Quibono - Un expert pediatru-vaccinarea

Un expert pediatru şi mitul vaccinării

Sursa: http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2009/11/14/Expert-Pediatrician-Exposes-Vaccine-Myths.aspx

14 Noiembrie 2009

(Scurtă prezentare făcută de Dr. Joseph Mercola: Dr. Larry Palevsky este un pediatru care a urmat New York School of Medicine şi unul dintre proeminenţii noştri pediatri care, după părerea mea, este în măsură să argumenteze ştiinţific necesitatea de a reconsidera în mod serios ideea vaccinării ca opţiune în prevenirea anumitor boli.)

Diferenţa dintre ceea ce înveţi în şcoală şi realitate

Citate din Dr. Paleysky:

“În timpul studiilor credeam că vaccinurile sunt complect sigure şi complect eficiente, şi nu aveam nici un motiv să cred altceva. Toate informaţiile care-mi stăteau la dispoziţie este destul de “standard” în toate şcolile medicale, iar învăţătura şi literatura ştiinţifică era aceeaşi în toată ţara (USA). De-a lungul anilor însă, începând să practic medicina şi folosind vaccinurile, credeam că înţelegerea şi cunoaşterea vaccinării o stăpâneam pe deplin. Dar treptat, experinţa acumulată prin folosirea vaccinurilor şi informaţiile pe care părinţii mi le dădeau asupra vaccinărilor au început să devină din ce în ce mai diferite faţă de ceea ce învăţasem în şcoală şi în timpul rezidenţiatului.”

“…. Astfel am început să-mi clarific o cu totul altă imagine, am început să cercetez studiile existente, să ascult din ce în ce mai atent relatările părinţilor, am găsit o serie de alţi practicieni care împărtăşeau aceleaşi îngrijorări, anume că vaccinurile nu fuseseră certificate ca fiind sigure şi nici efective, toate acestea având la bază literatura de care dispunem astăzi.”
“… nu pare că studiile ştiinţifice de care dispuneam erau concepute corect pentru a putea certifica şi testa siguranţa şi eficacitatea.”

„Astfel atenţia mi-a fost atrasă de faptul că ingredientele vaccinurilor nu erau în fapt corect testate, că grupurile de pacienţi nu erau selectate corect şi că multe concluzii asupra siguranţei şi eficacităţii vaccinurilor pur şi simplu nu îndeplineau normele ştiinţifice necesare pe care fusesem învăţat să le respect în timpul studiilor din facultate.“

Au fost întradevăr vaccinurile salvarea contra bolilor din trecut?

Medicina convenţională (şcolastic-alopată) ne învaţă că epidemiile de polio şi variolă au dispărut datorită vaccinurilor, şi foarte multe dintre bolile cu care ne-am confruntat în sec.XX în USA au fost „înfrânte“ datorită puterii şi rigorii implementării politicii de vaccinare. Între timp însă există o grămadă de studii în literatura medicală care arată că de fapt există o serie de alte motive pentru care aceste afecţiuni infecţioase au dispărut.
Spre exemplu un studiu publicat în 2000 în „Pediatrics Journal“ descrie cum, înainte de cel de-a doilea război mondial, majoritatea bolilor infecţioase , cum ar fi difteria, tetanusul, pertussis, influenza, parapertussis, tuberculoza sau scarlatina au fost reduse, înainte ca vaccinurile şi antibioticele să fie disponibile şi să fie folosite contra acestor afecţiuni.

Motivul pentru reducerea ratei de incidenţă şi mortalitate a acestor afecţiuni a fost în principal implementarea strategiilor de igienă publică, incluzând:

- Apa potabilă curată

- Condiţiile de viaţă şi locuit mai bune

- Îmbunătăţirea sistemului sanitar

- Îmbunătăţirea nutriţiei

Există foarte multe astfel de exemple.

Au fost efectuate până acuma studii de siguranţă potrivite?

Cred că dacă îi veţi întreba de unde îşi obţin informaţiile, marea majoritate a medicilor (americani) vor spune că citesc publicaţiile „American Academy of Pediatrics“, cele de la AMA sau de la CDC. Dar aş provoca colegii să citească cu atenţie ei înşişi studiile efectuate pentru a vedea singuri cât de adecvate şi ştiinţific sunt acestea efectuate, dacă folosesc un grup de pesoane adecvat sau dacă sunt făcute cu un grup de control. Sunt componentele vacinurilor îndeajuns de bine studiate?

