Salvia hispanica, Chia, uleiul deChia




Familia: Lamiaceae

  In timpurile precolumbiene, Chia era una dintre cele 4 surse principalede nutritie pentru poulatiile din America Centrala. Ocupa un loc chiar maiimportant decit cerealele si pastaioasele. In Tenoch-titlan, capitala imperiului aztec, se consumau anual intre5.000-15.000 de tone de Chia, platit mai ales ca tribut de catre alte natiunidin teritorii cucerite de azteci. Chia nu era numai un aliment, ci era folositasi ca medicament sau ca ofranda oferita zeilor azteci. Ca urmare a cucerilorspaniole in America Centrala si dde Sud, Chia, care pe de o parte nu se poateadapta climei europene, iar pe de alta parte juca un rol foarte important in ritualurileastece (considerate ca fiind pagine de catre spanioli) a cazut in uitare vremede 500 de ani. Cu toate aces-tea planta a reusit sa supravituiasca, fiind maideparte cultivata de catre populatia bastinase. Abea in 1991, ca urmare a unuiproiect desfasurat in Mexic si Guatemala, sub numele de Northwestern Argentina RegionalProject, a fost, sa zicem asa, din nou descoperita si in sfirsit au fostrecunoscute calitatile acestei plante.

Chia - Fapte concrete: Una dintre cele maibogate surse de acizi grasi omega-3; Nu contine colesterol; Nu estetoxica; Contine acizi grasi usor saturati; Usor de obtinut pentru fermieri siproducatori; Depozitare de lunga durata fara deteriorarea produsului in timp; Ideal pentru imbogatirea suplimentara a multor alteproduse naturale.

Chia – o sursa naturala deOmega-3 si antioxidanti: Chia este o planta mai bogata in acizi grasi Omega-3 decit inul, si continemulti antioxidanti pe deasupra. Oxidarea lipidelor grase este una dinprincipalele probleme atit pentru producatori cit si pentru cei care se ocupacu mentinerea unei nutritii sanatoase. Daca oxidaxia nu este controlata, se potproduce in ulei substante degenerative care au efecte grave, cum ar ficancerul, bolile cardiovasculare, slabirea sistemului imun si disfunctionalitaticerebrale. Antioxidantii din Chia ii confera uleiului extras din aceasta plantaenorme avantaje asupra altor surse de uleiuri. Daca folosim Chia, de exemplui,nu mai este nevoie de o complectare suplimentare de Vitamina E, care se stie caare un efect protector asupra sistemului cardiovascular. Pe deasupra, atuncicind Chia este introdusa in alimentatia animalelor, produsele obtinute de laacestea sufera o dramatica reducere in acizii grasi, de pina la 30,6%. Consumulde acizi grasi este asociat cu afectiunile cardiovasculare. Mai mult, oualegainilor hranite cu seminte de Chia au un acid gras alfa-linoleic asemanatorcelui din laptele uman (matern). Altfel spus, ca ouale de gaini hranite cu Chiaau o mare stabilitate in a rezista oxidatiei decit ouale care contin ocantitate inalta de DHA (un acid gras foarte instabil). Nemai vorbind de faptulca Chia nu contine colesterol. Chiase foloseste ca supliment nutritiv intr-o larga gama de produse alimentare demare importanta, cum ar fi hrana sugarilor si copiilor, panificatie, iaurt,sosuri, etc. Ca nutriment pentru animale imbunatateste calitatea oualelor,carnii de pasare sau vita, laptelui, brinzei, etc.Chia este o excelenta sursade proteine, minerale si vitamina B, este usor de folosit in alimentatie sieste sigura atit pentru animale cit si pentru oameni. O alta susa binecunoscuta pentru acidul gras alfa-linoleic este uleiul de in, dar avantajeleChia asupra inului sint evidente. Dovezile stiintifice sustin puternicfolosirea Chia ca fiind o bogata sursa de Omega-3, neavind pe deasupra nici unfel de efecte secundare, atit la oameni cit si la animale.

  In Codexul Mendoza se mentioneaza faptul ca Chia era pentru azteciprincipala sursa de hrana, alaturi de pastaioase, porumb si cereale, dar maiimportanta decit acestea. Exista dovezi in sustinerea faptului ca Chia erafolosita ca aliment si medicament in-ca cu 3500 de ani inainte de Christos. Iarfaptul ca aztecii percepeau tribut in forma de Chia, precum si faptul ca uleiulde Chia se folosea in ritualurile aztece ca ofranda, este mai mult decitrelevant pentru rolul jucat de aceasta planta in America Centrala. In CodexulMendoza este mentionat ca orasul-capitala Tenochtitlan primea anual ca tribut6360 tone de porumb, 4410 tone de fasole, 4410 tone de Chia si 3780 de tone deamarant (Amaranthus caudatus – cea maiveche planta folositoare, adica nutritiva, folosita in istoria omenirii, de lacare se consumau semintele asemanatoare meiului). Este de mentionat ca acestepatru plante care detineau preponderenta in alimentatia aztecilor, sunt astazirecunoscute si recomandate de Food and Agriculture Organization World Health Organization (FAO-WHO).Aici ar mai trebui mentionata si o alta utilizare a uleiului de Chia, si anumecea de lac pentru industria mobilei sau pentru tablouri (ca vernis). Aztecii foloseau Chia si direct ca plantamedicinala, pentru ameliorarea durerilor si pentru afectiunile pielii. Chiacontine fibra  (din 25 de gr aprox. 7 grfibra) precum si calciu, fosfor, magneziu, mangan, cupru, niacin si zinc.

  Uleiul care se extrage din planta Chia (Salva hispanica), este un uleifara culoare, clar, fara miros. Are o densitate de 900 kg/metru cub, adicaaprox. 0,9kg/litru. Consta in 50-65% acid Alfa-linolen (cel mai mare cintinutdintre toate plantele), 17-25% acid linol, uleiuri nesaturate simple, cum ar fiacizi oleici, acizi stearinici, poliminacizi, vitamine, minerale siantioxidanti. Uleiul de Chia se preseaza la cald, pentru extractie. In prezentChia este cultivata tocmai pentru comercializarea uleiului, Chia avind siva-loroase proteine, vitamine, antioxidanti si minerale. Se spune ca daca beiun pahar de suc de portocale in care se adauga o  lingurita de seminte (dinainte inmuiate) tetine satul pina la prinz. Semintele de Chia contin 38% ulei, 18-23% proteine sivitamine (Vit.A, Niacin, Thiamin, Riboflavin), minerale (calciu, fosfor, caliu,zinc si cupru) precum si antioxidanti. Semintele contin doar pu-tin natriu.Planta a fost deja declarata ca fiind netoxica.

Silybum  marianum (Cardui mariae),Armurariu,

Mariendistel (germ.),  Blessed Thistle (engl.)                   




Familia: Compositae

Sinonim : Carduus marianus

Aria de raspindire : Europa (sud), Africa(nord) Asia (vest).

Partile folosite dinplanta :florile, frunzele, radacina, tulpina.

Observatii : Atunci cind Armurariulcreste pe sol bogat in azot, mai ales daca acest sol a fost fertilizat chimic,artificial, atunci planta va avea azot in frunze. Azotul este implicat incancerul de stomac.

Caracteristicilebotanice ale plantei : Planta bianuala care creste intre 1-2 metrii.Are frunze tot timpul anului si flori intre Iulie si Septembrie. Seminteleintre August si Octombrie. Florile sunt hermafrodite si sunt polenizate dealbine. Prefera locurile luminoa-se, cu sol cu humus, (cleios) si bine drenat(uscat). Prefera solul acid, neutru si bazic (alcalin). Nu creste in umbra. Seculege cind este in floare si se usuca pentru folosirea ulterioara. Ii placesolul calcaros, si poate sa creasca cu succes in gradina. Rezista latemperaturi de pina la -15 grade. Semintele se pot planta in Martie sauAprilie.

Descriere : Armurariu este o planta tepoasa, de un metruinaltime, cu tulpini si frunze de un verde sters, cu flori rosietice, care facniste seminte cu gust amarui. Este printre cele mai utilizate plante medicinaledin lume. De ce? Pentru ca in semintele sale se ascund substante cu oextraordinara actiune benefica asupra ficatului.

Utilitati medicale : astringenta, amara, colaloga, diaforetica,diuretica, emetica, hepatica, stimulanta, tonica, digestiva.

  Este de multa vreme cunoscuta si folosita, mai ales pentru calitatile eide a proteja si sustine ficatul si bila ca urmare a daunelor de origine toxicaaduse acestuia (alcool sau alte tipuri de toxine). Silymarinul, un extract dinArmurariu, actioneaza asupra mem-branei celulelor hepatice, prevenind astfelpatrunderea in celule a virusurilor sau toxinelor. De asemenea actioneazaspectaculos prin sustinerea regenerarii ficatului in cazurile de hepatita siciroza, precum si in cazurile de otravire cu ciuperci, sau alte afectiuni aleficatui. Studiile germane sugereaza ca Silybinul (un flavonoid continut insemintele plantei) este util clinic in cazurile de otravire cu ciupercaAmanita. Studii facute in Germania, Statele Unite, Italia, Austria au aratat caarmurariul este in prezent unul dintre cele mai puternice remedii naturalecontra afectiunilor hepatice, aflate in explozie in ultimul deceniu. Mai mult,armurariul este un antitoxic redutabil, ajutand organismul sa reziste celor maiputernice otravuri, de la ciupercile toxice, pana la gazele industriale saumetalele grele. Inainte de a cumpara ceaiul de armurariu,

uitati-va cu atentie la termenulsau de valabilitate, intrucat este o planta cu principii active foartesensibile si care se degradeaza puternic in timp. Din acest motiv si preparareasa este foarte delicata, asa cum vom vedea in continuare:

Ceaiul de armurariu : Este, conform parerii cercetatorilor americani,varianta cea mai putin inspirata de a folosi armurariul, intrucat flavonoideledin compozitia sa se degradeaza puternic in contact cu apa clocotita. Din acestmotiv, formele de administrare preferabile sunt cele pe care le vom prezenta incontinuare:
Pulberea : Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea dupacare se face o cernere prin sita pentru faina alba. Ideal ar fi, spunbiochimistii, sa se macine pulberea cu 5-10 minute inainte de administrare, asaincat oxidarea principiilor active sa fie cat mai redusa. Daca procedeul vi separe dificil atunci pastrati pulberea de armurariu intr-un borcan ermeticinchis, la rece si la intu-neric, nu mai mult de 4-5 zile. Se ia 1 linguritarasa de pulbere de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limbavreme de 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa.

Extractul hidroalcoolic (tinctura) : Este,probabil, forma de administrare ideala, pentru ca acest preparat se poatepastra mult timp (2 ani), fara a-si pierde calitatile terapeutice. Iata cum seprepara tinctura: se pun intr-un borcan douazeci de linguri de pulbere deseminte de armurariu, care se acopera cu alcool alimentar de 50 de grade,amestecand incontinuu. Cand intreaga masa de pulbere a fost acoperita, ramananddeasupra un strat de alcool de doua degete, se inchide borcanul ermetic si selasa conti-nutul la macerat vreme de 14 zile, dupa care se strecoara. Extractulobtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare, si se pastreaza vreme demaximum 2 ani. Se administreaza de regula o lingurita, de 4 ori pe zi.

Infuzia combinata : Cum arata si numele, combina extractia larece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor acti-ve. Seprepara astfel: 1-2 lingurite de pulbere de seminte de armurariu se lasa lainmuiat intr-o jumatate de cana de apa de seara pana dimineata, cand sefiltreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu ojumatate de cana de apa fierbinte 20 minute, dupa care se lasa la racit; secombina cele doua extracte; se bea acest preparat cu un sfert de ora inainte demasa. Doza: 3 cani pe zi.

Cataplasma : 2-3 linguri de pulbere fin macinata dinseminte de armurariu se amesteca cu apa calduta pentru a forma o pasta ce va fiaplicata extern pe locurile afectate. Se leaga deasupra un tifon curat,cataplasma fiind mentinuta astfel timp de minimum 2-3 ore.

