Adio Dializa ?

 

 

Bicarbonatul ca alternativa la dializa in cazurile de insuficienta renala.

 

Dupa un articol de Antje Bultmann, aparut in revista „raum&zeit”  Nr. 170 din Martie-Aprilie 2011


 

   Peste 65.000 de persoane, in Germania, sunt supuse procedurilor de dializa in mod regulat. Marea majoritate a lor este recunoscatoare acestei tehnici care le permite sa-si traiasca mai departe viata, chiar si asa, cu neajunsurile respective. Desigur, pacientii care suporta dialize sunt ingaditi in desfaaurarea normală a vietii lor, iar costurile pentru aceste dialize sunt uriase.

    De peste 35 de ani insa exista o alternativa spectaculos de simpla, care este cu mult mai putin costisitoare si care de asemenea este mult mai usor de suportat pentru pacienti. Din pacate nimeni nu vrea sa auda ceva despre aceasta metoda alternativa. Nimeni din cei implicati in medicina scolastic-alopata.

    De ce oare? Sau mai bine zis... Qui bono? (Cine profita?)

 

    Totul a inceput cu o fericita neglijenta, care i-a atras atentia si deschis noi cai de cercetare Profesorului Dr. Med. em. Klaus Friedrich Kopp. Şi pentru ca nu cumva sa le vina vreo idee adeptilor alopatiei si ss acuze din nou de „şarlatanie”, am sa va spun mai intai, pe scurt, care sunt calificarile si competentele Domnului Profesor Doctor Kopp.

    Nascut in 1935, este medic specialist an medicină interna, cu specializare in nefrologie. A studiat printre altele in Paris, Aberdeen si la Universitatea Goethe din Frankfurt. Acolo a si creat un centru de dializa cu aparatura creata de el insusi. In 1970 primeste o catedra de Profesor la Universitatea Utah din Salt Lake City (USA), unde si-a continuat cercetarile sub indrumarea celebrului descoperitor al rinichiului artificial,  olandezul Willem Johan Kolff. In 1973 este chemat la Universitatea Tehnica din München unde devine directorul Centrului de nefrologie de la Clinica „rechts der Isar”, ocupându-se intensiv in continuare de dializa si de transplantul de rinichi, pana la pensionarea sa in anul 2000.

    Deci nu este vorba de un medic naturist, alternativ, sarlatan, chinez, şaman, homeopat sau mai stiu eu ce, stimati Domni Alopati.  Este unul de-ai Dumneavoastră. Dar in mod sigur unul care-si iubeşte meseria cu adevarat, astfel incat se ingrijeste de pacient, nu de plic.

 

O întamplare „norocoasa”

 

    Seful Clinicii de urologie de la Clinica „rechts der Isar” l-a chemat pe Dr. Kopp pentru unul dintre pacientii internati in Clinica, ai carui rinichi se „blocasera” in urma unei operatii ample de litiaza renala. Pacientul practic nu mai putea elimina urina. Colegii de la urologie incercasera deja toate metodele cunoscute (lor), spre exemplu administrarea masiva de infuzii si diuretice, in scopul de a debloca rinichii pacientului, de a-i aduce din nou in stare de functionare. Deseori aceste metode sunt folositoare. Dar atunci cand aceste metode nu ajuta, se creaza un foarte mare pericol pentru pacient si pentru viata acestuia.

    Lichidul (care nu poate fi eliminat) se adun mai intai în picioare si de acolo treptat creste nivelul „apei” pana la plamani, putand astfel provoca sufocarea pacientului. De asemenea substantele continute in mod normal in urina (ca de exemplu Creatinul) si care tot in mod normal sunt eliminate din organism odata cu acest lichid, raman in organism, provocand in cele din urma o otravire a acestuia. Si aceasta inca nu este totul: simultan cu aceasta acumulare de apa si substante toxice se produce si acidoza, deci tesuturile si sangele devin din bazice, acide, deoarece stim ca urina este acida, nu? Ori această acidoza pune in pericol foarte serios viata pacientului. Toate aceste lucruri ii erau foarte clare Profesorului Kopp, astfel incat in cazul la care facem referire, el a incercat mai intai neturalizarea acidozei.

 

Mecanismul de „revarsare” (overflow) al rinichilor

 

    Kopp i-a aplicat deci pacientului o perfuzie cu o solutie ce continea 8,4% natriu-hidrogencarbonat (sinonim cu natriu bicarbonat), asa cum se obisnuieste in medicina intensiva. Natru-hidrogencarbonatul este o substanta care se gaseste in mod natural in sange si cu ajutorul careia organismul mentine tn echilibru balanţa baza-acid.  Intre timp Kopp a inceput sa studieze valorile analizelor de sange sosite de la laborator si a uitat sa inchida clama de la tubul pungii cu perfuzie. Rezultatul a fost ca in pacient au fost introduse suplimentar, prin perfuzie, 200 ml de soluţie de bicarbonat mai mult decat este permis in teoria si manualul de urologie.  

   Acest lucru era considerat ca fiind foarte periculos (cresterea nivelului de bicarbonat peste o anumită valoare) astfel incat Kopp, evident stanjenit si cu un sentiment clar de „penibil”, a efectuat imediat o masuratoare a pH-ului urinei pacientului. Spre surprinderea sa, Kopp a constatat ca urina pacientului, care pana la acel moment era acidă, devenise subit bazica (alcalina), cu o valoare pH de 8,0. Aceasta insemna ca urina pacientului trebuia sa contina acuma si bicarbonat.

   „Am incercat, cu ajutorul unui diuretic, sa elimin surplusul de bicarbonat din sânge” relatează Kopp. „Spre marea mea surprindere, rinichii si-au „deschis porţile” (in sensul ca s-au deblocat, si-au „dat drumul”) iar pacientul a inceput sa urineze ca un campiona mondial, ajungand la circa 20 de litri in 24 de ore”.

   Astfel pacientul a fost eliberat nu numai de pericolul acumularii apei, dar si de cel al intoxicării prin substantele continute in urina. Toate substantele toxice au fost eliminate. Iar dializa a devenit inutila! Desigur căa Profesorul Kopp a urmat si cercetat aceasta „cale” deschisa intamplator, printr-o neglijenta, astfel confirmandu-se faptul ca in cazul unei depasiri a cantitatii de natru-bicarbonat din sange se declansează un mecanism de „revarsare” al rinichilor, mecanism care fusese de fapt deja din anul 1949 semnalat si descris de catre Robert F. Pitts, medic american celebru pentru cunostintele sale asupra rinichilor si a metabolismului acestora, mai ales in ceea ce priveste aciditatea , alcalinitatea, electroliza şi administrarea apei. Doar ca aceste foarte pretioase cunostinte ale lui Pitts fusesera date uitarii pana cand Kopp nu a uitat el insusi sa inchida la timp clama aparatului de perfuzie.