Este o diferenţă între a fi expus unui virus sau bacterii, a unei intoxicaţii cu un metal greu sau poluării aerului şi alimentaţiei prin intestine şi piele, sau a vă fi injectate aceste lucruri direct în organism? Am cercetat îndeajuns ce se întâmplă din momentul în care vaccinul este injectat în corpul unui copil? Este suficient să ai anticorpi pentru a fi protejat împotriva unei boli?

Din ce în ce mai multe studii în ultimul timp vin să ne arate că:

- Nu au fost până acuma efectuate studiile corect şi adecvat

- Anticorpii nu sunt modalitatea finală prin care organismul se apără şi se protejează;

- Că există o mare diferenţă în modul în care copii procesează materialele care intră în organism pe calea alimentaţiei sau respiraţiei în comparaţie cu injectarea lor in corp;

- Că există materiale care se acumulează în organism şi provoacă dezechilibre în sistemul imunitar;

- Că există anumite particule în vaccinuri care ajung direct în creer;

- Că există secvenţe străine ADN care se integrează în ADN-ul nostru propriu;

Pentru foarte mulţi specialişti constituie un şoc să descopere o astfel de deficienţă în informaţiile asupra siguranţei şi eficacităţii vaccinurilor şi să constate că foarte multe studii în ultimul timp ridică grave suspiciuni asupra siguranţei şi eficacităţii acestora, care au fost foarte puţin sau chiar de loc studiate. Ceea ce avem astăzi este o politică unilaterală; un mod îngust şi exclusivist de a gândi care nu permite o dezbatere constructivă. Ştiinţa este un teren în care pui o întrebare, găseşti un răspuns şi în care nu trebuie să existe prejudecăţi sau influenţe care să modifice aceste întrebări şi mai ales răspunsurile găsite. Ori aşa ceva nu se petrece în privinţa vaccinurilor.

Astăzi îmi este foarte greu să mă gândesc, fără a-mi veni lacrimi în ochi, la faptul că ani de-a rândul am participat la vaccinările de rutină ale sute sau poate mii de copii, cărora probabil prin aceasta

le-am produs daune de sănătate. (Unii mai au încă şi caracter!)

Felul în care un medic experimentat acceptă vaccinarea poate evita daunele aduse sănătăţii

Dr. Mercola spune: „Dr. Palevsky şi-a început investigaţiile serioase în urmă cu circa 10 ani, ca urmare a faptului că mulţi dintre părinţi i se plângeau de simptomele care apăreau la copiii lor în urma vaccinărilor. Interesant este că exact la fel s-a întâmplat şi în cazul meu, ca urmare a îngrijorărilor foarte serioase ale unei mame, a cărei familii era în răspunedrerea mea medicală. Aceasta a persistat cu răbdare în a-mi arăta evidenţele care îi provocau aceste îngrijorări şi mulţumesc Domnului că am ascultat-o!

Din păcate, în mod tragic, foarte mulţi medici sunt mult prea aroganţi pentru a asculta relatările unei mame (fără studii medicale) sau pentru a pune în discuţie problematica vaccinării. Majoritatea pediatrilor sunt îndoctrinaţi atât de puternic de cătra dogma vacinării, încât consideră orice reacţie negativă ca urmare a unei vaccinări doar ca o pură coincidenţă fără vreo legătură cu vaccinul însuşi. Doar foarte puţini medici îşi pun întrebarea: Cum se face de apar atât de multe coincidenţe?

