Imposibila schimbare a medicinei alopat-pasteurizate

Sursa :

http://www.ihresicherheit.eu/index.php?option=com_content&view=article&id=76&Itemid=100048

   Louis Pasteur a fost un excroc. Iar acest lucru l-au anunţat ziarele deja pe la începutul anilor 90. Fondatorul teoriei infecţiei, Pasteur, şi creatorul vaccinului contra turbării, Pasteur, a „învârtit” în aşa fel experimenete efectuate în laboratorul său, încât să obţină rezultate care să corespundă teoriei sale. Astfel, turbarea a putut să o transmită de la un animal la altul, doar în momentul în care a injectat „material infecţios” direct în creerul animalului pe care experimenta. Prin nici o altă metodă nu a reuşit să declanşeze reacţii asemănătoare turbării. Nici oral, nici intramuscular, nici intravenos. Nici până astăzi nu există o modalitate diagnostică de a certifica turbarea. Boala se constată numai în baza simptomelor.

   De ce nu este permisă terapierea unui animal turbat? Pentru că s-ar putea mult prea uşor descoperii excrocheria! Ori, vaccinarea animalelor de companie este o afacere foarte rentabilă. Mulţi dintre colegii contemporani ai lui Pasteur au exprimat îndoieli serioase asupra teoriei infecţiei a lui Pasteur, precum şi asupra vaccinului contra turbării.

   Apropos, o asociaţie de protecţie a animalelor a oferit un premiu de 20.000 de Euro celui care va putea prezenta o publicaţie ştiinţifică care să conţină dovada virusului turbării. Ori pentru oamenii de ştiinţă, care se pretind specialişti, o astfel de condiţie nu ar trebui să constituie o problemă, iar suma de 20.000 de Euro este o sumă considerabilă. Şi totuşi, nimeni până în ziua de astăzi nu a pretins premiul. Nu vi se pare ciudat?

   Desigur că la vremea respectivă au fost puţini oameni obişnuiţi care să remarce acţiunea respectivă în cadrul informaţiilor din ziare. Iar medicina pasteurizată oricum s-a făcut că nu observă nimic. Şi de ce ar face-o. Ar fi avut mult mai mult de pierdut decat 20.000 de Euro.

   De fapt miza este ENORMĂ!!! Dacă teoria infecţiei se dovedeşte a fi falsă, se pierd contracte de miliarde. Cercetătorii rămân pe drumuri, şi doar nimeni nu este nebun să se facă singur şomer. Poate doar unul ca Stefan Lanka. Şi în fapt nu este vorba decât despre o TEORIE. Teoria infecţiei, învăţătură adoptată prin consens, nu prin dovezi. Teorie care nu a fost încă confirmată!

   Şi de ce ar fi nevoie să fie confirmată ştiinţific? Doar credem cu toţii în ea. Şi eu până nu de mult! Încă din primii ani de şcoală ni se bagă chestia asta bine în cap. Şi totuşi până astăzi încă nu a fost, conform legilor virologiei, vreun virus patogen certificat fără tăgadă. Nu credeţi? Întrebaţi autorităţile de sănătate asupra dovezilor. Nu veţi primi nici una! Doar răspunsuri evazive, dacă oricum le veţi primi şi pe acelea. Dar nici o dovadă! Nimeni nu poate numi o publicaţie ştiinţifică corectă, în care să fie certificat un virus patogen. Nu există nici una în toată lumea!

   În oricare altă ştiinţă, fizăca sau chimia de exemplu, în ultimii 150 de ani s-au acumulat mereu descoteriri deschizătoare de noi drumuri, revoluţionare, care au făcut ca teoriile mai vechi să fie înlăturate. Iar cercetătorii din aceste domenii au recunoscut, la momentul respectiv, că făcuseră înainte o greşeală, crezuseră ceva fals, se înşelaseră. Nu le este ruşine să faca o astfel de declaraţie. Daca ar fi să ne gândim doar la fizica cuantică!

   Numai în medicină, în ultimii 150 de ani, nu s-a schimbat nimic în privinţa teoriei infecţiei şi a vaccinării. Nici o descoperire nouă, revoluţionară. Medicina alopată a rămas ţeapănă!

   În medicina pasteurizat-alopată nu există erori! Dar nici soluţii contra afecţiunilor cronice!

   Este un scandal faptul că Asociaţiile de medici stabilesc ele singure pentru ele însăşi care sunt standardele cercetării medicale şi care anume metode terapeutice trebuiesc folosite. Iar tot ce vor ei, noi trebuie să acceptăm. Fără a cere explicaţii sau dovezi! Nu există o comisie independentă care să stabilească metodele terapeutice cele mai eficiente şi sigure. Credeţi oare că vreo asociaţie a medicilor va recunoaşte vreodată că o metodă terapeutică homeopată este mai eficientă şi mai sigură decât una alopată?

    Este un lucru recunoscut de către toată lumea că medicina de urgenţă, în cazul accidentelor, precum şi chirurgia sunt o binefacere pentru omenire. Practic, de fapt, singurele domenii în care medicina mai contează astăzi!