Afectiunile in care Armurariul isi dovedesteutilitatea :
Hepatita virala A, B si C
- numeroase studii efectuate in Statele Unite auaratat ca flavonoidele din compozitia semintelor de armurariu favorizeazaregenerarea celulelor hepatice, maresc capacitatea organismului si in special aficatului de a se apara de infectii. Intr-o prima faza, armurariul se ia subforma de infuzie combinata (intrucat se recomanda un aport consistent delichide), un  litru si jumatate pe zi,vreme de 3 saptamani. Apoi se face o pauza de 15 zile, dupa care armurariul seadministreaza sub forma de pulbere, din care se ia o lingurita de 4 ori pe zi.
Icter, insuficienta hepatica- silibinina continuta de armurariu impiedica procesul de acumulare a toxinelorin ficat, favorizeaza activitatea celulelor hepatice, stimuleaza eliminareacompusilor toxici din celulele hepatice. Se administreaza zilnic jumatate delitru de infuzie combinata de armurariu, in cure de doua saptamani, cu osaptamana de pauza.
Ciroza hepatica - o comisie medicala oficiala din Germania a dat in urmacu doi ani avizul favorabil pentru folosirea armurariului in tratamentulbolnavilor de ciroza. Aceasta planta, se spune in raportul comisiei, este unfoarte bun stimulent al activitatii ficatului, impiedica fribrozarea acestuiasi ajuta la regenerarea sa. Se ia sub forma de pulbere cate o lingurita rasa depatru ori pe zi, in cure de 21 de zile, cu 15 zile de pauza.

Dischinezie biliara, litiazabiliara - se face un amestec de tincturade armurariu si tinctura de anghinare, in proportii egale. Se ia din aceastacombinatie o lingurita de patru ori pe zi, de preferinta inainte de meseleprincipale. Are un puternic efect de stimulare a productiei de bila,favorizeaza eliberarea acesteia, impiedica acumularea calculilor la nivelulvezicii biliare si diminueaza starile inflamatorii. Tratamentul se recomanda siin cazul dispepsiei sau al digestiei dificile.
Otravire cu ciuperci toxice - se consuma vreme de 10 zile din abundentainfuzie combinata de armurariu (minimum un litru pe zi), care sustineactivitatea hepatica si neutralizeaza direct actiunea unor substante toxice dinciuperci (in special amanitina si faloidina).
Intoxicatie cu metanol, cu tetraclorura de carbon, cu metale grele (plumb,mercur), cu medicamente care ataca ficatul - se administreaza vreme de osaptamana un litru si jumatate de infuzie combinata de armurariu pe zi. Este untratament adjuvant foarte util pentru protejarea organelor interne si asistemului nervos.
Alcoolism - se fac cure de trei saptamani, cu doua saptamani de pauza,cu infuzie combinata de armurariu, din care se bea un litru pe zi. Armurariulnu diminueaza depedenta de alcool, insa ajuta la refacerea ficatului (greuincercat de consumul sistematic al acestei substante) si, foarte important,sustine activitatea nervoasa, ajutand chiar la recapatarea reflexelor si a coordonariinor-male, reducand tremurul membrelor si alte simptome de acest gen. Un studiufacut pe pacientii alcoolici dintr-un spital de profil din Spania subconducerea medicului A. Pares a pus in evidenta toate aceste efecte beneficeale armurariului.

Aplicatii externe :
Psoriazis - se aplica o data pe zi o cataplasma cu pulbere de seminte dearmurariu, pe locurile afectate. Suplimentar se face o cura interna cu semintede armurariu, sub forma de tinctura, 4 lingurite pe zi, pentru dezintoxicare.

Adjuvant in cancerul de piele - o data la doua zile, se pun cataplasme cupulbere pe zona bolnava.

Armurariul si cancerul: Semintele de armurariu sunt „descoperirea” deultima ora a cercetatorilor care cauta noi mijloace pentru prevenirea sicombaterea bolii canceroase. Zeci de studii, unele dintre ele finalizate, altein curs de derulare, arata ca semintele acestei plante sunt un inamic redutabilal cancerului. Ele sunt recomandate atat persoanelor sanatoase, pentru apreveni aceasta maladie, cat si celor deja bolnave, pentru a o putea combate sipentru a-i diminua efectele nefaste asupra organismului.

Iata cateva elemente practice inacest sens:
Pentru a preveni cancerul: faceti lafiecare schimbare de anotimp o cura cu seminte de armurariu, consumand 4lingurite de tinctura pe zi, vreme de trei saptamani. Aceasta planta activeazasistemul imunitar (favorizand fagocitarea celulelor maligne), neutralizeazaradicalii liberi, reintinereste organismul. Studii facute in randulpopulatiilor mediteraneene si din Asia Centrala, unde a-ceasta planta esteconsumata in mod traditional, arata ca incidenta cancerului este de pana latrei ori mai mica la cei care consuma frecvent aceasta planta.

Combaterea efectelor adverse ale chemoterapiei : este un domeniu de maxima importanta pentru ceicare recurg sau au recurs la medicatia de sinteza, pentru combaterea boliicanceroase. Semintele de armurariu (arata studiile facute in cateva spitaleamericane) sunt printre putinele remedii cunoscute care au eficienta doveditain combaterea teribilelor efecte adverse ale citostaticelor. Un litru deinfuzie combinata de armurariu, consumata zilnic vreme de 20 de zile, sustine activitateahepatica, mentine capacitatea de lupta a sistemul imunitar si impiedicaaparitia simptomelor neurologice, provocate de administrarea acestui tip demedicatie.

Cancerul de prostata si hepatic : sunt cele doua localizari ale bolii canceroase, incare a fost verificata clinic actiunea favorabila a semintelor de armurariu saua silimarinei (un complex de principii active secretate de aceasta planta). Seia cate o lingurita de pulbere de seminte de 4 ori pe zi, in cure de 15 zile,cu 10 zile de pauza.

Combaterea efectele nocive ale chemoterapiei : se recomandă ca zilnic, timp de 20 de zile, să seconsume infuzia combinată, constând în consumarea unui litru de infuzie peparcursul unei zile. Pentru tratarea insuficienţei hepatice şi a icterelor – serecomandă consumarea zilnic, timp de 14 zile, a jumătate de litru de infuziecombinată, urmată de o săptămână pauză. Este dease-menea indicat ca oricepersoană sănătoasă să facă de patru ori pe an o cură de trei săptămâni în caresă ia câte o linguriţă de pulbere de seminţe de armurariu, de patru ori pe zi,sau prin administrarea unei linguriţe de tinctură de armurariu de patru ori pezi. Alte forme de cancer, in care studiile de laborator au pus in evidentaactiunea curativa a armurariului, sunt cancerul pulmonar, cancerul la san,cancerul ovarian, cancerul la intestinul gros si cancerul de piele. In prezentsunt in derulare studii care, se spera, vor confirma eficienta acestei plante lipsite de toxicitate in toateaceste forme de cancer.

     Semintele contin Flavonolignane cum ar fiSilimarina (amestec de isomeri ca Silybin, Silychristin si Silydianin) apoiFlavonide ce de ex. Apigenin, Chrysoeriol, Quercetin, Triterpen si proteine.Planta mai contine in afara de flavonide si Phytosterol, Polyn si acid fumar.Silimarinul impiedica toxinele sa patrunda in celulele hepatice, si stimuleazaregenerarea si formarea de celule hepa-tice. Silimarinul inbunatatestesignificant starea ficatului, mai ales a celui intoxicat (cu alcool de ex.).Aceasta calitate de a bloca toxinele este dovedita prin numeroase studii. Dozamedie general acceptata este de pina la 400 mg pe zi. Insa intr-un studiu italianrecent  s-a folosit un dozaj de 20 mg/kgcorp cu rezultate foarte bune contra hepatitai C.

Simarouba amara, Simarouba




Familia: Simaroubaceae
Sinonime: Quassia simarouba, Zwingera amara, Picraena officinalis, S.medicinalis.
Nume comune: Simarouba, gavilan, negrito, marubá, marupá, dysenterybark, bitterwood, paradise tree, palo blanco, robleceillo, caixeta, daguilla,cedro blanco, malacacheta, palo amargo, pitomba, bois amer, bois blanc, boisfrene, bois negresse, simaba.
Partile folosite: scoarta, frunzele, lemnul.

Proprietati si actiuni principale: antiparaziar, antiamoebic, antibacterian,antiviral, antidezinteric, antidiareeic, antileucemic, antimalarial, antitumoral(inhibator), antipsoriazic, vemifug, analgezic, febrifug, promoveazamentruatua, hidrateaza pielea, promoveaza transpiratie, astringent si antihemoragic.

Dozajul standard: scoarta- decoct- o cana de 2-3 ori pe zi;tinctura- 5-10 ml de 2 ori pe zi.

Proprietati si actiunidocumentate stiintific: amoebicid, antibacterian, anticancerigen, antidezinteric, antileucemic,antimalarial, antimutagenic, antiparazitic, antitumoral, antiviral, vermifug.

Proprietati si actiunidocumentate traditional: analgezic, antihemoragic, astringent, bitter, carminativ, diaforetic,stimulant digestiv, febrifug, stimulant menstrual, tonic.

Precautii: Dozajele mari pot provoca grata si voma. Contraindicatii:A nu se depasi dozajul. Interactiuni: Nu sint raportate.

  Simarouba este un arbore mijlociu, de circa 20 de metrii, cu frunze mariintre 20-50 de centimetrii si flori albe si mici. Este in-digen in America deSud, bazinul Amazonului Mexic, Cuma, Haiti, Jamaica si Amrica Centrala.Frunzele si scoarta au fost de multa vreme folosite cu scop medicinal. In 1713a fost adusa in Franta din Guyana, ca remediu contra deziteriei, observindu-seca indigenii din Guyana o foloseau in acest scop. Cind in Franta, intre 1718 si1725, au izbucnit epidemii de dezinterie, scoarta de Sibarouba a fost intensivsi eficace folosita. Alte triburi de indieni din America de Sud folosesc scoartacontra febrei, malariei, dezinteriei, ca agent hemostatic pentru a opriisingerarile sau ca tonic. In Cuba, unde este denumita gavilan, infuzia dinfrunze este considerata astringenta, ca stimulant al digestiei si menstruatieisi ca agent antiparazitar. Este administrata intern contra diareei,dezinteriei, malariei si colitei, iar extern pentru rani si iritatii. In Belizearborele este denumit negrito si scoarta este fiarta in apa pentru a se obtineun puternic astringent folosit la spalarea ranilor si pentru tratareadezinteriei, diareei, afectiunilor de stomac si intestine, hemoragiilor sisingerarilor interne. In Brazilia este mai mult folosita contra febrei,malariei, diareei, dezinteriei, parazitilor intestinali, indigestiei sianemiei.
Principalele fitochimicale dinSimarouba sunt denumite quassinoide, si apartin grupului triterpenelor. Acestesubstante se gasesc in multe alte plante si sint bine cunoscute chimistilor.Substantele au proprietati antimalarice si sint eficace contra protozoarelor.Citeva dintre quassinoidele gasite in Simarouba, ca de exemplu ailanthinon, glaucarubinon si holacanthon, aufost certificate ca fiind eficace contra protozoarelor, amoebelor, malariei sicitotoxice, deci active contra cancerului si leucemiei. Principalele substantedin Simarouba sint: ailanthinon, benzoquinon, canthin,

dehydro-glaucarubinon, glaucarubin,glaucarubolon, glaucarubinon, holacanthon, melianon, simaroubidin, simarolid,simarubin, simarubolide, sitosterol si tirucalla.

In 1918 un spital din Anglia ademonstrat ca scoarta are excelente efecte asupra deziteriei provocate deamoebe. Institutul Merck a raportat in 1944 ca Simarouba are eficacitate de91,8% contra amoebelor intestinale. In 1990 cercetatorii au documentat din nouca Simarouba poate distruge cea mai mare parte a factorilor patogeni implicatiin dezinterie, inclusiv Entamoeba histolytica, precum si factorii cauzatori aidiareei, Salmonella si Shigella. Si calitatile antimalariale au fost confirmateprin mai multe studii, intre 1947 si 1997. S-a constatat astfel si ca Simaroubaeste eficienta acolo unde factorii patogeni devenisera rezistenti la medicatiastandard. Cercetarile din 1978 si apoi din nou din 1992 certifica Simarouba(scoarta) ca avind un puternic efect antiviral contra virusurilor herpesului,gripei, polio si vaccinia. O alta arie de cercetari este cea desfasurata indirectia eficacitatii anticancerigene si antileucemice a Simarouba. Si din nouquassinoidele si-au aratat eficacitatea, fiind certificata prin studii siproprietatea lor citotoxica. O serie de substante din Simarouba (glaucarubinon,alianthinon si dehydroglaucarubinon) s-au dovedit a fi active contra celulelorleucemice, mai ales in leucemia limfocitica (studii publicate in 1977 si 1978).De asemenea s-a mai constatat ca in actiu-nea antileucemica mai intervine si oalta substanta, holacanthon (studiu din 1983). Cercetatorii englezi audeterminat intr-un studiu ca alte doua substante, ailanthinon si glaucarubinonau actiune contra carcinomului epidermoidal. In 1997, un studiu american acertificat actiunea de hidratare a pielii pe care a avut-o Simarouba, folosinduse un extract de apa, constatare ce bineinteles ca a dus la aparitia unui noupatent.