Dr. Palevsky spune în acestă privinţă: „Ţi se rupe inima cand vezi aceşti copii care se dezvoltă normal, sunt vioi, vorbesc, şi deodată devin apatici, privesc în gol, îşi încetinesc dezvoltarea sau şi mai rău, dezvoltă astmă sau alergii şi care nu au unde fi duşi, căci medicii le spun părinţilor că habar n-au ce vorbesc. Dar copilul acela este… real! Literatura de specialitate arată că sunt schimbări în sistemul imunitar al copiilor care sunt vaccinaţi, mai ales dacă sunt vaccinaţi înaintea vârstei de un an! Literatura şi studiile de specialitate ne arată că există din ce în ce mai mulţi copii care suferă de afecţiuni cronice şi care în fapt au deficienţe ale sistemului imunitar. Şi tot această literatură de specialitate arată că există un anumit rol fundamental pe care vaccinările îl joacă în afectarea şi perturbarea acestui sistem imunitar.“

„…Atunci cănd mă uit la studiile publicate de American Academy of Pediatrics şi de CDC, şi care spun că nu există nici o corelaţie între vaccinare şi autism sau vaccinare şi astmă, nu pot să spun decât că aceste studii nu respectă standardele ştiinţifice! Nu poţi să vii cu un studiu în care ai doar 25 de copii şi să spui că acest studiu certifică faptul că nu există nici un copil care să sufere prejudicii de pe urma vaccinării. Ori acest lucru îl face mass-media: ei iau această concluzie şi o pun în faţă, scris mare pe prima pagină a ziarelor <<VACCINAREA NU CREAZĂ AUTISM>> Dacă te uiţi atent la un astfel de studiu, în care nu există un grup de control, şi în care sunt cuprinşi DOAR 25 de copii, nu ai cum să emiţi o decizie categorică şi finală asupra unei întregi populaţii vaccinate, doar după analizarea a 25 de cazuri!“

National Vaccine Information Center (NVIC) – Centrul naţional de informare asupra vaccinării – tocmai a adunat 100.000 de dolari şi caută în continuare donaţii şi sponsorizări pentru a putea permite efectuarea unor studii conduse de cercetători independenţi, care să nu fie influenţaţi de comanditarii lor comerciali. Există deja un studiu care compară starea de sănătate a copiilor vaccinaţi vis-a-vis de copii nevaccinaţi. Este publicat în „Journal of Allergy and Clinical Immunology“ din Aprilie 2005,

Sursa: http://www.jacionline.org/article/S0091-6749%2805%2900026-6/abstract şi ia în discuţie grupuri de copii complect vaccinaţi, parţial vaccinaţi şi care nu au fost deloc vaccinaţi. Investigatorii au chestionat părinţii asupra raportării afecţiunilor atipice (alergie, astmă, eczemă sau febra fânului). Investigatorii nu ştiau din care grup face parte copilul respectiv (studiu orb). În momentul în care au fost centralizate şi analizate datele, au constatat că numărul cel mai ridicat de „rapoarte” asupra acestor afecţiuni provenea de la părinţii copiilor complect vaccinaţi, pe locul doi situându-se relatările părinţilor cu copii parţial vaccinaţi, iar de la părinţii copiilor care nu fuseseră deloc vaccinaţi au venit cele mai puţine relatări!!!

Investigatorii au executat analize statistice pentru a vedea dacă datele se bazează pe modificări sau pe diferenţe statistice reale, şi au găsit că existau diferenţe statistice semnificative între cele trei grupuri. Ei nu au putut înţelege cum erau posibile aceste diferenţe, deoarece consensul general acceptat era că vaccinurile sunt absolut sigure şi complect efective.

Bazându-ne pe aceste relevări iniţiale, este evident că avem nevoie în continuare de studii clarificatoare pentru aceaşi veşnică întrebare: se repetă aceste rezultate cu populaţii diferite din diferite părţi ale ţării, pentru a putea scoate la iveală adevărul. Desigur tema a stârnit un viu interes printre specialişti, printre politicieni, printre oamenii obişnuiţi şi chiar printre adepţii teoriilor conspiraţioniste. Dar noi avem nevoie de studii ştiinţifice serioase, corect şi independente, şi nu de teorii conspiraţioniste… Dacă suntem de partea ştiinţei, şi dacă recunoaştem faptul că în această direcţie există o majoră lipsă de informaţii corecte şi independente, vom putea ştii în final ce anume avem întradevăr de făcut“

Sunt unele vaccinuri mai sigure decât altele?