 

Kopp a ajutat peste 300 de pacienti

 

    Din 1974 si pana in 2000 Profesorul Kopp a putut prin metoda sa sa ajute peste 300 de pacienti pe care i-a scutit de neplacerile dializei. Prin aceasta au fost economisite si costurile foarte ridicate ale dializelor respective, iar pacientii au scapat si de neplacerile sociale si psihice pe care le aduce cu sine dializa.

    Chiar si un tigru de la Circul Barum, grav ranit si care drept urmare suferea de o insuficienta renala acuta a putut fi eficient ajutat prin aceasta metoda. Un tigru desigur ca nu poate fi suspus unei dialize! Acest tigru este pana in prezent singura felina mare care a supravietuit unei insuficiente renale acute, iar animalul traieste si astazi in Parcul Serengeti de langa Hanovra.

    Kopp a efectuat si o serie de experienţte cu soareci carora li se provocase artificial o insuficienta renala acuta. In grupul de animale terapiat dupa schema cu bicarbonat a lui Kopp aproape toate animalele au supravietuit, in timp ce din grupul de control (neterapiat) nu a supravietuit nici un animal.

    Si cu toate acestea, descoperirea si metoda terapeutica a lui Kopp a fost si este in continuare ignorata, si nu exista nici un medic (referire se face aici la situatia din Germania) care sa fi preluat si aplicat metoda terapeutica a lui Kopp.

   „După pensionarea mea in anul 2000, totul a fost complect sters cu buretele” ne spune Profesorul Kopp. Succesorul sau la Clinica de urologie nu cunoaste alta metoda decat dializa care a fost pentru prima oară introdusă ca terapie de catre Willem J. Kolff în 1945.

   La vremea respectiva desigur ca aceasta metoda, dializa, a reprezentat un mare progres si o sansa de supravietuire pentru foarte multi pacienti. Dar totusi si pana in ziua de astazi au ramas pe mai departe riscurile pe care aceasta metoda le aduce cu sine, respectiv relativ marea rata de deces, precum si permanentul risc de contaminare a sangelui care este reintrodus în organism.  

 

Dializa

 

    Dar sa vedem acuma un pic mai indeaproape ce este cu aceasta dializa. Dializa este aplicata atunci cand rinichii, ca urmare a unei insuficiente renale acute sau cronice, nu mai pot elimina din corp apa (urina) si produsele reziduale rezultate in urma metabolismului. Acest lucru poate avea urmari deosebit de grave, ce pot conduce la decesul pacientului. Astfel de situatii de „cadere a rinichilor” pot apare in diferite cazuri, ca urmare a unor alte afectiuni (diabet, afectiuni cardiace, dupa operatii foarte grave, grele sau complicate) sau ca urmare a unor traume (accidente grave, situaţii de soc, infarct cardiac, arsuri sau otraviri grave). De multe ori o astfel de „cadere” a rinichilor este relativ tarziu remarcata.

    In cadrul dializei, un „rinichi artificial” efectueaza necesara curatire a sangelui. Desigur insa ca aceasta procedura afecteaza calitatea vietii persoanei respective. Un pacient cu insuficienta renala cronica trebuie sa efectueze 3-4 dialize saptamanal, in cadrul carora trebuie sa fie conectat pentru timp de mai multe ore la tuburile care preiau si apoi reintroduc sangele in organism. Aceasta „spalare a sangelui” desigur ca impovareaza organismul in intregul sau si aduce cu sine complicatii cum ar fi durerile de cap, ametelile, caderile de tensiune sangvina sau dereglarile de ritm cardiac. Pe deasupra pacientul respectiv trebuie sa se supuna unui ritm de viata si unui regim alimentar deosebit de sever. Asta pe de o parte.

 

   Pe partea cealalta avem insa o categorie de indivizi care este foarte multumita si satisfacuta de metoda dializei. Sper ca nu este cazul sa va spun la cine anume ma refer, nu? La cei care..... QUI BONO!  Caci dializa este una dintre terapiile cele mai scumpe si care este recunoscută si platita de catre Casele de Asigurari de Sanatate.

   Pro pacient cronic (aici va descriu desigur situatia din Germania)  dializa costa 1.000 de Euro lunar, ceea ce pentru Germania inseamna anual circa 3,5 miliarde de Euro. MILIARDE! In Germania exista circa 65.000 de pacienti care necesita o permanenta curatare a sangelui, iar tendinta este in grestere.

   Pe deasupra mai trebuie aici sa calculam si pacientii cu insuficienta renala acuta, pentru care este necesar, timp de doua pana la patru saptamani, in functie de necesitatile medicale intensive, dialize si terapii de circa 1.000 de Euro zilnic!

 

   Revolutionara metoda a Profesorului Kopp ar face ca aceasta impovaratoare si costisitoare dializa sa nu mai fie necesara in foarte multe cazuri. In ciuda nenumaratelor articole publicate de catre Profesorul Kopp in jurnalele medicale de specialitate, aceasta metoda alternativa este pur si simplu ignorata de catre medicina clinica alopata.   

    Si este de asemenea de neinteles de ce nici Casele de Asigurari de Sanatate nu iau aceasta metoda in considerare, atata timp cat dializa este o metoda foarte costisitoare iar aceaste Case se vaita in permanenta ca nu au destui bani. Pai cu asemenea sistem medical, nici n-au cum sa aiba destui bani! Casele ar putea economisii enorme sume de bani iar pacientii ar putea avea un standard de viata cu mult mai bun decat cel care rezulta ca urmare a dializei. De asemenea rata de mortalitate in randul pacientilor dializati ar scadea simtitor.

 

De ce nu exista nici un interes.....

