Vaccinuri şi virusuri 2

- Sa deschis sezonul de vânătoare
- Unde sunt  dovezile pentru existenţa virusurilor patogene? (15.10.2009)
- Unele nonconcordanţe şi o propunere pentru gripa porcilor - (25.12.2009)
- Falsitatea argumentelor în favoarea vaccinării - (28.12.2009)
- Ia neamule o ţeapă, că-i moca! - (30.12.2009)

Sa deschis sezonul de vânătoare!

(după Ruediger Wirsing; http://www.ihresicherheit.eu)

 

    A început vânătoarea. Sunt vânate persoanele care nu s-au vaccinat încă contra gripei. Pentru a fi trase în ţeapă. Doar că vânătorii nu s-au hotărât încă ce calibru să folosească. Respectiv, contra cărei gripe ar trebui să fie înţepat vânatul? După ce Organizaţia Mondială a Sănătăţii a dat cu “pandemia” în noi, a uitat să facă şi recomandarea, contra cărei tulpini gripale să fim ţepuiţi. Probabil că industria farmaceutică nu a avut încă timp să-şi organizeze depozitele de ţepe. Motive?

   În ultimii ani din ce în ce mai puţine persoane s-au lăsat “trase în ţeapă” contra gripei, deoarece tocmai cei vaccinaţi căpătau simptome gripale, unii chiar având de suferit daune serioase. Este exact aceeaşi poveste ca şi în cazul “ţepuirii” contra cancerului de col uterin (HPV-human papillomavirus). O campanie masivă condusă de “hăitaşii” din mass-media (mai ales televiziunile private) sperie vânatul, băgând groaza în el cu tot felul de previziuni catastrofale şi întreptându-l încet, dar sigur, către “standul de tragere” al concernelor farma.

   Acuma, lăsând gluma la o parte, porcăria cu campania de vaccinare contra HPV este de-a dreptul monstuoasă: “TU eşti de vină dacă în viitor copilul tău va face cancer de col uterin, datorită faptului ca nu l-ai vaccinat”. Acesta este motto-ul campaniei de vaccinare cu GardasilR. O porcărie! Mai ales având în vedere că toată ipoteza cu HPV nu este nici pe departe confirmată ştiinţific.

   Ziarul „Süddeutsche Zeitung“ într-un articol din 06.10.2007 aduce critici aspre „Comisiei permanente pentru vaccinări“ (STIKO) de la Institutul Robert Koch, pentru faptul ca a aprobat mult prea repede vaccinul contra HPV, în ciuda faptului că testele cu acesta nu fuseseră duse la bun sfârşit. Din USA ne sosesc ştiri cum că ar exista mai multe cazuri de decese precum şi multe efecte secundare grave. Doar că în respectiva comisie 12 dintre cei 17 membri sunt activi în diferite forme în cadrul diferitelor concerne farma. Şi în fond să nu uităm că un vaccin costă frumoasa sumă de 465 de Euro. Cel mai scump vaccin din toate timpurile!

   Preşedintele de până nu demult al acestui Comitet, Prof. Schmitt de la Universitatea din Mainz este deja implicat (şi corespunzător remunerat) în alte 9 vaccinuri. De asemenea a primit un premiu de 10.000 de Euro pentru serviciile aduse în slujba vaccinării populaţiei (cinic, nu?). Acest premiu este sponsorizat de concernul farma care produce vaccinul contra HPV! Între timp Prof. Schmitt ţi-a schimbat „serviciul“ lucrând în prezent la firma producătoare de vaccinuri Novartis. Măcar acuma ştim oficial la de „echipă“ joacă. Este un scandal, atunci când un membru (chiar ditamai preşedintele) al unei comisii statale, care este răspunzătoare cu luarea unor decizii foarte importante, primeşte onorarii de la firmele producătoare de vaccinuri. Aşa ceva poartă un singur nume: CORUPŢIE. Doar nu aţi crezut că aşa ceva este posibil doar în România? Nici vorbă, corupţia este „globalizată“.

   Oameni buni, înainte de a vă lăsa copii vaccinaţi cu tot felul de chestii dubioase, informaţivă temeinic. Există nenumărate surse de informare, independente, în Internet. Doar în lb. engleză sunt aproape o mie de Site-uri care vă informează asupra riscurilor vaccinărilor. De cîte ori vi se povesteşte ceva despre un virus care provoacă vreo boală, solicitaţi doctorului dovezile (studiile) ştiinţifice care certifică acest lucru. Studiile independente, nu cele plătite şi prefabricate de concernele farmaceutice. Veţi constata, dacă veţi fi perseverenţi, că nu vi se pot pune la dispoziţie astfel de dovezi, astfel de studii.

   Vă sunt oferite vaccinuri care conţin, se spune, virusuri „slăbiţi“ sau omorâţi. Cantitatea lor trebuie să fie în vaccinuri atât de mare, încât oricărui virolog îi este foarte uşor să izoleze, caracterizeze şi fotografieze cu microscopul electronic aceste virusuri. Şi totuşi nimeni n a reuşit acest lucru până astăzi. Aproape toate afecţiunile virale sunt speculaţii care au la bază metode indirecte de relevare precum şi un “consens tacit” între virologi.

   Stimaţi Domni Medici, câţi dintre Dumneavoastră, atunci când reprezentatul unui concern farmaceutic s-a prezentat la Cabinet cu un nou produs medicamentos sau u nou vaccin, aţi cerut să vedeţi şi aţi consultat studiile efectuate asupra produsului respectiv? Este o întrebare adresată conştiinţei Domniilor Voastre! Căci în ultimă instanţă şi Dumneavoastră sunteţi manipulaţi la fel ca şi pacienţii! Doar că spre deosebire de pacienţi, aveţi o pregătire de specialitate şi purtaţi răspunederea vieţilor fraţilor şi surorilor voastre. Sau mă înşel?

   Bine, va spune un simplu cititor, dar atunci ce conţin vaccinurile? În aproape toate vaccinurile se pot găsi următoarele substanţe: săruri de mercur, hidroxid de aluminiu, formaldehid, antibiotice, resturi celulare din culturile făcute în laboratoare cu material organic prelevat de la găini, câini sau maimuţe, şi încă multe altele.  Principala problemă este că, în conformitate cu legislaţia care protejează proucătorii, firmele din industria farmaceutică nu sunt obligate să facă publică întreaga reţetă a unui medicament, ci numai substanţa activă de bază. Ce se mai află în produs pe lîngă aceasta, nu ştie nimeni.

  Ori în acest caz, doar studiile independente publicate pot să ne ofere o certitudine cât de cât asupra siguranţei unui produs farmcaeutic. Sau, cum din păcate mult prea adesea s-a întîmplat în ultima sută de ani, cazurile de decese sau de persoane rămase (sau născute) cu handicap, ca urmare a folosirii unui anumit produs. Iar studii indepnendente nu se prea fac, pentru că firmele producătoare nu au interes, iar guvernele (pe lângă corupţie) nu au bani pentru aşa ceva.

   Vaţi întrebat vreodată de ce mai nou se interzice vânzarea termometrelor cu mercur? Caci, datorită unui accident, acesta poate ajunge în organismul Dumeavoastră, provocând intoxicaţii deosebit de grave! Dar in vaccinuri este permis a fi folosit!

   Vaţi întrebat vreodată de ce este interzisă folosirea formaldehidei în industria mobilei? Pentru că această substanţă este cancerigenă! Dar în vaccinuri este permis a fi folosită!

   Hidroxidul de aluminiu este certificat prin nenumărate studii a avea acţiune distructivă asupra sistemului nervos (asupra mielitei).

   Toate aceste lucruri ar trebui să le ştie medicii care recomandă vaccinurile. Dacă nu le ştiu, cum de sunt medici? Dacă le ştiu şi totuşi recomandă pacienţilor astfel de vaccinuri, cum poate fi calificată o astfel de faptă?

    Oameni buni, informaţi-vă temeinic înainte de a accepta ca o substanţă oarecare să fie introdusă în organismul vostru, căci orice vine din afară afectează sistemul imunitar şi organele interne, mai ales ficatul. Cereţi informaţii detaliate şi nu vă lăsaţi păcăliţi de campaniile publicitare “de groază” ale industriei farmaceutice.

   Şi cereţi garanţii medicilor asupra terapiilor sau vaccinurilor care vă sunt recomandate. Dacă le veţi primi! Şi acesta fapt, singur, ar trebui să vă pună pe gânduri.

  

                                                                                                                          Qui bono?

Unde sunt dovezile pentru existenţa virusurilor patogene?

(Dr. Stefan Lanka – Martie 2002)

 

Izolarea virusurilor

Prin izolarea unui virus se înţelege izolarea lui din celule, lichide umorale sau culturi de celule şi eliberarea (curăţarea) lui de ori ce fel de particule străine lui. Acesta este primul pas în izolarea virusurilor, şi este o procedură simplă din două motive.

   În primul rând, spre deosebire de celulele vii, sunt, în funcţie de soiul respectiv, întotdeauna la fel ca mărime şi formă. Virusurile pot fi uşor separate de alte fragmente celulare datorită “consistenţei” lor sau a proprietăţilor de sedimentare deţinute.

   În al doilea rând, există deja de mult timp substanţe lichide speciale, ca de exemplu “biluţele de silicon”, care nu exercită presiuni osmotice şi care permit astfel păstrarea intactă a virusurilor în “izolare”. Pentru reprezentare şi cunoaştere, virusurile pot fi fotografiate cu microscopul electronic, iar în acest caz trebuie să arate exact la fel ca şi particulele observate în celule, în lichidele umorale sau în culturile celulare. Căci deseori în placentă, în tumorile cancerigene, dar şi, deseori, spontan în culturile celulare pot fi observate particule care sunt “asemănătoare” cu virusurile, dar care în realitate nu sunt virusuri.

   În continuare trebuiesc separate, în funcţie de mărimea lor, în câmp electric, proteinele care constituie membrana virusului, ce înconjoară substanţa genetică. În aceasta etapă trebuiesc de asemenea efectuate fotografii cu microscopul electronic. Acelaşi lucru trebuie în continuare făcut cu ADN-ul sau ARN-ul virusului, al cărui acizi nucleici trebuiesc separaţi şi fotografiaţi.

   Abea în momentul în care aceste trei etape sunt absolvite iar virusul cercetat se deosebeşte în componenţa proteinelor şi a substanţei sale genetice de alte virusuri cunoscute, se poate vorbi despre un nou virus.

   Nu are nici o importanţă de unde anume a fost recoltat acest virus: lichide din corp, culturi de celule, plasma sau serum.

Comentar asupra presupuselor fotografii ale virusuri izolate
   În legătură cu toate fotografiile trebuieşte spus că acestea, respectiv autorii nu pot pretinde că prezintă un virus, atâta timp cât nu există publicaţii ştiinţifice care să se menţioneze şi să se descrie cel puţin, că respectivul virus a fost găsit, văzut şi unde anume a fost izolat.  Aceste publicaţii pentru virusuri despre care medicina pretinde că ar exista, nu există şi de aceea nici nu pot fi citite (sau citate ca lucrare ştiinţifică doveditoare).   

   Pentru oricine este uşor de verificat această afirmaţie, dacă va solicita publicaţia respectivă. Nu o va primi, caci nu are de unde să o primească. 

   Fotografia unui virus izolat? În cadrul unei astfel de publicaţii (unde ne este prezentat un virus izolat) este simplu pentru un amator (ne-specialist) să verifice dacă este ceva izolat acolo sau nu. Deci dacă se va pretinde că există un virus, că acesta a fost cercetat şi este “accesibil” pentru alte experimente, de exemplu pentru crearea unui vaccin.

   În realitate nu există în întreaga literatură medicală nici măcar o singură publicaţie, în care, pentru virusurile revendicate de medicina şcolastică, să fie îndeplinit măcar şi primul postulat al lui Koch. Adică o publicaţie în care să apară dovada că în oameni cu o anumită afecţiune (boală) au fost văzute şi izolate virusuri care provoacă respectiva afecţiune. Şi cu toate acestea, astfel de lucruri sunt susţinute în public de către virologi sau autorităţile medicale.

   În legătură cu fotografiile care, fără a se specifica sursa (verificabilă), se pretinde că ar reprezenta virusuri trebuiesc spuse următoarele: în primul rând, multe fotografii sunt colorate, ceea ce dovedeşte că un designer s-a „jucat“ de-a fotograful. Fotografiile făcute cu microscopul electronic sunt întotdeauna alb-negru (respectiv tonuri de gri, logic).