Smilax officinalis, Sarsaparilla




Familia: Smilacaceae
Sinonime: Smilax medica
Nume comune: Sarsaparilla, salsaparrilha, khao yen, saparna, smilax,zarzaparilla.
Partile folosite: radacina
Proprietati si actiuni principale:detoxifiant, detoxifiant al singelui, antibacterian, digestiv, promoveazaurinarea, hepatoprotector, promoveaza transpiratia, analgezic, antifungic,antiinflamator, febrifug, imunomodulator, antioxidant, antireumatic,antimutagenic (protectie celula-ra), antipsoriazis, antidermatita, contraleprei, tonic general, contra bolilor, antisifilitic.

Dozaje standard: radacina-decoct- ½ cana de 2-3 ori pe zi;capsule-1-2 gr de 2 ori pe zi; tinctura- 2-3 ml de 2 ori pe zi.
Proprietati si actiuni documentate stiintific: antiinflamator,antibacterian, antifungic, antimutagenic, detoxifiant sangvin, detoxifiantgeneral, diuretic, hepatoprotector, imunomodulator, neuroprotector, ajutaasimilarea.

Proprietati si actiunidocumentate traditional: analgezic, anticancerigen, antioxidant, antireumatic, antiseptic,afrodisiac, diaforetic, stimulant digestiv, febrifug, stimulant, tonic, vindecaranile.

Precautiis: Dozajul excesiv provoaca iritatii gastrice.Interactiuni: Accelereaza asimilarea, si deci eliminarea altor medicamente.

  Sarsaparilla este o planta cataratoare, care se intinde pina la 50 demetri lungime, cu flori mici si boabe (fruct) negre, albastre sau rosii, foarteapreciate de pasari. Creste in zonele tropicale si temperate, fiind insaoriginara din America de Sud, mai ales in Jamaica, Caraibe, Mexic, Honduras siIndiile de Vest. In scopuri medicale este folosita radacina, un tubercul lungde 3-4 metrii. Exista mai multe specii de Sarsapasilla, asemanatoare in aspectcit si ca actiuni fitoterapeutice:  S.officinalis, S. Japicanga si S. febrifuga in Amrica de Sud (Brazilia, Ecuadorsi Colombia); S. regelii, S. Aristolochiaefolia si  S. Ornatain in Mexic si America Latina; si S.glabra din China. Pe de alta parte, datorita asemanarii numelor, a nu seconfunda cu sasparilla sau arborele sassafras. Radacina de Sarsaparilla estefolosita de indienii din America de Sud de sute de ani, contra impotentei,reumatismului, afectiunilor pielii precum si ca tonic general. Indienii dinPeru si Honduras o folosesc de mult contra durerilor de cap si generale, si deasemenea contra racelilor. Samanii si tamaduitorii din America de Sud folosescplanta si contra afectiunilor pielii, cum ar fi psoriazis, dermatita si lepra.Era folosita si ca tonic general, actiune care a fost remarcata de europeni siastfel a devenit cunoscuta si in Europa (sec. XVI). Terapeutii europeniconsidera planta ca avind actiune tonifianta, de detoxifiere a singelui,diuretica si de provocare a transpiratiei. In 1536, radacina de Sarsaparilladin Mexic este introdusa in farmacopeia europeana si folosita contra sifilisuluisi reumatismului. De atunci si pina in zilele noastra planta este folosita sicontra gutei, gonoreei, ranilor, artritei, febrei, racelii, hipertensiunii,afectiunilor digestive, psoriazisului si cancerului.

    Sarsaparilla contine steroiziisarsasapogenin, smilagenin, sitosterol, stigmasterol si pollinastanol, precumsi saponinii sarsasa-ponin, smilasaponin, sarsaparilloside; de asemenea sisitosterol glucoside. Saponinele din planta au fost calificate ca ajutind laabsorbtia rapida a altor medicamente si fitochimicale de catre organism, decica un sustinator si amplificator al actiunilor produse de alte plante. Ceva ingenul Lemnului dulce, in sensul in care este folosit de chinezi in TCM. De asemeneasaponinele si steroi-dele care sint intilnite in multe plante pot fisintetizate si de catre in organism ca estrogen si testosteron. Dar acesteprocese nu au fost inca studiate si documentate decit in laborator. Din aceastacauza de multe ori, intentionat, se introduc dezinformari asupra efectelor unorplante ca Sarsapilla, care este comercializata ca planta care continetestosteron si steroizi anabolici. Desi este o bogata sursa de saponine sisteroizi, totusi nu s-a dovedit inca niciodata ca Sarsapilla ar avea un efectanabolic sau ca ar contine testosteron, nici pentru Sarsapilla si nici pentrualte plante.

    Flavonoizii din Sarsapilla au fostcertificati ca avind efecte imunomodulatorii si hepatoprotectoare. Un patentamerican din 2003 descrie aceste substante ca avind efecte contra bolilorautoimune si a reactiilor inflamatorii, prin efectul lor imunomodulator. Sarsasapogeninsi smilagenin au fost obiectul unui studiu american, care le-a documentat cuactiuni contra dementei, disfunctiilor cognitive si Alzheimer. Principalelesubstante din Sarsapilla sint: acetyl-parigenin, astilbin, beta-sitosterol,acizi caffeoylshikimici, dihydroquercetin, diosgenin, engeletin, uleiuriesentiale, epsilonsitosterol, eucryphin, eurryphin, acid ferulic, glucopyranoside,isoastilbin, isoengetitin, kaempferol, parigenin, parillin, pollinastanol,resveratrol, rhamnose, saponin, sarasaponin, sarsaparilloside, sarsaponin,sarsasapogenin, acid shikimic, sitosterol-d-glucoside, smilagenin, smilasaponin,smilax saponins A-C, smiglaside A-E, smitilbin, stigmasterol, taxifolin sititogenin.

  In general studiile clinice si cercetarile facute pina acum au validatutilizarile plantei de catre medicina traditionala, cum ar fi de exemplupsoriazis, acnee, eczema sau lepra. Inca din 1942 un studiu britanic sublinia oinbunatatire dramatica in psoriazis, ca urmare a folosirii plantei. Studiul aimplicat 92 de persoane, dintre care la 62% s-au constatat imbunatatiri alestarii, iar la 18% boa-la a fost chiar complect vindecata. O alta actiuneconfirmata prin studii este cea de detoxifiere a singelui, ceea ce ar justificasi efectul pe care Sarsapilla il are asupra psoriazis. La pacientii cupsoriazis s-a constatat ca nivelul de endotoxine (acestea sint fragmente dinmembrana celulara a bacteriilor) care circula in singele lor este crescut.Sarsaponin, continuta de radacina plantei, are abilitatea de a se “lega” deendotoxine si de a le indeparta, imbunatatind astfel starea pacientului bolnavde psoriazis. Alte afecti-uni legate de endotoxine sint eczema, artrita sicolita ulceroasa. Utilitatea plantei contra aceneei care apare la adolescentica urmare a activitatii androegene crescute, a fost si ea studiata siconfirmata. Un patent american din 2001 a fost depus pentru Sarsaparilla caagent activ contra psoriazisului si afectiunilor respiratorii. In studiilepremergatoare acestui patent, efectuate pe adulti si pe copii suferinzi depsoriazis vulgaris, psoriazis pustular si leziuni provocate de erythroderma psoriaticums-a certificat o inbunatatire a starii pacientilor la dozaje de 3-6 gr pe zi.La o administrare a Sarsaparilla de peste doua luni, s-a constatat o continuaremisie al leziunilor, fara a se constata vreun efect secundar. Suplimentar,studiile au aratat ca Sarsaparilla este un agent de prevenire pentru o serie deafectiuni ale cailor respiratorii, cum ar fi bronsita acuta, astma bornsica,bronsita astmatica si bronsita cronica. Studiile efectuate in China auconfirmat actiunea pozitiva contra sifilisului, Sarsapilla fiind eficace in 90%din cazurile acute si 50% din cazurile cronice. Alte studii au certificatcapacitatea antimicobacteriana si antiinflamatorie a plantei. Sarsaparilla amai demonstrat in studii capacitate hepatoprotectoare. De asemenea s-a maiconstatat ca radacina are activitate stimulatoarea asupra rinichilor, iar incazul nefritei cronice Sarsaparilla a actionat prin cresterea frecventeiurinarii si eliminarea acidului uric.

    Sarsaparilla este destul de descomercializata in zilele noastre, sub forma de capsule, tablete sau tincturi.In medicina naturopatica este folosita deseori in combinatie cu alte plantepentru obtinerea de efecte tonice, detoxifiante ale singelui sau generale sipentru curatarea sistemului limfatic, precum si a capacitatii de a stimulaabsorbtia de catrer organism a altor fitochimicale. Studiile de toxicitate nuau constatat efecte negative in cazul Sarsaparillei. Desigur insa ca dozajeleprea mari pot provoca iritatii gastro-intestinale.

Solanum paniculatum, Jurubeba




Familia: Solanaceae
Sinonime: Nu are.
Nume comune: Jurubeba, jubeba, juribeba, juripeba, jupela, juripeba,juuna, juvena, jurubebinha, jurubeba-branca, jurubeba-verdadeira.
Partile folosite: frunzele, radacinile, fructele.
Proprietati si actiuni principale:reduce aciditatea, antiinflamator, antiulceros, decon-gestionant, stimuleazabila, sutine urinarea, elimina gazele, stimulant digestiv, febrifug,deblocheaza obstructiile, tonic cardiac, tonic hepatic, hipotensiv.

Dozaje standard: frunze-infuzie-o cana de 2-3 ori pe zi; extract lichid-3-4 ml de 2-3 ori pe zi; capsule- 1-2 gr de 2-3 ori pe zi.
Proprietati si actiuni certificate stiintific: analgesic, antacid,antiulceros, cardiotonic, stimulant digestiv, gastrotonic, gastroprotector,hepatotonic, hipotensive.

Proprietati si actiuni cetificatetraditional: antiinflamator, antilithic, antitumoral,aperilaxativ usor, stimuleaza fierea, detoxifiant sangvin, carminative (elimina gazele), decongestionant,diuretic, febrifug, echilibrant pentru sistemul nervos, tonic general.

Precautii: se pare ca poate reduce fertilitatea masculina. Are oactiune usor hipotensiva si un efect stimulant asupra cordului, deci estenecesara o doza de precautie in folosirea jurubeba. Contraindicatii: Substanta fitochimica solasodin a aratat efecte de reducere a numarului despoermatozoizi, desi planta in intregul ei complex chimic nu a aratat astfel deactiuni. Totusi....De ase-menea cercetatorii brazilieni au constatat ca ofolosire mai indelungata (de peste 30 de zile) poate provoca iritatii stomacale.

Interactiuni cu alte medicamente: Nu se cunosc. S-ar putea sa stimuleze medicamentele hipotensive.

 Jurubeba este un arbore mic, ce creaste circa 3 metrii. Are floriviolete si albe si fructe galbene. Exista arbori Juribeba de ambele genuri,feminin si masculin. Este originar din Brazilia, Paraguay si Argentina.

  Afectiunile contra carora este folosit Jurubeba in medicina traditionalasunt putin documentate. In orice caz, in Brazilia Jurubeba este folosit inafectiuni cum ar fi anemia sau disfunctiile ficatului. In 1965, Dr. G. L. Cruzscria ca radacina, frunzele si fructele sunt folosite ca tonic sidecongestionant, stimuleaza functiile digestive si sustin ficatul si splina inactivitatile lor. Acelasi doctor considera ca Jurubeba este un bun remediucontra hepatitei cronice, febrei intermitente, tumorilor uterine si hidropsiei.Frunzele si radacina sunt folosita in Brazilia contra febrei, anemiei,hepatitei, afectiunilor ficatului si splinei gastritelor cronice, tumoriloruterine precum si contra problemelor digestive. Extern mai este folositaJurubeba ca si compresa contra ranilor si ulceratiilor.

