Medicii morţi nu mint (adevăruri mai vechi dar încă foarte actuale)

     extrase din conferinţa susţinută de Dr. Joel D. Wallach: "Dead Doctors Don‘t Lie" din 1993; Dr. Wallace a fost nominalizat pentru Premiul Nobel în 1991

Sursa: http://www.wissenschaft-unzensiert.de/med1.htm

       Stimate doamne, Stimaţi Domni, bună seara.

  Mă aflu astă seară aici pentru a vă spune câteva lucruri despre nutriţie. Lucruri despre care foarte probabil că nu aţi auzit, iar dacă da, în mod sigur nu le-ai pus încă în aplicare.

  Câţi dintre Dumneavoastră au copilărit într-o fermă sau la ţară? Sau aţi lucrat într-una, sau poate într-o fermă de animale? Ei, sunt câţiva! Întocmai ca şi mine. Am copilărit, prin anii 50 într-o fermă din vestul St- Louis. Părinţii mei creşteau vaci. Iar atunci când creşti vaci, este foarte important să asigiri singur şi necesarul de furaje pentru vacile tale, căci acesta este scump. Deci, aveam soia, porumb şi fân. Transportam producţia la moară şi obţineam astfel furajele pentru vacile noastre. Mai adăugam câte ceva, dar nu ca astăzi, antibiotice şi hormoni, ci vitamine, minerale şi microelemente. Astfel procuram furajele necesare pentru vaci, care pe la vârsta de şase luni erau duse la abator.

   Ca şi copil eram foarte nedumerit: vitele primeau elemente nutritive vitale suplimentar, ca să crească repede, mult şi să fie puternice, iar după şase luni erau sacrificate; iar noi, care vroiam să trăim pţnă la 100 de anu fără dureri, boli şi toate cele, nu primeam astfel de suplimente. Nu prea pricepeam cum vine treaba asta. deci, l-am întrebat pe tata: „De ce primesc vacile suplimente nutritive, şi noi nu?“ Tatăl meu mi-a răspuns în stilul binecunoscut al fermierilor din Missouri: „Stai liniştit, copile! Primeşti mâncarea cea mai prospată şi mai bună din ţară, şi sper că eşti în stare să apreciezi asta!“ Aşa că mi-am ţinut gura şi am mâncat mai departe. Mai târziu am plecat la Universitate şi mi-am luat diploma în agronomie, în creşterea animalelor. După aceea am început să studiez medicina veterinară. Chiar din primul semestru am primit răspunsul la întrebarea pusă demult tatălui meu. Între timp ştim cum putem prin alimentaţie împiedica apariţia bolilor la animale.

   Dacă vrei să câştigi banii ca şi fermier, trebuie să ştii ce trebuie să faci efectiv pentru animalele tale. Deci, ca să scurtez povestea, după terminarea studiului medicinei veterinare, am plecat pentru doi ani în Africa. astfel mi-am îndeplinit un vis din copilărie şi am lucrat doi ani cu Marlin Perkins. După aceasta am primit o ofertă din partea grădinii zoologice din St. Louis, care căuta un medic veterinar pentru un proiect special. Exista o subvenţie de 7,5 milioane de dolari din partea National-Institut of Health (Institutul naţional pentru sănătate) iar ceea ce căutau cei de la Zoo era un medic veterinar care să efectueze autopsii pe animalele mari, care mureau din cauze naturale. Am fost absolut entuziasmat şi am acceptat oferta. Şi întradevăr, am efectuat autopsii nu numai în St-Louis, ci şi în alte mari oraşe ca Nwe York, Los Angeles sau Chicago. Peste tot sarcina mea era de a efectua autopsii pe animalele mari care mureau de moarte naturală, de bătrâneţe adică.

   Trebuia să găsesc o specia care se dovedea extrem de sensibilă la mediul înconjurător poluat. Era începutul anilor 60 şi lumea începuse să devină sensibilă la probleme cum ar fi poluarea aerului, a mediului, electrosmog-ul, etc. Însă ne se prea ştia exact cum trebuieşte reacţionat şi cercetat în direcţia aceasta, de aceea eu primisem însărcinarea să caut o specia animală care reacţiona sensibil la poluarea mediului. Urma ca această specie să fie folosită în sensul în care pe vremuri era folosit canarul de către lucrătorii din mină. Dacă în subteran existau emanaţii de metan, întţi leşina canarul, iar minerul avea încă timp să fugă din faţa pericolului.