   De exemplu aşa-zisele fotografii ale virusurilor HIV, Rujeolă (Masern-germană) şi Variolă(Pocken-germană) arată clar, aşa cum se menţionează şi în subtitlurile acestor fotografii, că avem de aface acolo cu celule, în care se găsesc virusuri. Aceasta înseamnă (logic, nu?) că virusurile nu au fost izolate! Fotografiile arată celule în interiorul cărora se pot vedea substanţe proprii celulelor de tot felul. Aceste structuri sunt foarte cunoscute şi folosesc (celulelor) de exemplu pentru “transportul” în şi în afara celulelor. Aceste particule sunt, spre deosebire de virusuri (care sunt întotdeauna de aceaşi mărime şi forma în cadrul unui anumit tip de virus), diferite ca mărime, formă şi compoziţie şi de aceea nu pot fi, spre deosebire de virusurile existente, izolate şi caracterizate biochimic.

   Pentru fotografiile, de exemplu, ale virusurilor de Oreion (Mumps-germană) şi Rujeolă (Masern) se dau numai specificaţii ca “încercări de transmitere-infectare pe maimuţe (1934)”, “creşterea şi izolarea virusurilor în eclozare (1945)” şi “culturi celulare (1954 şi 1955)”, dar nu se face nici o referire la vreo izolare a virusurilor! În publicaţiile din 1945, 1954 şi 1955 nu este menţionată nici măcar o singură etapă de izolare sau caracterizare.

   În cazurile virusurilor de Influenza, Ebola, Herpes-Vaccinia şi Gripă deseori este prezentată doar o “bucăţică” din presupusul virus, asupra căreia nimeni nu susţine că ar fi o particulă izolată. Aceste particule sunt părţi componente ale celulelor, respectiv artefacte, deci structuri apărute spontan în urma operaţiilor de câştigare, fixare şi uscare a probelor în vederea studierii acestora cu microscopul electronic. (În acest context este relevantă declaraţia lui Luc Montagnier în interviu deja celebrul luat de Djamel Tahi, în care recunoaşte că nu a efectuat niciodată curăţarea virusului HIV).

   În cazul fotografiei virusului Polio care “apare” izolat este în fapt vorba de o particulăcreată artificial prin “aspirarea” unei mase special preparate, trecută printr-un filtru foarte fin în vacuum, ale cărei structuri caracteristice nu sunt aceleaşi cu imaginile presupusului virus Polio fotografiat în celule. Intenţia de falsificare şi înşelare este în acest caz deosebit de clară. Este de menţionat în acest caz că nu poate fi găsită nicăieri, în nici o publicaţie de specialitate, o caracterizare biochimică a presupusului virus izolat.

   În fotografia care ar urma să reprezinte virusul hepatitei B nu este prezentă o structură izolată, ci, aşa cum se menţioneată şi în textul ce însoţeşte fotografia, este vorba de un aglutinat. Sub acest nume se înţelege o acumulare de proteine (chist) din sânge, care sunt tipice de exemplu în etapele de coagulare. În timpul coagulării apar în mod tipic structuri rotunde şi uneori cristaline, în funcţie de situaţie.

   Pentru a concluziona trebuie spus că în cazul acestor fotografii este vorba de încercări premeditate de înşelare, la care iau parte autorităţile, cercetătorii şi medicii, în momentul în care se susţine cum că aceste reprezentări fotografice ar fi virusuri izolate. Mai departe se poate ridica întrebarea, în ce măsură jurnaliştii şi autorii de cărţi educative sunt superficiali în cercetările lor sau sunt exact informaţi asupra falsurilor. Nu cunosc exact situaţia în cazul acestora.

   Orice persoană care începe să investigheze pe cont propriu, se va întâlni destul de repede cu astfel de afirmaţii şi indicii prin care se certifică faptul că primul postulat al lui Koch nu este îndeplinit în cazul virusurilor.(De exemplu Grossgebauer: “Eine kurzt Geschihte der Mikroben”, 1997 – O scurtă istorie a microbilor”).

   Extrasele şi citatele din manuale, de exemplu cele ale lui Portsmann, Collier&John, Fields et al. etc. care sunt mereu recomandate de institutele de medicină, nu răspund la întrebarea certificării existenţei virusurilor.

   Un manual nu este o lucrare ştiinţifică, ci foloseşte printre altele la indicarea lucrărilor ştiinţifice prin care sunt certificate cunoştinţele prezentate în manual. Din aceste manuale lipsesc trimiterile la publicaţiile ştiinţifice care să facă dovada izolării şi caracterizării respectivelor virusuri.

   A vorbi despre structuri şi părţi componente ale unui virus, fără a exista în prealabil o izolare şi caracterizare a virusului respectiv, este o fraudă cu urmări fatale. Acele virusuri care există şi a căror existenţă este dovedită, asupra cărora sunt efectuate şi publicate studii , de exemplu virusurile bacteriilor (fagele sau bacteriofagele) şi virusul Ectocarpus siliculosus, pe care l-am izolat şi publicat, nu s-au dovedit niciodată a fi patogene.
   Este evident că dogma infecţiozităţii microbilor şi virusurilor susţinută prin fraudă ştiinţifică, comandă politică şi interese financiare (concerne farma) este o fantezie. Este ştiut că bacteriile patogene pot fi găsite doar în cadavre sau în ţesuturile necrozate ale organismului, deci ca urmare a unei afecţiuni şi nicidecum ca şi agent patogent. Întotdeauna la locul unui incendiu vom găsi pompierii. Rezultă oare de aici că pompierii au provocat incendiul?

   Având la bază teoriile din secolul XIX asupra infecţiilor, autorităţile de sănătate, institutele de medicină şi epidemiologie, profesorii universitari bine plătiţi ca şi consilieri ai concernelor farma, prin teoriile pe care le susţin şi deciziile pe care le iau, pentru a ne referi aici de exemplu doar la vaccinuri şi terapii antivirale şi cu citostatice, cauzează de decenii daune sănătăţii pacienţilor, suferinţă şi moarte (prin fanteziste virusuri ale cancerului, hepatitelor, AIDS, Ebola, prin testele genetice inventate şi prin administrarea de medicamentele chimice otrăvitoare). Virusurile au fost de la bun început declarate ca duşmanul de moarte al omului, agentul patogen numărul UNU, împotriva cărora trebuie să ne vaccinăm cu toţii. Cât mai des şi cât mai mult. Interesant este că de exemplu Hepatita B a fost descrisă şi considerată ca epidemie prima oară după 1885 când a avut loc vaccinarea contra variolei, iar a doua oară, când fusese deja aproape uitată, în 1938 ca urmare a campaniei de vaccinare contra rujeolei. Nemai vorbind de celebra „gripă spaniolă“ care a apărut ca urmare a isteriei vaccinurilor din timpul primului război mondial. Documentele statistice au fost întotdeauna „duşmanul de moarte“ al invenţiilor şi minciunilor medicale.

   Repet încă o dată, Robert Koch şi colaboratorii săi, Prof. Rush, Prof. Max von Pettekofer, Prof. Virchow şi alţii, prin experimentele făcute au arătat că prin transmiterea de bacterii, presupusul „contagium vivum“ nu a provocat, experimental, niciodată o boală, nemai vorbind de declanşarea aceleiaşi boli ca în organismul de unde au fost recoltate. Dacă în noul organism-gazdă nu există ţesuturi necrozate, cu ce se vor hrăni respectivele bacterii? Ele nu vor avea condiţii pentru o înmulţire exponenţială iar un sistem imunitar funcţionabil le va elimina în cel mai scurt timp. (Vezi aici experimentele „apocaliptice“ efectuate de medicii militari americani în timpul „gripei spaniole“, în Cap.7 din Virus-mania). Tocmai de aceea a introdus Robert Koch cel de-al treilea Postulat, care stipulează că o bacterie poate fi considerată ca agent patogen doar atunci când provoacă într-un nou organism-gazdă aceleaşi simptome ca şi în organismul bolnav de unde a fost recoltată.
   În cele din urmă trebuieşte încă o dată subliniat că toate publicaţiile dinainte de începutul anilor 70, care vorbesc de existenţa şi caracterizarea virusurilor nu sunt altceva decât fraude, deoarece abea de la începutul anilor 70 a existat tehnologic posibilitatea aducerii de dovezi pentru existenţa virusurilor, a izolării lor, a caracterizării  proteinelor şi subtanţei genetice (acizii nucleici).

   Marea dramă a ultimeor decenii de la sfârşitul secolului XX a fost aceea că virologii aveau nevoie de fonduri financiare pentru cercetări, fonduri de care dispuneau concernele farma, dar pe care acestea nu erau dispuse să le ofere decât în schimbul rezultatelor aşteptate de ele, adică a dezvoltării unor terapii costisitoare care să contribuie la multiplicarea în absurd a veniturilor realizate de industria farmaceutică.

Faptul că, tehnologic vorbind, virusurile nu au putu fi studiate şi cercetate înainte de anii 70, ştie orice om de ştiinţă. Doar că din păcate “liniile directoare” în medicină erau deja stabilite de Rockefeller şi Carnegie încă de la începutul secolului XX. Iar ceea ce învăţau tinerii noi medici era ceea ce se dorea a fi învăţat de către “servanţii” concernelor farmaceutice şi a marelui capital. Trist, căci aceasta a costat viaţa a milioane de oameni.
   Lucrurile acestea erau ştiute şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care, fiind întrebată în legătură cu dovada existenţei virusului variolei, răspundea corect: în 1971, atunci OMS a căzut de acord asupra criteriilor de certificare a virusului variolei, caracteristicile biochimice ale acestuia nu erau încă cercetate. În consecinţă criteriile erau: morfologia variolei, membrana coriollantois, care se dezvoltă în embrionii de găină. Formulare ciudată, dar care nu înseamnă altceva, în limbajul oamenilor obişnuiţi, decât apariţia unor pete şi în final necrozarea respectivei membrane (care este cea de a treia membrană, din imediata vecinătate a cojii unui ou şi pe care embrionul o foloseşte printre altele şi ca organ respirator). Aceasta era DOVADA existenţei virusului variolei şi totodată simptomul caracteristic variolei.

   Sper că este clar, nu? În 1971 vaccinarea contra variolei se justifica în baza dovezilor oferite de membrana oului de găină. Oul lui Columb?

  [ Nota Qui bono : Faceţi un experiment! Intraţi în Internet pe Google Foto (imagini) şi daţi termen de căutare „virusul gripei”. La mometul în care am întocmit lista de mai jos (12.10.2009) se puteau vedea în cadrul primelor 10 file de căutări:

-          12 imagini şi scheme desenate foarte frumos, artistic chiar (în ordine de la Pag.1 la Pag.10 = 4, 1, 2, 0, 0, 2, 3, 0)

-          4 fotografii monocromatice, dintre care una alb-negru (Pag.2), cu forme diferite ale particulelor, care este apoi încă de două ori repetată, filtrată în culoare verde, şi de fiecare dată răsturnată într-o altă pozitie. Cea mai remarcabilă este cea de la Pag.5 sub care apare titlul „gripa spaniolă” care a avut loc în 1918-1919, în timp ce microscopul electronic a apărut în 1931!!! Cred că şi un copil de şcoală generală pricepe imediat cât de neruşinată este încercarea de înşelare a cetăţeanului şi frauda pe care unii (cine anume este în fond absolut egal) o practică prin intermediul mass-mediei de toate culorile.

   Repeţi căutarea cu termenul „virusul hepatitei c” şi veţi găsi pe primele 10 pagini, doar o singură fotografie alb-negru, care în fapt reprezintă o aglutinare, de ce anume nu se ştie (Pag.5). În rest numai desene colorate cu foarte multă fantezie, fotografii diferite (persoane, siringi, etc.) sau tot felul de „mascote” caragioase care pretind a avea „răspunsuri”. Asta este TOT!!!

    Monumentală este căutarea sub termenul „virusul HIV”. Rezultat = zero. Doar desene foarte frumos colorate, cu care probabil că au mai scos un ban studenţii de la secţia de Design a Facvultăţii de Arte Plastice. (cautare limitată tot la primele 10 pagini). ]
Virusurile: de unde vin? Ce fac? Care există întradevăr?

   În cadrul expunerilor, seminariilor sau lucrărilor scrise am descris de mai multe ori rolul pe care virusurile îl joacă în viaţa biologică, de unde provin aceste virusuri şi care virusuri anume există în realitate.