Mulţi s-ar putea să fie surprinşi de răspunsul Dr. Palevsky: „...conform cercetărilor mele asupra vaccinului, precum şi a ceea ce am învăţat despre microbiologie şi virologie, nu pot înţelege cum un vaccin cu un virus înauntru poate fi sigur.” Ceea ce foarte mulţi oameni nu ştiu este că un virus nu este viu, în sine şi prin sine. Este pur şi simplu un fragment de ADN sau ARN. Şi chiar în sine însuşi, nu poate să „facă” nimic. Pe deasupra este atât de mic încât nu poate, eventual, fi văzut decât cu microscopul electronic. Este cu foarte mult mai mic decât o bacterie, care poate fi văzută cu microscopul obişnuit (optic). Astfel încât virusul nu poate fi izolat atunci când faci (produci) un vaccin. Tot ceea ce poate fi izolat este ţesutul, indiferent că este de origine umană sau animală, despre care SE CREDE că este infectat cu un virus specific anume.

Astfel atunci când este făcută o cultură virală sau un set de culturi care conţin virusul specific respectiv, acestea conţin ADN al persoanelor sau animalelor care au fost deja infectate. Aceste celule sunt luate şi crescute pe celule animale, indiferent că sunt celule din rinichi de maimuţă sau din embrioane de ou. Atunci când aceste celule sunt amestecate împreună, ele se desfac şi se recombină, ceea ce înseamnă că ARN de la celulele animale se amestecă cu ARN de la celulele cunoscute ca fiind infectate cu virus (fără însă a avea o dovada efectivă, ci doar se „presupune“ a fi infectate). Astfel prin definiţie un vaccin viral conţine ADN animal şi/sau uman străin.

De aceea dacă aveţi alergie la ouă, nu puteţi primi un anumit vaccin (produs pe embrion de gaină) deoarece se ştie că există proteină din ou în vaccin. Deci se ridică evident întrebarea, cât de sigur este materialul viral injectat care este „legat“ în ADN-ul celulelor străine?

Ce studii au fost până acuma făcute pentru a verifica ce ADN străin intră în corpul Dvs.; sau dacă pătrunde (se cuplează) la ADN-ul Dvs.; dacă anumite sunbstanţe pătrund în creerul Dvs.; sau dacă nu cumva există material viral „străin“ faţă de cel „presupus“, deja dinainte prezent în ADN-ul animalului respectiv?

Pericolul constituit de adjuvanţi

Adjuvanţii sunt folosiţi în vaccinuri cu scopul de a crea un răspuns imunitar suficient de puternic (creşterea titterului de anticorpi). Deci amplifică răspunsul imunitar. Dar există evidenţe clare că adjuvanţii, cum sunt aluminiul şi squalen influenţează sistemul imunitar, astfel încât în timp ce obţii o reaţie mai puternică a sistemului imunitar, în acelaşi timp îi aduci prejudicii. În mod deosebit la copii acest lucru poate provoca afecţiuni cronice.

Înseamnă aceasta ca să nu ne mai vaccinăm niciodată? Dr. Palevsky spune: „Această decizie trebuieşte lăsată individual părinţilor. Sunt un adept al informării conştiente, al deciziei conştiente şi bine informate. Care este eventualul risc al bolii? Ce se poate întâmpla dacă copilul Dvs. capătă o anumită boală? Şi cât de bine cunoaşteţi aceste riscuri în comparaţie cu riscurile aduse de vaccinare şi de efectul vaccinării asupra copilului Dvs. (vaccin simplu sau vaccinuri multiple). De abea după ce părinţii cunosc şi sunt informaţi asupra tuturor acestor aspecte, ei trebuie şi pot să ia o decizie în cunoştinţă de cauză. Rolul meu nu este acela de a spune părinţilor să facă vaccinul acesta sau să nu-l facă pe celălalt, deoarece fiecare părinte trebuie să ia o decizie în baza informaţiilor şi evaluării corecte a situaţiei. Ei trebuie să ştie cum poate apare sau nu boala, care este stadiul real al cunoştinţelor ştiinţifice disponibile şi dacă se simt mai confortabil cu un rău pe care-l cunosc (boala) sau cu un rău pe care nu-l cunosc (vaccinul).“

Şi ce este cu vacinul contra gripei porcine?

„Dacă veţi citi prospectul vaccinului H1N1, veţi observa că acolo se specifică faptul că acest vaccin a fost produs la fel ca şi vaccinul antigripal sezonal. Rezultă că deoarece se crede că acest vaccin este bine cunoscut şi lipsit de riscuri, automat şi vaccinul contra H1N1 este sigur. Dar ar trebui să fie bine ştiut faptul că nu au fost efectuate studiile necesare de siguranţă pentru acest vaccin!