   Într-o perioadă de timp de 12 ani am efectuat 17.000 de autopsii la peste 450 de specii de animale diferite. Pe deasupra şi 3.000 de autopsii la oameni care trăiseră în preajma grădinilor zoologice. Iar ceea ce am constatat în aceşti ani a fost că: fiecare animal şi fiecare om care murise de o moarte naturală, murise în fapt datorită unei deficienţe nutritive (deficienţe alimentare). Chestia asta m-a fascinat. Şi ştiţi ceva, astfel s-a închis cercul înapoi către vacile hrănite cu suplimentţi nutritivi, din copilăria mea. Fiecare moare datorită unei deficienţe nutritive, iar acest lucru se putea dovedii prin autopsii, chimic cât şi biologic.

   Am scris 75 de articole ştiinţifice pe tema asta, şi 8 cărţi, dar n-am reuşit să sensibilizez pe nimeni în privinţa nutriţiei. Astfel că m-am reîntors la Universitate şi am studiat medicina umană, pentru a putea ca tot ce învăţasem din medicina veterinară în aceşti ani să pot pune în practică la pacienţii mei. Iar pacienţii mei au fost uimiţi – eu nu – căci funcţiona. Am avut timp de 12 ani un cabinet în Portland, Oregon, iar ceea ce doresc să vă prezint astă-seară, este un rezumat al experienţei meledin aceşti 12 ani, în care am aplicat la pacienţii mei umani aspecte ale nutriţiei şi suplimenţilor nutritivi. Chiar şi dacă veţi vace numai 10% din cele ce veţi auzi astăzi aici, veţi economisi o grămadă de bani şi de nepăceri, şi veţi mai trai încă mulţi ani. Şi tot aastfel, dacă nu veţi face nimic, nu veţi obţine nimic din toate acestea. Deci, Doamnelor şi Domnilor, făceţi ceva.

   Am să vă spun ce puteţi face pentru a rămâne activi până la o vârstă înaintată. Convingerea mea este că durata normală a vieţii omeneşti este între 120-140 de ani. Există cel puţin 5 culturi în care oamenii pot atinge această vârstă. Una este cea tibetană. Apoi în Bangladesh, estul Pakistanului, cultura Hunza. În fosta Uniune Sovietică georgienii, despre care s-a crezut mereu că trăiesc mult datorită celebruluzi lor iaurt. Dar în aceaşi regiune mai sunt gelebri pentru longevitate şi armenii precum şi azerii. În emisfera sudică, în Anzii ecuadorieni trăieşte un trib de indieni la care de asemenea longevitatea este un lucru firesc; iar în sudul Perului pe lîngă Titicaca se întâlnesc des indieni care au în jur de 120 de ani.

    Nu de mult a decedat cea mai bătrână persoană din USA, Margret Steech din Redford, Virginia, în vârstă de 115 ani. A decedat din cauza unei căzături  în urma căreia fractura produsă a cauzat complicaţii.

   Deci nu ca urmare a nutriţiei deficitare? Ba da, în fapt, ca urmare a unui deficit de calciu în organism. Ea nu suferea de inimă, nu avusese cancer, nici diabet sau alte afecţiuni. A decedat la 3 săptămâni după ce căzuse, ca urmare a insuficienţei de calciu în organism. Pe lângă aceasta fiica lui Margret a declarat că aceasta avea o „dependenţă de dulciuri“. Afecţiunea poartă numele de Pica, şi se manifestă prin dorinţa frecventă de zahăr şi/sau ciocolată. Ceea ce în fapt este un semn că în organis există o deficienţă ce crom şi vanadium.

   În lumea a treia, în Nigeria, un şef de trib a decedat la vârsta de 126 de ani, iar una dintre nevestele lui a declarat că avea încă toţi dinţii în gură. Şi este de presupus că şi alte funcţii ale corpului erau în „stare de funcţionare“. Iar un nobil din Siria a murit în 1993, la vârsta de 133 de ani, după ce la vârsta de 80 de ani se căsătorise pentru a patra oară iar la peste 100 de ani devenise din nou tată (în total de nouă ori cu cea de-a patra soţie). Charlie Chaplin a murit la 94 de ani. Deci, speranţe există, nu?

    Dacă doriţi să trăiţi 120 sau 140 de ani, trebuie să aveţi grije la două lucruri:

1.     să nu cădeţi în vreo groapă

2.     să nu călcaţi pe vreo mină

   Înţeleg prin asta să nu faceţi prostii: fumatul, băutul, stressul, riscurile inutile, alimentaţia deficientă, etc. nu vă vor ajuta să atingeţi o astfel de vârstă. Iar la punctul doi, prin a „nu călca pe o mină“ înţeleg şi a evita să vă consultaţi medicul.