 

a)     Din partea corpului medical

 

   Metoda terapeutică a Profesorului Kopp presupune o destul de mare diferentiere de la un pacient la altul. Nu este suficient sa administrezi oaresce tablete sau infuzii si perfuzii si apoi sa astepti linistit. In mod deosebit la pacientii cu insuficienta renala acuta este necesara o continua supraveghere si un continuu control din partea medicului. Balanta acid-baza joaca in cadrul insuficientei renale un rol hotarator. Conform metodei dezvoltate de Kopp trebuiesc controlate permanent valorile de laborator ale sangelui si urinei, in coordonare cu greutatea corporala a pacientului. Apoi trebuieste individual exact calculat, ce cantitate si in ce modalitate (oral sau intravenos) trebuieste administrata (deci, de la caz la caz, de la individ la individ!). In cazul insuficientei renale cronice de regula este suficienta administrarea orala de bicarbonat. In consecinta deci, o terapie care implica activ si de durata prezenta,atentia si efortul medicului.

 

   Deci, astfel stand lucrurile, iata parerea Doctorului Q.B. (personaj imaginar Qui foarte bono ales):

 

    „Acuma, o astfel de metoda presupune ce eu sa stau cateva ore, sa-mi bat capul cu fiecare individ, sa-l cantaresc, sa-i verific valorile de sange si urina, sa mă tin dupa el cu borcanasul pana face pipi, nu? Dupa aia sa calculez cat bicarbonat trebuie pus in... prajitura, nu? Si daca gresesc socoteala si pacientul da ortul popii, cine ma acopera? Atata timp cat nu-i terapie standard recomandata de la Minister, nu-mi bag capul in lat pentru 2-3 care nu pot urina. Ca doar nu d-aia am facut scoala 6 ani, si practica si stagiatura si specializare, ca sa calculez bicarbonatul unuia sau altuia. Dializa este de baza, domle. Il legi la furtun si dupa 2-3 ore o trimiti pe sora sa-i scoata teapa si sa-l trimita acasa. Si p-orma, cu cate procente ma aleg eu din bicarbonatul asta? Pai asa dau faliment si inchid cabinetul, domle! Pentru mine si pentru clinica unde lucrez, dializa este mult mai rentabilă, asa ca mai scutiti-ma cu bicarbonatul vostru, bine?”

 

b)     Din partea industriei farmaceutice

 

      Industria farmaceutica realizeaza castiguri enorme de pe urma dializei. Si tocmai de aceea se ingrijeste ca lucrurile sa ramana si pe mai departe tot asa de „dializo-rentabile”. Pe pagina de Internet a firmei „Fresenius Medical Care”, una dintre cele mai mari firme in domeniul dializei se poate citi: „In indicele de bursă DAX firma Fresenius a obtinut un beneficiu de 9 procente, deci de 10,6 miliarde US-dolari pentru anul 2008, iar la inchiderea anului acest beneficiu s-a marit pana la 14 procente, deci cu inca 818 milioane de dolari.”

    Profesorul Kopp remarca: „Industria nu este deloc interesata in terapiile ieftine, caci nu are nimic de profitat de pe urma lor. Iar rata mare de mortalitate nu cade in sarcina si responsabilitatea concernelor farmaceutice”.

 

   Deci, astfel stand lucrurile, iata si parerea Managerului q.b. (personaj tot imaginar Qui este frate geaman cu bono-ul doctor intervievat mai sus):

 

    „Pai, stati un pic, ce-i cu prostia asta. Firma noastra de renume mondial vinde tehnologie de ultima generatie, pentru terapii moderne, pe bani frumosi, nu? Sau ce credeti, ca sunt vanzator la Alimentara sa ma ocup de ... bicarbonat, auzi. Cum o sa arate DAX-ul nostru anul viitor, daca ne apucam de vandut bicarbonat?  Primitivilor, sarlatanilor, ALTERNATIVILOR.... sa va fie ruşine! Auzi ce prostie, bicarbonat!”

 

Metodele noi, simple si ieftine, nu au nici o sansa!

 

    Iar acest lucru il stim si il simtim pe propria noastra piele cu totii. Ca pentru medici, clinici si spitale, manageri si concerne farma metoda lui Kopp nici nu intra in discutie, nu este cazul sa ne mire. Desi, sincer vorbind, ar cam fi cazul sa se mai schimbe um pic politica asta de facut bani pe pielea noastra, nu?

   Dar de fapt vroiam sa va mai prezint inca un ultim aspect interesant, la care cred ca foarte putini dintre Dumneavoastra s-au gandit. Si anume, la poluarea mediului inconjurator provocata de dializa. Probabil ca o sa cascati ochii mari de tot, nu? Ei bine, aparatele de dializa trebuiesc curatate permanent. In Germania exista circa 1.100 de centre de dializa, ale caror aparate sunt curatate permanent, frecvent, si astfel ajunge in apa de canal clor in concentraţie extrem de periculoasa. Atunci cand aparatele de dializa sunt curatate, se formeaza un gaz otravitor de culoare galben-verzuie. Asociatiile de purificare a apei din Germania au semnalat de nenumarate ori ca prin deversarea la canal a acestor substante, este pusa in pericol chiar sanatatea personalului din statiile de purificare. Ori bicarbonatul nu este otravitor! Da, dar nici costisitor, si deci nu aduce profit!

    Metoda terapeutica a Profesorului Kopp este publicata in germana si engleza, a fost prezentata la nenumarate congrese internationale precum si in publicatiile acestor congrese, a fost prezentata in conferinte si in publicatiile de specialitate, deci este cunoascuta! Ei si, ce daca!

 

    Nu ne ramane decat speranta ca poate, intr-o buna zi, ea va fi aplicata spre folosul nostru. Desi...  Qui bono?

 

                                                                                                                                       Qui bono

 


 

    Articolele publicate in Blog pot fi comentate. In cazul in care inscriptiile de pe butoane (in limba germana deocamdata) va sunt neclare, folositi Google translator. Va multumesc.


15413 Views

7 Kommentare

 

Litiaza biliara si ficatul


Articol scris de Andreas Moritz, Minnesota, USA şi publicat in revista „raum&zeit” in numarul 169 din Ianuarie/Februarie 2011.

 

Altfel decat in cazul stomacului, care ne da imediat de stire de cate ori nu-i convine ceva, ficatul nu se „plange” atunci cand ceva nu merge cum trebuie. Probabil tocmai de aceea nu prea il luam in serios, desi el este „centrala” schimburilor metabolice ale corpului si indeplineste foarte multe sarcini vitale pentru functionarea normala a organismul.

