Binecuvântare sau dezastru?

Minune medicală sau Fata Morgana

 

Partea a doua

 

Cercetare asupra efectelor adverse ale vaccinurilor

Efecte adverse, epidemiologie, jurisdicţie, propuneri ale EFVV

Raport al EFVV (European Forum for Vaccine Vigilance) efectuat în baza mărturiilor a 1.000 de cazuri.

Sursa : http://www.impfkritik.de/efvv/bericht/Deutsch.pdf

 

Cap.1 – Mulţumiri (nu este tradus)

Cap.2 – Istoricul EFVV (nu este tradus)

 

Cap.3 - Epidemiile şi vaccinările în Europa

(acest capitol a fost scris de Dr. Juan Manuel MARIN OLMOS din Barcelona).

   Vaccinările sistematice sunt mereu prezentate ca fiind o mare victorie a medicinei preventive. Această afirmaţie este adânc înrădăcinată în minţile oamenilor – mai ales în cele ale membrilor corpului medical. Iar acest lucru a dus la ceea ce mulţi denumesc astăzi „mitul vaccinării“.

   Acest mit se bazează pe trei elemente principale, pe un fel de „Sfântă Treime“ a credinţei alopate:

Credinţa în eradicarea afecţiunilor infecţioase prin şi datorită vaccinării;

Credinţa în siguranţa vaccinurilor (lipsa sau existenţa a foarte puţine efecte secundare);

Credinţa într-un raport costuri/foloase în favoarea vaccinării (rentabilitate);

   Eroarea de a rezuma patologia bolilor infecţioase pe binomul microorganism-gazdă, fără a ţine cont de alţi factori, stă la baza practicii vacinării.

Epidemiile

   Ştim că „revoluţia industrială“ a produs schimbări adânci în viaţa populaţiilor din Europa pe parcursul secolelor XVIII şi XIX.  Este un fapt cunoscut că la marginea oraşelor s-au adunat familiile sărace, în aşa-numitele mahalale, cartierele sărace. Literatura vremii ne relatează mişcător şi detaliat condiţiile de viaţă din aceste cartiere.

   Este deci logic ca în astfel de condiţii (în mod deosebit este vorba despre condiţiile de igienă şi cele sanitare) să izbucnească epidemii, unele necunoscute în Europa până la acea vreme (holera, febră galbenă-malarie) altele cunoscute dar care acuma iau o amploare deosebită (variolă, difterie, scarlatină, tuse convulsivă, tuberculoză). Au apărut boli care pe fondul condiţiilor mizerabile de trai ale muncitorilor s-au dezvoltat luând amploarea unor epidemii.

   Cauza principală a lor a fost „pauperismul“, deci sărăcia. Ulterior, acest pauperism a fost rebotezat „patologia subdezvoltării“, deci este clar că vorbim despre condiţii de trai care astăzi sunt specifice ţărilor subdezvoltate din lumea a treia. Caracteristicile social-economice şi de sănătate din aceste zone ne arată cum trăiau înaintaşii noştri în secolul XIX: subnutriţie, condiţii de locuit deplorabile (multe persoane îngesuite în spaţii mici), locuinţe nesănătoase, lipsă de condiţii de igienă şi instalaţii sanitare, rata naşterii şi mortalităţii extrem de ridicată, etc.

   Astfel apare un nou concept: boala ca realitate socială. Acest concept era deja cunoscut din secolele anterioare (în 1700 B. Ramazzini a publicat „Traité des maladies des artisans“), dar legătura dintre sărăcie şi boală începe să se impună în gândirea medicală deabea în secolul XIX, întărită mai ales de epidemiile de holeră. Primele studii statistice au relevat clar inegalitatea claselor sociale în faţa bolilor. Apariţia şi dezvoltatea „igienismului“ care a dus la apariţia conceptului de „sănătate a poporului“ este urmarea logică a acestor observaţii şi constatări.

   Măsurile luate şi dezvoltarea economică au făcut ca pe parcursul secolului XX condiţiile de viaţă să se schimbe radical. În paralel cu aceasta s-au schimbat şi profilurile epidemiologice ale bolilor care în trecut, în secolul XIX, au decimat populaţia Europei. Astfel aşa cum în secolul XIX cauza principală a bolilor şi deceselor erau bolile infecţioase, tot aşa în secolul XX principala cauză o constituit-o bolile degenerative şi mai ales afecţiunile cardiace, care duc cel mai adesea la deces.

   Totuşi dezvoltarea vaccinurilor de tip „Jenner“ precum şi descoperirea microbiologiei, folosirea acesteia în medicină precum şi noile medicamente au dus la dezvoltarea pe mai departe a vaccinurilor. Iar aceast lucru a stimulat corpul medical să se preocupe prioritar de studiul afecţiunilor infecţioase, fără a-şi mai face probleme legate de politica socială. Iar descoperirea antibioticelor a întărit această tendinţă către „medicamentele miraculoase“ care ar trebui să elimine pentru totdeauna microbii.

   Astfel că în întreg secolul XX au stat faţă în faţă două modele de gândire, care se bazează ambele pe gândirea originară hipocratică. Uneori au existat puncte şi acţiuni comune, dar în mare cele două grupe se deosebesc fundamental prin modul în care sunt interpretate sănătatea, viaţa, boala şi realitatea epidemiologică. Pe scurt spus:

-pentru unii este importantă combaterea bolilor şi epidemiilor prin măsuri care să modifice adânc modul de viaţă;

-pentru ceilalţi este important să ignore tocmai cele spuse mai sus: problemele de sănătate vor fi pur şi simplu eliminate prin măsuri medicale, care sunt mai presus de orice alt fel de măsuri, şi mai ales să „prevină“ problemele de sănătateprin intermediul vaccinării sistematice.

   Dezvoltarea vacinologiei (practica vaccinării) este simultană cu cea a industriei chimice şi farmaceutice, care a devenit între timp atotputernică. Astfel că discuţia ştiinţifică a fost  tot mai des acaparată de marketing şi propagandă. Şi în acest context vaccinul s-a transformat în singura armă care poate permite dispariţia bolilor infecţioase. 

   Dar un studiu mai atent al dezvoltării epidemiologice al majorităţii bolilor împotriva cărora se vaccinează, în paralel cu studiul bolilor împotriva cărora nu se vaccinează (împotriva cărora nu există vaccin) ne arată în fapt cu totul altceva. Ca exemple pentru această afirmaţie o să descriem  trei boli „legendare“, deşi există multe altele, cum ar fi tuberculoza, gripa sau rubeolă, care merită la fel de mult o mai atentă analiză.

   Difteria este o boală împotriva căreia se vaccinează de decenii, deşi datele asupra începerii programelor de vaccinare în diferite ţări variază puternic. În anii 20 ai secolului trecut s-a început vaccinarea contra difteriei. În Franţa vaccinul este obligatoriu din 1938, în Germania a fost masiv folosit în timpul naziştilor precum şi după război. În Franţa în anii de dinainte de război efectele bolii se estimau la circa 15.000 de cazuri anual. În timpul războiului însă această cifră s-a tripal, iar numărul deceselor s-a dublat. În Germania existaul la 100.000 de persoane 12,4 cazuri. În Norvegia se numărau 17.000 de cazuri în 1919, iar în 1939 doar 54 de cazuri; în 1908 au existat acolo 555 de decese cauzate de difterie, în timp ce în 1939 doar două. Prin decretul din 1941, care a introdus obligativitatea vaccinării contra difteriei (zona era sub ocupaţie germană iar în Germania nazistă se vaccina masiv), au fost în 1942 un număr de 22.787 de cazuri de boală şi aproape 700 de cazuri de decese!

Difteria în Spania – cazurile de deces şi de boală între 1949 şi 1999

(Bürgerkrieg = Războiul civil; Einführung der DPT-Imfung = Introducerea vaccinării DPT)

 

   În Spania la începutul secolului XX existau în medie 60.000 de cazuri de îmbolnăvire şi aproape 5.000 de decese. Mai exact au fost înregistrate în anul 1901 - 6.299 decese, iar în anum 1939, când a izbucnit războiul civil – 1.100 de decese. După nenorocirile războiului, în 1950 au fost înregistrate 297 de decese, iar în 1961 doar 81. Deci în perioada dintre 1901 până în 1964 rata mortalităţii a scăzut cu 98,7%, iar cea a îmbolnăvirii cu 97,2%.

   Este evident că vaccinarea contra difteriei a jucat doar un rol lipsit de importanţă. Peste tot în ţările europene s-a putut observa lenta, dar permanenta diminuare a difteriei, până la dispariţie.  În realitate se observă chiar contrariu, anume în ţările în care în timpul celui de-a doilea război mondial s-a vaccinat intensiv contra difteriei, numărul cazurilor a explodat brusc, practic în aceaşi măsură în care a crescut numărul cazurilor pe perioada războiului civil din Spania, în timpul căruia nu s-a vaccinat!

   Germania este un exemplu şi mai semnificativ. În anul 1918 existau 100.000 de cazuri; în anii 20 au existat 25.000 de cazuri, dar în 1945, după 5 ani de vaccinare obligatorie, au existat 250.000 de cazuri de îmbolnăvire. După cel de-al doilea război mondial, fără vaccinare, cazurile de îmbolnăvire au scăzut pănă la dispariţie. În 1950 erau înregistrate 42.500 de îmbolnăviri, în 1960 doar 2.500, în 1962 doar 800 şi în 1972 numai 35 de cazuri. Acest lucru arată că vaccinul contra difteriei, care a fost produs între 1970 şi 1980, nu a avut nici o influenţă asupra statisticilor morbidităţii, nemai vorbind de mortalitate, care a ajuns la cota zero.

   Constatăm o similitudine între difterie şi tifos, o boală contra căreia nu s-a efectuat niciodată o vaccinare sistematică în întreaga populaţia. Agentul patogen al tifosului foloseşte aceleaşi căi de infectare ca şi difteria. Această constatare confirmă şi întăreşte argumentaţia rolului major pe care condiţiile de viaţă, şi nicidecum vaccinarea, le-au jucat în eradicarea celor două boli. 