   Grupul de avocatură Ralph Nader a dat publicităţii în ianuarie 1993 un studiu desfăşurat pe parcursul a trei ani asupra cauzei deceselor din spitalele americane: 300.000 de americani mor în fiecare an în spitale ca urmare a greşelilor medicale. În rezultatele studiului se foloseşte conştient termenul de „omorâţi“ prin proeduri medicale false sau prin dozaje greşite ale medicamentelor. Pentru a înţelege mai exact ce anume înseamnă 300.000 de persoane decedate, ar trebui să ne gândim la faptul că în timpul răszboiului din Vietnam au murit în 10 ani 50.000 de soldaţi! Şi aici ne referim la o categorie de persoane (soldaţi) care se află în faţa unui risc evident, acela de a fi omorâţi de adversari.

   Împotriva războiului din Vietnam au protestat milioane de oameni. În schimb în cealaltă categorie „adversaurl“, plătit din bani contribuabililor (şi asta de bunăvoie), elimină 300.000 pe an, fără a ieşi nimeni în stradă pentru proteste. Nu există nici măcar un singur afiş pe care să stea scris: Feriţi-vă de medici!

     Îngrijiţi-vă singuri! Dacă ajeţi grije să evitaţi riscurile, nu va fi nevoie de nici un medic, căci nu veţi avea nici o boală pe care acesta să o terapieze „fals“!

     Avem nevoie de 91 de substanţe în alimentaţia noastră zilnică. Şi anume, 60 de minerale, 16 vitamine, 12 aminoacizi esenţiali, şi 3 acizi graşi esenţiali. Dacă unele dintre acestea lipsesc, în timp va apare un deficit. În presă apar mereu articole asupra substanţelor vitale, iar aceasta nu pentru că medicii consideră aceste lucruri foarte importante, ci pentru că aceste lucruri se vând bine. Articolul meu preferat a apărut în magazinul „Time“ din 06.04.1992. În articol (Adevărata putere a vitaminelor – cercetările au arătat că ele pot preîntâmpina cancerul, bolile cardiace şi îmbătrânirea“) sunt şase pagini cu aspecte pozitive şi doar una cu aspecte negative. Aceasta provenea de la un medic care spunea că : „....înghiţitul vitaminelor nu ajută la nimic. Primim tot ce avem nevoie prin alimentaţia noastră zilnică. Dacă mă întrebaţi pe mine, vitaminele sunt doar urină scumpă“. Adică, tradus în limbajul nostru, al celor din Missouri: „vă pişaţi banii la closet.“  Acuma, eu prefer să arunc un Euro sau doi la closet, sub formă de vitamine, decât să-i plătesc medicului vila şi Mercedesul. 

    Până la cel de-al doilea război mondial, investise 80 de milioane de dolari în sănătate, iar acuma s-a ajuns la 1,2 trilioane! Dacă s-ar aplica aceleaşi tarife din medicina umană şi în medicina veterinară, un Hamburg ar costa 200 de Euro! Pe de altă parte însă, dacă măsurile de prevenţie folosite în medicina veterinară ar fi aplicate şi în cea umană, atunci asigurarea de sănătate lunară ar fi de cel mult 10 Euro. Crd că acuma, după ce v-am facut bogaţi, stimaţi medici, este cazul să observaţi că ne sunteţi datori, şi anume nu numai cu cele mai noi produse ale industriei farmaceutice, ci şi cu studii asupra medicinei ortomoleculare. După care ar trebui să-i lăsaţi pe oameni să hotărască singuri cu ce au de gând să se îndoape, cu chmicale şi toxine, sau cu substanţe vitale.

    Dacă un producător e automobile lansează pe piaţă un model cu defecte de construcţie, este obligat să „cheme“ maşinile înapoi şi să remedieze defecţiunea. Medicina alopată omoară doar în America 300.000 de persoane anual, şi nimeni nu are nimic de spus? Nici un protest?

    De exemplu ulcerul! Mulţi dintre Dumneavoastră au auzit spunându-se că stressul provoacă ulcer. Dar, ce se spune acuma? Că este provocat de Helicobacter pilori! Dar medicii veterinari ştiau deja de 50 de ani că ulcerul la păorci este provocat de Helicobacter pilori. Şi de asemenea ştiau că acesta poate fi vindecat cu unmicroelement pe nume „Wismuth“! Mai nou şi National Institut of Health spune că ulcerul poate fi vindecat, şi anume printr-o combinaţie dintre Wismuth şi Tetraciclină. Deci, hotărâţi singuri cât vreţi să plătiţi, câţiva dolari sau o terapie costisitoare, eventual chirurgicală!