Sarcinile ficatului

Ficatul este implicat direct in metabolismul proteinelor, grasimilor si glucozei. El regleaza nivelul de zahar in sange, detoxifica sangele si produce fierea. Acest lichid bazic, verde-galbui, are rolul de a sustine digestia grasimilor, calciului si proteinelor. De asemenea ajuta la menainerea constantă a nivelului grasimilor in sange, ajuta la eliminarea toxinelor din ficat (care se aduna acolo in timpul purificarii sangelui) si de asemenea contribuie la mentinerea unui echilibru sanatos intre acizi si baze in intestine. Fierea este formata din apa, substante mucilaginoase, pigmenti biliari (in principal bilirubina), saruri biliare si colesterin, precum si dintr-o largă paleta de bacterii „bune”, absolut necesare organismului. Intr-un corp sanatos ficatul produce zilnic intre 1,1 si 1,6 litri de fiere, in care substantele componente se afla intr-un anumit echilibru armonios. Un mare numar de factori poate insa face ca acest echilibru sa fie perturbat, influentat nefavorabil. Printre acesti factori se numara: stressul, alimentatia dezechilibrata, stilul de viata incorect, folosirea medicamentelor, folosirea exagerata a dulciurilor si alcolului, substantele chimice toxice cum sunt cele din produsele alimentare industriale (conservanti, coloranti, intaritori, arome sintetice etc.) precum si indulcitorii sintetici (inca o data, daca mai este nevoie de mentionat, aici se numara Aspartamul din bauturile de tip Cola, din guma de mestecat si din multe alte produse dulci, dar si Cyclamatul din zaharina). In acest fel fierea devine mai putin fluida (deci vascoasa) si se pot forma astfel cristale si pietre din colesterin. In cazul in care concentratia de pigment creste (bilirubina tn principal), acest lucru poate facilita formarea pietrelor din pigmeţi. Aceste pietre, o data formate, pot ajunge în canalele biliare care patrund in ficat, si ca urmare logica, pot obtura aceste canale. Litiazele biliare duc la reducerea productiei de fiere (lichid biliar), lucru care are repercursiuni foarte serioase asupra digestiei.

Vezica biliara si pietre

In general medicii si pacientii se gandesc, in cazul unei litiaze, doar la vezica biliara. Dar chiar si în cazul in care 10-15 la suta dintre persoanele adulte ”cara” cu ele pietre in vezica biliara, se consideaă ca mult mai multi , aproximativ 95 la suta dintre adulti, au pietre de origine biliara in ficat! Si cu cat mai obturate (deci mai „blocate”) sunt aceste cai de acces in ficat, cu atat mai greu ii este ficatului sa isi indeplineasca complexele sarcini cu care are de a face zilnic. Un blocaj avansat al acestor cai biliare de acces in ficat influenteaza negativ digestia si deci aprovizionarea cu hrana a celulelor corpului. Persoana respectiva va resimti acest lucru mai ales indirect, iar in urmatoarele situatii (simptome) se poate gandi serios la faptul ca se afla intr-o astfel de situatie neplacuta: probleme dermatologice, slabirea vazului, functii intestinale deficitare, ciclu menstrual neregulat, dureri de cap periodice, cresterea greutatii corporale, deficit de energie, imbatranire accelerata si prematura, alergii, hipercolesterol, vase sangvine infundate, balonari, adipozitate, probleme la stomac si intestine, dificultati respiratorii, deficit de memorie si concentrare, dureri articulare sau in alte regiuni ale corpului, osteoporoza, afectiuni cardiace, cancer, scleroza multipla, diabet sau Alzheimer.

Curatarea ficatului si a vezicii biliare

O metoda foarte buna de curatare a acestor pietre si blocaje ale ficatului si bilei este aceea propusa de Doamna Doctor Hulda Clark, si consta dintr-o cura de curatire cu suc de mere, ulei de masline, suc citric si sare amara. Aceasta metoda este sigura, fara dureri, si poate fi facuta comod, acasa. Cura incepe cu o pregătire de 6 zile in care se bea zilnic un litru de suc de mere si in care nu se consuma alimente grase si/sau de origine animala, si de asemenea nu se consuma alcool. Curatirea propriu-zisa a ficatului are loc intr-un interval de circa 14 ore, si poate fi efectuata comod la un sfarsit de saptaman. Inainte si dupa efectuarea propriu-zisa a curatarii ficatului, este necesara curatarea intestinului (de exemplu cu ajutorul unei solutii pe baza de apa, clisma).

Dr. Hulda Clark

 

Din cea de a saptea zi incepand cu ora 14, nu se mai consuma alimente, iar la ora 18 incepe curatirea propiu-zisa, cu un pahar de apa in care a fost diluata sare amara, actiune care se repeta la ora 20, la 21:30 urmata de o nouă curatare intestinala. La ora 22 se bea un amestec de suc de grapefruit si ulei de masline, dupa care se merge la culcare. A doua zi dimineaaa se mai bea incă de doua ori sare amara diluata in apa. Ca urmare, in cursul diminetii vor apare de mai multe ori scaune lichide, in care se vor putea observa pietre. De la ora 10 se poate bea un suc de fructe, ceva mai tarziu un mic dejun usor, dupa care se incepe reintoarcerea la regimul normal de viata si alimentatie. Desi curatarea se poate face usor, este foarte important a se urma întocmai instructiunile de desfasurare a acesteia. Pana in prezent aceasta metoda de curatare a ajutat multor sute de mii de persoane, de pe tot globul, sa-si recapete o stare buna de sanatate.

 

Pietrele biliare in ficat – cea mai frecventa cauza a imbolnavirilor

După circa 30 de ani de practica terapeutica in domeniul medicinei naturiste si dupa terapierea a mii de persoane care sufereau de o mare diversitate de afectiuni cronice, va pot confirma faptul ca practic toate aceste persoane, fara exceptie, aveau o insemnata cantitate de pietre in ficat. Si in mod surprinzator, marea majoritate a acestor persoane nu aveau antecedente sau raportari medicale asupra prezentei pietrelor in vezica biliara. Pietrele de origine biliara sunt dupa parerea si experienta mea principalul impediment in calea atingerii si pastrarii unei bune stari de sanatate.Pietrele in ficat sunt intradevar una dintre principalele cauze ale imbolnavirii foarte multor oamneni, precum si un principal impediment in calea reinsanatosirii lor. Aceste pietre pot fi cauza dereglarilor digestive, bolilor din cavitatea bucala, a afectiunilor stomacale si gastrice, a pancreasului, ficatului, bilei si intestinelor, ele pot afecta sistemul cardio-vascular, sistemul respirator, urinar, nervos, genital, oasele, articulatiille si pielea.