   După ce în 1931 fizicianul berlinez Ruska a creat microcroscopul electronic, pentru prima oară a existat posibilitatea de a putea cunoaşte, vedea concret un virus, s-a lăsat deodată brusc a tăcere profundă peste o mare parte a savanţilor din medicină, care până atunci teoretizau despre tot felul de virusuri care provocau tot atâtea feluri de boli. Nici unul dintre presupusele virusuri de până atunci nu au puturt fi efectiv vizualizate cu ajutorul noii tehnologii, atât în animale cât şi în oameni, fără a mai pomeni aici de vreo izolare, curăţare şi certificare a existenţei acestor virusuri. Domeniul de „cercetare“ al acestor savanţi era (şi din păcate mai este încă) chinuirea animalelor, ei fiind conduşi de fixaţia agentului patogen. Savanţii noştri sunt specialişti în turnarea de tot felul de lichide în creerul animalelor (vezi cercetarea turbării) în stomac, plămâni sau în ebrioanele din ouă (vezi cercetaea cancerului).

  Dar deoarece în toate acestea nu se puteau releva bacterii, încă de la Pasteur  medicii au rămas atârnaţi de ideea fixă cum că dacă nu-i bacterie, trebuie să fie ceva mai mic, mult mai mic, foarte mic, ca şi inexistent. Ceva atât de mic că nu se vede. O otravă (virus în latină înseamnă otrava). Numai că, ei bine, acuma s-ar fi putut vedere, şi tot nu se vede. Ca la Eminescu, era pe când nu se vedea, acuma nu-i şi... tot nu se vede.

   În vremurile teribile ale celui deal treilea Reich, au fost făcute experimente direct pe “sub-umani”: evrei, ţigani, slavi, homosexuali, etc. Iar după război,americanii au luat ce nu trebuia să ia de la nemţi. Dragostea de experimente dezgustătoare. Astfel în 1972 s-a evectuat un mare studiu pe membrii unei secte religioase din deşertul Nevadei, care se oferiseră voluntari (1200 de persoane-proiectul “White-coat”). Cercetătorii americani au injectat în aceştia tot ce se putea imagina că poate fi agent patogen mai periculos, dar, dar....  tot nimic. Bolile nu se transmiteau infecţios. Ştiu că am învăţat cu toţii la şcoală chestia asta cu molipsirea, epidemia, etc. Da mai ştiu că tot la şcoală am mai învăţat încă foarte multe alte tâmpenii de care acuma râdem sau clătinăm din cap a silă.

   Până în ziua de azi există structuri certificate şi documentate ştiinţific, care sunt numite virusuri şi care toate îndeplinesc sarcini pozitive, doar la bacterii (bacteriofage), la unele alge verzi unicelulare de apă dulce şi la două alge filiforme de apă sărată. În cazul acestor virusuri avem de a face cu structuri care nu au metabolism propriu, acesta fiind asigurat de celule, care prin intermediul acestor virusuri livrează altor celule energie şi „material de construcţie“. Pentru ca bacteriile să producă aceste particule, este necesară încălzirea sau radierea acestora (la bacterii virusurile sunt denumite fage). Dacă aceste bacterii mor, alte bacterii ajută la formarea de noi fage stabile, care păstrază şi transportă substanţa energetică (ADN) şi substanţa de construcţie (proteinele). În ce măsură sunt transportate semnale care „pregătesc“ alte bacterii pentru condiţii dificile, rămâne încă de cercetat. În orice caz, cu ajutorul virusurilor (fagelor) este transtportată şi substanţa informaţională în forma ADN, pentru formarea de noi proteine, care ajută altor bacterii să înlocuiască şi complecteze informaţiile pierdute sau defecte. O acţiune negativă a acestor virusuri nu a fost încă observată.

   În algele filiforme de apă sărată, din care am reuşit ca şi student să izolez virusuri, au fost de asemenea observate numai acţiuni pozitive (transport de informaţie, energie şi material de construcţie). În organele algelor, în care în mod normal se formează sporii şi gameţii, se pot forma virusuri doar atunci când algelor le este “prea cald”. Virusurile vor fi preluate numai de spori sau gameţi, căci ele nu posedă membrană, şi cu ajutorul acestora ajung în celule

   Astfel că se formează următorul tablou: toate celulele care posedă un nucleu, sunt rezultatul evolutiv al convieţuirii impreună a mai multor feluri de celule şi/sau bacterii, cum este cazul de exemplu şi în unirea dintre ou şi spermatozoid. Doar aşa, impreună, pot realiza mai mult decât bacteriile sau celulele izolate. În biologie acest proces este denumit endosimbioză.

(Vezi şi Teoria simbiozei celulare a Dr. Heinrich Kremer, la rubrica Medicina integrală).

Mitocondriile

   În celulele umane, doar mitocondriile, care au un rol esenţial în respiraţia celulei, arată ca şi bacteriile. O altă parte componentă a celulei, centrozomul, nu mai arată ca o bacteria şi chiar şi-a „predat” ADN-ul nucleului celulei. Controzomul se dublează înaintea diviziunii celulare, şi joacă un rol foarte important în desăvârşirea diviziunii celulare. În celulele muşchilor, centrozomul, care provine fără îndoială din bacteriile spiralate, s-a transformat în fusul neuromuscular, în celulele nervoase din filamentele nervoase, şi de aceea celulele din muşchi şi cele nervoase nu se mai pot diviza. Şi celelalte părţi ale celulei umane sunt evident de origine bacteriană, dar pentru unele dintre ele acest lucru nu mai este atât de clar.

    Din două motive, virusurile sunt în mod evident parte a endosimbiozei:

1.       Au o misiune pozitivă, de transport energetic, de „material de construcţie” şi de informaţie, în timp ce şi-au menţinut „independenţa”, putând să părăsească celula-gazdă. Proprietăţi negative nu au fost observate la virusuri. Experimentele de laborator cu celulele bacteriilor şi virusurilor (fagelor), care la o privire superficială par a avea acţiune negativă, sunt în fapt rezultatul cultivării forţate în condiţii extreme de laborator, care în mod normal în natură nu apar şi nu pot fi niciodată observate.  

(Să ne reamintim aici nenumăratele declaraţii ale adepţilor teoriilor virale HIV, HCV, etc. care recunosc deschis faptul că nu pot găsi virusurile respective, retrovirusurile, în organismul pacienţilor- vezi Gallo, Duesburg, Montagnier, etc.- ele fiind, atunci când unul sau altul revendică „descoperirea” unui nou virus, în fapt, doar artefacte create în laborator- vezi H.Kremer- Revoluţia tăcută a cancerului şi AIDS).

2.       ADN-ul lor este întotdeauna circular, la fel ca ADN-ul al tuturor bacteriilor. ADN-urile din celulele cu nucleu celular sunt însă întotdeauna filiformi.

Modelele virusurilor „patogene”, deci care provoacă boală, din lexicoane, manuale sau care se pot întâlni în Internet pe diferite Site-uri, sunt doar costrucţii artificiale, inventate.
   Imaginile luate cu microscopul electronic, care „chipurile” arată virusuri, ne prezintă în realitate fie părţi componente din celule special preparate în eprubetă (tratate cu diferite substanţe, care provoacă strss fiziologic celulelor, astfel încât acestea elimină anumite particule, fenomen cunoscut sub termenul englez de <budding>) sau particule care fac parte din procesul de import şi export (transport intercelular) dintre celule. În cazul virusului Polio sau al altor virusuri, despre care se susţine că ar provoca tumorile cancericene, există imagini făcute cu microscopul electronic. Particulele cristaline „artificial” create în vacuum sunt în mod fals desemnate ca fiind virusuri!

   Fotografiile din broşurile informative pe care cu foarte mare dărnicie ni se pun la dispoziţie de către Casele de sănătate, Ministrul Sănătăţii, institutele de cercetări cum ar fi „Victor Babeş” sau Asociaţiile pacienţilor pe diferite afecţiuni, (care sunt toate finanţate de concernele farma, vezi de ex. Sanohep - sponsorizat de firma Hoffmann-La Roche) sau broşurile care duc campanii pro-vaccinare, şi despre a căror „sursă” nu ni se dau niciodată explicaţii (studiu sau lucrare ştiinţifică publicată în jurnalele de spacialitate şi recunoscute de specialişti), se deconspiră singure ca fiind doar mistificări: deoarece culturile de celule respective au fost special „preparate” în laborator iar particulele prezentate în imagini sunt artificiale, iar cercetarea şi certificarea compoziţiei lor structurale (structurii lor) precum şi certificarea faptului că ele ar avea acţiune negativă (agenţi patogeni), lipseşte.
   Astfel că orice „amator”, persoană particulară fără pregătire de specialitate, poate verifica singură dacă o anumită ipoteză asupra existenţei unui anumit virus cauzator de boală este fundamentată ştiinţific sau nu, în momentul în care va solicita autorităţilor de sănătate, virologilor sau imunologilor indicarea (numirea) studiile şi lucrările ştiinţifice care au fost publicate în literatura de specialitate pe tema respectivă, şi în care se face dovada izolării, curăţării, fotografierii, cercetării şi descrierii biochimice a strucurii proteinice şi a ADN-ului, respecti ARN-ului.
   Astfel de publicaţii NU EXISTĂ!

   Toate articolele şi studiile din jurnalele ştiinţifice asupra virusurilor patogene se bazează pe metode de identificare indirecte, de exemplu pe relevarea unei anumite proteine sau a unui fragment de ADN (ARN) care se „presupune” că ar proveni de la virusul „X” sau „Y”, fapt care este considerat a fi, prin consens, „izolarea” virusului. Dar dovezi cum că aceste proteine şi fragmente sunt întradevăr părţi componente ale unui anumit virus NU EXISTĂ. Din simplul şi logicul motiv că, atâta timp cât nu cunosc întregul, nu pot ştii că un anumit fragment aparţine acestui întreg, sau altuia. Arătaţii o bujie de motor unui indian din jungla Amazonului, care nu a venit nici odată în contact cu civilizaţia modernă, şi cereţii să vă spună de unde provine piesa respectivă!
   Virusurile sunt definite ca particule (corpuri) foarte mici, care sunt produse în celule, care pot părăsi celula şi organismul şi pot pătrunde din nou într-o altă celulă, în care se înmulţesc din nou. Particula (corpul) unui virus constă din membrană (formată din proteine) care conţine o bucată de acid nucleic. Acizii nucleici ai virusurilor care întradevăr există constau din două lanţuri ADN care se închid circular. În cazul virusurilor care întradevăr există nu s-a observat niciodată o patogenitate a acestora. Dimpotrivă.

   Atunci când este undeva, de către cineva, pretinsă existenţa unui virus, acest fapt nu se poate rezuma doar la cuvinte. Este nevoie de a se aduce şi dovezile respective, dovezi şi probe care sunt clar stipulate în virologie. (Faptul că mare parte din virologi nu le respectă, este altă poveste). Astfel numai lucrările şi dovezile publicate în revistele de specilitate, care pot fi consultate, pot fi luate în considerare. Orice altfel de speculaţii, scrieri, articole fanteziste, egal ce anume, nu mai poate fi considerat a fi ştiinţă. Desigur că într-o publicaţie de specialitate, lucrarea care prezintă şi pretinde descoperirea unui nou virus, trebuieşte însoţită şi de imaginile luate cu microscopul electronic.

   (Nota Qui bono: Mulţi se întreabă de ce nu se mai fac fotografii cu microscopul electronic unor virusuri foarte „actuale” cum ar fi HIV sau HCV. Motivul este simplu. Între 1971, când preşedintele Nixon a declanşat „răsboiul contra cancerului” şi aproximativ 1983, când a devenit clar că cercetarea şi încercările virologilor de a descoperi virusul cancerului au dat greş, prin microscopul electronic nu s-a relevat absolut nici un virus! Astfel că pentru virologi, acest lucru prezenta un foarte mare pericol şi incovenient. Riscau să rămână pe drumuri, lipsiţi de obiectul muncii. Tocmai de aceea începând din anii 80, virologii au renunţat din ce în ce mai mult la folosirea microscopului electronic - efectuarea unei fotografii dureaza circa 20 de minute şi costă doar cateva sute de dolari - precum şi la legile clasice ale virologiei, începând să facă „construcţii fanteziste” care să fie probate cu DOVEZI INDIRECTE şi acceptate prin consens).

   Interesant este că, în fapt, nu există în toată literatura ştiinţifică medicală nici o fotografie a unui virus care să provoace o boală (patogen), fie el izolat sau fotografiat în interiorul corpului, în celule, ţesuturi sau lichide.

   În cadrul prezentării dovezilor pentru existenţa unui virus, un rol principal îl ocupă descrierea caracteristicilor proteinelor (membrana) şi al acizilor nucleici (ADN sau ARN). În lipsa descrierii exacte a acestor caracteristici, nici un test de relevare a prezenţei virusului respectiv într-un organism NU POATE FI STANDARDIZAT! (Este vorba aici de aşa-numitul „Standard de aur”).