   Care este boala care produce enorm de multe decese, aflată pe pocul doi în lista afecţiunilor mortale? Cancerul, desigur. Deja în 1992 în cadrul unui studiu efectuat de National Cancer Institut şi de Harward Medical Schools-a constatat că există alimentaţie anti-cancer. Studiul s-a desfăşurat în China, într-o regiune unde mortalitatea datorată cancerului era foarte mare. În cadrul studiului au fost cuprinşi 290.000 de probanţi. În ce consta studiul? Probanţilor li s-a administrat zilnic o cantitate dublă de vitamine decât cea prescrisă prin regulile RDA (un fel de asociaţie care se ocupă de problema nutriţiei), ceea ce era , chiar şi aşa dublu, o cantitate mică. De exemplu un grup primea 120 mg de vitamina C, în loc de 60 mg cât era prevăzut în standardele oficiale.

   Un domn pe nume Linus Pauling (dublu laureat cu premiul Nobel) susţinea că în cazul în care doriţi să preântâmpinaţi un cancer, trebuie să luazi zilnic 10.000 mg de vitamina C. Zâmbiţi? Păi să vedem. Toţi medicii contemporani cu Paulig sunt morţi, iar astăzi Pauling este în vârstă de 94 de ani, şi lucrează 7 zile pe săptămână cîte 14 ore pe zi.

    Deci probanâii au primit cantitate dublă, şi nu s-a întâmplat nimic. Cantitate dublă a fost administrată şi din vitamina A despre care se spune că ar fi otrăvitoare, şi tot nimic. La fel şi la zinc, molibden sau riboflavin. Doar într-o anumită grupă de probanţi s-a obţinut un succes remarcabil: la grupa care primise o combinaţie de vitamina E,Beta-Carotin şi selen, în dozaj triplu faţă de cel prevăzut legal. (Cred că vă este clar că acest „prevăzut legal“ este întenţionat stabilit de madici a fi atât de mic încât să nu aibe eficacitate, pentru a putea spune că... aruncăm banii la closet). Într-o grupă probanţii au primit selen într-o cantitate dublă timp de 5 ani. Rezultatul? Mortalitatea generalî s-a redus cu 9%. Cea cauzată de cancer s-a redus cu 13%, iar în cazul cancerului de stomac şi esofag (foarte frecvent în regiunea respectivă) mortalitatea a scăzut cu 21%. Oare de ce nu suntem informaţi de medicii noştri şi asupra acestor aspecte, astfel ca să ne putem singuri forma o imagine amplă asupra posibilităţilor terapeutice?
   O altă poveste drăguţă este aceea a artritei, şi este descrisă de către Harward School şi de Boston Veteran Hospital într-un articol publicat în 24 Septembie 1993, sub titlul (Cartilajul de găină micşorează durerile şi inflamaţiile pacienţilor bolnavi de artrită“. Deci, ce au făcut medicii? Au luat pacienţi care nu mai răspundeau la nici o medicamentaţie standard (cortizon şi toate celelalte). Singura şansă pe care o mai aveau aceşti pacienţi era operaţia.

   Cercetătorii de la Harvard au căutat pacienţi voluntari, care erau dispuşi să mai rabde durerile încă trei luni, amânâduli-se operaţia. În total s-au oferit 29 de persoane ca şi voluntari. Terapia consta în administrarea unei linguriţă plină-vârf cu cartiaj de găină o dată pe zi. Poate că iarăşi o să zimbiţi! Ei bine, după 10 zile, toţi pacienţii nu mai aveau dureri. După 30 de zile puteau să deschidă capacul unui borcan cu castraveţi (închis în vacuum) după ce înainte nu puteau ţine în mână nici măcar un creion. Iar după trei luni toţi pacienţii aveau tioate articulaţiile în complectă stare de funcţionabilitate.

   Deci, după trei luni de zile, cartilajul de găină funcţionase ca şi un medicament. Ba chiar mai eficace decât cele cunoscute, şi mult mai ieftin ca preţ. De unde rezultă că folosise un nou medicament: cartilaj de găină! Deci atenţie să nu iontraţi în conflict cu legea medicamentelor, atunci când, mâncând găină, roadeţi şi capetele cartiaginoase ale oaselor. Căci s-ar putea spune că practicaţi ilegal medicina (fără licenţă).