Tifosul în Spania – mortalitatea 1901-1979 şi morbiditarea 1952-1999

(Todesfälle  = decese; Erkrankungsfälle = îmbolnăviri)

Sursa: datele preluate din Anuarul statistic spaniol

Tusea convulsivă (pertussis)

   Pertussis este o boală împotriva căreia se vaccinează de multă vreme. Primele vaccinuri au fost produse în USA prin anii 40, dar într-o cantitate moderată. Anglia a aprobat desfacerea pe piaţă în 1953, dar şi aici vaccinul a fost iniţial folosit îm măsură moderată. La mijlocul sec. XIX existau 1.500 de decese la un milion de locuitor în rândul copiilor între 0-15 ani din Regatul Britanic, în timp ce în 1953 existau doar 25 de cazuri de deces la un milion. Aceasta înseamnă că boala a „dat înapoi“ în procent de 98,5% între 1868 şi 1953, când a început administrarea vaccinului.

Pertussis – decese în Spania între 1901-1986

Sursa: Datele din Anuarele spaniole

   În 1906 numărul total de decese provocate de pertussis era în jur de 3.500, dar în 1959 (anul în care a fost introdusă vaccinarea pertussis în Spania), au existat doar 280 de decese: rezultă că rata de diminuare a pertussis a fost de 92% (pentru decese). Cu toate acestea, la fel ca şi în alte ţări, vaccinarea a devenit tot mai frecventă iar în 1966 a devenit „generală“ sub forma unui vaccin combinat (Tetracoq, mai târziu Pentacoq). Dacă privim statisticile dintre 1906 -1966, constatăm că reducerea morbidităţii şi mortalităţii a fost constantă şi a ajuns la 96%. 

   În Spania se înregistrau peste 4.000 de decese cauzate de pertussis la începutul secolului XX. În 1931 erau 1.114 decese, în 1950 erau 491 iar în 1965 numărul deceselor scădea la 33. Şi exact în acest an 1965 a început campania de vaccinare contra tetanus, difteriei şi pertussis. Scăderea mortalităţii în Spania între anii 1901 – 1965 a fost de 99,15%, de aceea mortalitatea în 1965 era de 147 de ori mai scăzută decât în 1901. Dacă mai luăm în considerare şi faptul că populaţia Spania s-a dublat în această perioadă (lucru care s-a petrecut la fel şi în Franţa şi Anglia), această scădere este şi mai smnificativă.

   Rujeola este o boală contra căreia în unele ţări se vaccinează sistematic de circa 20 de ani, îndeobşte împreună cu vaccinurile contra rubeolei şi oreionului (în Franţa acest vaccin se numeşte ROR, în ţările de limbă engleză şi germană, MMR, în Spania TV).

   În Anglia şi Ţara Galilor media deceselor în rândul copiilor de pâna la 15 ani era în secolul XIX de 1.100 la un milion de locuitori. În 1960 practic nu mai exista nici un caz de deces. Iar primele vaccinuri contra rujeolei au fost introduse în anii 60 în USA, astfel că dispariţia cazurilor mortale de rujeolă din Anglia şi Ţara Galilor nu poate fi pusă pe seama campaniilor de vaccinare.

Variolă - decesele cauzate de variolă în Spania (1901-1986)

Sursa: Anuarul statistic din Spania

   În Franţa campania de vaccinare masivă cu ROR a început în 1983, în ciuda avertismentelor date de Profesorul Bastin, care spunea: „Va fi greu să vaccinăm sistematic în ţara noastră, unde boala este inofensivă, iar mortalitatea cauzată de ea este de 0,17% la 100 de internări în spital (deci la cazuri mai serioase de îmbolnăvire care necesită spitalizare).“ În Franţa cifra absolută a deceselor datorate bolii a fost de 3.756 în 1906, în timp ce în 1983 au existat doar 2 cazuri, ceea ce reprezintă o scădere a ratei mortalităţii de 99,5%!

   Conform Anuarelor statistice din Spania numărul deceselor provocat de rujeolă în 1901 a fost de 18.463; în 1907 au existat circa 14.000 de decese. Iar în 1981 doar 19 cazuri, în timp ce campania de vaccinare a demarat în 1982. Se poate deci constata că în Spania, fără vaccinare, procentul de diminuare a mortalităţii între 1901 – 1981 a fost de 99,9%!!! Şi aşa cum am mai amintit aceste cifre sunt şi mai impresionante dacă avem în faptul că atât în Spania cât şi practic în toate celelalte ţări europene, populaţiile s-au dublat în această perioadă.

Epidemii şi vaccinări

   Exemplele citate mai sus arată în mod edificator că în dinamica epidemiologică a acestor afecţiuni infecţioase, vaccinarea nu a jucat absolut nici un rol. Iar această constatare este la fel de valabilă şi în cazul altor afecţiuni cum ar fi tuberculoza, oreionul, rubeola, haemophilus influenzae etc. Cu excepţia poliomielitei – pentru această afecţiune este necesară efectuarea unui studiu separat (vezi şi „Virus-mania“ ) – toate celelalte afecţiuni infecţioase „tradiţionale“ s-au diminuat în morbiditate şi mortalitate permanent de-a lungul secolului XX, în paralel cu dezvoltarea şi evoluţia condiţiilor

socio-economice, a condiţiilor de igienă şi viaţă ale cetăţenilor europeni.

Tifosul şi scarlatina în Spania – numărul deceselor între 1901 – 1979

(Tifos= linie cu punct, Scarlatina= line fără punct)

Sursa : datele din Anuarele statistice spaniole

   Aproape complecta dispariţie a tifosului (nu a fost niciodată efectuată o vaccinare sistematică a populaţiei) precum şi a scarlatinei, care de asemenea era o temută afecţiune infecţioasă, şi contra căreia nu există un vaccin, confirmă afirmaţiile noastre. Totuşi vaccinarea (imunizarea) este continuată cu un soi de „furie“ tipică fanaticilor religioşi, captivi în dogma credinţei lor.

   În acest context tuberculoza este o temă deosebit de dramatică: în aproape toate ţările europene vaccinul cu BCG (bacilul Calmette-Guerin) nu mai este utilizat din anii 70, deoarece s-a recunoscut că este complect ineficace şi pe deasupra are efecte adverse deosebit de grave. Dacă analizăm concluziile oficiale care au rezultat în urma studiilor efectuate, se poate observa că lista constatărilor nu mai necesită nici un comentariu.

Tuberculoza în Spania – cazuri 1952 -1999; decese 1901 – 1986, vaccinare 1952 – 1985

(Linie cu punct = imbolnăviri; linie fără punct = decese; linie cu romb = vaccinări; Aufgabe de imfung = administrarea vaccinului)

Sursa: datele din anuarele statistice spaniole.

1- Eficacitatea variază între 80% şi 0%. Există chiar un studiu care relevă o eficacitate negativă (-57%), ceea ce înseamnă că printre cei vaccinaţi au existat mai multe cazuri de tuberculoză decât printre cei nevaccinaţi;

2- O explicaţie pentru acest fenomen (de pa punctul 1) nu a putut fi oferită niciodată;

3- Vaccinul nu poate împiedica nici infecţia şi nici răspândirea bolii;

4- Vaccinul ar trebui să protejeze limitat contra înmulţirii bacteriei în sânge şi este astfel probabil eficace în cazurile de reactivitate endogenă în fazele timpurii, dar nu în cazurile de reactivitate la adulţi şi nici în cazurile de noi infectări. În Barcelona s-a remarcat o scădere drastică a meningitelor tuberculoase tocmai după eliminarea vaccinării BCG. Şi aceasta tocmai în ciuda faptului că acest vaccin era folosit în primul rând pentru a preîntâmpina şi elimina aceste inflamaţii ale meningelui;

5- Protecţia oferită este limitată în timp: cel mult 10-15 ani. Dar nu este permisă o revaccinare;

6- BCG nu protejează indivizii deja infectaţi; ori tocmai aceştia sunt cei care reprezintă cel mai mare risc de a se îmbolnăvi;

7- Printr-o vaccinare „totală“ (întreaga populaţie a globului) s-ar reduce riscul tuberculozei doar cu 6%;

8- Vaccinul nu are nici o influenţă asupra riscului anual de a fi infectat (RAI – risque annuel d’infection)

9- Faptul că avem aici de a face cu un vaccin cu bacili vii conferă riscuri deosebite cu complicaţii fatale pentru copiii şi  adulţii HIV-pozitivi (sistem imunitar afectat). Dar tocmai aceste persoane intră în categoria de risc cea mai înaltă pentru o îmbolnăvie de tuberculoză;

10- Hipersensibilitatea post-vaccin BCG faţă de Tuberculin vace imposibilă deosebirea dintre o reacţie pozitivă la vaccin şi existenţa unei infecţii naturale. De aici urmează că:

- testul Tuberculin nu are nici o valoare predictivă;

- vaccinul impiedică alte măsuri preventive;

- îngreunează diagnosticul formelor de tuberculoză fără bacil;

- împiedică folosirea indicatorilor epidemiologici ai infecţiei;

   Având în vedere toate acestea, apare absurd faptul că vaccinul este încă folosit în unele comunităţi autonome din Spania, precum şi faptul că în Franţa se află încă în categoria de vaccinuri obligatorii. Tot atât de puţin de înţeles este şi faptul că OMS a introdus şi menţine încă acest vaccin în PEV (programul lărgit de vaccinare) deşi aceaşi organizaţie recunoaşte faptul că tuberculoza este o boală a foamei, sărăciei, mizeriei şi subnutriţiei cronice. Cum se poate explica faptul că o treime din populaţia globului este vaccinată cu acest vaccin?