   Caracteristicile proteinelor si ale acizilor nucleici se pot studia cu ajutorul unui procedeu care se numeşte

gel-electroforeză. În cadrul acestui procedeu, proteinele sunt „despărţite în lungime” şi colorate. Se obţine astfel un tipar format din fâşii, care oferă informaţii asupra numărului şi mărimii proteinelor diferite din care este format virusul. Această procedură şi rezultatele ei trebuiesc desigur să fie parte componentă a studiului ştiinţific de relevare a respectivului virus. Pentru nici unul dintre virusurile considerate a fi patogene nu există astfel de analize prezentate în lucrările ştiinţifice.

  Prin aceaşi procedură de gel-electroforeză sunt şi acizii nucleici separaţi de proteine şi analizaţi. Se naşte astfel un alt model de benzi colorate, care reprezintă acizii nucleici ai virusului. Aceste benzi mai sunt denumite şi „amprenta genetică” a virusului. Desigur că şi aceste rezultate ale analizei acizilor nucleici trebuiesc fotografiate şi prezentate în lucrarea respectivă.

   Toate aceste proceduri sunt în fapt atât de simple, încît şi un amator, dacă respectă indicaţiile procedurilor, în două zile poate obţine caracteristicile biologice ale unui virus. Şi totuşi nu există în nici o lucrare ştiinţifică, ce pretinde existenţa unui virus patogen, nici o astfel de documentare a caracteristicilor biochimice.

   Virusurile de acelaşi fel, au toate aceeaşi mărime şi greutate. În cazul în care într-o fotografie sunt prezentate particule de diferite mărimi, acestea nu sunt virusuri.

   Prin metode indirecte de relevare a unui virus (de exemplu aşa-zisele teste anticorpi) nu pot fi relevate proteine care nu au fost în prealabil relevate direct de către cercetători în virusuri. Şmecheria este foarte stăvezie în acest caz: proteinele din sânge (globulinele) sunt declarate a fi anticorpi. În funcţie de condiţiile la care acestea sunt supuse în laborator, globulinele „se leagă” la anumite substanţe sau nu. În cazul unei „legări” se consideră că aceasta este o dovadă indirectă a existenţei virusului. Această prezumţie este o fraudă istorică ce are consecinţe dramatice.

   În zilele noastre este foarte des folosită metoda PCR, prin care se pot multiplica acizii nucleici ai unor virusuri. Această metodă poate avea sens numai în cazul în care există o cantitate foarte mică de virusuri în organism. (Ori dacă există o cantitate atât de mică, cum de ne îmbolnăvim?) Prin metoda de testare indirectă PCR, pe care virologii o consideră arbitrar ca fiind directă, se pot face tot felul de manipulaţii. Spre exemplu testul PCR care este folosit pentru gripa aviară apare pozitiv sau negativ după ... poftă. În fapt acest test este întotdeauna pozitiv pentru oameni şi animale, căci acizii nucleici (secvenţa genetică) care sunt în acest caz cautaţi şi relevaţi ca fiind specifici gripei aviare, se găsesc în toate animalele şi de asemenea în om. Şi pisicile sunt testate pozitiv la H5N1! Şi este bine aşa, caci va trebui să ne vaccinăm nu numai noi, dar şi câinii, pisicile, hamsterii şi peştii din acvarii. Asta da afacere pentru industria farmaceutică!

Ce sunt anticorpii şi ce se măsoară de fapt atunci când se face un test anticorpi?

   Conform definiţiei lui Pschyrembel anticorpii sunt „o posibilă reacţie a sistemului imunitar. Anticorpii nu apar în mod natural.” Această definiţie a fost aleasă deoarece se ştie că persoanele care au o mare concentraţie de anticorpi pot fi bolnave, iar cele cu o concentraţie mică pot fi sănătoase. (Vezi situaţia din AIDS, unde pacienţii au o cantitate „uriaşă” de anticorpi). Medicina şcolastică diferenţiază între anticorpii „străini” (pentru bacterii patogene, toxine şi virusuri) şi cei proprii corpului (pentru celulele tumorale). În timp ce nouă ni se povesteşte că după un vaccin, prin formarea de anticorpi organismul va fi protejat, în medicina şcolastică sunt descrise şi cazuri în care prezenţa anticorpilor reprezintă un dezavantaj pentru organism. Astfel de cazuri sunt alergiile, reacţiile de respingere a unor transplanturi precum şi bolile autoimunitare.

  Institutul Robert Koch afirmă că: o concentraţie mărită de gamaglobulină în serum indică în marea majoritate a cazurilor afecţiuni alergice. Valori ridicate pot însă fi constatate şi în cazul infecţiilor cu paraziţi sau al tumorilor maligne. Dacă după un vaccin vor fi relevaţi anticorpi, medicina şcolastică susţine că persoana respectivă este de acuma înainte protejată. Dar se uită să se menţioneze că în ciuda anticorpilor prezenţi unele persoane se îmbolnăvesc iar altele, care nu au anticorpi, rămân sănătoase. O mare contradicţie avem aici în cazul anticorplor HIV, un test „pozitiv” însemnând aici o „condamnare la moarte” (în ciuda anticorpilor prezenţi, şi asta într-o cantitate extrem de mare), în timp ce în cazul anticorpilor contra variolei, prezenţa lor însemnând că persoana este „imună”.

   Cuvântul „Anti” înseamnă că imunoglobulina se poate „lega” numai la anumite proteine. Ceea ce nu este adevărat. Căci dacă are loc o „legare” sau nu, aceasta depinde de starea şi mediul în care se află proteinele: acidă sau bazică, oxidat sau redus. Iar aceste lucruri sunt cunoscute oricărui cercetător care a facut astfel de experimente. Dar ce se petrece de fapt în laborator?

   În primul rând din sânge se separă celulele şi proteinele mari. Acest lucru se obţine de exemplu cu ajutorul unei centrifuge. 99% dintre teste se efectuează cu serumul pacientului, adică cu „apa din sânge” care rămâne în urma separării. În continuare i se spune laborantului ce anume trebuie testat prin anticorpi. Pentru aceasta sunt folosite anumite teste produse de concernele farmaceutice, teste ale căror substanţe componente sunt păstrate secret (Legea concurenţei. Sub argumentul că alţi producători ar putea copia formula. Acelaşi lucru se petrece în fapt şi în cazul vaccinurilor sau medicamentelor. În realitate practic nici un medic care prescrie un medicament nu ştie EXACT ce anume se află în el. Desigur că substanţa activă, de bază, este scrisă pe cutia medicamentului, dar ce anume mai conţine, asta nu ştie decat firma producatoare. Deci, teoretic, poate conţine orice!).

   Dacă se ajunge la o reacţie măsurabilă în cadrul testului, acesta va fi calificat drept „pozitiv”. Până nu demult se considera că prin relevarea prezenţei anticorpilor specifici unui agent patogen, este relevată automat o „acţiune de protecţie” imunitară, organismul căpătând prin aceasta imunitate. Totuşi, de când cu AIDS, lucrurile stau exact pe dos, prezenţa anticorpilor HIV reprezentând garanţia dezvoltării acestei boli, care poate duce la deces. Astfel că nu este de mirare faptul că nu există un standard ştiinţific pentru titerii anticorpilor (cantitatea de anticorpi), iar măsurătorile testelor nu sunt niciodata comparabile. Şi mai puţin trebuie să ne mire faptul că nu există nici un fel de criterii ştiinţifice în privinţa cărui titer (de la ce cantitate de anticorpi în sus) în sistemul imunitar se poate spune că reprezintă ceva, şi ce anume. 

   Laborantului i se spune că în setul de testare (primit de la compania farmaceutică) există mai multe proteine care corespund exact structurii unui anume microb (cel bănuit şi căutat). Ori acest lucru este cel puţin ciudat, căci proteinele „cuprinse” în testul respectiv nu mai au nimic comun cu proteinele aşa cum se găsesc ele

într-un organism viu, şi deci ele nu au cum să fie la fel cu cele ale unui microb viu din sângele (serul) unui pacient.

    CEEA CE INSEAMNĂ CĂ ACESTE TESTE NU POT FI CONSIDERATE TESTE DIRECTE, SI NICI REPREZENTATIVE SAU STANDARDIZATE!

   În aceste teste este vorba (şi chiar acest termen este folosit) de o denaturare a proteinelor. Aceste proteine ţinute secret sunt numite „antigene”. Iar anticorpii se vor „lega” la ele, căci aceleaşi proteine existau în organism în momentul în care acesta a început producerea de anticorpi (contra acestor proteine). În seturile de teste mai există de asemenea coloranţi şi alte substanţe, care ajută la „sporirea sau multiplicarea” unui semnal pozitiv. Aparatura cu care se efectuează testele este şi ea standardizată pentru aceleaşi proteine ţinute secret de către producător. (Remarcaţi vă rog că prin aceasta se realizează o „monopolizare” absolută a medicinii şi laboratoarelor, care în fapt depind de ceea ce le livrează concernele farma).

   Pentru care anume motiv există circa 5% din populaţia lumii la care în testele de laborator nu se observă nici un fel de imunoglobuline, despre aceasta nu se discută nicăieri şi nici nu s-au făcut studii şi cercetări. În urma vaccinărilor, aceste persoane vor fi declarate ca „non-responder” adică lipsiţi de reacţia de răspuns. Interesant este că aceste 5% sunt practic toţi deţinători ai grupei sangvine AB.

  Acuma, multe lucruri din teoria şcolastică a anticorpilor se ştiu deja că nu sunt adevărate. Doar că toată lumea are groază să se apuce să „schimbe biologia”. Şi totuşi acest lucru se va întâmpla, şi probabil că

intr-un viitor nu foarte îndepărtat. Fizica s-a schimbat de când cu teoria quantică, chimia este în plină schimbare datorită schimbărilor din fizică. Doar biologia , care ar trebui să se bazeze pe chimie, şi implicit medicina, care se bazează pe biologie, rămân înţepenite.

   Astfel, dacă ar exista anticorpi specifici, componenţa florei intestinale nu ar avea voie să se schimbe! Ori ea se schimă în funcţie de diferite condiţii. Apoi, anticorpii ar trebui să atace fetusul, sau laptele matern (care conţine anticorpi) să otrăvească sugarul. Desigur că este foarte simplu formulată această fraza, dar ...

   Pe de alta parte în evoluţia unui om, ca urmare a îmbătrânirii sau a unor şocuri, apar proteine noi, sau de exemplu hormoni în perioada de pubertate, care ar trebui să fie atacaţi de sistemul imunitar, ceea ce ar provoca automat alergii, afecţiuni autoimunitare, dereglări de tot felul care ar putea conduce chiar la deces. Toate acestea bineînţeles că nu se întâmplă. Iar atunci când se întâmpla (ca urmare a unui dezechilibru între celulele ajutătoare Th1 şi Th2) ni se spune că din nou este la lucru nu situ ce fel de virus.

   Anticorpi împotriva virusurilor care, cel puţin ştiinţific conform regulilor mai sus prezentate, nu există, binenţeles că nu au cum a se forma. Imunoglobulinele care sunt relevate prin teste sunt capabile de a se „lega” cu alte proteine, formând „corpuri”. Dar nu Anti-.

   Definiţia medicinei şcolastice precum că: „Anticorpii se formează în cazurile de boli infecţioase iar relevarea anticorpilor este o dovadă de protecţie (imunitate) împotriva bolii” este contrazisă în fiecare zi de însăşi medicina şcolastică. Căci altfel cum se poate ca în cazul pacienţiloe AIDS, care au un număr foarte mare de anticorpi (şi asta ar mai fi încă o întrebare: anticorpi contra... ce?) tocmai prezenţa anticorpilor atestă boala. La fel şi în cazul altor infecţiuni virale. Definiţia a fost pe tăcute modificată în: „Daca ai anticorpi înseamnă că eşti bolnav!” Aşa ca ne jucăm cu anticorpii după cum ne convinenouă, doar ca să iasa socoteala. Financiară!

 

        Rezumat al unor articole ale biologlui şi virologului german Stefan Lanka.