   Cam acelaşi lucru s-ar putea spune şi atunci când mâncaţi usturoi sau ceapă, morcovi sau varză, când folosiţi condimente, fructe, nuci, etc. etc. Nu-i aşa că nici nu aţi bănuit cât de buni medici sunteţi? Atenţie însă să nu vă reclame vreun medic alopat că practicaţi medicina fără licenţă, că ajungeţi în puşcărie!

   Surse ideale de carilaj sunt de exemplu gelatina sau catilajul de rechin.

   Toată lumea a auzit de Alzheimer, nu? Acum 50 de ani, pe vremea când eram un puştan, nu exista aşa ceva. Este o boală nouă, şi încă una „mare“. Aproape fiecare a doua persoană peste 65 de ani este atinsă de această afecţiune. Unele persoane chiar înainte de această vârstă. Doar că deja de acum 50 de ani medicii veterinari ştiau cum să prevină astfel de afecţiuni. Cu o doză mare de vitamina E amestecată cu ceva ulei din plante (datorită solubilităţii vitaminei E în ulei). Este o nebunie totală.

    Căci în Iulie 1992 Universitatea din San Diego, California a dat publicităţii un studiu în care se arată că vitamina E diminuează efectele Altheimer (pierderea memoriei). De unde rezultă că medicina alopat-pasteurizată umană este în urma medicinei veterinare cam cu 50 de ani! Poate că nici n-ar fi rău, data viitoare când vă mai deranjază ceva, să vă duceţi la consult la medicul veterinar din cartierul Dumneavoastră!

   Bun, haideţi să coborâm ceva mai jos,. şi anume la rinichi. Pietre la rinichi, mai exact. Ce vă recomandă medicul? Să nu mai consumaţi lapte, nici un fel de alimente care conţin calciu! Şi în nici un caz suplimenţii şi vitaminele astea care conţin atâta calciu! Exclus!

   De ce spun medicii asta? Simplu, poate nu o să credeţi. Din ignoranţă. Au încă în minte ideea prostească precum că pietrele la rinichi (compuse în mare parte din calciu) se formează din calciul pe care îl inroduceţi în organism prin alimentaţie! Ei bine, în realitate se petrece exact contrariul! Acest calciu provine din oasele Dumneavoastră, ca urmare a unei osteoporoze. Vedeţi, şi acest lucru îl ştiam deja de peste 50 de ani în medicina veterinară. Dacă se dorea ca la animale să nu apară pietre la rinichi, se adăuga suplimentar calciu în furaje. Şi pe deasupra magneziu şi bor.

   Şi iarăşi i-a trebuit medicinei alopate 50 de ani ca să descopere şi chestia asta. În Martie 1993 Harward Medical School a publicat o relatare în care se putea citi cum că pericolul de a se forma o piatră la rinichi este înlăturat prin administrarea de caciu! Studiile au certificat faptul că persoanele cu un o alimentaţie bogată în calciu (de ex. vegetale crude) au mult mai puţine şanse să capete pietre la rinichi! la un mare studiu au participat 45.000 de persoane împărţite în cinci grupe. În grupul de persoane în a căror alimente se găsea cel mai mult calciu, nu s-a constatat absolut de loc apariţia unei pietre la rinichi!

   O foarte interesantă statistică am făcut eu însumi în privinţa anunţurilor mortuare ale medicilor şi avocaţilor. Aşteptarea de viaţă medie în USA este de 75 de ani. dar în categoria profesională a medicilor este de doar 58 de ani! Tocmai această categorie, medicii, care vă dau mereu indicaţii asupra cum trebuie să vă controlaţi viaţa pentru a putea trăi cât mai mult şi cât mai sănătos! Sfaturi foarte bune, cum ar fi: fără cafea, margarină în loc de unt, puţin zahăr, sare deloc, fără vin şi încă alte astfel de sfaturi năstruşnice. Probabil că ei înşişi procedează astfel. De unde şi aţtepatarea de viaşă de 58 de ani! Acuma pe cine să credem, pe cei care trăiesc numai (în medie) 58 de ani, sau pe cei care trăiesc 120 de ani?