   Vaccinarea contra rubeolei contribuie şi ea la întărirea „credinţei“ în dogma vaccinării. Şi încă o dată mai mult ne aflăm în faţa unui paradox: adepţii vaccinării oferă date, care demonstrează iraţionalitatea acestui vaccin, despre care ei sugerează că ar fi o măsură preventivă. În Catalonia adepţii vaccinării susţin că de când se vaccinează, din anii 70, 90% dintre femeile de vârstă matură sunt în mod natural imune contra rubeolei. Şi totuşi Pumarola sugerează că 97% dintre femeile catalane de vârstă adultă nu sunt imune datorită vaccinului, ci datorită permanentului contact cu virusul sălbatec! Se recunoaşte că femeile imunizate artificial (deci prin vaccinare) poartă încă un risc de 50-80% de a se îmbolnăvi în cazul unei expuneri. Asta înseamnă mai clar spus că se oferă un sentiment de siguranţă contraproductiv, care facilitază infectarea femeilor însărcinate de către persoane infectate (purtătoare).

   Dacă se ia în considerare Declaraţia din 1993 de la Congresul din Glasgow, care atenţionează asupra pericolului apariţiei artrozelor la femeile adulte, trebuie să ne punem în mod automat întrebarea: „Care este motivul pentru care se menţine cu încăpăţânare acest vaccin care pe lângă efectele adverse nedorite, nici nu oferă o siguranţă contra bolii?“

   În cazul gripei datele pe care le oferă autorităţile de sănătate spaniole nu se pot pune la îndoială. Se constată că, simultan cu campaniile de vaccinare, apariţia bolii (la 100.000 de locuitori) creşte de 400%!!! Fapt care însă nu-i împiedică pe adepţii acestui vaccin să susţină că vaccinul contra gripei este o măsură utilă pentru limitarea cazurilor de îmbolnăvire de gripă.

Spania – îmbolnăvirea de gripă şi situaţia vaccinării

(linie cu punct = cazuri; linie cu romb = vaccinări)

Sursa: datele Centrului Naţional de Epidemiologie din Spania

 

   Datele mai sus oferite ne dovedesc că vaccinările joacă doar un rol secundar, dacă nu cumva nu joacă chiar nici un rol în îngrădirea răspândirii sau dispariţia epidemiilor, care în trecut au decimat în Europa populaţii întregi.

 

Cap.4 - Legislaţia vaccinării în opt ţări europene: Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Spania, Anglia (datele valabile până în  2005)

 

BELGIA

Vaccinuri obligatorii:

-Polio (la 2, 3, 13/18 luni de la naştere)

-testul de piele Heaf (pentru stabilirea unei expunei la bacilul tuberculozei)

-Hepatita B pentru toţi angajaţii din sistemul medical

Penalităţi:

-excluderea din şcoală

-amendă

-acţiuni în instanţă

Vaccinări recomandate:

-Infanrix hexa (Polio, Difterie, Tetanus, Pertussis acelular, Hib, Hepatita B, Pneumococcus -(pneumonie): la 2, 3 şi 4 luni;

-MMR (ROR), Meningicoccus: la vârsta de 12 luni;

-Infanrix hexa, Pneumococcus: la 15 luni;

-Polio, Difterie, Tetanus, Pertussis acelular: la 6 ani;

-MMR, Meningococcus: la 12 ani;

-Difterie, Tetanus: la 15 ani;

 

FRANŢA

Vaccinuri obligatorii:

Pentru şcoală:

-DTPolio (IPV): înainte de 18 luni

-BCG: la sau înainte de 6 ani

Pentru personalul din sănătate:

-DTPolio: la fiecare 10 ani

-Hepatită B cu reîmprospătare dacă nivelul de anticorpi este mai mic de 10 IU/ml: la fiecare 5 ani

-Tifoid (lucrătorii din laboratoare): la fiecare 4 ani

-BCG: doar o dată, fără reîmprospătare

Pentru alte profesii:

-Pompieri: BCG şi Tetanus

-Armată: DTPolio, Hepatită A şi B, Meningită A şi C, Tifoid şi febră galbenă.

Penalităţi:

-Amendă

-Excluderea din şcoală

-Retragerea drepturilor parentale

Vaccinări recomandate:

-Pertussis: înainte de 18 luni, cu control la fiecare 10 ani

-Hib: înainte de 18 luni

-Hepatită B: înainte de 18 luni

-Hepatită A: persoanele din categoriile de risc

-MMR: între 3 şi 6 ani, şi la 11/13 ani

-Varicella: persoanele din categoriile de risc

-Pneumococcus (pneumonie): între 2 luni şi 2 ani

-Gripă: anual pentru persoanele din categoriile de risc şi bătrânii de peste 60 de ani

Exceptare de la vaccinarea obligatorie: doar cu certificat medical de specificare a unei contraindicaţii.

 

GERMANIA

Vaccinări obligatorii:

-în Germania nu există nici o vaccinare obligatorie!

Vaccinări recomandate: (conform STIKO-Institutul Robert Koch- din Iulie 2004)

Pentru copii:

-la naştere: hepatita B, doar în caz de expunere

-la 2 luni: DtaP, Hib, Hepatita B, Polio (IPV)

-la 3 luni: la fel ca la 2 luni

-la 4 luni: la fel ca la 3 luni

-între 11 şi 14 luni: aceleaşi plus MMR şi Varicella

-între 15 şi 23 de luni: MMR reîmprospătare

-la 5-6 ani: tetaus şi difterie

-la 9-17 ani: Td, aP, IPV, Hepatita B

Pentru adulţi:

-de la 18 ani, anual: Td

-de la 60 şi peste: gripă (influenza) anual

-de la 60 şi peste: pneumococcus (pneumonie) la fiecare 6 ani

 

ITALIA

Vaccinări obligatorii:

Pentru copii:

-Tetanus, Polio, Difterie, Hepatită B: prima doză la 3 luni, a doua la 6-8 săptămâni mai târziu, a treia la 6-12 luni după a doua

Pentru adulţi:

-Tetanus, (personalul din spitale)

-BCG în caz de test negativ (personalul sanitar, armata, personalul din învăţământ, grupurile de risc)

-Meningită, Tifoidă, Difterie, Tetanus, MMR (armata)

Penalităţi:

-amendă

-Copii nevaccinaţi au fost acceptaţi în şcoli de abea din 1998

Vaccinări recomandate:

-Hib, Pertussis, împreună cu DTPolio;

-MMR, la 15-18 luni

-Difterie, Tetanus, Polio (IPV) : la vârsta de 5-6 ani

-BCG: în primele 10 zile după naştere dacă viaţa nou-născutului prezintă riscuri şi pre-şcolar la copii cu test de piele negativ

-Influenza (gripă): anual pentru persoanele peste 65 de ani

-Tetanus: femeile însărcinate între luna 4-8, dacă nu au primit o reîmprospătare

-Leptospiroză: persoanele de la instalaţiile de apă, pescarii, sportivii care practică sporturi acvatice

-Hepatita B reîmprospătare: pentru grupurile de risc

-Tifoidă: pentru categoriile de risc

Situaţii speciale:

Tetanus - vaccin şi serum recomandat pentru persoanele rănite:

-înainte de vârsta de 6 ani dacă persoana nu a primit toate vaccinurile recomandate

-după vârsta de 6 ani dacă persoana nu a primit reîmprospătare

Exceptări:

Doar din motive medicale (terapie anti-cancer, şoc anafilactic, etc.)

 

LUXEMBURG

Vaccinări obligatorii:

Nu există

Vaccinări recomandate:

Pentru copii:

-Difterie, Hib: la 2, 3/5 , 4/6, 8/12 luni şi reîmprospătare la vârsta de 5-6 ani

-Tetanus: la 2, 3/5, 4/, 18/24 luni şi la 5/6 ani, la 15 ani

-Pertussis acelular: la vârsta de 2, 3/5, 6, 18/24 luni

-Polio: la vârsta de 10/12, 18/24 de luni şi la 5/6, respectiv 15 ani

-MMR: la vârsta de 15/18 luni

-Hepatita B: la vârsta de 11/12 ani

Categorii (grupuri) specifice:

-Influenza (gripă)

-Pneumococcus

-Tuberculosă

-Hepatita A

-Encefalită (europeană Tick)

-Rabie

Tifoidă

-Meningită

-Encefalită japoneză

-Varicella

 

OLANDA

Vaccinări obligatorii:

Nu există (cu excepţia armatei)

Vaccinări recomandate (National Vaccination Programme):

-DKTP-Hib în patru etape (D: Diphtheria; T: Tetanus; K: Pertussis; P: polio)

-Hepatită B în trei etape

-MMR

-Meningită C

-DTP, Pertussis acelular

 

SPANIA

Vaccinări obligatorii:

Nu există

Vaccinări recomandate:

-Difterie, Tetanus: la 2, 4, 6, 18 luni, 6/7 an şi 13/14 ani

-Pertussis: la 2, 4, 6 luni

-Pertussis acelular: la 18 luni, la 6/7 ani

-Polio (IPV): la 2, 4, 6, 18 luni şi reîmprospătare la 4/6 ani

-MMR (ROR): la 15 luni şi la 3 şi 10/11 ani

-Hib: la 2, 4, 6 şi 18 luni

-Hepatita B: la 2, 4, 6 luni şi la 12/13 ani

-Meningita C: la vţrsta de 2, 4, 6 luni

-Influenza (gripă): de la 65 de ani în sus anual

Menţiuni: în unele comunităţi aceste recomandară variază, dar nu foarte mult.

 

ANGLIA

Vaccinări obligatorii:

Nu există

Vaccinări recomandate:

-Difterie, Tetanus, Polio (IPV), Hib, Pertussis acelular, Meningită C: la 2, 3, şi 4 luni

-MMR: la 13 luni

-Difterie, Tetanus, Polio(IPV), Pertussis acelular şi MMR: la vârsta de 3-5 ani

-BCG: la 10-14 ani şi imediat după naştere în zonele geografice de risc

-Tetanus, Polio (IPV): la vârsta de 13-18 ani

Cap.5 - Efectele adverse ale vaccinărilor şi supravegherea  farmaceutică oficială

   Autorităţile americane recunosc oficial că procentul terapeuţilor care raportează efecte adverse ale vaccinărilor este de doar 1-10%, deşi acest lucru este în principiu obligatoriu! Ne putem uşor imagina că în cazul medicinei şcolastice, care nu s-a îndoit niciodată de binefacerea vaccinărilor, astfel de rapoarte asupra efectelor adverse sunt şi mai rare, atât în Europa cât şi în USA. Această ignorare şi subevaluare este una dintre cele mai grave erori ale principiului imunizării-vaccinării: se refuză cunoaşterea ştiinţifică asupra vaccinărilor!