   Ceea ce a demonstrat însă medicina alopată în cazul afecţiunilor cronice sau sistemice este jalnic. Cercetarea medicală în această direcţie înghite de decenii miliarde de dolari din banii plătitorilor de impozite, fără a fi putut ca nici măcar una dintre aceste boli să fie vindecabilă. În permanenţă se suprimă doar simptomele, dar nu şi boala însăşi. Iar cercetătorii ne promit de peste cinzeci de ani întruna, că se află foarte aproape de o „revoluţie“ în direcţia uneia sau alteia dintre  afecţiunile cronice, doar cu scopul de a mai stoarce în continuare fonduri pentru cercetarea „vântului turbat“.

   Conform statisticilor, în ciuda măreţelor progrese obţinute de medicina alopată, bolile cum sunt diabetul, cancerul, Parkinsonul şi multe altele fac în fiecare an din ce în ce mai multe victime. Rata mortalităţii datorate lor este în permanentă creştere. Luaţi de exemplu cancerul: în afară de chemoterapie cu chimicale extrem de toxice, radiaţii şi extirpări, medicina alopat-pasteurizată nu mai are nimic altceva de oferit! Iar numărul îmbolnăvirilor de cancer creşte în fiecare an. Unde sunt „succesele“ sforăitoare? Şi oare, domnilor medici, chiar nu vă puteţi închipui de loc că jocul acesta nu mai „ţine“? Adică lumea-i proastă, nu? Dar conform unui sondaj cu un mare număr de oncologi din ţările vestice, 2/3 dintre aceştia, la o adică, ar refuza terapia standard, chemoterapia, pentru ei şi pentru membrii familiilor lor!!! Asta-i bună doar pentru noi, nu?

    De când cu tehnica genetică, medicina alopată ne fericeşte, la intervale regulate, cu noi virusuri ucigaşe. Tot la intervale regulate, care mai nou se şi succed cu o viteză din ce în ce mai mare, de pomenim cu câte o pandemie din cauza căreia nu prea moare nimeni. În afară de a vă ocupa tot timpul cu băgatul fricii în prostime, mai ştiţi să vă ocupa cu ceva? Mulţumim din inimă cartelului!

    În permanenţă cercetătorii încearcă să „rasolească“ natura în atelierele lor meşteşugăreşti. Sunt create plante modificate genetic care să aibă o mare rezistenţă contra dăunătorilor. Chipurile pentru a se folosi cât mai puţine pesticide. Şi s-a obţinut exact efectul contrar. Foamea de câştig financiar a dus la crearea de plante ale căror seminţe nu mai germinează. Astfel fermierii sunt constrânşi să cumpere în fiecare an seminţe pentru recolta viitoare. Seminţe patentate de unii ca cei de la Monsanto. Ideea asta „genială“ a ruinat mii de mici fermieri în India, şi asta doar ca un mic exemplu. Se urmăreşte câştigul financiar, uitându-se faptul că natura nu este intereasă în Rockefeller şi bursa americană. Se urmăreşte modificarea genetică a unei plante pentru a se obţine un câştig cât mai mare, uitându-se că tot ce se află pe acest pământ interacţionează. Ce modificări provoacă aceste tehnici genetice în corpul nostru nu poate încă nimeni spune. Dar în mod sigur provoacă modificări. Ne jucăm de-a Dumnezeu!  Animalele cărora li s-au dat furaje modificate genetic au refuzat hrana. Se pare că sunt mai deştepte decât noi, amărâţii „Dumnezei“.

    Iar din punct de vedere medical, tehnica genetica nu a adus încă nici un beneficiu. Decât poate celor care vreo două decenii la rândul au primit miliarde de dolari ca subvenţie pentru a descoperi cauza genetică a cancerului. Slavă Domnului, între timp au renunţat. Dar din păcate, pentru a nu pierde subvenţiile, au inventat virusuri care chipurile provoacă boli. De unde oare găsesc virologii atâtea virusuri?

    Cel mai simplu lucru, dacă te pricepi un pic la şmecherii. Gândiţi-vă doar la următorul fapt: corpul omenesc este constituit din peste 50.000.000.000 (cincizeci de bilioane) de celule. În fiecare secundă mor sute de mii de celule şi sunt  înlocuite cu alte sute de mii noi. În cadrul fenomenului de apoptoză (moartea programată a celulei) membrana celulară se rupe iar conţinutul celulei este eliberat în corp. De asemenea şi nucleul celulei se desface eliberând helixul dublu al ADN-ului. Ca urmare a acestui fapt, helixul dublu al DNA-ului se „rupe“  în bucăţi mici. În cei circa 3,5 litri de sânge din vene (subliniez, VENE) se găsesc în permanenţă milioane de frânturi din ADN.