   Să ne gândim un pic la medicul Stew Burger. A scris o serie de cărţi de succes despre sănătate: „Veşnic tânăr“, „20 de ani mai tânăr în 20 de săptămâni“, etc. Da, şi a murit la 40 de ani! Tragic. Vreţi să-i urmaţi sfaturile? A murit de cardomiopatie, şi ştiţi de fapt ce este aceasta? Deficit de selen! Aceaşi afecţiune poate apărea şi la animale. Şi ştiţi ce face fermierul? Injectează selen în alimentele animalelor. Iar Dr. Burger, care a scris 5 cărţi despre nutriţie, a murit la 40 de ani ca urmare a unei nutriţii defectuoase. Nici el nu-şi aruncase banii la closet sub formă de urină. În schimb medicina alopată are o soluţie pentru cardiomiopatie: transplantul de inimă, care costă 750.000 de dolari!

    Un alt caz, cel al Dr. Gayle Clatch, chirurgă şef al clinicii cardiologice din West St. Louis. Şi ea a decedat ca urmare a unui infarct cardiac.

    Vă mai amintiţi de sindromul Pica? Dependenţa de dulciuri? Şi fermierii cunosc această boală, căci ea apare şi la animale. de exemplu, vacile care au un deficit de minerale ca urmare a mulsului, încep să roadă pietre sau oase vechi de pe câmp. iar fermierul ştie că acesta este un semn de deficit de minerale. Şi la femeile gravide este la fel. Brusc, în mijlocul nopţii , viitoarea mămică se trezeşte cu nevoia imperioasă de a mânca îngheţată cu castraveţi muraţi. Ceea ce indică o nevoie accentuată de substanţe vitale.

   Un pre-stadiu al unui deficit de selen sunt petele maronii (petele „de ficat“ sau „de bătrâneţe“), respectiv o deteriorare cauzată de radicalii liberi. Ceea ce înseamnă ca trebuie să complectaţi suplimentar cu selen. După vreo 4-6 luni veţi observa că aceste pete încep să dispară. Şi asta nu numai în exterior, dar şi în interior, la ficat, inimă sau rinichi. Şi chiar şi creer.

   Şi câţi dintre Dumneavoastră au o glicemie prea mică? Să zicem 10%. Este un semn tipic pentru deficienţă de crom şi vanadiu (acuma să nu vă apucaţi să tăiaţi bucăţele din trusa de chei de la maşină, făcute din aliaj de crom-vanadiu). Această deficienţă conduce la probleme cu zahărul, pe de o parte hipoglicemie, care netratată, duce la diabet.

   Deficitul de bor trebuie să îl aibe mai ales femeile în observaţie, căci borul ajută calciul să rămână în oase, şi astfel se preîntâmpină o osteoporoză. De asemenea borul ajută la femei în producţia de estrogen, iar la bărbaţi în cea de testosteron. Atunci când femeile au deficit de bor, apar urmările negative ale menopauzei, iar bărbaţii nu mai ştiu dacă poartă pantaloni sau rochie.
   Vă mai amintiţi, am spus că avem nevoie de 91 de substanţe vitale. Şi avem noroc, căci plantele conţin aproape toate aceste substanţe vitale. Există însă mulţi care cred că dacă manâncă cipsuri, mănâncă legume. Este puţin probabil că veţi obţine toate substanţele vitale doar din alimentaţia modernă normală. Aşa că dacă doriţi să aveţi o viaţă lungă, îngrijiţi-vă de suplimentarea alimentaţiei cu substanţe vitale.

   Cu mineralele este o altă poveste, căci ele nu pot fi sintetizate de către plante. Astfel că suplimentele minerale sunt absolut o necesitate.

   Să luăm un exemplu. Calciu. Deficitul de calciu este cauza a peste 140 de afecţiuni diferite. Osteoporoza este cunoscută de toţi. Se află pe locul 10 între maladiile grave în USA. Şi această boală este scumpă. Înlocuirea unul şold costă 35.000 de dolari, fără a mai vorbi de dureri şi de costurile pentru fizioterapia recuperatoare. La animale nu cunoaştem osteoporoza.
   Să zicem că sunteţi fermier, şi aveţi 100 de vaci şi 100 de tauri, dar nici un viţel! Oproblemă gravă. Deci îl întrebaţi pe doctor ce se întâplă. iat doctorul veterinar nu va controla vacile, ci taurii. Au osteoporoză! Cu şoldurile slabe, nu mai pot să se urce pe vaci. Deci pentru 70.000 de dolari, îţi punem şolduri noi la taur. Desicul, fermierul nostru va scoate pistolul, şi, bum, bum, va împuşca.... nu, nu veterinarul, ci taurul. La banii aştia îşi poate lua şapte tauri noi.