   Deoarece nu există o monitorizare de lungă durată a vaccinaţilor şi nu există de asemenea o cercetare atentă a istoricului persoanelor care urmează a fi vaccinate, practica vaccinării rămâne dependentă de întâmplare şi hazard, implicit constituie o acţiune cu un înalt risc pentru sănătatea individului.

   În practică, aproape toate persoanele care ne-au raportat efecte adverse au declarat că situaţia lor nu a fost raportată sistemului de supraveghere farmaceutică! În concluzie, cum putem avea încredere în datele pe care acst sistem de supraveghere le prezintă oficial publicului?

   Am încercat să ne informăm direct de la sursă şi am trimis mai multe scrisori în anii 2002, 2003 şi 2004 către Oficiile regionale responsabile, precum şi Oficiului European din Uppsala (Suedia). În majoritatea cazurilor nu am primit practic nici un răspuns (tehnica „ignorării“). Vă vom prezenta în cele ce urmează cele câteva puţine răspunsuri primite, care certifică încă o dată în plus că spiritul şi sensul de a fi al acestor organizaţii este acela da a NU oferi informaţii complecte asupra vaccinărilor, atât nouă cât mai ales cetăţenilor. Şi aceasta cu toate că în acelaşi timp cetăţenii europeni, în extrem de multe cazuri, sunt „constrânşi“ să accepte vaccinarea, să se lase vaccinaţi.

   Nu este oare acest refuz de comunicare combinat cu o forţare a individului de a se vaccina, o încălcare evidentă a spiritului democratic?

   În Franţa spre exemplu documentele privitoare la victimele vaccinului Hepatitei B sunt „îngropate“ la AFSSAPS (Agence Française de Sécurité Sanitaire des Aliments et Produits de Santé). Astfel victimele nu au absolut nici o posibilitate de a demonstra faptul că suferă ca urmare a unei vaccinări.

   Oricum marea majoritate a Oficiilor de supraveghere farmacologică sunt dependente financiar de industria farmaceutică, astfel că ele (dansează cum li se cântă) nu prezintă oficial publicului decât efectele secundare scurte şi uşoare. Dar riscurile grave ale vaccinărilor sunt bine cunoscute autorităţilor medicale, deşi nu sunt prezentate publicului larg. Pentru ce această omerta, „legea tăcerii“?

    În USA există începând cu 1998 un serviciu de supravegere farmaceutică denumit VAERS (Vaccine Adverse Event Reporting System). Din păcate nu avem ceva asemănător în Europa. Dar nici măcar VAERS nu reflectă realitatea complect, deoarece şi în acest caz există o „sub-notificare“.  Pe deasupra cetăţeanului obişnuit (tocmai cel care este constrâns la vaccinare prin diferite metode) nu îi este uşor să se informeze asupra efectelor adverse ale vaccinurilor. Această „faţă urâtă“ a vacinologiei, care este premeditat ţinută în umbră, face din fiecare vaccinare un act suspect!

 

Cap.6 - Costurile tratamentelor lunare ale unui copil de 9 ani care a devenit autist în urma unei vaccinări (în conformitate cu mărturia familie acestuia din Spania)

- terapie intensivă psiho-pedagogică : 20 de ore pe săptămână, acasă   -   1000 Euro lunar

- cursuri într-o şcoală privată (terapeutul nu poate însoţi copilul într-o şcoală normală)   -   300 Euro lunar pentru şcoală şi 500 Euro lunar pentru terapeut = 800 Euro lunar

- instruirea membrilor familiei în tehnicile de terapie (pentru a asista copilul)  -  300 Euro lunar

- produse nutritiv-alimentare organic-biologice, consultaţii medicale suplimentare: 300 Euro lunar

- concediu pentru îngrijirea copilului (pentru tatăl sau mama acestuia)  -  2.000 Euro lunar

Total: 4450 de Euro lunar

   (Qui bono: Chiar şi presupunând că preţurile respective ar fi de 3 ori mai mici în Romania decât în Spania, tot am avea circa 1.500 de Euro lunar costuri pentru un astfel de caz, iar întrebarea pe care doresc să o pun aici este: sunt oamenii din Romania atât de bogaţi să-şi permită un astfel de lux?; este statul român într-o situaţie financiară atât de solidă încât să-şi permită să efectueze asfel de plăţi lunar pentru, să zicem, doar o mie de cazuri (circa 1,5 milioane Euro lunar sau 18 milioane anual)? Sincer mă îndoiesc, ori întrebarea cea mai importantă pentru o ţară săraca cum este Romania este aceea a raportului preţ-eficacitate! Întrebare la care am serioase motive să consider că răspunsul este NEGATIV!)

    Consecinţele financiare ulterioare unei vaccinări pot fi substanţiale şi ele împovărează atât familia victimei cât şi societatea, prin sistemul de asigurări de sănătate. Aceste costuri sunt cu mult mai ridicate decât cele care se speră că vor fi economisite prin evitarea unei anumite boli contra căreia se vaccinează!

 

Cap.7 - Efectele adverse ale vaccinurilor – analiză a datelor din şase ţări europene

Material realizat de EFVV în Septembrie 2005

Scopul şi metodele

   Grupul de lucru a întocmit un chestionar (vezi exemplarul din Anexa 2) cu ajutorul căruia s-au adunat informaţii asupra efecelor adverse apărute după o vaccinare, atât pe termen scurt, mediu cât şi lung. Acest chestionar a putut fi complectat atât de către persoane care au suferit în urma unei vaccinări, cât şi de către terapeuţi care au observat astfel de efecte adverse.

   Deci scopul primar al chestionarului a fost strângerea de date pe cale directă. Acest chestionar există în şapte limbi (franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană portugheză şi olandeză) şi a fost răspândit în zece ţări (Franţa, Spania, Germania, Italia, Anglia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Elveţia şi Portugalia) însoţit de o scrisoare de prezentare a intenţiilor studiului (vezi de asemenea Anexa).

   Această colectare de date constituie un model pe care o viitoare lucrare trebuie să-l lărgească. Desigur că aici nu avem în vedere un „studiu ştiinţific“, pentru care ar fi necesar fonduri foarte mari de care nu dispunem, precum şi o colaborare la nivel internaţional. Cu toată modestia dorim aici doar să întreprindem o „localizare“ a problemelor care apar după administrarea vaccinurilor, o lucrare care din păcate nu a fost efectuată până în prezent tocmai de către cei responsabil cu sănătatea populaţiei.

   Scopul nostru declarat este de a alarma oamenii de ştiinţă, politicienii şi mass-media asupra faptului că vaccinarea are o „faţă ascunsă“ ce trebuieşte în sfârşit adusă la lumină.  Această informare este imperios necesară pentru a se opri o  dată acest gen de „ruletă rusească“ care este vaccinarea.

   Am codificat răspunsurile din chestionarul nostru pentru a putea fi folosite în programele de informatică speciale (Word, Excel, Access, etc.). Rapoartele au fost verificate de către fiecare ţară după care au fost „concentrate“ în tabele. Multe dintre aceste rapoarte sunt însoţite de dosare voluminoase cu acte juristice sau medicinale care documentează drumul plin de suferinţă al victimelor vaccinărilor. Am constatat de asemenea că datele privitoare la tipul vaccinului, natura patologiei sau decesului şi durata de timp dintre vaccinare şi reacţie, precum şi numărul de vaccinuri administrate sunt de o semnificanţă deosebită.

 

GERMANIA

1. Actele evaluate:

Vârsta

0/2

luni

2/4

luni

4/6

luni

6/12

luni

12/16

luni

16/24

luni

2/5

ani

5/10

ani

10/15

ani

15/25

ani

25/45

ani

45/75

ani

75+

ani

Total

Masc.

8

11

6

11

1

2

0

1

0

1

0

2

1

44

Fem.

4

4

3

8

4

3

7

0

2

0

3

2

0

40

Total

12

15

9

19

4

4

7

1

2

1

3

4

1

84

 

2.După a câta şedinţă de vaccinare au apărut efectele adverse:

Şedinţa

1,

2.

3.

4.

5.

6. şi peste

Total

Numărul cazurilor

34

19

12

3

 

1

69*

* Menţiune: unele date lipsesc

3.Durata de timp dintre vaccinare şi apariţia simptomelor care au atras atenţia medicului sau pacientului:

Timpul de reacţia

Numărul cazurilor

Până la o zi

12

2-4 zile

12

5-8 zile

  8

9-15 zile

11

15-30 zile

13

1-6 luni

12

6-12 luni

  4

Un an sau mai mult

  2

Progresiv

10

Total

84

 

4. Primele constatări:

- patologiile grave (alergii, oboseală cronică, fibromialgie) apar progresiv şi de aceea un diagnostic necesită mult timp pentru a fi definitivat. Astfel că nu este de loc simplu de a stabili legătura dintre cauză şi efect (vacin şi patologie). În cazul chestionărilor pentru stabilirea unui diagnostic vaccinurile sunt oricum ignorate ca şi posibilă cauză de către medicina alopată;

- vaccinurile combinate (atunci când se administrează mai multe vaccinuri cu o singură injecţie) sau mai multe vaccinuri în aceaşi zi nu mai oferă posibilitatea de a descoperi care fracţiune anume este responsabilă cu o anumită patologie;

- în cazurile grave au fost mai multe vaccinuri administrate simultan sau la intervale scurte de timp unul după altul (mai puţin de 2 luni);

- opinia medicilor, independent unii de alţii, este în general aceeaşi. Cauzalitatea între vaccin şi boală este practic eliminată, patologiile nu sunt recunoscute ca urmare a vaccinării chiar şi atunci când este vorba de cazuri foarte grave. Victimei  i se spune că „Vi se pare, este doar imaginaţia din capul Dvs.“ sau că „Durerile sunt de natură psihică“ sau că „Doar vă inchipuiţi Dvs. asta“ sau pur şi simplu că „Sunteţi un caz pentru psihiatrie!“

- doar simpra sugerare a ideei că vaccinul ar putea fi cauza unei boli declanşează la majoritatea medicilor o reacţie violentă, deseori isterică, fără urmă de raţionalitate, ceea ce face ca vaccinarea în sine să devină şi mai suspectă. Ideea că un vaccin ar putea duce la inducerea unor afecţiuni care să afecteze întreaga viaţă viitoare a vaccinatului este de neconceput pentru „enoriaşii parohiei Pasteur“.