Pietrele din ficat - subestimate si ignorate de catre medicina scolastica

De nenumarate ori am fost intrebat: de ce se ingrijeste medicina scolastica atat de putin de pietrele de origine biliara care ajung in ficat? Analizele clinice standard practic nu arata niciodata prezenta acestor pietre in ficat. Pentru a descoperi pietrele ajunse in ficat, analizele enzimelor ficatului nu sunt relevante. Este necesar ca deja o cantitate relativ mare de pietre sa ajunga in ficat, astfel ca o mare cantitate de celule hepatice sa fie afectate si ss se poata constata in sange prezenta respectivelor enzime. (Iar pe de alta parte, atunci cand aceste enzime – transaminazele – depasesc anumite valori, deci sunt depistate ca fiind marite, primul lucru este sa se dea diagnosticul unei hepatite, indiferent de ce culoare sau litera alfabetica, si nicidecum sa se faca o analiza mai atenta a situatiei si prezentei pietrelor biliare in ficat.) Este nevoie de cativa ani de serioase blocaje datorate pietrelor, pentru ca celulele hepatice sa fie afectate intr-o astfel de masura incat transaminazele sa dea semnalul de alarma. Deoarece majoritatea acestor pietre sunt in fapt „cocoloase” sau coagulari de fiere (termenul de „pietre” este desigur unul generic, simplificat) acestea nu apar in cadrul imaginilor Roentgen, la sonografii sau tomografii computerizate. Pentru aceste metode ele sunt practic „invizibile”. Situatia in cazul vezicii biliare este alta, deoarece acolo un procent de circa 20% din pietre sunt de origine minerala, mai ales sari de calciu, precum si datorate pigmetilor din vezica. In timp ce, in cadrul unui consult specializat, aceste pietre relativ tari si destul de mari sunt descoperite, tendinta generala este de a nu lua in seama „pietrele” ne-cristalizate, neintarite, „moi”, care se afla deja in ficat. Doar atunci cand o mare cantitate de pietre formate pe baza de Colesterin (adică cu un procent de 85-95 la suta Colesterin) sau alte acumulari (cocoloase) de grasime blocheaza caile biliare ale ficatului, acest lucru poate fi relevat de catre o sonografie, si indeobşte acest lucru este desemnat a fi un „ficat gras” sau Steatoza. Intr-un astfel de caz imaginile sonografice arata un ficat aproape complect de culoare alba (culoarea normala ar trebui sa fie neagra). Un ficat gras poate contine pana la 20.000 de astfel de „bile” de grasime, pana sa se ajunga la situatia in care ficatul nu mai functionează (se „sufoca”). Realitatea este ca marea majoritate a medicilor nici nu stiu ca deseori pietrele din vezica biliara ajung in ficat! Doar unele dintre universitatile foarte dezvoltate, cum ar fi de exemplu Universitatea John Hopkins (USA) descriu si ilustreaza aceste pietre „la ficat” in literatura lor sau in Site-urile lor din Internet. Aceste fenomene sunt denumite generic „pietre biliare intrahepatice”. Faptul ca formarea de pietre biliare in ficat si consecintele actiunii acestora asupra ficatului nu sunt recunoscute general de comunitatea medicilor alopati este probabil una dintre cele mai nefericite erori din istoria medicinei! Caci astfel o lunga serie de afectiuni care decurg din aceasta „blocare” a ficatului nu sunt recunoscute si nici terapiate ca atare.

Cum pot fi recunoscute pietrele din ficat?

Daca specialistii ar incerca sa-si indrepe atentia asupra acestui fenomen, atunci aceste „pietre” ar putea fi observate in imaginile diagnostice, spre exemplu ale unui tomograf cu rezonanta magnetica nucleara, la care s-ar putea remarca daca aceste cai de acces dintre bila si ficat sunt eventual marite ca urmare a unul blocaj. In fazele incipiente, un ficat gras sau formatiile de „piete biliare” din ficat pot fi usor recunoscute si terapiate. Din pscate medicina şcolastica nu foloseste aceste posibilitati ale tehnologiei medicale. (De ce oare? Qui bono?) Pe de alta parte un diagnostician calificat in diagnosticul ocular (iris), un medic Ayurveda sau terapeut care cunoaste semnele prezentei acestor pietre in ficat poate destul de timpuriu recunoaste o astfel de situatie. Iata cativa indicatori destul de siguri ai unui blocaj hepatic datorat pietrelor biliare: pete negre si maro, mai mari sau mai mici, pe partile laterale ale fruntii, intre sprancene sau sub ochi, asa-zisele „pete de batranete” pe dosul mainilor si antebratelor la persoanele de varsta mijlocie sau inaintata, piele grasa la nivelul fruntii, zone galbene pe fata, pete albe deasupra pupilelor, pete albe sau galbene in albul ochilor, lipsa stalucirii naturale a ochilor, pete sau puncte de culoare inchisa pe buze, unghii de culoare rosu-inchis, adancituri (santuri) in unghii, umflaturi la labele picioarelor, culoare galbena la picioare, intarirea varfului celui de-a patrule deget de la picior sau dureri si contorsionarea aceluiasi deget, scaun cu miros puternic neplacut si „iute”, tare, lipicios sau lichid, de culoare deschisa. Persoanele cu afectiuni cronice au deseori mai multe mii de astfel de „pietre” care blocheaza caile biliare din ficat. Desigur, unele pietre pot fi gasite si in vezica biliara. Prin cure de curatare periodice aceste formatiuni pot fi indepartate, iar un regim alimentar si un stil de viata adecvat pot restabili buna functionare a ficatului si vezicii biliare. Astfel mare parte a simptomelor neplacute si a afectiunilor vor dispare in timp. Alergiile vor deveni mult mai putine si mai rare, durerile de spate vor inceta, iar energia vitala si starea de bine se va reintoarce. Prin curatarea ficatului vor fi eliminate substantele toxice care au favorizat si contribuit la formarea pietrelor. Prin redeschiderea cailor biliare circuitul energetic al corpului va fi restabilit iar vindecarea se va reintoarce la toate nivelele trupului, spiritului si sufletului.