    Bine doctore, va întreba fermierul nostru, dar ce pot să fac ca noii tauri să nu capete şi ei osteoporoză? Cât mă costă chestia asta? Simplu, de 50 de cenţi calciu introdus în furaje, şi dispare osteoporoza.  Deci, fermiere, bei o ceaşcă de cafea mai puţin, şi ai să-ţi poţi permite aşa ceva. Acelaşi lucru este valabil şi pentru oameni.

   Mai există şi paradontoza, retragerea gingiilor. Dentistul vă va spune că dacă vreţi să preîntâmpinaţi acest lucru, trebuie să vîă spălaţi pe dinţi după fiecare masă. Dacă veţi crede aşa ceva înseamnă că îmi veţi cumpăra şi vila mea din Bucegi, cu vedere la mare. Am văzut la viaţa mea zeci de mii de animale, de la şoareci până la tigri, şi nici unul nu avea nici carii şi nici paradontoză. Ah da, şi nu aveau nici periuţă de dinţi şi nici Colgate la tub roşu. Da, sigur că le mirosea respiraţia, dar nu aveau carii. Nu avem paradontoză la animalele din ferme, căci veterinarul se îngrijeşte contra osteoporozei. Iar paradontoza este o osteoporoză a oaselor faciale. iar dacu aţi ajuns aşa de departe ca seara să vă puneţi dinţii în pahar, înseamnă că aveţi o osteoporză avansată.

   Şi uite aşa am ajuns şi la artrită. 80% din artrite sunt provocate de o osteoporoză a oaselor articulaţiilor. Medicul vă va prescrie un analgezic sau un antiinflamator (care voravea efecte foarte nefavorabile asupra ficatului). Este ca şi cum, mergând pe autostradă, vi s-ar aprinde beculeţul roşu care vă indică o pierdere de ulei la motor. Ce veţi face? Veţi tăia cablul care duce la respectivul beculeţ? Aţa cum face medicul Dumneavoastră, prescriindu-vă analgezice? Nu cred. Suferiţi de artrită, îndepărtaţi chimic durerile, şi vi se pare că totul este în ordine? deci, vă duceţi mai departe la dans, faceţi sport, fitnes, căci nu vă mai doare, dar vă veşi uza şi mai tare articulaţiile. Astfel îl veţi face şi mai bogat pe medicul Dumneavoastră căci veţi avea în curând nevoie de un nou şold. Operaţie!

   Aveţi insomnii? Medicina alopat-pasteurizată are contra acestora două metode: ori somnifere, ori barbiturice. Doar datorită unei supradozări de barbiturice mor în fiecare an în USA 10.000 de persoane. Dar este ăn ordine. Căci este unprocedeu prescris de medic. Şi avem încerdere în medici, căci ei au grije de noi, nu?

   Aveţi crampe musculare? Luaţi calciu!

   Sindromul premenstrual? Se recomandă extirparea colului uterin (mai nou sunt oareşce virusuri de vină, dar asta nu se inventase încă la vremea când avea loc respectiva conferinţă). Absolut inutil. Anual în USA se extipă 280.000 de coluri uterine. Altfel cum să poţi plăti rata la casă şi la Mercedes? Până şi American Medical Association spune că sunt inutile. Dar nu am auzit încă de un medic care să-şi fi pierdut licenţa pentru asta. Universitatea din San Diego a publicat acum trei ani un studiu care certifică faptul că problemele emoţionare în cazurile de PMS (sindrom premenstrual) se reduc la jumătate ca urmare a unei dublări a dozei zilnice de calciu.

   85% dintre americani au probleme cu coloana vertebrală. Ce se întâmplă? Osteoporoza coloanei vertebrale.Sau aveţi probleme cu o discopatie? Pe lîngă deficienţa de calciu, mai „ beneficiaţi“ şi de o deficienţă de cupru. pentru insomnii, pentru PMS, pentrucrampe musculare, pentru pietre la rinichi, pentru paradontoză, luaţi mai mult calciu. Pentru hipertensiune, luaţi mai mult calciu. Pentru artrită, luaţi mai mult calciu. Gândiţi-vă cât vă costă toate aceste boli, şi cât vă costă un supliment de calciu.

