Pe de altă parte, cu cât mai multe vaccinări se vor efectua, cu
atât
mai siguri pot fi medicii că nu vor fi niciodată şomeri! Reclama
agresivă pentru vaccinare, uneori chiar şi în WC-urile cabinetelor
medicale, nu
mai este de mult un element informativ, ci o metodă de a determina
oamenii să
accepte de bună voie lezarea integrităţii corporale.
Periodic se vorbeşte despre noi
epidemii. mai corect ar fi să se vorbească despre noi epidemii provocate
de
arme biologice, adică vaccinurile. Pe uşile blindate ale depozitelor de
vaccinuri ale industriei farmaceutice se poate citi: „Atenţie, arme
biologice“
sau alte inscripţii asemănătoare!
Autorităţile de resort ale
statului german ştiu foarte bine că prin vaccinuri nu se obţine altceva
decât o
nouă epidemie, premeditat creată şi răspândită. Experţii în
vaccinuri lucrează
de regulă în strânsă legătură cu industria farmaceutică, adică cu locul
unde se
produc vaccinurile. Dacă aceşti experţi pot fi consideraţi ca buni
consilieri
independeţi, în cadrul unei acţiuni de creere şi dezvoltare a unor
strategii de
protecţie a populaţiei contra armelor biologice, desigur că este un
lucru
deosebit de îndoielnic. Acelaşi lucru este valabil şi pentru experţii
concernelor farma.
Însuşi preşedintele STIKO
(comisia germană care aprobă vaccinurile şi campaniile de vaccinare),
anterior
activ în cadrul OMS (Organizaţia mondială a sănătăţii) precum şi membrii
acestei comisii fac doar recomandări asupra vaccinurilor, însă nu au
nici o responsabilitate
pentru aceste recomandări. Comisia STIKO recomandă un vaccin de îndată
ce
acesta este acceptat pentru piaţă, pentru „desfacere“. Iar pentru
eliberarea
acestor aprobări se îngrijesc tot membrii comisiei STIKO. OMS a
devenit o
organizaţie economică. OMS trebuie să creeze „scopuri“ (de exemplu
eradicarea agenţilor patogeni) pentru a putea supravieţui, chiar şi dacă
aceste
„scopuri“ nu pot fi atinse. Prin vaccinuri sunt introduse în organism
şi
substanţe, ca de exemplu Thiomersal, care provoacă daune sănătăţii. Şi o
serie
de alte substanţe, componente ale vaccinurilor şi care nu sunt declarate
pot fi
astfel larg răspândite în populaţie, cu scopul de a o împuţina.
(Nota Qui bono:
în original în text: „um die Bevölkerung zu reduzieren“ – adică „pentru a reduce
populaţia“.)
Prin vaccinuri nu agenţii
patogeni sunt eradicaţi sau eliminaţi, ci oamenii!
Vă rog să verificaţi şi analizaţi, care sunt
măsurile efective şi eficace pentru preîntâmpinarea răspândirii bolilor
infecţioase. Vă rog să nu vă lăsaţi orbiţi de vorbe frumoase, promisiuni
şi
formulări de limbaj „inspirate“. Şi Primul Ministru al landului are el
însuşi
copii şi nepoţi, dar ca „tată“ al landului este răspunzător pentru toţi
copii
din landul Bavaria!
Cu stimă,
Harnack
Helmtrud Harnack,
Heilpraktikerin,
Nimmerfallstr. 6,
81245 München. 