Sfaturi pentru pastrarea unui ficat sanatos

Ce puteti face pentru a preintampina formarea de blocaje ale cailor biliare prin astfel de „pietre”? Iata cateva sfaturi:

-Curatati periodic ficatul, intestinul (de ex. prin terapia cu apa a colonului – Colon-Hydro-Therapy, administrarea de sare amara sau diuretice) si rinichii (de exemplu cu ajutorul combinatiillor de plante medicinale);

-mancaţi cu masura, la ore fixe si pe cat posibil vegetarian

-evitaţi prajelile si prepararea in ulei (friteusa) si de asemenea evitati urmatoarele alimente (in ordine descrescatoare ca periculozitate): oua, carnea de porc, alimentele grase, ceapa, carnea de pasare, laptele pasteurizat, inghetata, cafeaua, ciocolata, citricele, porumbul, fasolea (cu exceptia boabelor de soia) si nucile.

-beti suficienta apa zilnic (2 litrii)

-folositi sare de mare nerafinata

-pastrati un ritm de odihna şi somn sanatos si regulat

-aduceti starea de „sanatate emotionala” in echilibru.

 

Despre autor:


Andreas Moritz practica terapia intuitiva, Ayurveda, diagnosticul dupa iris (ochi), Shiatsu si terapia vibrationala. A publicat o serie de carti in limbile germana (limba sa maternă) si engleză. Traieste in USA.

 Textul cu caractere cursive este comentariul traducatorului.

                                                                           

                                                                              Traducere : Qui bono

 

Deoarece deocamdata nu am reusit traducerea "rubricilor" de mai jos , iata traducerea lor din germana: 

Keine Kommentar vorhanden : nici un comentariu

Kommentar veröfentlichen : publica un comentariu

(Hinterlasse bitte Deinen Name) : inscrie numele tau

Bitte Deinen Kommentar hier eintragen : scrie aici comentariul tau

Kommentar abschiken : trimite comentariul tau


18006 Views

2 Kommentare

 

Coruptie in Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) si in lumea oamenilor de stiinta

Coruptie in Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) si in lumea oamenilor de stiinta

 

dupa un articol aparut in renumitul jurnal italian „La Repubblica“ http://www.repubblica.it/2009/11/sezioni/cronaca/nuova-influenza-7/virus-raffreddore/virus-raffreddore.html

 

Popularul jurnal italian „La Repubblica“ a facut un bilant al gripei porcine, intr-un articol aparut recent (14 decembrie 2009), bilant din care OMS, industria farma si o parte a cercetatorilor sub conducerea virologului Albert Osterhaus (smecherul olandez despre care am mai relatat in www.quibono.net) ies „sifonate“ rau de tot. Autorii articolului se intreba nu numai daca virusul H1N1 nu este in realitate decat doar o simpla raceala, dar mai si constata pe deasupra, ca afacerea cu gripa porceasaă plezneşte de sanatate. Doar foarte putine cazuri mortale (si acelea la persoane cu multiple afectiuni cronice anterioare), in schimb „intreprinzatorii“ vor sarbatorii in primul an al H1N1 un buget de toată admiratia, caci in ciuda blandei gripe au realizat contracte exceptionale in valoare de peste 6 miliarde de Euro.

Rolul jucat de concernele farma, de autoritatile de supraveghere a sanatatii si de oamenii de stiinta pare a fi foarte suspect. O combinatie reusita intre vaccinuri si panica indusa a creat o „actiune preventiva“ care produce deja miliarde, scrie „La Repubblica“. Organizatia Mondiala a Sanatatii, care fiind „constransa“ benevol de catre mafia cercetatorilor virologi condusa de Osterhaus, a declarat o „alarma de pandemie“, se vede nevoita la ora actuala sa declanseze o ancheta interna (Qui bono?) pentru a stabili conflictele de interese ale consilierilor ei. Adica, hotul cauta vinovatul pentru furt, nu? Ca urmare a nenumarate interviuri cu medici, reprezentanti ai concernelor farma, cercetatori si politicieni, „La Repubblica“ ajunge la concluzia ca: „numarul victimelor acestui groaznic virus-ucigas este cu mult mai mic decat numarul victimelor facute anual de gripele sezoniere (in Germania in fiecare an, in medie circa 15.000 de persoane). Asadar, virusul ucigas este in fapt unul foarte bland, dar in schimb afacerea cu sanatatea este foarte agresiva. Iar beneficiarii sunt "producatorii de vaccinuri, dar si cei de preparate anti-gripale, sau de masti de protectie pentru respiratie“.

Pana mai acum cativa ani, specialistii in pandemii pareau a fi o specie pe cale de disparitie, deoarece in tarile dezvoltate epidemiile nu prea se mai aratau pe nicaieri. Iar tarile sarace oricum nu dispuneau de suficiente resurse financiare bune de „muls“. Si pentru ca sa nu dispara asa mandrete de exemplare din fauna si flora umanitatii, incepand de prin anul 2000 ne-am trezit cu tot felul de molime si pandemii inexistente. (Chestia asta imi aminteste de aparitia virusului HIV, inventat de cercetarea americana din domeniul cancerului, exact in momentul in care devenise evident ca aceasta nu obtinuse nici un rezultat notabil in “razboiul contra canerului”, iar guvernul american decisese taierea subventiilor).

Asa ca astazi, multumită gripei si amenintarii „bioterorismului“ international, a devenit din nou necesara investirea de fonduri porcesc-ingrasate in cercetarea gripei si nu numai. Incepand cu Septembrie, cand OMS a instaurat starea de pandemie, productia mondiala de vaccinuri s-a dublat. Guvernele prostite (sau mituite?) semneaza contracte „in alb“ cu concernele farma si platesc vaccinuri in avans, desigur din banii contribuabililor si platitorilor de taxe, vaccinuri care nici macar nu sunt controlate si aprobate! Doar concernul englez GlaxoSmithKline a vandut in cateva zile, in 22 de tari, 440 de milioane de doze de Pandemrix, la 5 Lire sterline bucata, ceea ce a adus dintr-un sut 3 miliarde de Euro in casa concernului! Si concernul elveţian La Roche a realizat in scurt timp 2 miliarde de Euro din vanzarea „porcariei“ de Tamiflu. (Cum se poate asa ceva fara mita si coruptie, cand după gripa aviara toata lumea stie că Tamiflu nu este bun nici macar contra raţelor impaiate?).