Unele nonconcordanţe şi o propunere pentru gripa porcilor

după Dr. med. Teresa Forcades i Vila

   Rândurile de ma jos sunt un rezumat al interviului acordat de Doamna Teresa Forcades la începutul lunii Septembrie. Întregul interviu îl puteţi vedea în Youtube (Bell Tolling for the swine flu), începând cu linkul: http://www.youtube.com/watch?v=A0JqQyl09zQ  (şase filme de câte 10 min. în spaniolă cu subtitrare engleză). Filmele există şi în secţiunea video (Vaccinuri şi virusuri) de pe www.quibono.net

Vezi de asemenea Blogul Teresa Forcades din cadrul  www.catalunyareligio.cat

   Doamna Teresa Forcades (n. 1966) a studiat medicina la Universitatea din Barcelona precum şi medicina internă la Universitatea din New York. Ulterior a studiat teologia la Universitatea Harvard, studiu încheiat cu „Master Divinitas“ (Masterat în Teologie) în 1997. După reîntoarcerea în Spania a intrat în mânăstirea Sant Benet de Monserrat. Deoarece absolvise studiul teologic la o univesitate protestantă, acesta nu i-a fost recunoscut în Spania catolică. De aceea a studiat până în 2005 la Facultatea Catalonia din Sant Cugat Teologia Fundamentală. În domeniul medicinei a primit ân 2004 gradul de doctor în cercetarea sănătăţii la Universitatea din Barcelona. În prezent desfăşoară o activitate de cercetare la Universitatea Humbold din Berlin. Doamna Teresa Forcades i Vila este vicepreşedinta ESWTR, adică a „European Society of Women in Theological Research“.

    Toate acestea îi permit Doamnei Forcades să-şi exprime liber (nemai fiind membră a corpului medical) o părere autorizată (având totuşi calificarea de medic) asupra porcăriei gripale. Iar în ceea ce priveşte autoritatea morală a unei astfel de persoane, cred că nu este nimic de adăugat.

 

1.Date ştiinţifice

- Ambele cazuri de aşa-zisă „nouă gripă“ (virusul A/H1N1 tulpina S-OIV) au fost diagnozate pe 17 Aprilie 2009 în California (USA).

- „Noua gripă“ nu este nouă pentru că aparţine tipului A, şi nici pentru că aparţine subtipului H1N1. Gripa din 1918 (gripa spaniolă) a fost tot A/H1N1, iar din 1977 virusurile A/H1N1 constituie o parte a virusurilor întâlnite în gripele sezonale. Singurul lucru nou este tulpina S-OIV. (Aici ar fi foarte interesant de cercetat rolul vaccinărilor masive din 1917, premergătoare gripei spaniole, precum şi vaccinarea din Fort Dix din 1976, care a declanşat gripa la soldaţii americani din Fort Dix, iar mai târziu în China şi Rusia în 1977!?! cu un rezultat de 4 milioane de decese.)

- 33% din persoanele peste 60 de ani par a fi imune la noul virus (deci născute înainte de 1949, şi deci care nu mai erau la vârsta persoanelor active în armată, cel puţin pentru bărbaţi, în 1976-1977; interesant!)

- Din momentul declanşării, până în 15 Septembrie au decedat în Europa 137 de persoane, iar în toată lumea 3559 persoane; în această privinţă este de menţionat că în fiecare an în Europa mor între 40.000-220.000 de persoane ca urmare a gripelor sezoniere normale.

- Experţii recunoscuţi în domeniul sănătăţii, printre care Dr. Bernard Debre (membru în Comitetul Etic Naţional Francez) şi Dr. Juan Rodriguez Sendin (preşedintele Uniunii medicilor din Spania) au făcut cunoscut, în baza datelor primite din ţările emisferei sudice, acolo unde iarna s-a sfârşit deja, că mortalitatea şi gradul de complicaţii al „noii gripe“ sunt mult mai mici decât cele normale ale gripei sezoniere. (vezi Cf. Le Journal du Dimanche (25. Juli 2009): Debré: ‘Cette grippe n’est pas dangereuse’; cf. La Razó; şi 4. September 2009: Rodríguez Sendín: Cordura frente el alarmismo en la prevención de la gripe A).

Nonconcordanţe care necesită clarificări

-La sfârşitul lui Ianuarie 2009, filiala austriacă a concernului Baxter distribuie 72 de kilograme de material pentru vaccinuri la 16 laboratoare din Austria, Germania, Cehia şi Slovenia. Un tehnician al firmei cehe Bio Test hotărăşte cu de la sine putere să efectueze nişte probe cu materialul respectiv asuupra unor jderi (folosiţi pentru experimente în laborator încă din 1918 în cazurile de gripă). Toate animalele vaccinate decedează! În consecinţă se demarează o serie de cercetări care scot la iveală faptul că materialul furnizat de firma Baxter era contaminat cu virus viu de gripă aviară! (virusul A/H5N1) combinat cu virus de gripă sezonieră (A/H3N2). Dacă nu s-ar fi descoperit la timp acest lucru atunci am fi avut întradevăr pandemia despre care se trâmbiţează atâta acuma. Se pare însă că „jocurile“ erau deja făcute, avalanşa declanşată, vaccinurile pregătite în secret, toată logistica fusese pornită deja. Se pare de asemenea că fuseseră investite sume mari de bani în această „pandemie“! Care trebuiau recuperaţi!

   Această combinaţie de virusuri poate fi extrem de letală, deoarece se amestecau împreună un virus cu un pericol de mortalitate de 60% dar cu grad de molipsire redus (cel de gripă aviară), cu un virus cu pericol de mortalitate redusă, dar cu mare putere de molipsire (trensmitere de la om la om).

   Pe data de 29 Aprilie 2009, exact la 12 zile după descoperirea primelor două cazuri de gripă porcină, Doamna Dr. Magaret Chan, preşedinta OMS, declară treapta de alarmă 5 în privinţa unei pandemii de gripă, solicitând tuturor statelor membre să elaboreze planuri de urgenţă şi cerând oficiilor de sănătate să fie deosebit de vigilente. După doar o lună şi jumătate, pe 11 Iulie 2009, Dr.Chan declară, pentru toată planeta, pandemie (treapta de alarmă 6) provocată de virusul A/H1N1 S-OIV.

   Pe ce bază a declarat Dr. Margaret Chan pandimia, din moment ce toate datele disponibile arătau că actuala formă de gripă era mult mai blândă decît cele sezoniere din anii precedenţi? Pe deasupra nu era vorba despre un virus complect nou (da, dar ăla de la Baxter ar fi fost, nu?- dublu mortal!!!) iar mare parte din populaţie era imună la el.

    Doar că Dr. Margaret Chan îşi pregătise terenul din timp! În Mai 2009 OMS a modificat definiţia „pandemiei“ după cum doreau muşchii industriei farmaceutice. Până în Mai 2009 pandemia putea fi declanşata atunci când un anumit procent, însemnat, din populaţie deceda ca urmare a infecţiei virale. Această cerinţă, singura definiţie clinică a unei pandemii (şi deci de aici cea care obliga la o serie de reacţii şi măsuri politice) a fost înlăturată în Mai 2009, după ce la data de 26 Aprilie 2009 USA declarase „stare de urgenţă naţională în domeniul sănătăţii“; şi aceasta în timp ce în toată ţara (USA) de abea se îmbolnăviseră 20 de persoane, şi nu exista încă nici un caz de deces!!!

   Mai trebuie spus că firma Baxter a contestat faptul că materialul viral infectat era destinat producerii de vaccinuri umane. Deci, atenţie, nu a contestat că materialul era infestat, ci doar că nu era destinat pentru vaccinuri umane!

   Da pentru cine mama sărăciei era destinat? Pentru Mihail Sadoveanu şi Fraţii Jderi?

Ah, nu, asta nu ne mai spune firma Baxter, pentru cine era destinat acest material (sub pretextul secretelor de producţie). Asta nu este treaba noastră, a sclavilor prostăvani.

   (Vezi The Canadian Press: Baxter admits flu product contained live bird flu. 27. Februarie 2009; şi Virus mix-up by lab could have resulted in pandemic. The Times of India, secció de ciencia, 6. Martie 2009. De asemenea http://www.who.int/mediacentre/news/statements/2009; Cohen E. When a pandemic isn’t a pandemic. CNN, 4.Mai 2009; http://edition.cnn.com/2009/HEALTH/05/04/swine.flu.pandemic/index.html;

Doshi, Peter. Calibrated response to emerging infections. BMJ 2009;339:b3471)

Consecinţele politice ce decurg din delararea „Pandemiei“

   În cazul unei pandemii este posibilă declanşarea vaccinării obligatorii (forţate) pentru anumite grupuri de persoane sau chiar pentru întreaga populaţie! În astfel de cazuri statul are împuternicirea (deci şi puterea juridică, legislativă şi poliţienească) de a impune vaccinarea, respectiv de a aplica pedepse (în amenzi – bani, până la 1000 de dolari pe zi, sau prin închisoare). Într-o astfel de situaţie desigur că foarte mulţi ar fi cedat şi s-ar fi lăsat vaccinaţi (dupa care am fi avut foarte probabil o a doua gripă spaniolă, că tot mai zilele trecuta s-a anunţat că am ajuns la şapte miliarde de sclavi pe planeta asta; prea mulţi Domnule, prea mulţi; şi toţi vor să mănânce, şi să se distreze, şi.... în fine).

   Doar că în privinţa noului vaccin contra noii gripe trebuie să ştim câteva lucruri noi (ameţesc de atâtea noutăţi):

1.     Prima noutate: Marea majoritate a laboratoarelor administrează vaccinul astfel, încât nu este sufucuentă o singură injecţie, ci două. Iar OMS recomandă a nu se subestima noua gripă. Ceea ce înseamnă de regulă că se vor administra trei injecţii!!! Ori acest lucru înseamnă că se „triplează“ şi riscurile efectelor nedorite, secundare, situaţie ale cărei consecinţe nu se pot cunoaşte, căci nu am mai avut niciodată până acuma de a face cu o tripă vaccinare!!!

2.     A doua noutate: unele laboratoare au hotărât să introducă în vaccinuri adjuvanţi mai puternici decât în cazul vaccinurilor contra gripelor sezoniere. Aceste substanţe au rolul de a stimula sistemul imunitar în producerea de anticorpi. Spre exemplu vaccinul produs de GlaxoSmithKlşine conţine adjuvantul numit AS03 (o combinaţie de squalen cu polysorbat) care amplifică de 10 ori reacţia imunitară (şi asta administrată de 3 ori!). Problema este însă că nimeni până acuma nu poate da vreo garanţie, că la o astfel de „excitare“ a sistemului imunitar nu vor apare grave boli autoimunitare într-o oarecare perioadă de timp (similare afecţiunii numite sindromul Guillan-Barre, o formă de paralizie).

3.     A treia noutate: este aceea anume că firmele producătoare de vaccinuri au solicitat şi obţinut introducerea unei clauze speciale în contractele care se încheie cu guvernele diferitelor ţări, şi anume lipsa de orice responsabilitate în privinţa eventoalelor daune aduse sănătăţii celor vaccinaţi (se estimează în general că 10 persoane dintr-un milion se pot procopsi cu sindromul Guillan-Barre; dar aceasta în cazurile cunoscute până acuma cu vaccinuri normale, nu cu d-astea de 3 x 10 !!!). USA a semnat deja astfel de documente prin care nici firmele producătoare şi nici politicienii nu au nici o responsabilitate, deci nu pot fi acţionaţi în instanţă!

(Vezi Falkiner, Keith. Get the rushed flu jab or be jailed. Irish Star Sunday, 13. September 2009.;

Senate Bill n. 2028: An act relative to pandemic and disaster preparation and response in the

commonwealth. 4. August 2009. Cf. Moore, RT.

Critics rage as state prepares for flu pandemic. September 2009. WBUR Boston.

Cf. Vaccination H1N1: méfiance des infirmières. www.syndicat-infirmier.com/Vaccination-H1N1-

mefiance-des.htlm

Stobbe, Mark. Legal immunity set for swine flu vaccine makers. Associated Press, 17. Juli 2009.)

Chestii de căzut pe gânduri!

   Dacă materialul infectat expediat de Baxter nu ar fi fost întâmplător descoperit în Ianuarie 2009 (tehnicianului ăla eu i-aş ridica statuie), atunci am fi avut într-adevăr de a face cu o pandemie, şi încă cu una groasă de tot, cu un potenţial de milioane de decese. Din acest punct de vedere este de neexplicat tăcerea, atât mediatică cât şi politică, asupra evenimentului din Februarie din Cehia. Mai bine zis este şi suspectă şi condamnabilă. Şi de „pus pe gânduri“!!!

   Şi mei de neînţeles este modul iresponsabil prin care OMS precum şi guvernele a foarte multe ţări, precum şi instituţiile responsabile cu supravegherea şi controlul epidemiologic au adoptat „Pandemia“ fără o bază reală.