De asemenea este incorect să le spui părinţilor sau altor persoane că deoarece te-ai îmbolnăvit de gripă, trebuie că ai gripă porcină. În studiile făcute, persoanelor care au făcut gripă li s-a recoltat material din gât şi nas, şi a fost găsit virusul H1N1.

Dar ceea ce lipseşte din aceste studii este un grup de control format din persoane sănătoase, cărora să li se fi recoltat material în acelaşi mod, pentru a se vedea dacă nu au şi ei acelaşi virus H1N1, deoarece faptul că cineva este bolnav şi are în mucoasele nazale virusul H1N1, nu înseamnă ca acesta a şi stat la cauza declanşării bolii. Ceea ce ar trebui făcut este un studiu pe un grup de persoane potrivit în care să se vadă dacă persoanele prezintă în organism virusul şi fără să prezinte simptome de boală.

Deci nu avem astfel de date; practic nu ştim. Nu ştiu dacă întradevăr putem spune cu o bună certitudine ştiinţifică că persoanele care sunt bolnave de gripă şi sunt diagnosticate cu H1N1, au întradevăr ca şi cauză primară a bolii (gripă) virusul H1N1.“

Care ar fi alte metode pentru a te proteja de gripă?

Din nou, există o serie de evidenţe clare în literatura medicală care arată că o igienă corectă, odihna (somnul), o dietă potrivită, suplimente potrivite cu vitamine (şi mai ales nu uitaţi în primul rând de vitamina D, dar şi de vitamina C) pot de fapt preveni o gripă. Mulţi insistă asupra faptului că indivizii vaccinaţi îi „protejează“ pe cei nevaccinaţi. Adică refuzând beneficiile vaccinării, cei nevaccinaţi îi pun pe ceilalţi în pericol. Are sens o astfel de opinie? Dr. Palevsky spune: „Bine, dar cum poate opri vaccinarea ca virusul să îl poţi mai departe cu tine în mucoasa nazală? Nu te vei îmbolnăvi, poate, dar poţi transporta virusul dintr-o parte în alta!“

Fapt este că vaccinarea nu poate impiedica o persoană (vaccinată) să „care“ virusuri sau bacterii în nas, în trahee, în intestine, în căile respiratorii, pe piele sau în organism. Dar foarte mulţi nu înţeleg seminificaţia acestui fapt, şi au fost „aduşi“ la ideea că, fiind vaccinat, nu vei transmite virusul şi prin aceasta îi vei proteja pe ceilalţi. Această speculaţie nu se bazează pe fapte ştiinţifice, şi nici măcar logice!

Dr. Palevsky spune: „Tot acest concept al „imunizării colectivităţii“ este foarte interesant, deoarece am fost învăţaţi că un anumit procent din populaţie se va îmbolnăvi activ. De aceeaun anumit procent din populaţie care va face boala activ, va împărţi protecţie în restul de populaţie care nu a făcut boala activ. În ştiinţa vaccinării, se explică sau se ajunge la concluzia că dacă vaccinăm o anumită parte a populaţiei, vom „împărtăşi“ protecţie şi celor care nu au fost vaccinaţi. Ori acest lucru nu a fost dovedit a fi adevărat, deoarece în teoria „imunizării colectivităţii“ ideea de bază este boala activă (făcând boala şi trecând prin ea, devii imun, lucru care este şi în beneficiul celor care nu s-au îmbolnăvit încă, adică „împarţi“ cu alţii imunitatea, boala ne mai putându-se răspândi). Ori ştim că vaccinarea nu mimează boala naturală!

Deci nu putem folosi acelaşi model de“imunizare a colectivităţii“ dintr-o boală naturală în politica vaccinărilor. Ce este cel mai interesant pentru mine este faptul că întregul concept de „imunizare a colectivităţii“ cade în faţa faptului că există un ciclu de viaţă propriu al virusurilor sau bacteriilor, şi factorul care activează sau dezactivează aceşti agenţi patogeni se poate să nu aibe nimic de a face cu un anumit procent din populaţie care a fost infectat.

