”Complexul” industrial farmaceutic – un joc murdar

 

Partea a treia – minciuna şi falsul ştiinţific

O altă strategie a „jocului murdar“ este publicarea de articole şi studii măsluite, falsificate sau puse sub semnătura unor specialişti cunoscuţi (care desigur că au fost bine plătiţi pentru a accepta să apară numele lor acolo). Maeştrii în domeniu, din nou Merck, precum şi Wyeth (firmă care a fuzionat cu Pfizer în 2009). Merck a plătit o sumă nenominalizată companiei Elsevier, care se ocupă cu publicarea jurnalelor medicale de specialitate (şi al cărei CEO - Chief executive officer – este Sir Crispin Davis, care este de asemenea membru în Consiliul de conducere GlaxoSmithKline) pentru a publica articole şi jurnale favorabile preparatelor Merck (Vezi - Bob Grant - The Scientist - 30th April 2009) http://www.thescientist.com/blog/display/55671/ Au fost astfel publicate câteva volume ale unei publicaţii care avea aspectul unui jurnal medical „peer-reviewed“ (verificare şi controlare a unor studii de către cercetători sau specialişti independenţi), dar care conţineau în fapt retipăriri sau prescurtări ale unor articole care prezentau într-o lumină favorabilă produsele Merck. „Australasian Journal of Bone and Joint Medicine”, aşa se chema făcătura, publicată de Exerpta Medica, o ramură a concernului editorial Elsevier, nu este indexată în baza de date MEDLINE şi nu are nici Site în Internet. “The Scientist”, un jurnal de cercetare independent a reuşi să primească două numere (Volumul 2, numerele 1 şi 2) ambele datând din 2003. Ambele numere conţineau puţine reclame, în afara celor pentru Fosamax, un preparat Merck contra osteoporozei, şi pentru VIOXX. (Vezi ambele documente pdf!) Faptul că Merck a creat singur, din nimic, un jurnal medical pentru a-i servi ca unealtă de marketing a ieşit la iveală, fiind relatat faptul în „The Australian“, în cadrul unui proces pe care Greame Peterson, care a suferit un atac de cord în 2003 din cauza VIOXX, l-a intentat firmei Merck şi filialei australiene a acesteia, Merck, Sharp & Dohme Australia (MSDA). În cadrul mărturiei depuse la proces, George Jelinek, un medic australian şi membru de mult timp al World Association of Medical Editors, a recenzat 4 numere din acest “fake-journal” (jurnal falsificat). “Un citior mediu (un doctor obişnuit) putea uşor să se înşele considerând publicaţia ca fiind una “peer-reviewed” autentică. Doar o cercetare mai atentă, şi mai ales cu suficiente cunoştinţe în privinţa jurnalelor şi publicaţiilor medicale, mi-a permis să constat că în fapt nu era vorba de o publicaţie “peer-reviewed” ci o publicaţie de marketing a MSDA” a declarat Jelinek. Acesta a mai constatat că 4 ditre cele 21 de articole din primul număr se refereau elogios la Fosamax. În al doilea număr din 29 de articole, 9 conţineau concluzii pozitive la adresa VIOXX, şi alte 12 la adresa Fosamax. În felul acesta se realiza neproblematic un foarte eficace marketing. Foarte suspect era faptul că articolele conţineau doar câte 2-3 referinţe la alte publicaţii sau studii, când în mod normal astfel de articole abundă de referinţe şi trimiteri. De exemplu un articol asupra osteoporozei care purta în titlu complectarea de “meta-analiză” cita doar două referinţe. Pentru un ochi experimentat, jurnalul era evident marketing. Dar pentru mulţi doctori părea un jurnal serios ale cărei concluzii erau luate în considerare. Sursa:The Scientist: Merck published fake journal - The Scientist - Magazine of the Life Sciences http://www.the-scientist.com/blog/display/55671/#ixzz0gAjXuHF1 O altă metodă des practicată este aceea de a cumpăra semnături. Firma Wyeth a inundat jurnalele medicale cu peste 40 de articole scrise aparent de medici renumiţi care şi-au vândut numele pentru bani cash, cu scopul de a certifica ştiinţific valoarea preparatului Prempro,contra cancerului de sân (înlocuire de hormon feminin) http://www.ahrp.org/cms/content/view/621/72/ Este evident că „articolele-fantomă“ nu mai pot fi mult timp considerate ca fiind doar un „mic secret murdar“ al publicaţiilor medicale. Corpul medical, şcolile şi universităţile de medicină, chiar şi publicul interesat şi relativ avizat cad uşor în capcana acordării de credit unor astfel de „făcături“. Recrutarea de „autori academicieni“ duce la crearea unei aure de credibilitate şi a unei garanţii de siguranţă şi eficacitate pentru medicamente şi preparate care pot fi extrem de periculoase, şi care pot duce la prejuducii de sănătate mergând până la decesul pacienţilor. Astfel apar „evidenţe şi dovezi“ sub aspectul unor respectabile recenzii academice, cercetări „originale“ inexistente, rapoarte asupra studiilor clinice contrafăcute, etc. Aşa cum a relevat scandalu VIOXX, această practică poate avea ca rezultat grave daune de sănătate şi chiar decesul pacienţilor cărora le-a fost prescris un preparat în baza falsurilor şi mistificărilor publicate în aşa-zise jurnale medicale de specialitate. O altă „tehnică de luptă“ endemică este lobby-ismul şi relaţiile cu publicul (Public relations). Resurse considerabile sunt investite în crearea, pe termen lung, a unor relaţii „stabile“ cu liderii de opinie împortanţi şi cu jurnaliştii. Aceste relaţii au ca scop crearea opiniei conform cărora medicamentele sunt sigure şi eficiente. O mare parte a acestei strategii se îndreptată consecvent către „subminarea vocilor critice“, adică „issues management“. Pfizer a recunoscut oficial că „PR is entirely legitimate to help to educate and inform” (PR – Public relations, ). Metodele cele mai folosite sunt : plasarea de articole în presa importantă, crearea de Site-uri şi de Forumuri în Internet, prezentarea de filme documentare la TV, etc. [p.60 'The Influence of the Pharmaceutical industry' 2004 - English Parliamentary Health Select Committee report [emphasis added]]