   Iresponsabil şi de neexplicat în mod extrem de grav sunt miliardele de Euro din casele publice care au fost „făcute cadou“ producătorilor de vaccinuri pentru o pandemie inexistentă!!! Asta în timp ce o treime din populaţia planetei moare de foame, iar foarte mulţi oameni nu au un acoperiş deasupra capului sau un loc de muncă! Este o ruşine!

   Atâta timp cât aceste lucruri nu vor fi scoase la lumină şi lămurite, persistă pe mai departe pericolul ca noi materiale destinate vaccinurilor să fie „infectate intenţionat“, noi situaţii de vaccinare forţată să fie astfel create, noi riscuri incalculabile să fie asumate pe seama sănătăţii noastre!

   Dacă gripa de anul acesta va rămâne în continuare tot atât de blândă (şi a rămas, astăzi fiind 25.12.2009, Sfânta zi de Crăciun, iar de pandemie, Slava Domnului, nici pomeneală), nu există nici o motivaţie pentru a accepta riscurile pe care le aduce cu sine o vaccinare (sindromul Guillan-Barre, de exemplu).

   Iar dacă în mod surpiinzător s-ar declanşa un val de decese şi o agravare a gripei sezoniere de anul acesta, cu atît mai puţin ar avea rost efectuarea unui vaccin, căci o astfel de agravare ar putea  însemna doar două lucruri: 1. virusul gripei A a suferit o mutaţie, sau 2. un alt virus (sau alte virusuri, Made in Baxter?) au intrat în circulaţie. Ori în ambele cazuri, actualul vaccin nu mai are nici măcar eficacitatea unei frecţii la un picior de lemn!

   Nemai vorbind de faptul că dacă ceea ce pusese la cale Baxter s-ar fi întâmplat, TOCMAI VACCINUL AR FI FOST CEL CARE AR FI RĂSPÂNDIT EPIDEMIA!!!

Propunere

1.     În primul rând, nu intraţi în panică; este cel mai prost sfetnic. Luaţi-vă măsurile normale de evitare a unei molipsiri şi nu vă vaccinaţi, aşa cum foarte mulţi oameni înţelepţi din  ţara noastră (Spania în cazul de faţă) ne recomandă!

2.     Apelaţi de urgenţă la toate mijloacele legale care stau la îndemâna cetăţenilor pentru a obţine următoarele: nimeni să nu fie obligat, forţat să se vaccineze împotriva voinţei sale, iar cei care doresc să se vaccineze, în nici un caz să nu renunţe la drepturile legale pe care le au (ei sau familiile lor) în cazul în care apar daune aduse sănătăţii ca urmare a vaccinării.

   Căci este evident faptul, dacă analizăm la „rece“ cele petrecute în ultimele câteva luni, că tocmai aceste două obiective majore le urmăresc companiile farmaceutice şi unii politicieni.

 

   Oameni buni, treziţi-vă până nu e prea târziu.

   Domnilor medici, în jurământul Domniilor Voastre, aţi jurat să vă puneţi în slujba umanităţii.

   În slujba umanităţii, nu a concernelor!!!

   FĂCEŢI-O, PENTRU NUMELE LUI DUMNEZEU! FĂCEŢI-O PÂNĂ NU ESTE PREA TÂRZIU!

 

                                                                         Traducere şi comentariu: Qui bono

Falsitatea argumentelor în favoarea vaccinării

Prima minciună: Epidemiile sunt eradicate prin vaccinare

    Din punct de vedere istoric, vaccinarea este una dintre cele mai mari erori ale medicinei şcolastice. O foarte bogată literatură şi studii din toată lumea certifică fără putinţă de tăgadă această realitate. Şi deşi de peste 200 de ani se tot vaccinează şi-n stânga şi-n dreapta (uneori chiar şi-n poponeţ) medicina ne-a rămas datoare până astăzi cu dovada eficacităţii acestor ţepe. Singurele dovedit eficace au fost cele ale lui Vlad Ţepeş!

   Astfel, de exemplu, Dr. med. G. Buchwald a certificat fără îndoială inutilitatea şi acţiunea dăunătoare a vaccinurilor.  El a arătat, printre altele, în statisticile sale (întocmite oficial cu ajutorul autorităţilor) numărul anual de înbolnăviri pentru o foarte mare paletă de afecţiuni infecţioase. În aceste statistici poate oricine constata clar, că eradicarea bolilor infecţioase a continuat independentă (şi indiferentă) de vaccinările în masă. Marea majoritate a afecţiunilor infecţioase care declanşau în trecut epidemii, au dispărut ca urmare a condiţiilor moderne de igienă, alimentaţie şi de locuit, şi asta cu mult timp înainte de apariţia respectivelor vaccinuri.

A doua minciună: Vaccinurile ne protejează contra bolilor infecţioase

    Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a efectuat între 1968 şi 1971 un foarte mare studiu asupra vaccinului în India. Acolo, într-un areal foarte mare, au fost vaccinaţi contra TBC-ului 364.000 de oameni. Rezultatul?  Un pumn zdravăn, direct în nasul experţilor şi cercetătorilor:  în arealul unde s-a practicat vaccinarea, şi deci unde conform „logicii“ stupide a experţilor, TBC-ul ar fi trebuit să fie eradicat, au avut loc mai multe îmbolnăviri şi decese decât într-un alt areal de aceeaşi mărime, unde nu fusese aplicată  „geniala logică ţepoasă“ a experţilor!!! Şi asta lăsând complect la o parte efectele secundare şi afecţiunile provocate de către „minunea secolului“ săracilor indieni traşi în ţeapă.  OMS a încheiat studiul cu concluzia că eficacitatea vaccinării a fost de 0 (zero) procente.

   Cum? Nu ştiaţi nimic despre acest „măreţ“ studiu? Păi nici nu-i de mirare! Comisiei STIKO (care se ocupă cu coordonarea şi aprobarea vaccinărilor) de la Institutul Robert Koch din Berlin i-au trebuit 27!!! de ani pentru a face cunoscut rezultatul acestui studiu, şi deci pentru a ridica recomandarea de vaccinare contra TBC-ului. De abea în Martie 2000 a fost suspendată vaccinarea contra TBC-ului în Austria! Iar în multe alte ţări se vaccinează încă!

    Deci, se ştia că vaccinul contra TBC-ului nu face doi bani, ba mai mult, face chiar rău! Şi totuşi aceste lucruri au fost ţinute ascunse, şi s-a vaccinat contra TBC-ului într-o veselie. Ca la nuntă!

   QUI BONO?  Cine profită?  Căci în mod evident oamenii nu! Nu este asta o RUŞINE pe obrazul profesiei de medic? Căci medici sunt cei care au facut vaccinurile, medici sunt cei care au aprobat aplicarea lor, medici sunt cei care au dosit rezultatele studiilor de la OMS şi de aiurea!

   MEDICI !!! Domnilor, atunci când vi se spune adevărul în faţă nu înseamnă că cineva aruncă cu noroi în profesia de medic. Nu! Înseamnă că o faceţi voi înşivă de ruşine! Aşa că nu vă plângeţi!

   Mai vreţi un exemplu? Că poate oamenii din India nu sunt aşa de „civilizaţi“ ca noi. Păi să luăm atunci Elveţia! Asta da ţară civilizată, curată, educată, popor harnic şi disciplinat, etc. În anul 2000 a existat o epidemie de oreion care a durat 5 luni. Oficiul naţional pentru sănătate din Elveţia a trebuit să recunoască faptul că 75% dintre cei care s-au îmbolnîvit, fuseseră vaccinaţi!.

   Iar Institutul Robert Koch din Germania (ca doar şi asta tot ţară civilizază este) a recunoscut de asemenea că 2/3 dintre bolnavii de tetanus fuseseră vaccinaţi regulamentar. Traşi în ţeapa conform directivelor. Doar că o afecţiune de genul acesta se vindecă fără urmări în 2-3 săptămâni. Pe când daunele aduse corpului de către vaccinurile inutile rămân toată viaţa!

   Mulţumim din inimă concernului!

   Iată şi o comparaţie a cazurilor de boală între copii vaccinaţi şi cei nevaccinaţi:

Afecţiunea:                       vaccinaţi:                       nevaccinaţi:

Astmă                                8-12%                              0%

Neurodermită                     10-20%                             4%

Alergii                               ca.25%                           2,9%

Hiperactivitate                    ca.10%                           1,3%

A treia minciună: dar este totuşi de mult dovedit ştiinţific că vaccinarea ne protejează de boli!
   Din păcate ştiinţa ne este încă datoare cu această dovadă.  De exemplu un mare număr de mămici din Salzburg (Austria), în urma unei conferinţe critice la adresa vaccinurilor susţinută de microbiologul Dr. rer. nat. Stefan Lanka (care ceruse în respectiva prelegere să nu fie crezut el pe cuvânt, ci să se întrebe autorităţile de sănătate asupra dovezilor respective), s-au adresat în scris oficiilor de sănătate şi celor sanitare responsabile, cu întrebarea asupra dovezilor ştiinţifice respective. Numărul de răspunsuri? 0, zero, nul, nix, niema.

   Păi, dacă eficacitatea vaccinării este zero (vezi OMS şi studiul indian) atunci şi răspunsurile sunt tot atâta. Adică... Zero! Pentru că o astfel de dovadă ştiinţifică NU EXISTĂ ! Teoria vaccinării îşi are provenienţa dintr-o epocă în care nu exista nici măcar un microscop cum au azi copii, de jucărie. În epoca microscopului electronic şi a aparaturii tehnice ultraperfecţionate, acestă teorie nu a fost niciodată, şi nu poate fi niciodată confirmată ŞTIINŢIFIC!  Dar aceste lucruri nu ni se spun nouă, sclavilor. La şcoală suntem învăţaţi ceea ce stăpânii vor să ştim. Dacă ştim prea multe, ne luăm

p-ormă nasul la purtate, nu?

A patra minciună: de abea dacă există efecte secundare; avantajele sunt evidente în comparaţie cu dezavantajele

   Ia gândiţi-vă, când a fost recunoscută oficial o daună provocată de un vaccin? Ca şi părinte puteţi exact constata că ceva nu este în regulă cu copilul Dumneavoastră vaccinat, dar pentru ca acest lucru să fie şi oficial recunoscut, vă trebuie o grămadă de timp şi bani de pierdut prin tribunale, cu şanse minime de a vi se face dreptate. Şi de abea atunci un  astfel de caz, dacă va fi recunoscut, va fi preluat şi în statisticile ţinute „la zid“ (pardon, la zi) de către cerberii vaccinurilor (Ştiţi că Cerber ăsta era un fel de paznic. Un CÂINE!). Şi asta cu toate că între timp se ştie destul de exact care vaccin ce fel de daune provoacă sănătăţii.

A cincea minciună: vaccinurile moderne sunt suportate bine
   Desigur, ba chiar foarte bine, de către conturile grase ale unora. Cum oare pot fi suportate bine vaccinuri în care găsim:

-Formaldehyd, substanţă interzisă în industria mobilei deoarece se ştie că este carcinogenă!

-Phenolrot, care este interzis în industria alimentară, dar admis in vaccinuri!

-Instrucţiunile însoţitoare vaccinurilor nu conţin lista exactă a ingredienţilor, căci dacă ar conţine-o, cine dracu arf mai fi nebun să se vaccineze?

-în afara substanţelor „eficace medical“ vaccinurile mai conţin mercur (din grijă pentru sănătatea noastră, ca să ştim mereu exact câtă febră avem!) şi aluminiu (tot din grijă pentru sănătatea noastră, căci aluminiul nu rugineşte!)

-o serie de impurităţi provenind din mediile de cultură (rinichi de maimuţă, embrioni de găină, celule foetale umane, fermenţi modificaţi genetic, etc) sunt de asemenea conţinute în aceste minunate vaccinuri.

-pe lingă substanţele active care în marea lor majoritate sunt foarte „dubioase“, vaccinurile mai conţin o grămadă de stabilizatori, neutralizatori, conservanţi, antibiotice, substanţe portante, coloranţi, etc.

   Dacă credeţi că astfel de lucruri care nu au nimic de a face cu organismul nostru, pot fi bine suportate, mă rog, n-aveţi decît să vă vaccinaţi. Pe proprie răspundere.

A şasea minciună: în noile vaccinuri nu se mai găseşte Thiomersal

   Da, asta este adevărat! Nu se mai găseşte Thiomersal, ci Phenoxyethanol, substanţă care provoacă daune rinichilor şi sistemului nervos. Mulţam fain de înlocuire. Între timp există deja 32 de alte denumiri pentru ceea ce noi cunoaştem îndeobşte sub numele de mercur! Şi practic fiecare vaccin conţine mercur, într-o formă sau alta, chiar dacă se numeşte Thiomersal sau nu!