Tot ce trebuie să facem este să ne uităm un pic la izbucnirea SARS. Virusul de care ne temeam şi care nu a infectat 70-80 la sută din populaţie, pentru a se putea „împărtăşi“ o imunitate colectivă la restul de 20-30, care nu se vor îmbolnăvi. Şi aceasta deoarece virusul a avut propriul lui ciclu de viaţă, venind şi plecând fără a îmbolnăvi procentul necesar pentru crearea unei imunităţi colective. Deşi aceasta nu a existat, virusul a murit singur. Ceva anume l-a activat, şi tot ceva anume l-a stopat, şi aceste „ceva“-uri nu au nimic de a face cu o „imunitate colectivă“ sau cu o vaccinare.

Este absurd că crezi că un copil care a fost vaccinat nu mai este purtător de bacterii sau virusuri împotriva cărora a fost vaccinat. Dacă, în fapt, copii au fost vaccinaţi, atunci de ce părinţii şi autorităţile de sănătate se tem de cei care nu au fost vaccinaţi, în loc să se simtă confortabil în postura de „protejaţi“! Este absurd să crezi că vaccinându-ţi copilul l-ai protejat şi în acelaşi timp să crezi că nu este protejat împotriva celor care nu s-au vaccinat, şi care eventual „cară“ cu ei cine ştie ce organisme secrete şi distrugătoare.

Diferenţa dintre imunitatea naturală şi imunitatea indusă prin vaccinare

Este important să înţelegem că boala naturală are o foarte mare influenţă asupra sănătăţii organismului. Palevsky spune: „În şcoală, mentorii pe care i-am avut au tratat copii de gripă în anii 40, 50 şi până în anii 80 cu odihnă, lichide şi suplimente adecvate. Mulţi dintre aceşti copii au avut deficite de dezvoltare care au dispărut o dată ce boala s-a terminat. Aceste afecţiuni virale crează un stimul pentru sistemul imunitar al copiilor (îl antrenează). Şi dacă nu îi lăsăm să facă aceste boli, ce le vom produce de fapt sistemului lor imunitar? Îl vom slăbi şi handicapa!

Trebuieşte înţeles foarte clar că există o mare deosebire între imunitatea naturală şi cea produsă prin vaccinare. Când copii se nasc, ei dezvoltă o imunitate naturală contra a sute de mii, milioane de microorganisme pe care ei le respiră, le primesc prin apă şi mâncare sau prin piele. Sistemul lor imunitar la nivelul căilor respiratorii, intestinelor şi pielii funcţionează ireproşabil, protejând organismul de influenţele din lumea exterioară. Acest sistem imunitar are propria memorie şi funcţionează după principiul dominoului, creând mereu o nouă memorie şi noi răspunsuri imunitare care conferă corpului anticorpi şi protecţie.

Este hotărâtor felul în care sistemul imunitar se maturizează în copii noştri. Prin alimentaţie sistemul imunitar primeşte informaţii, transmite informaţii tuturor componentelor sale şi crează un răspuns imunitar, memorie imunitară şi anticorpi. Prin injectarea de material în organism, ratezi acest prim şi crucial pas, această primă linie de apărare. Prin vaccinare creezi doar anticorpi. Dar acest lucru nu crează imunitate pe termen lung, căci nu cează nici un fel de memorie care apare atunci când respiri, mănânci sau esti murdar (pe piele). O expunere nu duce neapărat la o boală. Declanşarea unei boli are de a face mai ales cu starea sistemului imunitar.

Pericolul vaccinurilor combinate

Un aspect deseori ignorat este potenţialul sinergetic dăunător al vaccinurilo combinate, care în fapt nu a fost niciodată studiat. Nimeni nu cunoaşte ce efecte are interacţiunea dintre bacterii şi virusuri în vaccinurile administrate ca parte a vaccinării infantile, sau a interacţiunii cu tiomersal sau cu mari cantităţi de aluminiu, aşa cum în multe dintre aceste vaccinuri se poate găsi.