   Hipertensiune? S-au efectuat ample studii, care au costat 2 miliarde de dolari, în care probanţii au fost puş pe diete sărace în sare. rezultatul? O reducere uşoară a tensiunii în doar 0,3% din cazuri! Din 5.000 de cazuri, căci atâţia probanţi au participat la aceste studii. Rezultatul este că nu prea contează dacă mâncaţi sărat sau nu. Dar un alt studiu, tot cu 5.000 de probanţi au fost „trataţi“ cu o doză dublă de calciu faţă de cea prevăzută legal în RDA (1.700 pînă la 2.500 mg zilnic). Acest studiu a fostîntrerupt după 6 săptămâni. De ce, veţi întreba? Simplu: pentru că 85% dintre probanţi nu mai aveau hipertensiune.

   Acuma, Doamnelor şi Domnilor, v-a spus medicul că este egal câtă sare mâncaţi, dacă veţi dubla cantitatea de calciu? Cum, nu? Nu mă mir!

   Vaccinurile şi antibioticele! Deja în urmă cu 40 de ani, în 12.03.1955 scria Dr. B. Dupperat, medic la spitalul din Saint-Louis, în „Press Medical“: „Vaccinurile provoacă leucemie! Organismul trebuieşte cât mai mult timp posibil păstrat curat, iar vitalitatea sa trebuieşte menţinută prin fizioterapie. În prezent ne „procurăm“ singuri bolile, cancerele şi debilităţile ca urmare a encefalitelor, prin folosirea medicamentelor, vaccinurilor şi a abuzului chemoterapeutic. Cancerul poate fi redus la frecvenţa de îmbolnăvire de acum 30 de ani, dacă vom opri modificările din organismul nostru cauzate de medicamente, radiaţii, antibiotice şi vaccinuri“.

    Timp de 20 de ani au fost administrate vaccinuri antigripare la milioane de oameni. Vaccinuri cultivate pe ouă de găină, care erau infectate cu virusul leucemiei (care ştim acum că nu există, dar cu ceva erau precis infectate), se poate citi într-o monografie (Nr.29) care a apărut în Decembrie 1968 la Institutul Naţional pentru Cancer din USA. În textul acestei monografii se mai poate citi că: păsările fuseseră foarte timpuriu infectate cu un vaccin contra afecţiunilor pulmonare, care era contaminat cu virusul leucemiei. 

   (Astăzi se ştie destul de exact faptul că substanşele conţinute de vaccinuri provoacă o largă gamă de afecţiuni psihice, dintre care cea mai cunoscută este autismul, şi circa 20% dintre copii americani suferă în urma unor astfel de dereglări).

   Cine cunoaşte faptul că în raportul directorului general al comitetului executiv al Organizaţiei moniale a sănătăţii asupra vaccinului contra varilolei (vărsatului) din anul 1977 se confirmă următoarele: „Nimic nu confirmă faptul că vaccinul contra variolei a eliminat întradevăr boala, sau că măcar a făcut-o să bată în retragere. Toate datele duc spre concluzia că dispariţia variolei nu are nimic de a face cu vaccinul.“

   În Franţa vaccinarea contra difetriei din anul 1948 a provocat o răspândire razantă a bolii. Hector Grasset în cartea sa "Le Transformisme Medical" ne oferă interesante exemple asupra felului în care pot fi falsificate statisticile, mai ales prin tehnica comparării merelor cu perele.

    Jurnalul medical „Jama“ cercetează în numărul său din 8 Iulie 1982 o epidemie de pertussis care izbucnise în statul Meryland în 1982, şi concluziona cu cuvintele: „În ciuda faptului că 98% dintre copăii fuseseră vaccinaţi cu trei doze, cazurile de pertussis au fost foarte frecventa. 50% dintre cazuri au fost bolnavi (la pat) dimp de o săptămână sau chiar mai mult. 18% dintre copii sub un an au avut pneumonii.“

   Iar în legătură cu poliomielita, o gravă epidemie a izbucnit în anul 1970 în oraşul Niort, deşi autorităţile franceze spuseseră mai înainte că 90% dintre persoanele între 1 an şi 32 de ani fuseseră vaccinate ("Parasien Libere" din 13.12.1969).

   Însă despre rezultatele obţinute contra poliomielitei, şi nu numai, cu ajutoru dozajelor mari de vitamina C, nu s-a vorbit în nici unul dintre cele trei congrese internaţionale asupra poliomielitei care au avut loc în acei ani. Din experienţa personală ştiu că vitamina C în dozaj ridicat este eficace contra răcelilor, gripei şi a altor boli, dacă se are în vedere un dozaj corespunzător (de exemplu în cazul răcelilor de 20-30 grame pe zi). Se pare că dozajul ridicat este foarte important în eficacitatea vitamieni C.