Si concernele Novartis, Sanofi, Baxter si Astra Zeneca au realizat incasari record in doar cateva luni. Iar aceasta este doar o parte din „maretele“ afaceri cu gripa porcilor: vanzarile de gel dezinfectant pentru maini au crescut cu 50% iar vanzarea de masti de protectie a cailor respiratorii a explodat pur si simplu. Desi ambele „metode preventive“ nu impiedica absolut de loc raspandirea virusului gripal. Si nici naivitatea omului neinformat. Pe deasupra aspirine si tot felul de alte preparate exotice. Fabricile lucreaza 24 de ore pe zi (şi noapte) timp de 7 zile pe saptamana, pentru a face fata cererilor de remedii contra isteriei gripale.

La data de 21 August 2009 guvernul italian a semnat o intelegere asupra livrarii unui produs care nu avea inca aprobarea de desfacere pe piata, intelegere care prevedea niste clauze speciale. La pagina 10 a acestei întelegeri-contract, producatorul elvetian este scutit de orice responsabilitate pentru efentualele efecte secundare si daune aduse sanatatii celor vaccinati. Toate riscurile precum si consecintele financiare erau preluate de catre cetatenii italieni (pe care cred ca nici naiba nu i-a intrebat daca sunt sau nu de acord). Consecintele „pandemiei“ ii loveste deci si pe cei care nu s-au vaccinat, caci despagubirile pentru daunele aduse sanatatii sunt platite din banii nostri, ai tuturor! (Cineva imi spunea, un pic cam prea mandru, ca macar noi romanii ne-am facut singuri vaccinul, la „Cantacuzino“! Eroare. Caci atat tulpina virala noua, cat si mare parte a componentelor, reteta de fabricatie cat si testele pentru detectarea gripei porcaresti, precum si multe alte elemente se afla sub diferite patente pe care „Cantacuzino“ nu le detine, si in consecinta trebuie sa plateasca pentru ele. Si din banii cui? Şi Qui bono?)

OMS a modificat hoteste, pe furis, definitia pandemiei, si asta fara vreo motivare sau justificare. Pana nu demult pentru declansarea unei pandemii se lua in calcul numarul de decese. Mai nou se iau in calul numarul de imbolnaviri, adica de guturaiuri si stranuturi. Pe de alta parte excrocul Albert Osterhaus, raspunzator in cadrul OMS cu liniile directoare pentru prescrierea vaccinurilor, are nenumărate „colaborari“ cu diferite concerne farma. La fel ca si alti alţi doi colegi de-ai lui, tot olandezi, Hayden si Monto, care sunt si ei consilieri la OMS si in acelasi timp prezenti pe statele de plata ale lui La Roche şi GSK. (vezi intregul articol din „La Repubblica“ in original in italiana, la linkul de la inceputul prezentului articolului). Iar virologul german Klaus Stöhr, coleg de excrocherii cu Osterhaus pe vremea SARS si a gripei aviare, dupa ce a intrat in colimatorul colegilor de la OMS, si-a luat jucariile si s-a mutat la... Novartis. Are grija mamica lui de el, nu? Adica tocmai la concernul care a tras teapa guvernului italian! Desi foarte multi se indoiesc ca politicienii italieni sunt chiar atat de prosti sa se lase fraieriti în halul asta, fara sa obtina nimic in schimb. Mai degrab s-au lasat mituiti!

Iar cazuri similare (practic copiate la indigo) exista in Germania, Austria, Anglia, Olanda, Suedia, Franta, Elvetia si USA. Si credeti oare ca la noi in Romania nu? C-om fi noi mai cu mot! Sa nu uitam ca 40% din castigul concernelor farma este reinvestit in "Public Relations", ceea ce din totalul de 40 de miliarde Euro beneficiu pana an prezent, reprezintă 16 miliarde de Euro. Enorm!!! Dar sunt bani bine investiti, in pandemia de la anul, cea de gripa ovina! Sau bovina?

Se strânge latul, Domnilor!

Lumea nu-i proasta! Poti sa-i minti o vreme, pe unii, dar nu-i poti minti tot timpul, pe toti! Vaccinarile contra H1N1 au fost practic peste tot, pana acum cel putin, un „Chix“ monumental. In Germania cel putin, in ultimele 3 saptamani din sezonul “gripal epidemic mortal total” nu am mai auzit nimic vorbindu-se despre gripa porcilor. Si desigur, foarte putini s-au lasat trasi in teapa. Dar vaccinurile au fost cumparate, deci platite. La anul vor ajunge in lada de gunoi, iar poporul german va trebui sa mai stranga o gaura la curea, pentru a recupera din banii aruncati pe fereastra. Doar ca germanii au totuşi o altă situatie financiara decat romanii! La noi nu cred ca mai sunt “gauri la curea” disponibile!

Au aparut, si continua din ce in ce mai tare sa se faca auzite, opiniile critice la adresa OMS, concernelor farma si politicienilor „gripati“ la cap si strănutati prin buzunare. La noi, printre altii Domnul Profesor Dr.Petru Calistru (toata stima si respectul pentru atitudine şsi curaj, va multumim) il pune la punct pe Streinu cu Cercel (vezi articolul în:http://nuvaccinurilor.blogspot.com/ ).

In Germania, doctorul si parlamentarul SPD Wolfgang Wodarg afirma direct si clar intr-un interviu cu MDR INFO: „Sunt convins ca OMS este corupta! S-a lasat atat de mult influentata de industria farmaceutica, incat nu poate fi altfel. Legaturile corupte dintre oamenii de stiinta si OMS trebuiesc scoase la lumina!“ Partidele de la guvernare din Germania nu scot deocamdata nici un grohait gripat, caci este evidenta suspiciunea de a fi fost finantate (in alegerile care au avut loc in Germania la sfarsitul lui Septembrie, ce coincidenta, Domnilor!) de catre gigantii Roche sau GSK!

Mana lunga a concernelor farma s-a intins si pana in Polonia, unde ministra sănătăţii, Ewa Kupacz, care s-a opus excrocheriei gripale (unul dintre primii politicieni care au avut curajul de a nu accepta porcaria gripala), a fost data in judecata de parlamentarul (finantat din umbră) Kochanowski, pentru ca a refuzat dreptul la vaccinare poporului polonez. Popor care oricum n-avea de gand sa se lase tepuit.