A şaptea minciună: unele vaccinur trebuiesc periodic repetate pentru a se menţine imunitatea

   Din capul locului trebuie spus: vaccinul nu protejează nici măcar un minut după ce a fost administrat. Pentru care motiv ar trebui deci împrospătat? Qui bono? Cine profită?

  Nemai vorbind de faptul că cei care decid repetarea vaccinurilor nici ei nu ştiu despre ce vorbesc. Astfel, în Austria vaccinul contra căpuşelor (FSME) trebuieşte refăcut la fiecare 3 ani, în timp ce în Elveţia, acelaşi vaccin, produs de acelaşi producător, trebuieşte refăcut o dată la 10 ani.

   Acuma ori elveţienii sunt mai rezistenţi la căpuşe, ori guvernul austriac mai sărac, şi astfel îşi mai rotunjeşte bugetul!

A opta minciună: vaccinurile cu material genetic modificat sunt foarte eficace pentru viitor

   Exact şi corect. Căci numai în viitor se va putea constata „eficacitatea“ prejudiciile pe care aceste inginerii genetice la aduc organismului, eventual chiar şi generaţiilor viitoare. Pînă acuma cazurile de decese ca urmare a vaccinărilor apăreau în primele 7 săptămîni de la vaccinare (în cazul tusei convulsive de exemplu). În viitor, cu materiale modificate genetic, nu vom mai putea ştii când anume ne va creşte un al doilea nas în mijlocul frunţii.

 

   Hîrtiuţa cu contraindicaţii care însoţeşte un vaccin nu ajunge decât din întâmplare în mâna unui pacient. Ea este destinată medicului sau farmacistului. Adică doar unuia din... gaşcă. Despre aceste „măsuri de prevedere“ pe care şi le iau concernele farma am mai discutat de câteva ori pe www.quibono.net.  Aici vreau să vă relatez pe scurt doar câteva exemple: „HEXAVAC“. Printre efectele secundare găsim aici... „ţipete lungi, de durată şi greu de liniştit“. Iar pe un vaccin elveţian contra tusei convulsive se poate citi printre altele: „... ţipete stridente continui timp de 2 ore cu posibilul deces al copilului!“ În cazul vaccinului contra Hepatitei B (vezi şi „Game over, Mr. Blumberg“) se poate citi, printre alte consecinţe ale vaccinării, şi „scleroză multiplă“. Faină treabă! Mă păzesc de hapatită la ficat şi dau în boala lui Calache!

   În Noua Zeelandă spre exemplu frecvenţa apariţiei diabetului a crescut cu 60% la doar trei ani de la introducerea vaccinului contra hepatitei B. Din ce în ce mai desele cazuri de diabet la copii apar mai ales ca urmare a vaccinărilor contra oreionului sau HIP, iar proteinele „străine“ declanşează foarte frecvent alergii cum sunt neurodermita sau astmă.

   Un lucru pe care foarte puţini părinţi îl ştiu, este acela că la copii mici, „bariera de protecţie“ care protejează creerul de otrăvuri şi toxine nu este încă formată complect. Acest lucru se produce deabea în timp. Ori tocmai de aceea vaccinurile administrate copiilor mici sunt cu mult mai periculoase decăt în cazul adulţilor. Copiii se nasc fără protecţia mielinului, care „manşonează“ filamentele nervoase. Tocmai de aceea mulţi producători de vaccinuri avertizează ei înşişi asupra vaccinărilor sub vârsta de 3 ani. Fiecare vaccin aduce cu sine pericolul unui şoc anafilactic, care de cele mai multe ori are ca şi ultimă consecinţă, decesul. Iar pe deasupra, unele vaccinuri pentru copii conţin doze de cîteva ori mai mari decît aceleaşi vaccinuri destinate adulţilor! De ce? Probabil ca să le intre bine în cap încă de mici!

    Un lucru însă trebuie să vă fie clar, indiferent dacă veţi da crezare criticilor sau adepţilor vaccinării: răspunderea o purtaţi Dumneavoastră. Informaţi-vă cât mai cuprinzător, consultaţi părerile şi argumentele ambelor tabere, calculaţi cu responsabilitate foloasele şi pericolele. Şi decideţi după aceea, în cunoştinţă de cauză, ce aveţi de gând să faceţi cu Dumneavoastră sau cu copilul Dumneavoastră! Nimeni nu vă poate obliga să faceţi un vaccin, şi nimeni nu va fi obligat să vă despăgubească, dacă veţi avea de suferit daune ca urmare a efectuării vaccinului.

   Şi, la urma urmei, ce înseamnă despăgubirile financiare, cu un copil paralizat, pe viaţă în scaunul cu rotile, sau mai rău, Doamne fereşte?

   Sunteţi singurii răspunzători şi responsabili pentru sănătatea Dumneavoastră!
Sursele: http://www.initiative.cc/Artikel/2002_11_12%20IMPFEN%20-%20Die%20Argumente.htm
              http://www.kent-depesche.com/impfen/broschuere/index.html

                                                      Traducere şi comentariu: Qui bono

Ia neamule o ţeapă, că-i moca!

OMS admite că a lansat virusul pandemic în populaţie prin vaccinurile „mock-up“

preluat de pe Site-ul Dr. Mercola (03 Septembrie 2009)

Ce este un vaccin mock-up?

(explicaţiile sunt luate de pe Site-ul www.emea.europe.eu/htms/human/pandemicinfluenza )

   Disponibilitatea de vaccinuri în eventualitatea apariţiei unei gripe pandemice este esenţială pentru protecţia populaţiei. Pentru a facilita aprobarea vaccinurilor, Comisia Europeană şi EMEA au lucrat împreună pentru a dezvolta un concept nou care să permită vaccinurilor-machetă să fie autorizate înainte ca o pandemie să izbucnească în mod real.

   Un vaccin-machetă (mock-up vaccine) este un vaccin care „mimează“ un viitor vaccin contra unei eventuale  pandemii în termenii compoziţiei lui, a producerii şi controlării lui. Oricum, în locul tulpinii virale a virusului viitoarei pandemii (care desigur că nu este încă cunoscut înainte de izbucnire), vaccinul-machetă conţine o tulpină de virus gripal care este cunoscut deja, care a fost selectat în acest scop şi la care populaţia este imunologic naivă (deci nu a mai fost expusă la el, nu a avut contact cu el).

   În cazul unei noi pandemii de gripă, producătorii autorizaţi ai vaccinurilor-machetă introduc în locul virusului folosit iniţial, noul virus (noua tulpină virală), putând astfel accelera producerea de vaccinuri antigripale.

   Până aici explicaţia oficială de pe Site-ul Uniunii europene, în ceea ce priveşte vaccinul mock-up. Adică, mai ca pe „româna nouă“ spus, este un vaccin moca (pe gratis, de pomană, sau cum?). Dar să lăsăm glumele pe mai târziu! Remarcaţi vă rog sublinierea de mai sus. Un virus cu care populaţia NU A MAI AVUT ÎNCĂ CONTACT. Deci faţă de care nu există imunitate formată!

    Foarte interesant aspect. Iar acuma să vedem ce părere are Dr. Mercola în această privinţă. Deci:

 

   Pe Site-ul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) se menţionează că este o procedură normală lansarea „în populaţie“ de vaccinuri mock-up care conţin virusuri pandemice, cu scopul de a o lua înaintea pandemiei reale, şi astfel a putea dispune de un vaccin într-un timp cît mai scurt posibil. O idee foarte nobilă şi generoasă!

   Problema este acuma, conform acestei idei „nobile“, în fiecare an ni se pot trage ţepe-machetă ca factor de prevedere, în vederea unei eventuale pandemii, ca cea de anul acesta, care este minunată, genială, dar lipseşte cu desăvârşire!

   În Europa câteva concerne farma au realizat studii „avansate“ folosind un aşa-zis vaccin „mock-up“. Un astfel de vaccin conţine un ingredient activ, deci un virus gripal, care nu a circulat recent în populaţiile umane, şi care mimează noutatea unui virus pandemic. Conform respectivului Site, „astfel de studii pot accelera aprobarea unui nou vaccin“.

    Pe data de 11 Iunie 2009, OMS a mărit treapta de alertă pentru gripa porcină de la 5 la 6, declanşând astfel alarma de pandemie. Acest lucru a fost posibil prin schimbarea unor criterii, prin care o pandemie este declanşată ca urmare a vitezei de răspândire a gripei, şi nu a gravităţii afecţiunii asupra populaţiei (a severităţii bolii). Clasificarea aceasta (gradul 6) permite şi o producere şi aprobare „în regim de urgenţă“ a unor vaccinuri contra pendemiei de gripă, lucru care s-a şi întâmplat în cazul gripei porcine.

   Ceea ce însă nu se prea ştie este faptul că OMS împreună cu oficialii din domeniul sănătăţii, autorităţile responsabile şi producătorii de vaccinuri, lucrează încă din 2007 – deci cu mult timp înainte de apariţia acestei „porcării gripale“ – la „explorarea unei largi game de metode în privinţa aprobării regulatorii a vaccinurilor pandemice.“

   În conformitate cu Site-ul OMS: „Căutăm soluţii pentru a scurta perioada de timp dintre declanşarea unei pandemii de gripă şi momentul în care putem asigura un vaccin eficace şi sigur contra acesteia.“ O astfel de metodă folosită în Europa este de a „conduce studii avansate“ folosind un vaccin „mock-up“ (vaccin.machetă) care conţine un ingredient activ pentru un virus de gripă care nu a circulat recent în populaţia umană.

   Când se testează astfel de vaccinuri „mock-up“, este foarte posibil ca să se lanseze un nou virus gripal în populaţie, cu scopul de a „mima noutatea unui virus pandemic“ şi de a „accelera aprobarea acestuia pentru aplicare pe piaţă.“ Oficialii guvernamentali au şi alte tricuri pentru a asigura pătrunderea mai uşoară pe piaţă a vaccinurilor testate, cum ar fi de exemplu: etichetarea unui vaccin cu o „nouă tulpină“ în loc de un vaccin „complect nou“. Ceea ce înseamnă că noul vaccin a fost construit pe tehnologia folosită pentru producerea vaccinurilor antigripale contra gripei sezoniere, iar schimbarea tulpinii cu una pandemică se face în mod similar cu schimbarea tulpinii în cazul noilor vaccinuri sezonale pentru fiecare sezon.

   În USA, producătorii de vaccinuri nu sunt obligaţi să furnizeze date suplimentare în cazul în care au deja un vaccin gripal licenţat şi doresc să folosească aceleaşi proceduri de producţie pentru vaccinul pandemic. Cu alte cuvinte, ei sunt liberi să distribuie vaccinul, şi abea ulterior să introducă datele cu privire la siguranţa lui. Acest sistem poartă numele de „fast-tracked vaccines“. Adică, mai pe româneşte, vaccinuri făcute „la repezeală“. Vă surâde ideea de a încerca pe pielea Dvs. sau a copilului Dvs. aşa ceva? Vaccinuri care nu au fost testate prin studii şi verificate? Vă place să fiţi cobai, să se facă experienţe pe sănătatea Dvs?

    Producătorul de vaccinuri GlaxoSmithKline (GSK) statutează că: „Studiile clinice vor fi limitate, din nevoia de a pune cât mai repede la dispoziţia guvernelor diferitelor ţări noile vaccinuri. Studii suplimentare vor fi solicitate şi efecuate după ce vaccinul va fi pus la dispoziţie (deci implicit după ce vă va fi administrat!)“

   Iar OMS spune cam în acelaşi mod că: „Datorită timpului limitat rezultă că datele clinice, în momentul în care vaccinul pandemic va fi administrat, vor fi inevitabil foarte limitate (puţine). Studii şi testări de siguranţă şi eficacitate suplimentare vor fi făcute după ce administrarea vaccinului a fost declanşată.“

   Acuma, pentru toată lumea, fie adepţi sau potrivnici vaccinării contra gripei porcine, o întrebare:

Sunteţi dispuşi să vă asumaţi acest risc, pentru a evita un pericol care se dovedeşte, practic, a fi inexistent (gipa porcină fiind mai blîndă decât o gripă sezonieră anuală)?

   La ce vor folosii studiile ulterioare, din moment ce vaccinul a fost deja administrat? La nimic! Poate doar ca premiu de consolare!