     În cunoscutul jurnal de specialitate „Nature“ a fost publicat în 2001 un articol în care se menţiona faptul că în cadrul proiectului de descifrare a genomului uman, au fost găsite circa 450.000 de secvenţe genetice care sunt foarte asemănătoare cu ceea ce savanţii consideră a fi retrovirusuri!!! (Nature Band 409 Seite 860-921, Februar 2001).

   Deci, ce este aici aşa de greu ca printre cele 450.000 de „fragmente“ să găseşti în fiecare lună unul care aduce întrucâtva cu un retrovirus?
    Există afecţiuni în cadrul cărora un organ, sau altul, se află în suferinţă. De exemplu, hepatita este o reală  inflamaţie a ficatului, datorată (având în vedere rolul de centrală chimică şi de purificare pe care îl joacă acest organ) unei multitudini de factori toxici, începând cu alcoolul şi fumatul, trecând prin tot felul de toxine şi chimicale, şi ajungând până la stress. Desigur că în acest caz, pe lângă fenomenul absolut normal al apoptozei (moartea programată a celulelor) apare şi cel de necroză (moartea violentă şi neprogramată a celulelor).

   Deci cantitatea de ADN eliberat din celulele moarte va fi mai mare. Iar în cazul celulelor atinse de necroză, este destul de uşor de înţeles că aceste celule au avut de „suferit“ înainte de a muri violent, anormal. De unde se poate destul de uşor conchide că în aceste celule au avut loc, înaintrea morţii, o serie de perturbări. Şi deformări ale ADN-ului.

   ADN deformat şi rupt în bucăţi pe care Domniile voastre, Domnilor virologi, îl veţi găsi foarte uşor în sângele venos (de ce se face recoltarea sângelui din venă? vom vedea imediat). Drept urmare veţi ieşi pe piaţă cu un nou virus, descoperit în baza unor frânturi genetice (ADN sau ARN) care „nu par a aparţine organismului gazdă“! Domnilor, atâta timp cât lumea este ignorantă, chestia asta merge. Dar totuşi, nu toţi sunt atât de uşor de prostit. Şi din ce în ce mai mulţi încep să se desprindă de „habarnism“.  Este suspect faptul că de atâtea decenii, tot găsiţi virusuri noi, dar nici un remediu contra lor. Cam cât timp credeţi că o să mai ţină şmecheria asta? AIDS, diabet, hepatită, parkinson, MS, etc. etc. etc. Domnilor, dormiţi bine noaptea? Fără coşmsruri? Fără remuşcări? Sunteţi mândri că-i duceţi de nas pe ceilalţi? Dar atunci de ce când vi se cere dovada izolării virusului X sau Y, vă ascundeţi după corcoduş!

    Şi ce face medicina alopat-pasteurizată? Se simte omul rău, se duce la doctor, care îi ia sânge (din venă!) şi îl trimite la laborator. O operaţie extrem de anevoioasă, chiar epuizantă. Necesită un efort intelectual considerabil, nu? Doctorul trimite sângele cu menţiunea : „suspect  de .....“. Asta ca să nu se încurce cumva borcanele la laborator.  Care laborator întreprinde analizele necesare suspiciunii doctorului. Şi nici nu este de mirare că laboratorul va găsi ceva. Cine caută, găseşte. Mai ales în sângele recoltat din venă.  De ce?

   Acuma, o recoltare a sângelui din arteră este periculoasă, căci arterele, spre deosebire de vene, stau „sub presiune“. După o recoltare de sânge din arteră pacientul trebuie să suporte un bandaj foarte etanş, lucru desigur dureros. Altmineri se poate risca o mare pierdere de sânge (hemoragie). Aşa ca s-a ales metoda recoltării sângelui din vene. Până aici, totul OK. Doar că în artere sângele transportă oxigen şi substanţe nutritive, pe când prin vene sângele transportă „resturi şi deşeuri“ care sunt duse către ficat, care trebuie să se ocupe cu eliminarea lor. Ori, în laborator, în sângele din vene, nici nu este de mirare că poţi găsi te miri ce. Printre altele şi aceste resturi din celulele moarte, deci şi frânturi de ADN. Mană cerească pentru virologi.     

   Trebuie doar să cauţi, ceva vei găsi cu siguranţă! (Vezi în legătură cu aceasta şi scrisoarea Domnului profesor de biologie moleculară Dr. Heint Ludwig Sänger, din cadrul articolelor asupra hepatitei C de pe Site-ul nostru).

   De ce nu se gândesc medicii şi virologii la aceste aspecte? Mister?

   Mai degrabă cred că pentru marea majoritate a lor este mai comod aşa. Ce să-şi mai bată capul! Iar pe cei care cunosc aceste aspecte, şi totuşi nu le fac publice, îi rog să mai citească o dată citatul din Bertold Brecht de pe pagina de start a acestui Site.

   Dorinţa de câştig material!      OUI BONO?

  Oameni buni, întrebaţi, citiţi, informaţi-vă de peste tot. Numai aşa vom putea schimba ceva. NOI!

  Căci ei se pare că nu vor să schimbe nimic! Lor le e bine aşa!