Substantele chimice din planta: Componentele active din Jurubeba au fost abia in 1960 documentate de oechipa germana, care a gasit in planta steroizi,saponine, glicoside si alcaloizi. Alcaloizii se gasesc cu precadere inradacina. Solanidine si solasodine exista in frunze si fructe, ceea cejustifica probabil actunea hepatoprotectiva a acestora. Substanta solanin, afost certificata cu proprietati analgezice, iar steroidele si saponinele suntin mare parte de gasit in radacina, pe cind in frunze gasim cantitati mari deglicoside. Substantele principale ar fi: isojurubidin, isopaniculidin, jurubin,jurubidin, jurubilin, paniculin, paniculidin, paniculonin A, paniculonin B,painculogenin, solanin, solanidin, solasodin si neochlorogenin.

  Toate studiile efectuate pina in prezent s-au desfasurat in Brazilia.Ele au confirmat aproape toate efectele si actiunile plantei asa cum ne-au fostele transmise traditional. Un extract pe baza de apa a certificat eficientaantiulceroasa in stomac, cu actiune directa asutra bacteriei H. pylori. Studiile asupra toxicitatii plantei au aratat o toxicitateextrem de scazuta, pina la 2 gr /kg corp ne-existind nici un fel de pericol. Inanii din urma Jurubeba isi face din ce in ce mai clar simtita prezenta si pepiata nord-americana.

Stevia rebaudiana, Stevia




Familia: Asteraceae
Sinonime: Eupatorium rebaudianum
Nume comune: Stevia, sweet leaf of Paraguay, caa-he-éé, kaa jheéé,ca-a-jhei, ca-a-yupi, azucacaa, eira-caa, capim doce, erva doce, sweet-herb,honey yerba, honeyleaf.

Partile folosite: frunzele
Proprietati si actiuni principale:indulcitor natural, hipoglicemic, promoveaza urinarea, hipotensiv,vasodilatant, antibacterian, antifungic, antiviral, antiinflamator,cardiotonic.
Dozajul standard: frunze- dinfrunzele verzi-1/4 lingurita = o lingutita de zahar; infuzie o ceasca de 2-3ori pe zi; steviosid (substanta activa) de 300 de ori mai dulce decit zaharul.

Proprietati documentatestiintific: antibacterian, anticandidal,antifungic, antiviral, cardiotonic, hipoglicemic, vasodilatator.

Proprietati si actiunidocumentate traditional: tonic, diuretic, vindeca ranile.

Precautii: Nu are. Contraindicatii: Are efect hipoglicemic,deci diabeticii trebuiesc sa foloseasca steviea in cantitati mari cu precautie.De asemenea este hipotensiva, si deci atentie in cazul in care se folosescmedicamente contra hipertensiunii.

Interactiuni cu alte medicamenta:In dozaj mare, poate potentamedicamentele contra hipertensiunii si antibioticele.

  Stevia este o planta perena de circa 1 metru, cu frunze de 2-3 cmlungime. Este originara din America de Sud (din regiunile relativ inalte aleAnzilor dintre Brazilia si Paraguay). Se estimeaza ca ar exista circa 200 despecii, toate native in America de Sud, dar nici o specie nu a stirnit atit demult interesul ca S. rebaudiana, pentru calitatile ei de indulcitor. Estecultivata cu scop comercial in toata America de Sud, precum si in Tailanda, China,Japonia si Israel.

    De sute de ani este folosita de catreindigenii din America de Sud pentru indulcire in alimentatie. Indienii Gauaranidin Paraguay o denumesc kaa jheé si o folosesc la indulcirea ceaiului demate, dar nu numai. De asemenea ei folosesc frunzele si in scopuri medicinale,contra obezitatii, ca si cardiotonic, si pentru a mentine un nivel scazut alacidului uric. In Brazilia, pe linga utiliza-rea plantei ca indulcitor, Steviamai este folosita ca hipoglicemic, hipotensiv, diuretic, cardiotonic si tonicgeneral, contra obezitatii, diabetului, oboselii, depresiilor si infectiilor.In sistemul medical din Paraguay este folosita practic in aceleasi scopuri.Descoperita de europeni o data cu cucerirea de catre spanioli a Americii deSud, Stevia a intrat treptat in atentie si utilizare si in Europa si A-sia,precum si mai tirziu in USA. In Brazilia si Japonia este aprobata de comisiileguvernamentale pentru sanatate ca supliment alimentar si inlocuitor alzaharului. Interesant ca de exemplu in Germania, ca urmare a intereselorconcernelor producatoare de zahar, Stevia nu este recunsocuta ca suplimentnutritiv. In schimb este comercializata zaharina (cyclamatul) care se stie demult ca este toxic pentru ficat. Banii sunt mai importanti decit sanatateaoamenilor. Cercetarile asupra Steviei au inceput prin sec. XIX cind printremedici s-a raspindit constiinta faptului ca frunzele de Stevia aveau o foartemare putere de indulcire, si erau deci de sute de ani folosite de indigenipentru a indulci ceaiul de Mate, care altfel are un gust destul de amar. In1899botanistul Moises S. Bertoni din Paraguay a fost unul dintre primii care ascris citeva articole fundamentate stiintific despre Stevia. Pina in prezent aufost descoperite peste o suta de fitochimicale in planta. In 1931 se descoperaun nou gen de glicoside pe seama carora este pusa capacitatea de indulcire.Dintre aceste opt substante, steviosid este considerata a fi “cea mai dulce” sia fost testata ca fiind de 300 de ori mai dulce decit zaharul rafinat.Steviosid apare in frunzele de Stevia intr-un procent de 6-18%, deci este ceamai prele-vanta substanta din frunza. Alte constituente importante din frunzasint steviol-biosid, rebausiosidle A pna la E si dulcosid A. Principalelesubstante continute in Stevia sint: apigenin, austroinulin, avicularin,beta-sitosterol, acid caffeic, campesterol, caryo-phyllene, centaureidin, acidchlorogenic, chlorophyll, cosmosiin, cynaroside, daucosterol, diterpeneglycosides, dulcosides A-B, foeniculin, acid formic, acid gibberellic,gibberellin, indole-3-acetonitrile, isoquercitrin, isosteviol, jhanol,kaempferol, kaurene, lu-peol, luteolin, polystachoside, quercetin, quercitrin,rebaudioside A pina la F, scopoletin, sterebin A pina la H, steviol,steviolbio-side, steviolmonoside, stevioside, stevioside a-3, stigmasterol,umbelliferone si xanthophylls. Steviosidul a fost certificat ca nefiind toxic.De asemenea s-a constatat ca nu produce modificari celulare, precum si ca nuare nici un efect asupra fertilitatii.   

  Oamenii de stiinta brazilieni au certificat in 1991 abilitatea frunzelorde a scadea tensiunea sangvina. In 2000 s-a efectuat un studiu dublu-orb,placebo in care au fost implicate 106 persoane cu hipertensiune din China. La60 de pacienti le-au fost administrate capsule cu steviosid (250 mg) de treiori pe zi timp de un an in care au fost monitorizati. Dupa trei luni,activitatea sistolica si diastolica din grupul tratat cu steviosid a scazutsemnifivcativ, iar efectul a persistat de-a lungul intregului an demonitorizare. Un alt grup de cercetatori au studiat efectele hipoglicemice alefrunzelor si au atribuit efectele asupra producerii de glucoza glicosidelorsteviol, isosteviol si glucosilsteviol, continute de frunza de Stevia.Steviosidul insa nu produce acest efect (tocmai de aceea ex-tractul desteviosid, singur, nu este atit de eficace precum extractul “instant”, carepastreaza si celelalte calitati ale frunzelor). Stu-diile efectuate in 2000 inDanemarca au relevat ca efectul hipoglicemic, deci abilitatea de a stimulainsulina, se datoreaza faptului ca substantele din Stevia actioneaza directasupra celulelor beta.

  Si celelalte utilizari traditionale au fost cercetate si confirmate prinstudii, ca de exemplu capacitatea de reglare si echilibrare a activitatiiinimii si pulsului si cea de agent hipotensiv (studii efectuate intre 1978 si1996). Desigur insa ca in aceste cazuri dozajul este mai mare decit cel necesardoar pentru simpla indulcire a unei cani de ceai. Si in privinta actiunilor antibacteriene,antimicrobiene, antifungice si antivirale au fost efectuate studii carecertifica aceste calitati ale Steviei. Un extract pe baza de apa din frun-ze aprevenit si combatut Streptococcus mutans, care stimuleaza formarea de plagi incavitatea bucala. Iar un patent american din 1993 clameaza capacitatea devasodilatator a frunzelor, si deci eficacitatea acestor in afectiunileprovocate de circulatia insuficienta a singelui. De peste 20 de ani, milioanede consumatori din Japonia si Brazilia, unde Stevia este aprobata legal ca aliment,au folosit Stevia ca un produs sigur, lipsit de toxicitate sau efectesecundare, si de asemenea ca un indulcitor noncaloric. Japonia este cel maimare consumator de Stevie (va reamintesc ca acolo zaharina este INTERZISApentru vinzare si comercializare, datorita efectelor ei negative asupraficatului). Pina si Coca-Cola a inceput sa foloseasca Stevia. Nu acelasi lucruse poate spune despre USA sau unele tari europene unde Stevia este prohibita caindulcitor. De ce? Simplu. Pentru ca toti cei care se o-cupa cu producerea deindulcitori sintetici (mult mai costisitori), ar da faliment. Astfel ca Steviapoate fi in aceste tari vinduta doar ca “supliment nutritiv”, pentru care estesigura, dar nu ca aditiv alimentar, pentru care...nu este sigura. Caraghios dartipic pentru lumea de azi, flaminda dupa cistiguri cu orice pret. Iar faptul caacest gen de politica nu are nici sens nici logica, se pare ca pe unii nu-ideranjeaza de loc, atita timp cit pot cistiga bani buni.

Tabebuia impediginosa, Lapacho,Pau d’arco




Familia: Bignoniaceae
Sinonime: Tabebuiaavellanedae, T. ipe, T. nicaraguensis, T. schunkeuigoi, T. serratifolia, T.altissima, T. palmeri, Gelseminum avellanedae, Handroanthus avellanedae, H.Impeti-ginosus, Tecoma adenophylla, T. avellanedae, T.  eximia, T. impetiginosa, T. integra.

Nume comune: Pau d’arco, ipê, ipê roxo, lapacho, tahuari,trumpet tree, tabebuia ipê, tajy.
Partile folosite: scoarta, lemnul.
Proprietati si actiuni principale:antibacterian, antifungic, anticandidal (intern si ca apli-care externa),antileucemic, anticancerigen, antiviral, antigripal, contra racelilor siafectiu-nilor bacteriene si virale ale cailor respiratorii, analgezic, antiinflamator,antiparazitar, antioxidant, antitumoral, subtiaza singele, imunostimulator,laxativ blind, antireumatic, usuca secretiile, antisifilitic, antigonoreeic,contra afectiunilor pielii (psoriazis si dermatita).
Dozajul standard: scoarta-decoct- ½cana de 2-4 ori pe zi; tinctura- 2-3 ml de 2-3 ori de zi;
Proprietati si actiuni documentate stiintific: analgezic, antibacterian,anticancerigen, anticandidal, antifungic, antiinflamator, antileucemic,antimalarial, antiparazitic, antitumoral, antiviral, insecticidal.

Proprietati si actiunidocumentate traditional: antialergic, antiulceros, anticoagulant, antidezinteric, antioxidant,antireumatic, antivenin, astringent, cardiotonic, hepatotonic, imunostimulant,laxativ.

Precautii: In cantitate mare poate provoca problemegastro-intestinale sau greata. Ca infuzie (ceai) nu este eficace, ci numai cadecoct sau tinctura. Contraindicatii: Nu sint raportate contraindicatii.Totusi, o substanta din Lapacho a dovedit calitati avortive, si de aceea esteindicat a nu se administra femeilor insarcinate, desi nu exista studii care saconfirme sau infrime actiuni avortiva la oameni. Nu de-pasiti dozajul indicat.Interactiuni cu alte medicamente: Nu sint raportate. 