„Un om de ştiinţă pe nume Boyd Haley a efectuat o serie decercetări asupra ingredientelor vaccinurilor şi a efectului acestora asupra celulelor nervoase precum şi a efectului cumulat al ingredientelor din mai multe vaccinuri asupra celulelor nervoase. Haley a aratat în mod specific că Thimerosal (sodiu-etilmercur-tiosalicilat - C9H9HgNaO2S) provoacă o serie de daune celulelor nervoase. (Nota Qui bono: Thimerosal şi Thiomersal sunt unul şi acelaşi lucru!) Atunci când se mai adaugă şi aluminiu la Thiomersal, este nevoie de mai puţin Thiomersal pentru a aduce daune celulelor nervoase.

De asemenea daca se mai adaugă şi Neomicin (un antibiotic folosit în unele vaccinuri) puterea destructivă a aluminiului şi mercurului împreună este încă o dată mai mult potenţată (mărită). Şi dacă celulele nervoase se vor afla în prezenţa testosteronului, acţiunea destructivă a ingredientelor vaccinului va fi cu mult mai puternică decât dacă aceleaşi celule se vor afla în prezenţa estrogenului. Acest lucru este îngrijorător, dar pe de altă parte explică de ce raportul dintre copii autişti deste de 4:1 în favoarea băieţilor (de patru ori mai mulţi băieţi autişti decât fete)! Deci trebuie răspuns şi la întrebarea dacă întradevăr testosteronul face ca unii copii (băieţi) să fie mai sensibili la o influenţă negativă din partea ingredientelor din vaccinuri.

O problemă majoră este faptul că nici unul dintre aceste studii de toxicitate nu au fost efectuate pe oameni (doar pe animale de laborator, mai ales şoareci). Aceasta deoarece se motivează că este

„ne-etic“ să efectuezi astfel de studii. (În schimb, să laşi milioane de copii să moară de foame este foarte etic, nu?) Dacă este ne-etic să faci aceste studii, atunci este şi mai ne-etic să administrezi aceste vaccinuri fără să cunoşti exact efectele pe care ingredientele le au asupra a milioane de copii!!!

Astfel că ne lipsesc o serie de date importante, iar datele pe care le avem la dispoziţie sunt la fel de „ne-etice“ deoarece sunt efectuate doar de companiile producătoare de vaccinuri.

(Nota Qui bono: Ati întâlnit vreodată un negustor care să vă îndemne să-i cumpăraţi marfa spunând că acestea este toxică?)
Pentru informaţii asupra Dr. Palewsky sau pentru contactarea acestuia:

www.drpalevsky.com ; contact info@drpalevsky.com

Traducerea : Qui bono

Video în Internet cu Dr. Boyd Haley:

Boyd Haley Interview -Mercury/Autism/OSR

http://www.youtube.com/watch?v=UYM2lM2O--Q (şi următoarele; trei episoade)

Mercury Toxicity & Autism

http://www.youtube.com/watch?v=GQYISvsgq6s (şi următoarele; patru episoade)

De asemenea deosebit de interesant:

Global Vaccine Agenda - Mercury and Autism

http://www.youtube.com/watch?v=d7_xfUV4kSo&feature=related (şi următoarele; în zece episoade)

Articole asupa efectelor Thiomersalului: (aste pentru că tot sunt unii care susţin că nu există studii care să arate efectul nociv al mercurului!)

http://mercury-freedrugs.org/

"A comprehensive review of mercury provoked autism"

"Autism spectrum disorder-associated biomarkers for case evaluation and management by clinical geneticists"

"Biomarkers of environmental toxicity and susceptibility in autism"

"A Prospective Study of Trans-sulfuration Biomarkers in Autistic Disorders"

"Neurodevelopmental Disorders, Maternal Rh-negativity, and Rho(D) Imune Globulins: A Multi-center Assessment"

"A Review of Thimerosal (Merthiolate) and Its Ethylmercury Breakdown Product: Specific Historical Considerations Regarding Safety and Effectiveness"

"A prospective assessment of androgen levels in patients with autistic spectrum disorders: biochemical underpinnings and suggested therapies"

"Neurodevelopmental Disorders After Thimerosal-Containing Vaccines -A Brief Communication (VAERS Database)"

"A Comparative Evaluation of the Effects of MMR Immunization and Thimerosal on the Population Prevalence of Autism (US Dept. of Education - Ecological Study)"

"A Meta-Analysis Study (VAERS Database)"

"A Prospective Study of Rho Immune Globulin as a Risk Factor for Autism (Assessment of Autism Clinic Database - Case-Control Study)"