Referinţe: 1. http://www.plosmedicine.org/static/ghostwriting.action. 2. Lea A (2003) Totelle manuscripts sign-off and review [E-mail]. Available: http://www.plos.org/ ghostwriting/Exhibits2/CONSG204-014513.TIF. Accessed 19 August 2009. 3. The PLoS Medicine Editors (2009) An unbiased scientific record should be everyone’s agenda. PLoS Med 6(2): e1000038. doi:10.1371/journal.pmed.1000038. 4. Sismondo S (2007) Ghost Management: Howmuch of the medical literature is shaped behind the scenes by the pharmaceutical industry? PloS Med 4(9): e286. doi: 10.1371/journal.pmed. 0040286. 5. Gøtzsche PC, Kassirer JP, Woolley KL, Wager E, Jacobs A, et al. (2009) What should be done to tackle ghostwriting in the medical literature? PLoS Med 6(2): e1000023. doi:10.1371/journal. pmed.1000023. 6. Wager E (2007) Authors, ghosts, damned lies, and statisticians. PLoS Med 4(1): e34. doi:10.1371/ journal.pmed.0040034. 7. Ross JS, Hill KP, Egilman DS, Krumholz HM (2008) Guest authorship and ghostwriting in publications related to rofecoxib. A case study of industry documents from rofecoxib litigation. JAMA 299: 1800–1812. 8. Gøtzsche PC, Hro´bjartsson A, Johansen HK, Haahr MT, Altman DG, et al. (2007) Ghost authorship in industry-initiated randomised trials. PLoS Med 4(1): e19. doi:10.1371/journal. pmed.0040019. 9. DeAngelis CD, Fontanarosa PB (2008) Impugning the integrity of medical science the adverse effects of industry influence. JAMA 299: 1833–1835. 10. WAME (2005) Ghost writing initiated by commercial companies. Available: http://www. wame.org/resources/policies#ghost. Accessed 19 August 2009. 11. Wager E, Field EA, Grossman L (2003) Good publication practice for pharmaceutical companies. Curr Med Res Opin 19: 149–154. Available: http://basic1.easily.co.uk/03100E/00605D/ GPP.pdf. Accessed 19 August 2009. 12. ICMJE (2008) Uniform Requirements for Manuscripts Submitted to Biomedical Journals: Writing and Editing for Biomedical Publication: Byline authors. Available: http://www.icmje. org/#author. Accessed 19 August 2009. PloS Citation: The PLoS Medicine Editors (2009) Ghostwriting: The Dirty Little Secret of Medical Publishing That Just Got Bigger. PLoS Med 6(9): e1000156. doi:10.1371/journal.pmed.1000156 Published September 8, 2009