- atunci când patologiile rămân permanente şi nu se întrevede nici o îmbunătăţire a situaţiei, sau dacă chiar situaţie se înrăutăţeşte, reacţia corpului medical este următoarea: pacientul este lăsat singur (în plat Domunului, ca să spunem aşa) şi nimeni nu se mai ocupă de el, nici medicina şcolastică, nici angajatorul, şi nici societatea.

(devine, deşi sună macabru, o persoană lipsită de valoare şi deci şi de interes).

5. Numărul patologiilor în funcţie de tipul vaccinului:

Tipul vaccinului

Numărul de cazuri

BCG

15

Tuberrculin-Test

  4

Tetanus

  1

DiTe

  6

DPT

  7

DPT-Po

14

Cvintuplu (DiTePerPoHib)

16

Cvintuplu plus Hep.B

15

Hib

  4

Polio oral

13

Polio injectat

  1

MMR

14

Rubeolă

  2

Rujeolă

  1

Hepatită B

  3

Hepatită A plus B

  1

FSME

  5

Influenza (gripă)

  5

Variolă

  5

Total:

132

Observaţii: desigur că numărul vaccinurilor este mai mare decât cel al participanţilor la chestionar, deoarece fiecare individ poate primi în aceaşi zi mai multe vaccinuri sau mai multe vaccinări la intervale scurte de timp una de alta.

6. Patologiile diagnozate:

Patologie

Numărul de caz (corespunzător codificării chestionarelor)

Alergii

3,8,11,14,15,18,21

Eczeme, boli de piele

7,15,18,23,26,27,30,31,35,37,42,48

Căi respiratorii, Astmă

5,6,8,9,18,28,35,36,37,39,41,44,47,48,51

Febră peste 39 grade C/ urlete anormale

10,15,16,17,24,44,103,2103

Probleme ORL

3,6,9,10,11,13,25,39,43,46,51,2103

Probleme oculare

1006

Aparatul digestiv

3

Inflamaţii stomac-intestine - Crohn

34,44,51

Schelet şi musculatură

1,13,14,21,33

Afecţiuni autoimunitare

1,56,59,102

Sistemul nervos

1,6,11,12,13,14,16,21,22,40,45,51,103

Pierderea cunoştinţei

14, 16

Reumatism articular

14

Poliartrită

1

Becegite (patologie după BCG)

2903,2904

Fibromialgie/oboseală cronică

14, 29

Macrofagie-Miofascită

13

Tulburări de comportament

19, 22

Tulburări de recunoaştere

21

Crampe

7, 21

Epilepsie

49,52,53,111,151,153,155,173

Enuresis

38

Encefalită/Encefalopatie

54,58,107,110,170,171,172,1006,2904

Autism

38

Hidrocefalie

12

Poliomielită (vaccinală)

50,60,102,152,1124

Paralizii

503,1124,2302,2904

Guillain-Barre

103,501,502

BNS (Crampe Blitz-Nick-Salaam)

109,156,157,174

Afectarea gravă a creierului

7,49,52,57,58,105,111,173,1006,2903

Anemie aplsatică

2

Sindromul Rett

61

ADD/ADHD

38,49,51

Deces

55

(Numerele de cod depăşesc câteva mii de cazuri, deoarece au fost comasate toate chestionarele primite, din toate tările participante.)

6. Evoluţia patologiilor diagnosticate după efectuarea terapiei:

Evoluţia

Stabilizare

Recidivă

Cronicizare

Handicap

Deces

Total

Număr cazuri

7

5

22

49

1

84

Stabilizare: nu a fost constatată o înrăutăţire sau o viaţă aproape normală este din nou posibilă.

   Un mare număr de persoane la care s-a obţinut o îmbunătăţire a situaţiei au reuşit aceasta prin terapii homeopatice, alte terapii şi/sau prin anumite diete alimentare severe, îndeosebi cu alimente biologice, deseori cu excluderea proteinelor animale.

Recidivă: patologia/patologiile reapar periodic.

Cronicizare: patologiile sunt practic permanente. Exercitarea meseriei sau frecventarea şcolii sunt încă posibile.

Handicap: persoana este handicapată grav, nu-şi poate practica meseria sau frecventa şcoala.

Constatări generale:

   Am primit 89 de chestionare (acte) şi am luat în studiul nostru în considerare 84 dintre ele. Celelalte 5 nu erau complectate integral.

FRANŢA

 

1.Actele evaluate:

Vârsta

Sexul ↓

0/2

luni

2/4

luni

4/6

luni

6/12

luni

12/16

luni

16/24

luni

2/5

ani

5/10

ani

10/15

ani

15/25

ani

25/45

ani

45/74

ani

75+

ani

Total

Masc.

5

12

10

16

8

12

14

6

7

18

16

9

2

135

Fem.

3

16

11

7

4

8

7

12

11

39

66

34

2

220

Total

8

26

21

23

13

21

21

17

18

60

81

42

4

355

2. Agravarea patologiei după vaccinări ulterioare sau după reîmprospătări de vaccinuri: 164 de cazuri

3. După a câta şedinţă de vaccinare au apărut efectele adverse:

Vaccinul Nr…

1

2

3

4

5

6 şi următoarele

Total

Numărul cazurilor

89

54

70

51

23

68

355


4. Durata de timp dintre vaccinare şi apariţia simptomelor care au atenţionat medicului sau pacientului:

Perioada de timp după care au apărut efectele adverse

Numărul efectelor adverse

1 zi

36

2-4 zile

41

5-8 zile

44

9-15 zile

65

15-30 zile

79

2-6 luni

67

7-12 luni

14

1 an şi peste

  9

Total:

355

5. Primele constatări:

   Patologiile grave (leucemie, cancer, oboseală cronică, alergii acute, etc.) apar progresiv şi de aceea sunt dificil de diagnosticat. Aceasta face ca pentru terapeuţi să fie dificil de stabilit legătura dintre vaccinare şi bolile respective. În cadrul anamenezelor vaccinările sunt complect ignorate.

   În cazul vaccinurilor combinate (mai multe într-o singură injecţie) nu există posibilitatea de a afla care fracţiune a vaccinului pentru care patologie anume este răspunzătoare.

   În majoritatea cazurilor grave au fost administrate fie mai multe vaccinuri simultan, fie la intervale prea scurte de timp (sub 2 luni). Spre exemplu: DPT şi Hepatită B.

   Concepţia membrilor corpului medical este în nenumărate cazuri, independent de regiune şi independent unii de alţii, similară. Cauzalitatea dintre vaccinare şi boală este exclusă, patologiile nu sunt recunoscute, chiar şi atunci când avem de a face cu cazuri grave. Pacientul este deseori ironizat, ba uneori chiar insultat. Însăşi ideea precum că un vaccin ar putea cauza o boală, provoacă în rândul membrilor corpului medical o reacţie spontană şi imediată de autoapărare agresivă. În cele din urmă pacientul este singurul vinovat, căci…. „a reacţionat fals la vaccin, deoarece la toţi ceilalţi vaccinaţi nu au apărut astfel de reacţii, vaccinul funcţionând perfect.“

   Astfel pacientul este „abandonat“, rămânând să lupte singur cu handicapul, cu incapacitatea de muncă, cu lipsurile financiare, cu Casele de asigurări sociale şi de sănătate, cu societatea în general. Medicii şi-au făcut datoria, au administrat vaccinul, dar individul a … „reacţionat fals“. Deci e problema lui, nu a medicinei alopate. Să se descurce!

6. Numărul patologiilor în funcţie de tipul vaccinului:

Tipul de vaccin

Număr cazuri

BCG şi Test

59

Te

14

TePer

  5

DiTe

  9

TyphusAB

11

DiTePer

43

DiTePerPo

20

DiTePer + HiB

  1

Infanrix

  6

Prevenar Pneumococc

  5

Tetravax, Tetracoq

10

Pentacoq

52

HiB

  3

Polio oral

  5

MMR Priorix

25

Hepatita A şi B

172

Meningită

  4

Rujeolă

  2

Influenta (Gripă)

14

Febră galbenă (malarie)

  5

Total :

465

Observaţie: Numărul vaccinurilor este mai mare decât cel al persoanelor chestionate, deoarece fiecare individ poate primi mai multe vaccinuri în aceaşi zi, sau la intervale scurte de timp unul după altul.

7. Patologiile diagnozate:

Patologii

Număr cazuri

Alergii

16

Eczeme, iritaţii

66

Probleme respiratorii

63

Oboseală cronică

54

Febră peste 39 grade Celsius

43

Probleme ORL

47

Prejudicii oculare

32

Probleme sistem digestiv

56

Stomac-intestin, Colită, Crohn

24

Macrofegie-Miofascită

  1

Edeme

  2

Afecţiunea Raynaud

  2

Leucemie

  2

Cancer

  8

Sistem muscular-osos

64

Boli autoimune

13

Sistem imunitar

21

Neulologie

179

Endocrinologie

22

Inimă şi sistem circulator

  8

Organe reproductive

  1

Rinichi – vezica urinară

14

Pierderea cunoştinţei (leşin)

11

Reumatism articular

  0

Hodgkin

  1

Poliartrită

  5

Impotenţă

  1

Deces

  6

Becegite (post BCG)

21

8. Evoluţia patologiilor diagnozate după efectuarea unei terapii:

Evoluţie

Stabilizare

Recidivă

Cronicitate

Handicap

Deces

Total

Număr cazuri

38

70

103

131

13

355

9. Concluzii generale:

   Am primit peste 400 de acte (chestionare) din care am integrat în studiul nostru 355. Aproximativ 50 de chestionare nu au fost luate înconsiderare, deoarece erau incomplecte.