    Pau d’arco este un arbore mare, de circa 30de metrii, originar din America de Sud si Centrala. Exista circa 100 de speciide Tabebuia, foarte asemanatoare in componenta fitochimica si in utilizari, sicare deseori se intilnesc si in orase ca plante decorative. Lemnul arboreluieste foarte apreciat in timplarie si industra mobilei. T. Impetiginosa areflori roz, foarte frumoase.

    Pau d'arco are o lunga si documentatautilizare ca planta medicinala la indigenii sud-americani, utilizarile saleactuale fiind documentate inca de incasi. In spatiul central si sud-american,triburi aflate la mii de kilometrii departare folosesc scoarta arborelui in modfoarte similar si pentru aceleasi afectiuni, de multe sute de ani. Uneletriburi de indieni folosesc lemnul si pentru confectio-narea arcurilor.Indienii Guarani si Tupi folosesc scoarta contra unei palete foarte largi deafectiuni precum malaria, anemia, colita, afectiuni respiratorii, raceli sigripe, infectii fungice, febra, artrita, reumatism, muscaturi de serpiveninosi, circulatie sangvina deficienta, sifilis si cancer. In general infitoterapeutica sud-americana este considerat a fi astringent, antiinflamator,antibacterian, antifungic si laxativ; este folosit  contra ulcerului, sifilisului, infectiilortractului uterin, afectiunilor gastro-intestinale, candida si micoze, cancer,diabet, prostatita, constipatie si alergie. In medicina traditionala brazilianaeste folosit impotriva multor afectiuni inclusiv a cancerului, leucemiei,ulcerului, diabetului, candida, reumatismului, artritei, prostatitei,dizenteriei, stomatitei. In USA este considerat a fi analgezic, antioxidant,antiparazitar, antimicrobian, antifungic, antiviral, antibacterian, antiinflamatorsi laxative, precum si anticancerigen. Este folosit contra febrei, infectiilor,racelilor, gripei, sifilisului, infectiilor tractului urinar, cancerului, afectiunilorrespiratorii, ulceratiilor pielii, dezinteriei, problemelor gastro-intestinale,artritei, psoriazisului si afectiunilor circulatorii. De a-semenea mai esterecomandat in USA contra afectiunilor de lupus, diabet, ulcer, leucemie,alergie si ficat, bolii Kodgkin, osteomielitei, Parkinson, psoriazis, cantidasi micoze. In Europa se foloseste in aceleasi afectiuni ca si in USA.

Componenta fitochimica a scoartei a fost destul de bine cercetata sidocumentata. Dat fiind ca planta a fost pusa in legatura si cu vindecareacancerului, conform medicinei traditionale, inca de prin anii ’60 s-au demaratprimele cercetari sistematice. Planta contine o mare varietate de quinone,precum si in mai mica masura benzenoide si flavonoide. Quinonele (si mai alesantraqui-nonele, furanonaphtho-quinonele, lapachonele si naphthoquinonele) audovedit cea mai mare activitate biologica si par a fi centrul activ aleficientei plantei. Deja din 1960 extractul din scoarta si lemn a fostcertificat cu calitati antitumorale in studiile efectuate pe animale, studiidesfasurrate la National Cancer Institute (NCI) din USA. Tot in aceste studiis-a considerat ca naphthoquinona denumita Lapachol a jucat cel mai insemnat rolin aceasta activitate. Din nou in 1968 Lapachol a demonstrat o semnificativaactivitate anticancerigena la scoareci. Deja in 1970, NCI a facut primelecercetari cu Lapachol pe pacienti umani. Institutul a raportat ca in Faza 1 astudiului nu s-au obtinut efecte terapeutice semnificative si au existat efectesecundare, astfel incit stidiul a fost intrerupt. Aceste efecte secundare eraugreata si voma (permanent prezente in chemoterapiile standard) precum siactivita-tea contra vitaminet K (ceea ce creaza anemie si efectul deanticoagulatie). Interesant insa ca alte substante din extractul de planta intreaga(deci nu doar Lapacholul izolat si luat ca atare, singur), extract care fusesefolosit initial cu clara actiune antitumorala, au demonstrat efecte pozitive inrelatie cu vitamina K, compensind astfel efectele negative ale Lapachol. Inca odata, in loc sa se efectueze un studiu cu o combinatie complexa de substante,asa cum se gaseste ea in mod natural in scoarta de Lapacho, s-a folosit doar osingura substanta, izolata, si bineinteles ca rezultatele nu au mai fost aceleasi.De ce? Din prostie? Din interes de a discredita fitoterapia si planta in sine?Poate amindoua! Dar mai ales pentru ca arborele de Lapacho (in intregul sau) NUPOATE FI PATENTAT, fiind un produs natural, pe cind o singura substanta, da! Sane mai miram ca de decenii se investesc milioane de dolari in cercetarileanticancer, iar progresele sint...regrese? Ca oameni tineri, care ar putea azifi printre noi, nu mai sint?

  In ciuda abandonului NCI, un alt grup de cercetatori a patentat unprodus similar Lapachol-ului, in 1975. Un studiu efectuat cu acest produsanalog Lapacholului a demonstrat o crestere a duratei de viata la soareciiinoculati cu celule leucemice, de 80%. Intr-un alt studiu mic, necontrolat, din1980, la care au luat parte 9 persoane bolnave de diferite forme de cancer(ficat, rinichi, sin, prostata si cervical) Lapacholul pur a demonstrat oreducere a tunorilor si a durerilor cauzate de acestea, iar trei pacianti s-aufa-cut chiar sanatosi (remisie totala). In baza de date a U.S. Department ofAgriculture Lapachol este certificat cu calitati antiabces, anticarcinom,antiedem, antiinflamator, antimalarial, antiseptic, antitumoral, antiviral,antibacterian, antifungic, insecticid, pestici-dal, termicidal, viricidal(aveti in vedere va rog ca este vorba de Departamentul pentru Agricultura!).Totusi, o alta substanta din Lapacho, si anume beta-lapachon, a fostindeaproape studiata mai recent, si, da, desigur, s-a mai lasat cu citevapatente. Substanta a demonstrat in studiile de laborator a avea efecte similarecu Lapachol (antimicrobian, antifungic, antiviral, antitumoral, antileucemic siantiinflamator). In patentul din anul 2002, beta-lapachon a fost definit a aveaseminificante actiuni anticancerigene contra celulelor leucemiei promioletice,prostatei, colonului, hepatomei, sinului, ovarian, pancreatic, mielomuluimultiplu.

  Principalele substante din Pau d’arco sint: acetaldehydes,alpha-lapachone, ajugols, acid anisic, anthraquinones, acizi benzo-icii,benzene, beta-lapachon, carboxaldehyde, chromium, chrysanthemin,dehydro-alpha-lapachone, dehydroisolapachone, deo-xylapachol, flavonoide,furanonaphthoquinone, hydrochlorolapachol, 2-hydroxy-3-methyl-quinone,6-hydroxy-mellein, iso-8-hydro-xy-lariciresinol, kigelinone, lapachenol, lapachenole,lapachol, lapachone, menaquinone, 4-methoxyphenol, naphthoquinone, paeonidin-3-cinnamyl-sophoroside,phthiolol, quercetin, tabebuin, tectoquinone, acid vanillic, vanillin, acidveratric, veratric aldehyde si xyloidone.

  In afara de eficacitatea sa contra cancerului, Lapacho a fost certificatin diferte studii cu actiune buna contra unei palete destul de largi deafectiuni cauzate de microorganisme, asa cum de altfel sustinea si medicinatraditionala. Activitate antimicrobiana a fost certificata contra bacteriilor,fungiilor, ciupercilor (inclusiv Candida, Aspergillus, Staphylococcus aureus,Streptococcus, Helicobacter pylori, Brucella, tuberculozei, pneumoniei sidezinteriei). Un extract pe baza de apa a demonstrat actiune impotriva a 11soiuri de fungii si ciuperci diferite. Si calitatile sale antivirale au fostcertificate, contra a numeroase virusuri, cum ar fi Herpes I si II, cel algripei, polio si virusului stomatitei veziculare. Actiunea sa antiparazitica numai este nici ea pusa la indoiala, demonstrata fiind efecienta contra malariei,schistosomei si tripanosomei. In fine scoarta mai are si actiuneantiinflamatorie demonstrata.

  In privinta furnizorilor de scoarta de Lapacho, din pacate, experientaultimilor ani nu ne arata lucruri prea bune. Arborele face parte din familiaMahagonului, fiind exploatat industrial, iar scoarta este preluata de laindustria de prelucrare a lemnului, care de multe ori amesteca scoarta maimultor specii de Tabebuia, asemanatoare intre ele, dar nu si avind aceleasivirtuti medicinale. Intr-un studiu de piata din 1987, din 12 produse analizate,doar unul continea Lapachol, si aceasta intr-o canctitate foarte mica. Inadevarata scoarta de Lalacho trebuie sa existe intre 2-7% de lapachol. Pe dealta parte, putini practicieni si consumatori stiu ca pentru a se extrageeficient substantele active din scoarta, aceasta trebuieste fiarta circa 10minute (caci Lapacholul si alte quinone continute in scoarta sint greusolubile). De aceea este necesara o atenta informare atit asupra sursei deLapacho, cit si asupra modului de preparare a acesteia in scop medical.Studiile de toxicitate nu au raportat nici un pericol pentru sanatatea omului.

Tribulus terrestris, Puncture Vine, Erd-Burzeldorn




 

Familia: Zygophyllaceae

Partile folosite: Fructul, frunza

Proprietati si actiunicertificate stiintific: in diabet zaharat detip2 (scade glicemia, scade activitatea speciilor reactive de oxigen), cancer(inhiba cresterea a numeroase linii celulare) , boli inflamatorii (inhibacox-2), HTA (vasodilatator si efect similar IEC- inhibtorilor de enzima deconversie ai angiotensinei, dar si diuretic mai bun chiar decat furosemidul),boli hepatice (este si hepatoprotector, scade AST-transaminazele), dislipidemii(scade LDL-colesterolul, scade trigliceridele plasmatice), in angina pectorala,dupa infarct miocardic, impiedica remodelarea ventriculara (scade nivelul Baxsi Bcl-2, mai bine chiar decat simvastatina), infectii fungice (are efectantifungic contra Candida albincas), infectii helmintice, disfunctieerectila.  De asemenea planta este certificata cu calitati deintarire a erectiei, de imbunatatire a calitatii spermei, ca anabolic natural,contra inflamatiilor de rinichi si vezica urinara (si litiaza), contradiabetului, gutei si reumatismului. In China si India i se mai atribuie si efectepozitiva asupra ficatului si rinichilor. Efectul afrodisiac asupra femeiloreste mai mare atunci cind planta este fiarta in lapte.

  Efecte secundare nu s-au raportat nici in cazul folosiri pe pe-rioadaindelungata de timp. Studiile au aratat ca Tribulus stimuleaza productia dehormoni (LH si FSH) in hipofiza, ceea ce are un efect pozitiv asupraspermiogenezei, a stimularii concentratiei de hormoni in zona canalelortesticulare si a formarii de testosteron in celulele intermediare Leydig dintesticule. Un studiu efectuat in China a certificat si efectul pozitiv alplantei asupra vaselor de singe coronare, deci implicit asupra inimi.

   Pe de alta parte, in ciudaafirmatiilor facute mai de demult, nu este benefic pentru cresterea in masamusculara (la 3,21 mg/kg corp/zi). Nu creste nici forta musculara (la 3,21mg/kgcorp/zi). Nu creste nivelul de hormoni sexuali in sange si corp (la 20mg/kgcorp/zi). Modalitatea prin care se analiza intial nivelul de testosteron nu afacut diferenta intre testosteronul liber si legat, de acea TT iesise bine dinpunctul de vedere al cresterii nivelului de testosteron la barbati din cupluriinfertile in studiile bulgaresti. (Journal of the American College ofNutrition, Vol. 20, No. 5, 520-528 (2002) Endocrine and Lipid Responses toChronic Androstenediol-Herbal Supplementation in 30 to 58 Year Old Men ).