   INFORMAŢI-VĂ, GÎNDIŢI-VĂ BINE, ŞI APOI FACEŢI AŞA CUM CREDEŢI CĂ ESTE MAI BINE PENTRU DVS! DAR CEL PUŢIN ACUMA ŞTIŢI CUM STAU LUCRURILE, AŞA CA ULTERIOR NU VĂ VEŢI MAI PUTEA PLÎNGE CĂ NU AŢI ŞTIUT!   ACUMA ŞTIŢI!!!

   Trebuie să mai ştiţi că acest vaccin nu este produs la fel ca cele dun trecut. În scopul de a accelera cultivarea virusului şi procesele de producţie, sunt folosite celule hepatice umane (din ficat) în locul ouălelor de găină. Nu se poate încă ştii dacă această metodă este mai bună sau mai proastă decât cea veche, în orice caz, metoda nu a mai fost folosită în trecut, iar după cum ştiţi, teste pe subiecţi umani nu s-au făcut încă. Vaccinaţi-vă, şi o să avem şi subiecţi umani testaţi. Gratis! Adică, moca (mock-up)!

  Deci, este un fel de ruletă rusească pe care o jucaţi cu propria voastră viaţă! (Pentru cei care nu ştiu, pe vremuri, ofiţerii ruşi, mai ales la beţie, jucau acest „joc“: lăsau în butoiul pistolului, ca cele folosite de cowboy pe vremuri, un singur glonte, închideau, învîrteau butoiul, după care puneau pistolul la tâmplă şi trăgeau. Se nimerea ca butoui să se fi oprit tocmai cu glontele în dreptul percutorului, se cînta prohodul pentru răposat! Deci o şansă din opt să mori (din câte ştiu, butoiaşul avea 8 orificii, deci pentru opt gloanţe). Chestie de fatalism rusesc îmbibat cu multă vodkă. Vă place jocul ăsta? Nu mai aveţi nevoie de pistol. Merceţi la doctor şi vă vaccinaţi. Poate scăpaţi!)

   Despre celelalte ingrediente ale vaccinului, s-a vorbit deja destul: thiomersal, squalen, aluminiu, etc. Am mai vorbit şi despre faptul că atât producătorii cît şi autorităţile nu îşi asumă nici o responsabilitate în cazul în care ceva nu merge bine. Deci în cazul în care vă îmbolnăviţi ca urmare a vaccinării. Nu veţi fi desbăgubiţi nici lăcar cu un leu vechi! Că doar vaccinul este nou, fraierul e tot ăla vechi!

   Iar despre Qui bono? Adică despre cine profită din toată povestea asta, cred că nu mai este cazul să vă spun. În orice caz, de curând OMS a anunţat că perioada „de vârf“ a pandemiei a trecut, şi că în toată lumea au existat circa 11.000 de decese datorate gripei porcine. Iar aici trebuie spus că în multe ţări (de exemplu Anglia) nici nu se mai centralizează datele asupra numărului de îmbolnăviri cu virusul A/H1N1! În timp ce doar în Germania, în anii „buni“ ca să zic aşa, decedează ca urmare agripei sezoniere circa 15.000 de persoane. Institutul Robert Koch din Berlin consideră ca fiind „gripă porcină“ orice răceală, guturai, sau strănut. Asta da pandemie! La fel ca cea din 2005 cu gripa aviară. Probabil că acuma, dacă tot avem vaccinuri d-astea „moca“, o să ne putem permite cîte o pandemie pe an. Pandemia sezonieră! Oricum, americanii anunţaseră la început circa 90.000 de posibile decese, plus 2 milioane de spitalizări. Cred că ar trebui să le-o împrumutăm pe „Mama Omida“, că la profeţii stau cam prost. Doar cu făcutul de panică şi de bani se mai descurcă întrucâtva.

   OMS continuă să definească gripa porcină ca fiind o afecţiune moderată, care în marea majoritate a cazurilor nu necesită spitalizare, sau îngrijire medicală deosebită. Necesită doar ţepe!

Sursa: http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2009/09/03/WHOAdmits-

to-Releasing-Pandemic-Virus-into-Population-via-MockUp-

 

   În consecinţă, astăzi (30.12.2009) mediiile de presă germane anunţau decizia landurilor federale de a da jumătate din vaccinuri înapoi producătorilor. Iniţial a fost achiziţionată o cantitate suficientă pentru 30% din populaţia Germaniei. Dacă jumătate din această cantitate se doreşte acuma a fi returnată producătorilor, înseamnă că cel mult 15% din populaţia Germaniei a „luat ţeapă”. Glorioasă pandemie!

   Se ridică desigur şi o serie de probleme legate de contractele încheiate anterior cu respectivele concerne farma. Aşa ca (cea de a doua ştire a zilei de azi) este că Ministerul pentru dezvoltare german, care se ocupă cu precădere de proiectele de ajutorare a ţărilor în curs de dezvoltare, a primit o solicitare din parte unor ţări sărace, cum ar fi printre altele Republica Moldova, pentru a primi „moca” vaccinuri „moca”. Ceea ce chiar s-ar putea întâmpla, căci nu prea îi văd eu pe cei de la GlaxoSmithKline sau Novartis să accepte să-şi ia ţepele înapoi. Oricum la anul nu mai sunt bune de nimic, pentru că o să ne fericească OSM cu o nouă pandemie, pandemia măgărească!

   Şi uite aşa mai învaţă omul un pic de zoologie!

 

Iată în continuare ce se poate citi pe Site-ul EMEA (din păcate doar în engleză):

http://www.emea.europa.eu/htms/human/pandemicinfluenza/mockup.htm

 

 EMEA pandemic influenza preparedness

Influenza vaccines

In the event of an outbreak of pandemic influenza, vaccines would be essential to protect the public against the disease. Normal flu vaccines, which are designed to protect against seasonal flu, are not intended to be used during a flu pandemic. Instead, special pandemic flu vaccines are developed to build up some protection against the pandemic virus in people who have not yet been exposed to it.

Until the pandemic starts, however, the strain of flu virus that will be involved is not known. Therefore, pandemic flu vaccines can only be prepared once a pandemic has started and the strain of flu virus responsible is identified.

Two types of vaccine have been developed to deal with possible future pandemics: mock-up vaccines and pre-pandemic vaccines.

Mock-up vaccines contain a strain of the influenza virus that has been specifically chosen because the population has never been exposed to it. During a pandemic, the World Health Organization formally identifies the virus strain causing the pandemic, and makes it available for vaccines to be developed. Companies are then able to use this official strain to prepare a strain suitable for fighting the pandemic that can replace the original strain in the ‘mock-up’ vaccine. Because the company has already carried out studies on the mock-up vaccine, it can predict how people will react to the vaccine when the strain causing the pandemic is included. This will shorten the time for a new vaccine to be made available to prevent the spread of the pandemic.

Pre-pandemic vaccines are intended for use before a pandemic to protect against a strain of flu that is expected to cause a future pandemic. The pre-pandemic vaccines currently available contain the influenza virus type A/H5N1 (‘bird flu’) because health experts expect this strain to cause the next influenza pandemic.

In contrast, seasonal vaccines contain virus strains that cause seasonal influenza and not pandemic influenza. Each year, the World Health Organization (WHO) makes recommendations on which flu strains should be included in vaccines for the upcoming flu season.

Pandemic influenza vaccines centrally authorised in the EU

Click on the name of each medicine in the table below to review its European public assessment report (EPAR

Vaccines developed for pandemic influenza
Mock-up vaccines	Pre-pandemic vaccines
Daronrix Focetria Pandemrix Celvapan	Prepandrix Prepandemic influenza vaccine (H5N1) (split virion, inactivated, adjuvanted) GlaxoSmithKline Biologicals

QUESTIONS AND ANSWERS ON ‘MOCK-UP’ PANDEMIC FLU VACCINES

To prepare for a potential influenza (flu) pandemic in the European Union, the European Commission, together with the European Medicines Agency (EMEA), developed a novel European procedure in 2003. This procedure allows manufacturers to gain an authorisation for a ‘mock-up’ vaccine before a flu pandemic has occurred.

What is a flu pandemic?

A flu pandemic is a rare but recurrent event. It occurs when a new type (strain) of flu virus emerges that can spread easily from person to person. It is different from the normal ‘seasonal’ flu, because the strain is new, and because people have no protection (immunity) against it. Because of the lack of immunity, the virus can spread widely. The consequences of a flu pandemic can be serious, in terms of public health and economic costs.

Three pandemics occurred during the 20th century: ‘Spanish influenza’ in 1918, ‘Asian influenza’ in 1957 and ‘Hong Kong influenza’ in 1968.

Can flu vaccines be used during a flu pandemic?

The spread of infection during a pandemic can be controlled using a number of measures, including the use of vaccines and antiviral medicines. However, normal flu vaccines, which are prepared to protect against seasonal flu, are not effective during a flu pandemic. Instead, special pandemic flu vaccines would need to be used, in order to build up some protection against the pandemic virus in people who have not yet been exposed to it. This can help to slow down the spread of the pandemic.

Until the pandemic starts, however, the strain of flu virus that will be involved is not known. Therefore, pandemic flu vaccines can only be prepared once a pandemic has started and the strain of flu virus responsible is identified.

Is there a way to speed up the availability of pandemic flu vaccines?

Yes, there is. The new European procedure, which was established by the Commission and implemented by the EMEA, allows manufacturers to gain an authorisation for a ‘mock-up’ vaccine before a pandemic has occurred.

A mock-up pandemic influenza vaccine is a vaccine that mimics the future pandemic influenza vaccine in terms of its composition and manufacturing method. However, because the virus strain causing the pandemic is not known, the mock-up vaccine contains another flu strain instead. This is a strain that is not circulating in humans, and to which humans have not been exposed in the past. This enables the company to test its vaccine in preparation for any flu pandemic that may occur in the future, by carrying out studies with the mock-up vaccine that predict how people will react to the vaccine when the strain causing a pandemic is included.

What documentation does the company need to present to the EMEA to support an application for a mock-up vaccine?

The EMEA’s scientific committee, the Committee for Medicinal Products for Human Use (CHMP), looks at data on the methods used to make and test the mock-up vaccine, as well as the results from studies of the vaccine tested in healthy people. This information covers the immunogenicity of the vaccine (its ability to make the immune system, the body’s defence mechanism, produce antibodies against the virus strain), as well as its safety (side effects). The documentation also contains a ‘risk management plan’ that details what will be done to monitor the safe use of the vaccine in a pandemic.

What are the next steps?

The objective behind a mock-up vaccine is to have a marketing authorisation (licence) in place, which can be changed quickly in the event of a pandemic to include the responsible virus strain, once it has been identified. The mock-up vaccine itself is not expected to be used or stockpiled (stored for use in the future) before the outbreak of a pandemic.

Once a pandemic has started, the company will first include the pandemic flu strain in the vaccine. It will then apply for a variation (a change to the vaccine’s marketing authorisation) by supplying full information to the CHMP on the vaccine including the new pandemic flu strain. Once the variation has been approved and been granted a marketing authorisation by the European Commission, the vaccine will be available for use. This variation will be processed quickly - normally within a few days - as most of the data on the pandemic flu vaccine will already have been reviewed during the assessment of the mock-up vaccine.

When will the pandemic vaccine be available?

Once the flu strain causing a pandemic is known, it takes about 12 weeks to prepare a suitable vaccine, as the viruses need to be grown in live cells, such as hens’ eggs.

After the final vaccine is ready, decisions on who should receive the vaccine, and when they should receive it, will be made by the government in each European Union Member State.

 

 Iar mai jos puteţi descărca documentaţiile oficiale, în lb. română, preluate de pe acelaşi Site, EMEA, a vaccinurilor Celvapan, Daronrix, Focetria şi Pandemix, a vaccinului pre-pandemic Prepandrix, precum şi a celebrului medicament contra gripei porcilor înaripaţi, Tamiflu.

                                               Qui bono

      vă doreşte un AN NOU 2010 fericit, cu multă sănătate

                                                                     şi mai ales lipsit de ţepe! 

Celvapan-Firma Baxter  (63.5 KB)

Daronrix-Firma GlaxoSmithKline  (19.2 KB)

Daronrix-Informaţii produs  (707.8 KB)

Focetria-Firma Novartis  (19.3 KB)

Focetria-Informaţii produs  (399.2 KB)

Pandemrix-Firma GlaxoSmithKline  (20.4 KB)

Pandemrix-Informaţii produs  (335.3 KB)

Prepandrix-vaccin macheta-Firma GlaxoSmithKline  (18.6 KB)

Prepandrix-vaccin machetă-Informaţii produs  (288.8 KB)

Tamiflu-Firma La Roche  (19.4 KB)

Tamiflu-Informaţii produs  (827.6 KB)