 

BELGIA (Valonă)

1. Numărul cazurilor : 51

2. Vârsta persoanelor cuprinse în studiu:

0/2 luni

2/4

luni

4/6

luni

6/12

luni

12/16

luni

16/24

luni

2/5 ani

5/10

ani

10/15

ani

15/25

ani

25/45

ani

45/75

ani

75 şi

peste

5

4

13

8

2

0

1

3

1

2

5

7

0

3. Reactivarea patologiei după vaccinuri noi sau după o vaccinare de reîmprospătare: 20 de cazuri

4. Decese: 4

- Deces subit al copilului după primul vaccin: 1

- Deces subit al copilului după al doilea vaccin: 1

- 9 ani după primul incident, recidivă după 3 luni: 1

- 15 luni după: 1

5. Apariţia cazurilor (numărul de cazuri):

-prima problemă după primul vaccin (sau vaccinare, în cazul vaccinurilor combinate): 12

-prima problemă după al doilea vaccin (vaccinare): 11

-prima problemă după al treilea vaccin (vaccinare): 10

-prima problemă după al patrulea vaccin (vaccinare): 7

-prima problemă după al cincilea vaccin (vaccinare): 5

-prima problemă după al şaselea vaccin (vaccinare): 6

Reacţie evidentă după…

Număr cazuri

Cod numeric chestionar

1 zi

12

8,10,11,13,16,25,26,34,40,46,50,51

4 zile sau mai puţin

8

5,9,15,17,18,20,22,27

8 zile sau mai puţin

5

14,29,36,48,49

15 zile sau mai puţin

7

1,3,30,33,35,38,43

1 lună sau mai puţin

8

4,6,12,23,31,37,42,47

6 luni sau mai puţin

9

2,7,19,21,28,32,39,41,45

mai mult de 6 luni

2

24,44

6. Observaţii:

- patologiile observate sunt diferite în funcţie de vârstă şi, de regulă, există mai pentru acelaşi individ; cu alte cuvinte pacienţii au simultan mai multe boli (ceea ce mai ales la pacienţii tineri şi sănătoşi înainte de vaccinare este un lucru complect anormal);

- numărul vaccinărilor este mai mare decât numărul persoanelor, deoarece au fost luate în calcul şi patologiile care au apărut după repetarea unui vaccin (împrospătare);

- patologiile se înrăutăţesc pe măsură ce sunt administrate vaccinuri noi;

7. Patologiile în funcţie de tipul vaccinului (numărul cazurilor unde acelaşi vaccin joacă rolul cauzator):

Tipul vaccinului

Numărul de cazuri

Cod numeric chestionar

Te

7

18,19,32,39,40,41,45

DiTe

3

8,22,51

DiTePer

6

1,13,15,21,24,44

DiTePer+Polio oral

6

2,16,20,21,26,50

DiTePer+Polio oral+HiB

15

4,5,6,11,12,14,17,23,28,33,34,35,36,42,48

DiTePer+Plio inj.+HiB

4

30,46,48,49

HiB

1

24

Polio oral

5

21,25,39,43,45

MMR

6

17,23,24,28,46,47

Hepatita A+B

11

4,7,24,27,31,33,42,43,44,45,51

Meningită

2

29,46

Influenza (Gripă)

5

3,9,10,37,38

Pneumococci

1

3

Tifos

3

39,44,45

Febră galbenă (malarie)

4

39,45,47,51

8. Patologiile diagnosticate:

Patologii

Număr cazuri

Cod numeric chestionar

Alergii

  5

21,24,39,41,47

Eczeme, Iritaţii

12

4,5,15,20,,21,26,28,29,30,38,46,50

Probleme respiratorii

12

6,11,12,15,20,24,28,33,40,42,43,47

Oboseală cronică

  6

25,26,27,39,45,51

Febră peste 39 grade C

10

5,17,20,32,35,43,47,49,50,51

Daune ORL

14

10,14,17,21,24,30,33,34,35,36,37,42,47,48

Aparat digestiv

  7

11,12,13,14,17,27,31

Stomac-Intestin, Colită, Crohn

11

7,11,12,20,24,25,34,37,42,47,50

Boli autoimunitare

  1

45

Edeme

  1

10

Rinichi

  1

24

Leucemie

  2

9, 44

Cancer

  4

19,22,23,31

Aparat muscular-osos

  1

39

Sistem urinar

  1

39

Sistem nervos

14

20,23,25,27,29,35,36,37,40,42,46,47,49,51

Sistem hormonal

  1

45

Sistem reproductiv

  1

17

Pierderea cunoştinţei (leşin)

  2

18, 28

Reumatism articular

  1

20

Hodgkin

  1

32

Poliartrită

  1

38

Deces

  3

1, 2, 44

Total

108

 

 

BELGIA (flamandă)

Observaţii preliminare:

   Cazurile analizate sunt mai degrabă relatări primite „întâmplător“, care în nici un caz nu reflectă numărul complect al cazurilor de prejudicii provocate de vaccinare în perioada efectuării studiului, anume între1999-2004.

   Totuşi, deoarece cazurile au fost adunate aşa cum au fost raportate, considerăm că cercetarea respectivă conferă o imagine obiectivă a răspândirii prejudiciilor post-vaccinale în respectiva populaţie.

   Multe rapoarte (chestionare) au fost doar parţial complectate şi nu au avut loc discuţii cu persoanele respective, astfel că unele date (ca de ex. dacă şi cât timp a fost sugarul alăptat, dacă pacientului îi merge mai bine…) nu sunt neapărat sigure (certe) pentru a putea trage concluzii riguroase.

    În total au fost luate în considerare 100 de chestionare pentru următorii parametrii:

-vârsta la momentul reacţiei

-sexul

-grupa sangvină

-existenţa unor contraindicaţii

-vaccinurile administrate

-efectele adverse ale vaccinurilor

-intervalul dintre administrare şi reacţie

-rezultate

1. Vârsta la momentul vaccinării   (100 de cazuri)

0/6 luni

7/12 luni

1/5 ani

5/12 ani

13/18 ani

19/50 ani

peste 50

necunoscută

34

5

16

9

6

23

4

3

   Este clar că majoritatea reacţiilor apar la vârstă foarte fragedă. Multe dintre ele apar la doar 24 de ore după vaccinare, uneori chiar în primele ore sau minute!

   Dar tabelul ne arată că nici persoanele adulte nu sunt ferite de reacţii post-vaccinale (23 de cazuri în grupul 19/50 ani). Diferite vaccinuri par a provoca diferite reacţii în grupele de vârstă. În timp ce DiTePer (difterie-tetanus-pertussis) cauzează reacţii şi daune mai ales sugarilor, vaccinul contra Hepatita B şi contra Tetanus preia acest  rol la persoanele adulte!

2. Împărţirea cazurilor după sex:

-masculin – 57

-feminin - 43

3. Distribuţia după grupa sangvină:

-A+       -   16

-A-        -    1

-B+       -    2

-B-        -    1

-AB+     -    2

-AB-      -    0

-0+       -   14

-0-        -     1

-necunoscut     - 63

   Doar pe o mică parte dintre chestionare a fost trecută grupa sangvină. Aşa cum era de aşteptat, cele mai frecventa grupe au fost A şi 0, deoarece aceste grupe sangvine sunt cele mai răspândite la oameni.

   0+  a fost reprezentată de 5 bărbaţi şi 9 femei. Din moment ce ştim că există aproximativ tot atâţia bărbaţi câte femei (49 la 51%) rezultă că femeile cu această grupă sangvină sunt mai periclitate.    

   5 din cele 9 femei erau adulte, care au reacţionat la vaccinul contra Hepatitei B. Desigur că mărimea acestui studiu nu este suficientă pentru a trage o concluzie din aceste constatări. Totuşi trebuieşte menţionat acest aspect, în eventualitatea unei cercetări mai atente a problemei şi anume, dacă femeile adulte cu această grupă sangvină sunt puse în pericol de respectivul vaccin, astfel că în caz de răspuns afirmativ, grupul respectiv de persoane să fie considerat cu foarte multă precauţie.

   Din păcate o chestionare mai detaliată caz cu caz nu ne-a fost posibilă datorită lipsei de resurse financiare.

4. Rolul alăptării:

-alăptaţi             - 12

-nealăptaţi         -   0

-necunoscut      - 88

   Din păcate nu am putut obţine suficiente informaţii asupra acestui aspect foarte important. Astfel că nu putem trage concluzii pertinente.

5. Contraindicaţii

   Majoritatea chestionarelor nu indică existenţa unei contraindicaţii. Totuşi în 15 chestionare se indică existenţa unei astfel de situaţii. Şi aici trebuie să spunem că această cifră ar fi trebuit să fie 0! Nu este niciodată permis să se omită existenţa unei contraindicaţii şi în ciuda acesteia să se administreze un vaccin! Pentru vaccinat este vital ca să primească un vaccin doar dacă nu există nici o contraindicaţie în cazul lui. Următoarele contraindicaţii au fost relatate:

-în baza istoriei (medicale) a familiei: 1

-vaccinatul se afla la foarte puţin timp înaintea unei îmbolnăviri acute: 1

-infecţie în ziua vaccinării: 7

-vaccinatul era bolnav: 1

-eczemă: 1

6. Vaccinurile administrate:

-Poliomielită                                -    6

-DiTe                                          -    2

-DiTe Per                                    -  24

-DiTePer+Polio IV                        -   4    

-MMR                                         -   8

-Tetanus                                      - 11

-HiB                                            -   4

-Meningită C                                -   6

-Hepatită B                                  - 19

-Hepatită A                                  -   1

-Hepatită A + B                            -   4

-Variolă                                        -   1

-Influenza (Gripă)                          -   3

-BCG                                           -   2

-Malarie (febră galbenă)                 -   2

-Pneumococci                              -   1

-Polio + DiTePer + HiB                  -   2

-Polio+DiTePer+HiB+Hep.B           -   6

7. Efecte adverse şi daune post vaccinale:

Febră peste 39

19

Simptome gripale

  5

Ţipete anormale

11

Eczeme

  7

Lipsă de apetit

  3

Urticarie

  3

Sete permanentă

  1

Căderea părului

  1

Comă

  2

Erisipel

  1

Epilepsie

10

Dispepsie

  4

Handicap psihic

  3

Vomă

  5

Comportament anormal

  8

Diaree

  6

Probleme psihomotorii

  5

Inflamaţii cronice ale zonei renale

  1

Oprirea creşterii

  2

Astmă

  3

Angoasă

  1

Afecţiuni căi respiratorii inferioare

24

Deficit de concentrare

  2

Sinuzită

  2

ADHD

  1

Aprindere de plămâni

  1

Autism

  2

Tuse convulsivă

  1

Dureri de cap/Migrenă

  4

Inflamarea urechii medii

13

Apatie

  3

Conjunctivită

  2

Encefalită

  2

Artrită

  9

Insomnie

  7

Diabet

  4

Scleroză multiplă

  1

Poliartrita nodosa

  2

Probleme de văz

  2

Leucemie

  1

Probleme de auz

  1

Enuresis

  3

Sângerare subdurală

  1

Incontinenţă scaun

  1

Presiune craniană mărită

  2

Deficienţe funcţii ficat

  2

Neurita nervului ocular

  1

Ciroză

  1

Parestezie

  1

Epuizare

10

Neurită periferică

  2

Oboseală cronică

  4

Chorea Sydenham

  1

Angină pectorală

  1

Meningită virală

  1

Tensiune sangvină instabilă

  1

Ameţeli

  3

Palpitaţii

  2

Crampe febrile

  2

Colaps

  1

Umflături locale

10

Sângerare nas

  2

Leziuni ale locului injecţiei

  1

Deces

  3

Inflamaţii glande

  1

 

 

8. Durata de timp dintra vaccinare şi apariţia primelor simptome:

- 0-3 zile                 40

- 3-7 zile                   8

- 7-14 zile               11      

- 3 săptămâni           4

- 4 săptămâni         12

- peste 4 săpt.        15

- necunoscut            9

   După cum arată tabelul de mai sus, numărul de cazuri cu apariţie târzie de simptome este semnificativ. Acest lucru este important deoarece reacţiile târzii indică patologii sistemice sau neurologice serioase. Este aşadar foarte important ca posibilele efecte adverse şi daune provocate de vaccinare să fie monitorizate timp de cel puţin 3 luni de la data vaccinării, pentru a putea fi corect interpretate.

9. Rezultate:

- vindecare                   - 26

- daune cronice            - 43

- deces                         -   3

- necunoscut                - 30

  Se pare că în majoritatea cazurile daunele evoluează spre afecţiuni cronice.  Acest lucru este foarte neliniştitor, deoarece multe dintre aceste afecţiuni cronice sunt incurabile, ceea ce reprezintă o povară enormă pentru societate şi desigur o afectare pe viaţă a persoanei respective precum şi a familiei sale. În consecinţă principiul fundamental al jurământului lui Hippocrat  „Primum nihil nocere“ este încălcat de către medicina şcolastică.

 

SPANIA (între 1989 şi 2004)

  Din anii 80 recomandările pentru vaccinări sunt în diferitele regiuni ale Spaniei din ce în ce mai multe şi mai dese, şi aceasta din motive de neînţeles. În paralel cu această evoluţie apar din ce în ce mai multe patologii care stau în strânsă legătură cu vaccinările.

  Din acest motiv şi ca urmare a chestionării persoanelor afectate, am decis în anul 1989, cu ajutorul organizaţiei PROESVA (Programa Efectos Segundarios de las Vacunaciones), să cuprindem sistematic relatările asupra daunelor provocate de vaccinuri, pentru a ne putea forma o imagine de ansamblu obiectivă asupra vaccinărilor din Spania. Ulterior, datorită muncii grupului „Strasbourg 2004“ am decis să punem la dispoziţia Parlamentului European (în 2005) toate aceste date.  Activitatea şi programele noastre se vor desfăşura şi pe mai departe, atâta timp cât mai există persoane care au de suferit ca urmare a politicii agresive de vaccinare.

Metodologie

   Studiul de faţă descrie retrospectiv efectele adverse prezentate şi relatate de persoanele care au luat contact cu „Liga para la Libertad de Vacunación“. Nu este vorba despre un studiu epidemiologic asupra persoanelor vaccinate în Spania. Reprezentanţi din 9 ţări europene au creat împreună un chestionar, denumit în Spania VAO (Vacunas Asunto Observar), în care au fost stabilite o serie de variabile care să poată permite să se stabilească datele asupra efectelor adverse ale vaccinurilor.

   Acest chestionar a fost expediat prin poştă în cazul Spaniei. De asemenea aceste chestionare au fost împărţite împreună cu unele ziare. Între 1989 şi 2004 ne-au parvenit în total 250 de chestionare complectate, care au fost ulterior evaluate. Această acţiune va continua şi pe mai departe, documentele sunt în permanenţă actualizate şi pot fi liber văzute şi studiate de către oricine doreşte.

Rezultatele

1. Distribuirea geografică a observatorilor

   Cei 45 de observatori care au participat în această perioadă la acţiunea noastră au fost ditribuiţi regional astfel: 48,89% în Catalonia, 17,7% în Ţara Bascilor, 8,9% în Madrid, 6.7% în Baleare, 4,4% în Valencia şi 15% în diferite alte regiuni ale Spaniei.

2. Distribuirea geografică a persoanelor care au raportat efecte adverse

   Printre cele 250 de persoane care au complectat chestionarele am avut: 72,8% locuitori ai Cataloniei, 7,6% din Ţara Bascilor, 6,8% din Madrid, 5,6% din Baleare, 2,8% din Galicia şi restul din alte zone geografice.

3. Vârsta la care persoanele au avut de suferit efecte adverse

   Printre cele 250 de persoane am avut 22% efecte adverse la o vârstă între 2-4 luni, 15,6% între 6-12 luni, 12% între 12-16 luni, 10,8% între 16-24 luni, 15,6% între 2-5 ani, 5,6% între 5-10 ani cât şi între 25-45 de ani şi 2% între 45-75 de ani.

4. Împărţirea în funcţie de sex

   În cadrul celor 250 de persoane am avut 54,4% bărbaţi şi 45,6% femei.

5. Tipurile de vaccinuri

  Vaccinurile folosite au fost 37,2% DiTePer+Polio, 16% MMR, 6% Tetanus, 4,8% DiTePer+Poilo+HiB,

5,2% Hepatită A+B, 7,2% meningococci  A+C, 4,4% DiTePer, 4% Influenza, 3,6% Polio, 1,2% Variolă şi 0,8% Holeră.

6. Tipurile de vaccinuri în funcţie de sexul vaccinatului

   Vaccinul DiTePer+Polio a fost administra la 15,2% femei şi 22% bărbaţi, MMR la 8% femei şi 8,4% bărbaţi, Tetanus la 2,4% femei şi 3,6% bărbaţi, Hepatita B şi Hepatita A+B la 3,2% femei şi 2% bărbaţi, cel contra gripei la 1,6% femei şi 2,4% bărbaţi, contra Meningitei A+C la 4% femei şi 3,6% bărbaţi.

7. Preexistenţa unei contraindicaţii

   Dintre cele 250 de chestionare, 14,4% au fost vaccinaţi în ciuda existenţei unei contraindicaţii, iar la 85,6% nu au existat contraindicaţii.

8. Complicaţiile post-vaccinare

   Printre cei 250 de chestionaţi au existat următoarele complicaţii: 15,6% encefalopatie, 10,4% epilepsie, 18,2% alte neuropatii (MS, meningită, crampe, ataxie, distonie), 13,6% bronşită, sau astmă, 6,8% febră mare, 5.25% infecţii, 3,2% trombocitopenie şi diaree, 2,8% probleme dermatologice, 2,4% diabet, 2% reumatism şi 2% deces.

9. Complicaţiile în funcţie de tipul vaccinului

- vaccinul DiTePer+Polio a provocat în: 37,2% din cazuri complicaţii neurologice (encefalopatie, crampe, epilepsie, paralizii), complicaţii ale căilor respiratorii (astmă, bronhiolită, laringită), patologii ale sângelui (Schoenlein-Henoch Purpura), ale rinichilor (nefrită), febră şi moarte subită.

-în 16% din cazuri după un vaccin MMR s-au putut constata următoarele patologii: complicaţii neurologice, ale căilor respiratorii, ale sângelui, rinichilor, febră, diabet şi parotitide.

-vaccinul contra Meningitei C+A a provocat în 7,2% din cazuri complicaţii menigitide cu urmări ca de ex. probleme respiratorii, ale sângelui şi febră.

-în 6% din cazurile celor vaccinaţi contra Tetanus s-au semnalat probleme neurologice şi infecţioase (repetate inflamaţii ale amigdalelor şi căilor respiratorii superioare), probleme reumatologice (artrită) şi probleme dermatologice (Lupus şi Psoriasis). 

-vaccinul contra Hepatitei B şi A+B a provocat în 5,2% din cazuri complicaţii neurologice. Patologii ale pielii, infecţii (hepatite), probleme renale şi hipertiroidie.

-vaccinul contra Influenza (gripă) a dus în 4% din cazuri la probleme respiratorii, ale vaselor de sânge, infecţii (gripale) şi complicaţii la rinichi.

10. Complicaţiile distribuite în funcţie de sex

   S-a stabilit că 8,8% femei şi 6,8% bărbaţi au avut de suferit encefalopatii. De epilepsie au fost atinşi mai mult bărbaţii: 7,2% faţă de 3,2% femei. Astm a fost evident mai frecvent semnalată la bărbaţi, cu 5,6% faţă de 0,8% la femei. În cazurile de decese subite au fost afectaţi mai cu seamă sugarii de sex feminin (1,2%) faţă de cei de sex masculin (0,4%).

11.Complicaţiile şi vaccinarile ulterioare

   Persoanele care au suferit efecte secundare, au primit in continuare vaccinuri în proporţie de 60,8%, iar 39,4% nu au mai primit alte vaccinuri.