Cele mai recente studii arata ca TT nu creste testosteronul liber,androstendiona sau LH-ul. Marketingul se face mai ales in jurul efectelor luide marire a nivelului testosteonului plasmatic, datorita cresteriisecretiei de hormon luteinizant ( LH) din hipofiza. Unul din studiile publicatea masurat prin probe de sange aceste elemente la oameni, negasind vreun efectsemnificativ a TT asupra testosteronului, androstendionei si LH-ului, la dozede 20mg/kg si de 10mg/kg. Planta creste in Europa si estul Asiei. Este o planta anuala care crestein jur de 60 de centimetrii. Infloreste intre Aprilie si August. Florile sinthermafrodite. Planta prefera locurile luminoase si solul argilos si binedrenat. Nu creste in umbra. Este cunoscuta si folosita atit in China cit si inIndia. Este foarte apreciata de sportivi, care o folosesc ca inlocuitor pentrusteroidele anabolice. Pentru preparare frunzele, fructele si mugurii tinerisunt fierti.

    Compozitiaplantei la 100 de grame: apa 79,09%, proteine 7,22 de grame, carbonhidrate,fibra, calciu 1000 de mg, fosfor 80 mg, vitamina A, B1, B2, C. Planta areactiune avortiva, alterativa, anthelmica, afrodisiaca, carminativa, diuretica,galactogoga, contra infertilitatii, stimuleaza circulatia singelui, pectorala.Marea majoritate a acestor calitati le ofera semintele. Un decoct este folositin terapia impotentei, gonoreei si incontientei urinarii. Planta mai areutilitate contra gutei si afectiunilor rinichilor. Florile sint folosite interapia leprei. Tulpina este folosita contra scabiei si psoriazisului. Decoctuldin fructele uscate este folosit contra balonarilor, durerilor de cap, inafectiunule ficatului si contra stomatitei.

Concluzie :Utilitatea plantei in multiple probleme de sanatate il face un suplimentinteresant, atat prin faptul ca este ieftin, cat si prin faptul ca are multestudii favorabile in spate, in cazul unor probleme de sanatate majore. Cu toateacestea, nu este probabil eficient ca alternativa naturala la steroizi, asa cumeste adesea vandut.

Trichosanthes kirilowii, Chinese Cucumber 




Familia: Cucurbitaceae
Nume comune: Snakegourd, Chinese Cucumber, Karo, To-Karasu-Uri, Kua Lou.
Partile folosite: intreaga planta, fructele, radacina.

Proprietati si actiunidocumentate: avortiv, antibiotic, anticancerigen, anticolesterolic,antifungal, antiinflamator, antitusiv, depurativ, emolient, expectorant,febrifug, galactogog, laxative, antioxidant, sialagog.

Substantele fitochimice: 7-stigmasterol,24-ethyl-5alpha-cholesta-5,25-dien-3-beta-ol, 24-ethyl- 5-alpha -cholesta-7,22, 25-trien-3-beta-ol, 24-ethyl- 5alpha-cholesta-7,25- dien-3-beta-ol,24-ethylcholesta-7,24(25)-dien-3-beta-ol, Alpha-spinasterol,Alpha-spinasterol-6'-(Z,z)-9,12-octadecadienoyl-beta-d-glucopyranoside,Alpha-spinasterol-6'-palmityl-beta-d-glucopyranoside, Alpha-spinasterol-palmitate, Alpha-spinasteryl-beta-d-glucoside, Alpha-trichosanthin, Beta-sito-sterol,Campesterol, Compound-Q, Delta-7-campesterol, Delta-7- stigmastenol,delta-7-stigmastenol-6'-(Z,z)-9,12-octadecadien-oyl-beta-d-glucopyranoside,Delta-7-stigmastenol-6'-palmityl-beta-d- glucopyranoside, acid Linoleic, acidLinolenic, acid Oleic, Saponins, Stigmasta-7, 22-dien-3beta-ol, Stigmasterol,Trichosanthin.

Trichosantheskirilowii stimuleaza productia de fluideputind astfel dispersa flegma. Are foarte bune calitati antiinflamatorii. Activeazaca un antibiotic natural, expectorant, laxativ. Util contra constipatiei sihemoroizilor. Este de asemenea excelent pentru diabetici. Relativ noulmedicament "Compound Q" care se foloseste in terapia AIDS, are labaza o proteina resintetizata care este denumita trichonanthin si care este defapt derivata din din "trichosanthes” deci din familia acestor arbori. S-adovedit ca aceasta proteina are abilitatea de a “ucide” celulele infectate deHIV.

In medicina traditionala chineza (TCM): se foloseste sub numele farmaceutic de SemenTrichosanthis, se considera ca are ca-litati de dulce-rece, si se raporteaza lacanalele plamini, stomac, intestinul gros. Conform terminologiei TCM, plantacurata si transforma “flegma fierbinte”, umidifica intestinele (contraconstipatiei “uscate”), mai ales cind aceasta apare impreuna cu “plaminfierbinte” si gura uscata.

Trifolium pratense, Trifoi rosu, roter Klee,Wiesenkle (germ.)




Familia Fabaceae.

Trifoiul rosu este in medicinapopulara o planta vindecatoare foarte indragita si cunoscuta de foarte multtimp. Chinezii de exemplu il folosesc des, in Rusia este folosit ca terapieimpotriva astmei, iar in Eu-ropa este folosit ca si calmant si mai nou, caurmare a continutului de Isoflavonine (din clasa produselor secundare numiteFlavonide) si ca remediu imptriva simptomelor menopauzei, precum si catonifiant. Trifoiul rosu este deosebit de bogat in Genistein si Daidzeiein.Amindoua sint Isoflavine si foarte asemanatoare hormonului femi-nin Estrogen,de aceea se foloseste cu succes in perioada menopauzei. Trifoiul rosu se maifoloseste de asemenea in cazurile de bronsite si eczeme (foarte eficace si incazurile de cancer al pielii). In mod comun se folosea la tratarea afectiunilorpielii, in combinatie cu alte plante cu efect purificant, cum ar fi Arctiumlappa si Rumex crispus. Este un remediu popular contra cancerului de piept, undecoct concentrat fiind aplicat pe partea unde se afla tumoa-rea cu scopul de aoprii cresterea ei si de a curata organismul. Flavonoidele din floare si frunzesint estrogenice si sint deseori fo-losite eficace in terapiile afectiunilorlegate de menopauza. Florile sint alterative, antispasmodice, aperiente,curatatoare, diureti-ce, expectorante, sedative si tonice. In cadrul studiilorefectuate, floarea de Trifoi rosu a demonstrat actiuni anticancerigene,com-presele din planta oprind dezvoltarea tumorilor. Intern, planta estefolosita in tratarea afectiunilor de piele (in special eczema si psoriazis),cancerului de piept, ovare si al sistemului limfatic, afectiunilor cronicedegenerative, gutei, racelilor si tusei uscate. 

  Mai recent un alcaloid care se intilneste in floare, slaframine, este inatentia cercetatorilor, care il studiaza pentru actiunile sale antidiabetice sianti-AIDS.

Trigonellafoenum-graecum, Schinduf,

Bockshornklee, Fenugreek(engl.)




Familia Faboidaea.

Din semintele plantei se obtine un ulei cu triglicerideale acizilor linoleici, linolici, palmintinici. Planta mai contine lecitina sifitosterin, saponine si sapogenine, vitaminele A si D, fosfor precum si cholin,care impiedica “ingrasarea” ficatului, sustine pozitiv metabolismul si combateinfunda-rile arteriale. Schinduful mai are o proprietate importanta, si anumeun aminoacid, Histidin, care actio-neaza impotriva deficientelor ficatului. Seîntrebuinteaza de peste 6000 de ani, fiind regasit în Papirusul Ebers. InFranta planta este cultivata si folosita impotriva tuberculozei. Ceaiul dinplanta este folosit mai ales in China, India si Tibet, unde este utilizat caremediu impotriva tusei si pentru curatarea cailor respiratorii. Continutul deDiosgenin din planta este si un argument pentru folosirea plantei impotrivacancerului de colon. Semintele plantei se pot folosi ca un antibiotic usor, sisunt utile si in diabet, caci au o actiune de scadere a zaharului din singe, precumsi a colesterolului LDL. Doza normala este de 25 gr de pulbere din semintezilnic. Extern, ca pansament, are efecte antiinflamatorii si antireumatice.Poate fi folosita si impotriva eczemelor. Pentru aceste pansamente, se folosesc50 gr de seminte macinate fierte in 250 gr de apa, pina se formeaza o pastamoale. Este un foarte bun depurativ, diuretic, cicatrizant si antiinflamator,stimuleaza metabolismul sistemului nervos central, metabolismul glucidic,lipidic, dezinfecteaza si cicatrizeaza epiteliul renal sau cel al pieli încazul în care se foloseste extern, stimuleaza secretiile salivare, gastrice,intestinale, usureaza digestia, reduce cantitativ men-struatia, sporestenumarul leucocitelor, fiind indicat persoanelor suferinde de cancer (mamar, ovarian),regleaza functionarea pancreasului, stimuleaza apetitul, detoxifica organismul,previne si trateaza bronsitele cronice. Atentie! Este toxic in cantitate maresi nu este indicata folosirea semintelor de catre cei cu suferinte renale. Deasemenea, este contraindicat gravidelor.

    Cu Schinduf se trateaza abcesele, alergia,anemia, anorexia, astenia fizica si intelectuala, boala Basedow, cefalea,celulita, cistita, colesterol crescut, colita, colon iritabil, diabet, diareea,dispepsiile, dezinteria, fibromul uterin hemoragic, hepatita acuta,hipercolesterolemia, hiperglicemia, impotenta sexuala, inflamatii aleganglionilor limfatici, inflamatii ale mucoasei bucale si vagi-nale,obezitatea, reumatismul poliarticular, sciatica, scleroza în placi, sterilitateaatât la femei, cât si la barbati. Schinduful este printre cele mai binetolerate plante medicinale. Singurele contraindicatii sunt doar in caz desarcina, intrucat planta poate declansa, in doze medii, contractii uterine.

  Pulberea - se macina semintelecu râsnita de cafea apoi se cern cu sita de faina si se ia o lingurita rasa sublimba pentru 10 minute, dupa care se înghite cu apa. Se ia de 3-4 ori pe zi, cu15 minute înaintea meselor. Ideal ar fi sa se macine cu 5-10 minute înainte deadministrare, pentru a nu se oxida. Se poate tine în borcan închis ermetic, darnu mai mult de 4 zile.Pulbere cu miere - seminte macinate cu râsnita de cafea.O lingurita de pulbere si una de miere. Se vor consuma în cursul unei zile 2-3lingurite de acest amestec. Are efecte binefacatoare mai ales la cei care facchemoterapie, in diabet sau alte afectiuni pancreatice de diverse forme, darare eficienta maxima si in tratarea impotentei si frigiditatii. Se poate faceacest tratament pentru perioade lungi de timp, eventual în asociatie si cu alteplante. Macerat - o lingurita deplanta maruntita se lasa pentru 8 ore în 250 ml apa la temperatura camerei dupacare se strecoara. Se va consuma în cursul unei zile. Se pot consuma 3 cani pezi. Infuzie combinata - o linguritade seminte maruntite se pune pentru 8 ore în 100 ml de apa. Se strecoara. Pestelichidul ramas se adauga 150 ml si se da in clo-cot. Se acopera 15 minute, dupacare se strecoara. Se consuma în cursul unei zile. Se pot consuma 2-3 canipentru afectiuni ale pancreasului, cu 15 minute înainte de fiecare masa. Decoct – doua lingurite de seminte semacina si se pun în apa imediat pentru a nu se oxida. Se fierb 5 minute si seconsuma 2-3 cani pe zi de catre persoanele care sufera de plamani, inclusivTBC, pen-tru refacerea organismului si crestere in greutate. Extern – doua lingurite de plantamaruntita se pun in 250 ml de apa si se fierb 5 minute, dupa care se strecoara.Se pot aplica comprese pentru diverse rani sau intoxicatii cu eruptie cutanata.Bai - o mâna de planta in la 5 litriapa clocotita, apoi strecurata în cada, in care se sta pentru 30 minute. Cataplasme - se macina fin cu râsnitase-minte de schinduf, apoi se amesteca cu apa pana se formeaza o pasta - sepune pe ganglionii inflamati sau infectati. Se tine timp de o ora, apoi sespala local cu ceai de musetel. Retete: Cancer ovarian - infuziacombinata de schinduf este de un imens ajutor pentru mentinerea sanatatiifemeilor de vârsta a treia. Schinduful previne eliminarile masive de calciucare duc la aparitia osteoporozei, ajuta la mentinerea tonusului tesuturilor,ceea ce ajuta la prevenirea prolapsului (în special uterin), preintâmpinaaparitia cancerului mamar si ovarian prin reglarea glandelor endocrine. Deasemenea, ajuta la pastrarea fortei musculare, element foarte important laaceasta varsta. Se fac cure a câte 30 de zile, timp în care se vor consuma 3cani de infuzie combinata de schinduf pe zi. Pentru un gust mai placut sipentru potentarea efectelor schindufului se pot adauga la preparare si putinbusuioc si fenicul. Cefalee - se aplica extern compresa calda care se va tinedoua ore. Se repeta de 2-3 ori pe zi. Celulita - se aplica o cataplasma cuplanta fiarta în care se pun si putina menta si otet. Cataplasma se tine vremede o ora-doua si apoi se îndeparteaza. Are efect calmant, antiinflamator siantipruriginos (combate senzatia de mâncarime si poate fi folosit si pentruintoxicatii).