12. Complicaţiile postvaccinale în funcţie de vârstă

   La cele 250 de persoane cuprinse în studiul de faţă , efectele adverse repartizate pe vârsta la care au apărut la pacient sunt: 22% între 2-4 luni, 15,6% între 6-12 luni. 12% între 12-16 luni, 10,8% între 16-24 luni, şi 39 la sută de la 2 ani în sus. Între 2-16 luni sunt prezente majoritatea daunelor neurologice şi decesele subite. Între 2-24 de luni frecvenţa crampelor (spasmelor) şi dereglările de comportament este evidentă şi în cel mai mare procent. Între 0-16 luni sunt prezente foarte multe bronhiolitide iar între 6-24 luni trombocitopenia apare cel mai frecvent.

13. Complicaţiile în funcţie de răspândirea geografică (pentru Spania)

    Marea majoritate a victimelor provine din Catalonia (72,8%), restul provenind în ordine din Ţara Bascilor (7,6%), Baleare (5,6%), Galicia şi Valencia (câte 2,8%), Castilia, Andalusia şi Aragon (1%). 

14. Anamneza personală, bolile autoimunitare şi vaccinurile

   91,2% dintre cei chestionaţi nu mai suferiseră de nici o boală până la momentul vaccinării, 8,8% avuseseră o afecţiune autoimunitară.

15. Legătura dintre efectele adverse şi alergii

   La 10% dintre persoane a existat anterior un antecedent alergic, dar 90% nu au avut înaintea vaccinării nici un fel de simptom alergic. La persoanelel cu laringită, astmă, aprindere de plămâni sau Purpura Schoelein-Henoch se poate considera că au existat antecedente alergice legate de aceste afecţiuni.

16. Anamneza familiei, alergiile şi vaccinarea

   22,2% dintre cazuri au avut antecedente alergice în familie în timp ce 77,8% nu au fost într-o astfel de situaţie.

17. Anamneza familiei, bolile autoimunitare şi vaccinarea

    12,8% dintre cei afectaţi de efecte adverse au avut antecedente de boli autoimunitare în familie, în timp ce 87,2% nu.

18. Legătura dintre efectele adverse şi antecedentele alergice în familie

   Am putut stabili că a existat o legătură între antecedentele familiare în privinţa astmei în 20% dintre cazuri, precum şi de 20% pentru bronhiolitis, de 15% pentru bronşită, febră, tuse şi de 10% pentru crampe şi diaree după vaccinare.

19. Legătura temporală cauză-efect

   La cele 250 de cazuri a existat o evidentă legătură temporală în 65,2% din cazuri, în 20% din cazuri o legătură temporală condiţionată, la 14,4% o legătură probabilă şi doar la 0,4% nici o legătură.

20. Legătura temporală şi complicaţiile postvaccinale

   O legătură clar definibilă în 38% dintre cazuri cu daunele neurologice, 11.2% cu afecţiunile respiratorii, 3,2% cu patologiile hematologice şi febra, 1,6% cu afecţionile dermatologice şi complicaţiile urinare, 1,2% cu aparatul digestiv. Legături probabile de 2,4% cu astma şi 1,2% cu aprinderile de plămâni. O legătură condiţionată cu 2% diaree, 1,2% diabet şi inflamaţia cronică a amigdalelor.

21. Legăturile cronologice şi sexul victimelor

   Legătură clară: 34,8% din complicaţiile neurologice la femei, 30,4% la bărbaţi. Legătură probabilă: 7,6% la bărbaţi şi 6,8% la femei. Legătură condiţionată (limitată): 12% la bărbaţi şi 8% la femei.

22. Timpul de reacţie şi vaccinul

   În 37,2% din cazuri a existat o reacţie imediată, în 30,8% timpul de reacţie a fost relativ scurt, în 26,4% a fost mediu şi în 5,6% din cazuri a fost după un timp lung.

23. Tipul de reacţie

   Complicaţiile au fost specifice în 51,2% din cazuri, nespecifice în 48,8% din cazuri.

24. Legătura dintre tipul vaccinului şi tipul reacţiei

   - DiTe Per+Polio: 26% din reacţii au fost specifice, 11,2% nespecifice.

   - MMR: 7,6% din cazuri au avu reacţii specifice, 8,8% nespecifice

   - DITe Per+Polio+HiB: 3,6% specifice, 1,2% nespecifice

   - Meningită A+C: 3,6% specifice, 4% nespecifice

   - Gripă, Polio, Hepatită B şi Hepatită A+B: 2% specifice, 4% nespecifice.

25. Intensitatea reacţiei:

   Reacţii uşoare în 22,4% din cazuri, reacţii medii în 29,2%, reacţii grave în 45,3% din cazuri şi deces în 3,2% din cazuri.

26. Legătura dintre tipul vaccinului şi intensitatea reacţiei

   În cadrul analizei noastre am stabilit faptul că vaccinurile DiTePer+Polio, Tetanus, DiTePolio şi DiTePer au provocat 60% din reacţiile grave şi 50% din decese!

   Vaccinul MMR a provocat 15% din reacţiile uşoare, 10% din cele medii şi 20% din cele grave, dar nici un caz de deces.

Vaccinul Meningită A+C a provocat 15% din reacţiile uoare, 5% din cele medii şi 2% din cele grave, şi în plus 35% din decese.

27. Legătura dintre efectele adverse ale vaccinurilor şi intensitatea reacţiilor

   Cele mai grave efecte adverse au fost cele neurologice, cele ale aparatului respirator, ale rinichilor, ale sângelui şi ale sistemului hormonal (diabet). Concluzii sunt:

- Majoritatea reacţiilor constatate sunt specifice şi de aceea pot fi considerate ca răspuns direct la vaccinare. Cele mai frecvente au fost de natură neurologică (encefalopatie, epilepsie, meningită, mielită, neurită).

- Crampele au fost consecinţa diferitelor vaccinuri cum ar fi DiTePer+Polio, MMR (ROR), Tetanus, Hepatită B; modificările de comportament pot fi puse pe seama mai multor vaccinuri, ca de ex. Meningita A+C, Hepatita B, DiTePer+Polo, MMR; autismul a apărut deosebit de frecvent după DiTePer+Polio, DiTePer+Polio+HiB şi mielitele după DiTePer+Polio sau după Tetanus şi Poliomielită.

- După administrarea MMR (ROR) au apărut frecvent crampe, epilepsie şi sindromul Rett.

- Printre reacţiile nespecifice sunt de menţionat: cele de natură alergică a căilor respiratorii (astmă, bronhiolită, bronşită), ale pielii (eczeme, atopie, iritaţii cu urticare), ale aparatului digestiv (intoleranţe şi alergii la diferite alimente) şi de natură autoimunitară (trombocitopenie, sindrom nefrotic, hipotiroidie, Lupus, retinitis pigmentosa, scleroză multiplă şi psoriasis), precum şi inflamaţii şi infecţii care s-au dezvoltat după vaccinare (adenită, inflamare cronică a amigdalelor, diaree, inflamarea căilor respiratorii superioare, infecţii renale, inflamaţii pulmonare, tuberculoză, febră şi inflamarea glandelor salivare).

- Combinaţia de vaccinuri DiTePer+Polio a provocat deosebit de des în perioada dintre 2-24 luni complicaţii neurologice îndeobşte deosebit de grave.

- Este interesant de observat rezultatele după administrarea DiTePolio şi DiTePer. Dacă le comparăm, observăm că DiTePer a provocat 2 cazuri de bronhiolită şi 2 cazuri de crampe în timp ce DiTePolio nu a provocat aceste reacţii. Fracţinea Pertussis a fost determinantă pentru aceste reacţii!

- În ceea ce priveşte caracteristicile leziunilor şi momentul temporal la care ele s-au dezvoltat, reacţiile postvaccinale au fost severe, ireversibile şi au avut ca rezultat chiar decesul.

- Vaccinul combinat Meningită A+C a provocat multe decese.

- Deşi vaccinurile contra Tetanus şi Influenza (Gripă) sunt monovaccinuri, au provocat şi ele numeroase daune grave!

Recomandări:

- Dacă observăm atent concluziile acestei analize, apare logic faptul că autorităţile de sănătate şi celelalte autorităţi abilitate ar trebui să schimbe calendarul vaccinărilor, astfel ca pentru copii să fie ales un moment de vaccinare cât mai îndepărtat de momentul naşterii, spre exemplu de abea după primele 24 de luni de viaţă, şi să adjusteze aceste vaccinări în mod individual, de la caz la caz (anamneza copilului şi a familiei acestuia).

- Faptul că vaccinurile combinate sunt cele care provoacă cele mai mari daune ar trebui să ducă la oprirea producerii, administrării şi vânzării unor astfel de combi-vaccinuri.

- Vaccinul contra tusei convulsive (Pertussis) ar trebui complect retras de pe piaţă

- Din vaccinuri trebuiesc complect excluşi adjuvanţii şi conservanţii, mai ales mercurul şi aluminiul.

Tabele:

1. Cazurile analizate: 250

Vârsta

0/2 luni

2/4 luni

4/6 luni

6/12 luni

12/16 luni

16/24 luni

2/5 ani

5/10 ani

10/15 ani

15/25 ani

25/45 ani

45/75 ani

75+

Total

Număr cazuri

9

55

21

39

30

27

24

14

6

5

14

5

1

250

   %

3,6

22,0

8,4

15,6

12,0

10,8

9,6

5,6

2,4

2,0

5,6

2,0

0,4

 

2.Tipul de vaccin

Tipul vaccinului

Număr cazuri

%

Holeră

  2

  0,80

DiTePolio

  9

  3,60

DiTePer

11

  4,40

DiTePer+Polio

93

37,20

DiTePer + Polio + HiB

12

  4,80

DiTePer + Polio + HiB+MMR

  5

  2,00

DiTePer (acell.) + Polio

  1

  0,40

DiTePer(Acell.)+Polio+HiB

  2

  0,80

DiTePer+Polio+HiB(acell.)+MMR

  1

  0,40

Influenza

10