Turnera diffusa, Damiana




FamiliaTurneraceae
Sinonime: Turnera microphylla
Nume comune: Damiana, damiane, oreganillo, the bourrique, Mexicandamiana, Mexican holly, damiana de Guerrero
Partile folosite: partea aeriana, frunzele.

Proprietati si actiuniprincipale: mareste libidoul (la femei sibarbati), antidepresiv, hipoglicemic, echilibrant hormonal, calmantnervos (hipohonira, neurosis, paranoia. etc), antispas-modic, usuca secretiile,stimuleaza digestia, promoveaza urinarea, laxativ blind.

Dozajul standard: frunze- infuzie- o cana de 2-3 ori pe zi; extractfluid- 2-4 ml de 2 ori pe zi; capsule- 3-4 gr de 2 ori pe zi.

Proprietati si actiunidocumentate stiintific: afrodisiac, relaxant al sistemului nervos central.

Proprietati si actiunideocumentate de medicina traditionala: antianxietate, antidepresiv, antiseptic,antispasmodic, antitusiv, laxativ, astringent, digestiv bitter, stimulant,diuretic, expectorant, hormonal, tonic.

Precautii: Poate reduce absorbtia fierului.Contraindicatii: Are efect hipoglicemic blind, deci diabeticii trebuie satina cont de acest fapt. Damiana este traditional folosita ca avortiv si inconsecinta nu se va folosi in timpul sarcinii.

Interactiuni: Nu are.

  Damiana este un tufis mic ce creste circa 1-2 metrii, cu frunze aromatede circa 10-25 de centimetrii lungime. Are flori mici si galbene, care sinturmate de de fructe mici , aromate si ele. Partea medicinala principala estefrunza, care este culeasa in timpul infloririi. Creste cu precadere in Mexic,America Centrala si Indiile de Vest, precum si in America de Sud. Turneradiffusa si T. aphrodisiaca sint considerate a fi de fapt aceeasi planta. O rudaapropiata a lor, T. ulmifolia, seamana ca aspect, insa este complect diferitaca utilizare medicinala.

    Damiana este de foarte multa vreme folositaca afrodisiac, de exemplu de catre vechii maiasi, precum si ca o planta echilibranta.Un misionar spaniol relata ca maiasii preparau o bautura din frunzele deDamiana, la care adaugau zahar, si o beau pentru a capata mai multa energieinainte de a face dragoste. Damiana mai era folosita ca  afrodisiac, antidepresiv, tonic, diuretic,antitu-siv si laxativ, in ulcerul gastric, constipatie, debilitate siiregularitati menstruale. In Mexic era folosita contra astmei, bronsitei, neurozis,diabetului, dezinteriei, diareei, durerilor de cap, paraliziei, nefrozei,spermatoreei si sifilisului.

  Compozitia fitochimica: estecomplexa iar componentele ei nu au fost inca complect identificate. Frunzelecontin 1% uleiuri volatile formate din circa 20 de componente (printre care1,8-cineole,

p-cymene, alpha- si beta-pinene,thymol, alpha-copaene si calamene).Frunzele contin deci tanini, flavonoide,beta-sitosterol, damianin (o substanta maro, amara), precum si glicosidelegon-zalitosin, arbutin si tetraphyllin B. Frunzele sint raportate a finetoxice. Principalele constituente ale Damianei sint: albuminoid,al-pha-copaene, alpha-pinene, arbutin, barterin, beta-pinene, beta-sitosterol,calamenene, caoutchouc, chlorophyll, 1,8-cineole, cymene, cymol, damianin,essential oil, gamma-cadinene, gonzalitosin-i, hexacosanol-1, luteolin,quinovopyranosides, tannins, tetraphyllin b, thymol, triacontane sitrimethoxyflavones.

  Numai un singur studiu a fost efectuat pentru a cerceta efectele planteiin disfunctiile sexuale si impotentei, in anul 1999, de catre un grup decarcetatori italieni. Studiul efectuat pe soareci a demonstrat ca acestia audevenit mai activ sexual. Drept urmare, americanii s-au grabit sa mai tragadoua patente, cel de al doilea avind drept scop implicarea in afectiunilenervoase, cum ar fi anxietate, depresie, dureri de cap in perioada demenstruatie. Damiana mai ajuta la echilibrarea balantei hormonale la femeipre-cum si contra bufeurilor. Intr-un studiu din 1998 “in vitro” s-a raportatca substantele din Damiana interactioneaza ce receptorii progesteronului, ceeace a determinat afirmatia cercetatorilor ca “Damiana are o activitateantiestrogenica”. Lucru care poate fi util in cazurile de cancer conditionatehormonal. Si efectul de relaxant al sistemului nervos central a fost certificatprin studii. In Mexic, in cadrul unui studiu desfasurat in 1984, s-a raportatactivitatea hipoclicemica a plantei (infuzie din frunze). Aceste concluzii aufost reverificate din nou in Mexic intr-un alt studiu in care a fostadministrata Damiana preparata conform traditiilor medicale populare. Rezultateleau fost si de data aceasta pozitive. Iar in 2002 acelasi efect de data aceastanu a mai fost confirmat in privinta unui extract pe baza de etanol. De unde sepoate trage concluzia ca extractul pe baza de apa (infuzia) este forma depre-parare care are beneficiile cele mai mari, forma care de altfel era si ceafolosita de sute de ani de catre indigeni. Damiana este des intilnita subdiferite forme, in multe parti ale lumii: ca ceai, capsule sau tablete, catinctura sau extract lichid. Marea majoritate a fitoterapeutilor prefera safoloseasca Damiana in combinatie cu alte plante, in formule pentru imbunatatireastarii sexuale, contra obezitatii si pentru slabit, contra depresiei, pentruechilibrarea hormonala sau ca tonic general.

Uncaria tomentosa, Ghearapisicii,

Cat’s Claw, Una de gato




Familia: Rubiaceae
Sinonime: U. surinamensis, Nauclea aculeata, N. tomentosa, Ouroupariatomentosa
Nume comune: Cat's claw, uña de gato, paraguayo, garabato, garbatocasha, samento, tambor huasca, uña huasca, uña de gavilan, hawk's claw,saventaro.
Partile folosite: scoarta verjului, radacina.
Proprietati si actiuni principale:imunostimulant (foarte util mai ales dupa chemotera-pii), antimutagenic,antiinflamator (artrita), protectie celulara, antioxidant, curata intestinelesi antiinflamator al acestora (Morbus Crohn, colita, diverticulita, sindromintestinal iritabil-IBS), anticancerigen, antileucemic, tonic si echilibrant,analgezic, antiviral, detoxifiant general si indeosebi al singelui, promoveazaurinarea, hipotensiv, scade colesterolul, reduce depresia (nervos).
Dozajul standard: scoarta- decoct- ocana de 2 ori pe zi; capsule- 1-2 gr de 2-3 ori pe zi; extract fluid- 2-4 ml de2 ori pe zi; tinc-tura- 2-4 ml de 2 ori pe zi.

Proprietati si actiuni documentate stiintific: antiinflamator, antiulceros, anticancerigen,antidepresiv, antileucemic, antimutagenic, antioxidant, antitumoral, antiviral,contraceptiv, stimulant al sistemului imun.

Proprietati si actiuni documentate traditional: analgezic, anticoagulant, antidizenteric, detoxofiantgeneral si in special sangvin, diuretic, gastrotonic, hpocholesterolemic,tonic, vindea ranile.

Precautii: A nu se folosi inaintea sau in timpul unuitransplant. Subtiaza singele.

Recomandari terapeutice: Pentru sustinerea generala a sistemului imun (inafara unui caz particular de boala) se recomanda 1 gram de pulbere din scoarta(capsule) zilnic. Dozajele maxime pot fi de pina la 20 de grame zilnic, iarcele normale (in caz de boala) se situeaza la 2-3 grame de 2-3 ori pe zi (decicam 9 grame). In afectiunile intestinale sau artritice se recomanda 3-5 gramepe zi. Dozajul pentru decoct in cazul mentinerii sanatatii este de 1/2 pina lao cana o data pe zi, si poate merge pina la 3 cani pe zi, in caz de necesitate.Adaugarea de lamiie sau otet la decoct in timpul fierberii va avea ca efectextragerea a mai multi alcaloizi si tanini din scoarta decit in mod normal. Seva folosi 1/2 lingurita de suc de lamiie sau otet (recomandam cel de mere) la ocana de apa fiarta.

 Contraindicatii: A nu se folosiinaintea unui transplant de organe sau oase. Are proprietati antifertilitate.Reduce agregatia placilor (celulelor) sangvine si subtiaza singele. A nu sedepasi dozajul indicat, caci continutul de tanini este destul de ridicat, sieste necesar destul de mult acid in tractul gastro-intestinal pentru a prelucrasubstantele. Foarte comoda si mai practica este folosirea de capsule sautablete.

Interactiuni: A nu se folosi impreuna cu imunosupresoare(terapie cancer, HIV, HCV etc.). Poate subtia singele (coumarin).

  Cat's claw (U. tomentosa) este o planta mare, cataratoare. Doua speciiapropiate de Uncaria se intilnesc in padurile tropicale din America de Sud: U.tomentosa and U. guianensis. Ele sint intersanjabile, si au actiuni similare. Maiexista si alte specii de plante care poarta numele de Cat’s Clow sau Una degato, dar ele sint total diferite de cele despre care vorbim aici (unele speciidin Mexic fiind chiar toxice!) Cel mai bine este sa va orientati dupa denumirealatina, care trebuieste neaparat sa fie trecuta pe ambalaj). Ambele specii deUncaria sint folosite in mod similar de foarte multa vreme de catre indigeniisud-americani. Triburile Aguaruna, Asháninka, Cashibo, Conibo si Shipibo dinPeru folosesc planta de cel putin 2000 de ani. Asháninka folosesc Uncariapentru a trata astma, inflamatiile tractului urinar, artrita, reumatismul,durerile de oase, pentru recuperare dupa nasteri, ca detoxifi-ant pentrurinichi, pentru vindecarea ranilor, pentru tinerea sub control a inflamatiilorsi a ulcerului gastric si contra cancerului. Indienii din tribul Piura folosescplanta contra tumorilor, inflamatiilor, reumatismului si ulcerului gastric. Inalte triburi din Peru Uncaria este folosita si contra diabetului, cancerului latractul urinar (la femei), hemoragiilor, dezechilibrarilor menstruale, cirozei,febrei, abceselor, gastritei, reumatismului, tumorilor, precum si cadetoxifiant general al organismului. In citeva triburi exista si traditia de afolosi Uncaria ca si contraceptiv (dar aceasta numai in dozaje foarte mari).Dr. Fernando Cabieses, M.D., o notorietate in fitopterapia peruana relateaza caindienii Asháninka fierb 5-6 kg de radacina in apa pina apa se reduce lacantitatea unei cani. Acest decoct este baut (o cana pe zi) in timpulmenstruatiei timp de trei luni consecutiv, ceea ce asigura o infertilitatepentru circa 3-4 ani. In Peru, dar si in Europa, incepind de prin 1990, Uncariaa fost folosita ca adjuvant in terapia cancerului si a AIDS, precum si a altorafectiuni unde sint adminstrate medicamente imunosupresoare. In zilele noasteCat’ Claw este folosita mai peste tot in lume, contra unei foarte largi paletede afectiuni, precum: afectiuni imunitare, gastrita, ulcer, cancer, artrita,reumatism, afectiuni reumatice, neuralgie, inflamatii cronice de tot felul,precum si afectiuni virale cum ar fi herpes zoster. Dr. Brent Davis, D.C. carea scris o serie de articole despre Cat’s Claw, spune despre planta ca este un“deschizator de drum, prin abilitatea ei de a curata intregul tract intestinal, si pentru actiunea ei eficace inafectiunile de stomac si intestine (ce de ex. maladia Crohn, ulcer, gastrita,diverticulis, si alte inflamatii ale intestinelor sau stomacului). De asemenea,Dr. Julian Whitaker, M.D. relateaza despre folosirea plantei caimunostimulator, contra cancerului, pentru prevenirea infarctului, a reduceriicoagularii singelui in vene si contra diverticulis si a iritarii intestinale.Cat’s Claw contine o serie de fitochimicale care sint raspunzatoare pentrupentru multe dintre actiunile ei. Cel mai studiat a fost un grup de alcaloizioxindolici care a fost certificat cu actiuni imunostimulatorii siantileucemice. Un alt grup de chimicale, glicosidele acid quinovic, au fostcertificati ca antiinflamatori si antivirale. In planta mai gasim antioxidanti(tanini, catehine si procianidine) precum si steroli

(beta-sitosterol, stigmasterol,and campesterol) despre care se stie deja ca sint substante cu efectintiinflamator. Esterii carboxyl alkyl sint imunostimulanti, antiinflamatori,anticancerigeni si au si calitatea de a contribui la “repararea” celulelor.Uncaria contine deci: ajmalicine, akuammigine, campesterol, catechin, estericarboxyl alkyl, acid chlorogenic, cinchonain, corynantheine, corynoxeine,daucosterol, epicatechin, harman, hirsuteine, hirsutine, isopteropodine, acidloganic, lyaloside, mitraphylline, oleanolic acid, acid palmitoleic,procyanidins, acid pteropodine quinovic, glycoside, rhyn-chophylline, rutin,sitosteroli, speciophylline, stigmasterol, strictosidine, uncarine A pina la Fsi acid vaccenic.

  Cu atit de multe utilizari documentate traditional, nu este de mirare caUncaria a facut subiectul unor ample si numeroase studii clinice. Primelestudii sistematice au inceput prin 1970, cind Klaus Keplinger, jurnalist sietnolog din Innsbruck, Austria, a organizat prima lucrare de amploare asutraplantei. Ca urmare a fost declansata o intreaga serie de studii in Austria siGermania, precum si in USA. Alcaloizii oxindolici au stirnit imediat un interesdeosebit. O serie de alte studii s-au desfasurat in Spaina, Franta, Japonia,Germania si Peru, multe dintre ele certificind utilizarile traditionale, maiales in ceea ce priveste alcaloizii imunostimulanti. Multe dintre aceste studiiau raportat o crestere a capacitatii imune cu peste 50%, ca urmare aadministrarii scoartei sau radacinii de Uncaria. In complectarea studiilorefectuate pentru certificarea activitatii imunostimulatoare, au fost efectuateo serie de studii care au avut ca scop definirea proprietatilor anticancerigeneale acestor alcaloizi din Uncaria. Cinci dintre alcaloizii oxindoli aucertificat astfel de proprietati antileucemice, iar numeroase extracte dinradacina sau scoarta au dovedit certe calitati antitumorale si anticancerigene.Studii italiene din 2001 au constatat ca planta inhiba cresterea si dezvoltateacelulelor cancerului de sin in 90% dintre cazuri (studiu „in vitro“), in timpce un alt grup de cercetatori au raportat ca planta inhiba legaturile estrogenin cazul a-celuiasi cancer la sin. Cercetatorii suedezi au raportat inhibareacresterii celulelor limfoma si leucemice in 1998. Ceea ce este insa poate simai spectaculos este ca, la persoanele care fac chemoterapie si simultan sinttratate cu Uncaria, nu mai apar celebre-le efecte secundare, atit de neplacute,cum ar fi caderea parului, slabirea, infectiile secundare, problemele de piele,greata. Prin studii subsidiare s-a aratat ca astfel de lucruri sint posibile incazul Uncariei, caci ea are capacitatea de a repara ADN-ul celular si a-lproteja de modificari (mutatii), precum si prin faptul ca planta prin efectulei previne scaderea anorma a celulelor albe si a celor cu rol imun pe perioadaunei chemoterapii (un efect secundar denumit leukopenie).

 Alte studii au certificat efectele antiinflamatorii ale Uncariei.Aceasta mai ales prin nou descoperita substanta din Uncaria, glicosida acidquinovic, care a fost certificata ca fiind un extrem de puternicaantiinflamator. Studiile au aratat ca Uncaria poate in-hiba inflamatiile inprocent de 46% pina la 89% (studii in vitro si in vivo). Astfel se valideaza silunga traditie a utilizarii Uncariei contra artritei si reumatismului, precumsi a inflamatiilor stomacului si intestinelor. Astfel Uncaria este efectiva sicontra ulcerului la stomac. Studiile din Argentina au raportat ca planta esteun foarte bun antioxidant (2000) iar in legatura cu aceasta, alte studii auaratat ca abilitatea antioxidanta este in acelasi timp si un foarte puternicinhibator al factorului alfa de producere a necrozei tumorale (TNF). Uncariamai contine si alcaloizii rhynchophyllin, hirsutin si mitraphyllin, care auactivitate hipotensiva si vasodilatatoa-re. Rhynchophylline a fost certificatcu actiuni de prevenire a ingorsarii singelui, de vasodilatare, de scadere aritmului cardiac si a colesterolului. Unele studii au indicat si faptul caUncaria ar putea fi de folos si persoanelor suferinde de Alzheimer. Cercetarimai recenta au sugerat ca alcaloizii pteropodin si isopteropodin arata a aveaactiune modulatorie pozitiva asupra neurotransmitatorilor 5-HT(2). Acestia sintimplicati in afectiuni cum ar fi depresia, anxietatea sau obezitatea. In zilelenoastre, din fericire, Cat’ Claw se bucura deja de o larga recunoastere, nunumai in America de Sud, ci mai peste tot in lume. Cea mai indicata forma defolosire a Uncariei ramine totusi cea naturala, caci o serie de incercari de aextrage anumite substante din planta nu au mai certificat aceeasi eficatitatecontra diverselor afectiuni.

Viscum album, Viscul, Mistel (germ.)




Familia: Santalaceae.
Nume comune: stoletnic, vasc,vasc-de-par, vasc-de-brad. 

  Extractul de visc se gaseste infarmacii inca din anii 20 ai secolului trecut (cunoscut si ca Iscador, dupanumele comercial dat la vremea aceea de catre concernul germano-elvetianWeleda). Viscul era folosit inca de pe vremea druizilor ca planta medicinala.Substanta activa de baza este Lektin ML 1, o proteina vegetala, care imita unanticorp. Intre timp sunt cunoscute si alte proteine din visc, care au un efectinhibator asupra tumorilor cancerigene. Injectat in iepuri, extractul de viscduce la cresterea numarului anticorpilor, a celulelor macrofage si a celuleloralbe din singe. Simultan se evidentiaza o crestere a glandei Thimus in medie cu78%, care este o glanda strins legata de activitatea sistemului imun.Deasemenea se stimuleaza activitatea splinei si a maduvei ososase, care esteintotdeauna afectata in urma unei chemoterapii.

   Vascul influenteaza pozitiv functionareaintregului sistem glandular si realizeaza performante excelente in stimulareametabolismului. In acelasi timp, actiunea sa asupra pancreasului este atat debuna, incat la o cura continua de ceai de vasc diabetul isi pierde cauzaaparitiei. Oamenii care sufera de tulburari de metabolism cronice, ar trebui safaca o data incercarea de a bea in mod regulat timp de cel putin o jumatate dean ceai de vasc. Daca aveti tulburari hormonale, recurgeti la vasc.  In acest caz se prescriu minim 2 cesti pe zi,una bauta dimineata si una seara. Vascul este un leac extraordinar inarterioscleroza si apoplexie, la care rareori s-ar fi ajuns daca s-ar fi bautinainte in mod regulat ceai de vasc. Daca s-a ajuns totusi la un atac deapoplexie, se beau timp de 6 saptamani zilnic cite 3 cesti, timp de 3 saptamanizilnic cate 2 cesti si timp de doua saptamani zilnic cate 1 ceas-ca, si anumeprima ceasca inainte si dupa micul dejun, a doua ceasca inainte si dupa masa depranz, iar a treia ceasca inainte si dupa cina, de fiecare data numai ojumatate.
   Vascul este planta cel mai stimulantapentru functia cardiaca si functia circulatorie. Intrucat vascul are substanteactive care normalizeaza functionarea intregului organism, el produceinimaginabilul – adica scade tensiunea arteriala in caz de hipertensiune si ocreste in caz de hipotensiune.
Toate fenomenele secundare legatede o tensiune arteriala anormala – cum ar fi congestie cerebrara, senzatie deameteala, vajait in urechi, tulburari de vedere – sunt indepartate. Vasculcontracareaza in acelasi timp toate tipurile de afectiuni cardiace, asa ca sepoate afirma pe drept cuvant ca este de un ajutor indispensabil in toatetipurile de tulburari cardiace si tulburari circulatorii.
    Si femeile ar trebui sa apeleze laceaiul de vasc. Normalizarea circulatiei sangelui aduce dupa sine o incetare adereglarilor menstruale, a menoragiilor (hemoragie menstruale abundente),precum si a metroragiilor postpartum (dupa nastere). In caz de indispozitie intimpul menopauzei, insotite de palpitatii, stari de agitatie, anxietate, insuficientarespiratorie, ceaiul de vasc ar trebui administrat cativa ani la rand. Toateaceste stari neplacute dispar si femeia nu mai are senzatie ca se afla lamenopauza. Sucul proaspat de vasc poate inlatura sterilitate la femeii. Vascultrebuie spalat bine si presat, cat e inca in stare umeda, cu ajutorulstorcatorului electric. Se iau din acest de suc 25 picaturi in putina apa,dimineata pe stomacul gol, o ora inainte de micul dejun si seara inainte deculcare.  Cu ceva timp in urma s-apublicat in presa o comunicare din Londra in legatura cu faptul ca trei grupede cercetatori au ajuns, independent unele de altele, la concluzia ca lafemeile in varsta de peste 50 ani se formeaza intr-un procent mare cancer lasan daca au folosit in tratamentul hipertensiunii arteriale o perioadaindelungata medicamente pentru scaderea tensiunii. De ce sa ne asumam acestrisc cand avem minunatul vasc ? De scurta vreme, vascul se utilizeaza simedicinal ca mijloc ce previne si combate cancerul.

Preparare si dozaj: ceaiul de vasc se pregateste ca extract rece. Se pune peste noapte lamacerat 1 lingurita cu varf de vasc in 1 litru de apa, dimineata se incalzesteusor si se filtreaza. Daca este necesara o cantitate mai mare pe zi, atunciceaiul ar trebui sa fie pastrat intr-un termos clatit in prealabil cu apafierbinte sau sa fie incalzit de fiecare data in bai-marin. Tinctura de vasc:pi-caturi de vasc gata preparate se pot cumpara de la farmacie. Suc proaspat devasc: frunzele si tulpinile proaspete sunt spalate si presate in stare umeda cuajutorul storcatorului electric. Unguent de vasc: bobitele proaspete, albe alevascului sunt amestecate (la rece) cu untura de porc, pana ce se formeaza oalifie (se foloseste extern la degeraturi).

Withania somnifera, Ashwagandha,Schlafbeere




Familia: Solanaceae

    Ashwagandha este una dintre cele maiimportante plante ale Ayurvedei. Poate fi intilnita in nordul Africii, India,Pakistan, Ciad, Insulele Canare, Nigeria, China, Mozambic, Israel, etc.Radacina contine diferiti alcaloizi cum ar fi Anaferin, Anahygrin, Cuscohygrin,Nicotin, Tropin si Withasomnin, precum si Withanolide (Steroidlactone) cum arfi Somniferanolid, Somniwithanolid, Withaferin A si Withasomni-feranolid. InEuropa este cunoscuta inca din sec.XVI. Planta are actiune calmanta sisomnifera, tonica si antiinflamatorie. Actiu-nea ei este indreptata mai alesasupra aparatului genital si a sistemului nervos. Este foarte bine suportata deorganism. In medicina Ayurveda, ea joaca un rol similar celui jucat de Ginsengin TCM. Este antibacteriana, antibiotica, sedativa, antianemica, antiinflamatorie,insecticida, antioxidanta, afrodisiaca, tonicizanta, antivirala.