Iar ziarul german „Tagesspiegel“ din 16.12. 2009, (vezi sursa in germana sub linkul http://www.tagesspiegel.de/politik/international/Schweinegrippe-Europarat;art123,2976433 ) ne anunta că acelasi Wolfgang Wogard (medic si epidemiolog), care este (inca) seful comisiei de control asupra sanatatii in Parlamentul European, a introdus cererea de a se analiza si cerceta in Consiliul European porcaria gripei porcesti. In argumentatia (aprobata in unanimitate) Comisiei de sanatate condusa de Wodarg se spune printre altele ca gripa poceasca este „unul dintre cele mai mari scandaluri ale ultimei sute de ani!“ In continuare, in cererea pentru dezbatere in plen indrodusa in unanimitate de către Comisia pentru sanatate se mai mentioneaza ca „milioane de oameni au fost pusi inutil in fata riscului de a se imbolnavi si suferi ireparabile daune de sanatate ca urmare a folosirii unor vaccinuri insuficient testate si verificate.“

Si toate astea pentru o banala raceala de sezon! Si mai grav este ca producatorii de vaccinuri au realizat castiguri imense, prin panica inscenata, pe seama banilor publici si ai cetatenilor.

„Intaritorii noi, folositi in vaccinuri, nu sunt cercetati si cunoscuti indeajuns, existand pericolul aparitiei paraliziilor si a altor boli grave.“ In mod deosebit trebuie sa se ocupe Consiliul European si cu rolul jucat de OMS, care a schimbat criteriile de declansare a unei pandemii, dupa propria pofta, facand astfel posibila declararea pandemiei, crearea artificial a starii de panica si obligand indirect guvernele multor tari sa faca contracte cu producatorii de vaccinuri. „Deoarece OMS nu poate fi controlata prin Parlamentul European, doar guvernele diferitelor tari pot cere suportarea consecintelor acestei foarte dubioase afaceri a OMS. Nu se poate concepe ca definitia pandemiei sa fie schimbata dupa „cum sufla vantul“ de catre OMS, in interesul industriei farmaceutice. Mult prea multe persoane de decizie din OMS provin din zona industriei farmaceutice!“

Wodarg a cerut de asemenea si cercetarea rolului jucat de Institutele Paul-Ehrlich si Robert Koch, care sunt raspunzatoare in Germania pentru declansarea starii de pandemie si a vaccinarii populatiei. Au mai existat si in trecut controale efectuate de comisiile europene, care au starnit nori de praf, cum ar fi de exemplu cel provocat de concluziile comisiei conduse de elvetianul Dick Marty in 2005, care a scos la lumina rolul jucat de CIA in Romania si Polonia in privita inchisorilor pentru detinutii arestati in Afganistan.

Nu ne ramane decat sa speram ca si de aceasta data se va face lumina. Dar insusi faptul ca o astfel de cerere a fost acceptata iar in Ianuarie urmeza sa inceapa lucrarile respective in plen, este o palma zdravana peste ratul porcesc al afacerilor necurate cu sanatatea noastra!Si mai ales nu ne ramane decat sa NU NE MAI LASAM FRAIERITI!

 

                                                                           Traducere şi adaptare: Qui bono


8313 Views

0 Kommentare

 

Adevarul iese intotdeauna la iveala

Adevarul iese intotdeauna la iveala

 

Dupa isteria pandemic-porceasca din iarna trecuta, si după ce am publicat aici o serie de articole care dovedesc evident inutilitatea vaccinarilor, aveam de gand sa nu ma mai ocup de aceasta tema. In fond, cine a priceput ca vaccinurile nu sunt nimic altceva decat un pericol pentru sanatatea noastra, a priceput deja. Iar cine nu a priceput .... cate dovezi si cata munca de lamurire ar mai fi necesara? Dar iata ca ne parvin niste informatii de-a dreptul ingrozitoare asupra „salvatorului” vaccin H1N1, pe care concernele farma, mana in mana cu grangurii medicinei alopate si cu politicienii de noi alesi spre binele... lor, evident, doreau atat de mult sa ni-l bage pe gat sau, ma rog... prin alte parti, pentru a „salva omenirea de la disparitie”.

Mai exact este vorba despre recentele date prezentate la Centrul american pentru Controlul si Prevenirea Bolilor, (U.S. Centers for Disease Control and Prevention's - CDC) in Comitetul de avizare al vaccinarilor pentru copii (Advisory Committee on Children's Vaccines). Datele se refera la efectele pe care vaccinul H1N1 l-a avut asupra femeilor gravide. Concernele farma si medicina alopata se iau la intrecere cu Croitorasul cel viteaz din poveste. Ala reusea “sapte dintr-o lovitura”. Medicina alopata este mai modesta, reuseste doar “doi dintr-un vaccin”. Si mama, si copilul. Asta da eficacitate. Sa ne amintim in treacat aici si de socantele afirmatii ale lui Bill Gates, care referindu-se la vaccinuri, spunea (citez din memorie) ca “acestea sunt o buna metoda de a mai reduce din numarul prea mare de locuitori ai acestui Pamant”.

Dar sa vedem ce anume ne dezvaluie noile date centralizate la CDC. In conformitate cu raportul sus-mentionat, rata avorturilor in randul femeilor gravide in timpul “pandemiei” H1N1 din 2009/2010, a fost cu…. 700% mai mare decat rata medie obisnuită din anii precedeti!!! Aceasta crestere alarmanta (chiar astornomica am putea spune) este corelata direct cu respectivul vaccin. Totusi oficial CDC ascunde adevarul si sustine in continuare ca “nimeni nu a avut de suferit”. Intr-un fel poate ca au dreptate cei de la CDC, caci un foetus (un copil înca nenascut) este din punct de vedere administrative-birocratic, un NIMENI. Si totusi, respectivele mame vad lucrurile un pic altfel (si pe buna dreptate, nu?). În concordanţă cu CDC, aproape 50% dintre toate femeile insarcinate la acea vreme (sezonul de toamna si iarna 2009/2010) au fost vaccinate. Ori datele centralizate arata ca o data cu cresterea numarului de femei vaccinate cu vaccinul specific H1N1 (deci nu cel de gripa sezoniera, anuala) a crescut drastic si numarul de avorturi. CDC-ul insa nu pare a fi prea impresionat de aceste date, numeroase rapoarte indicand faptul ca respectiva Agentie (CDC) a omis sa transmita aceste informaţii vitale catre producatorii de vaccinuri. (Pai normal, ce rost ar fi avut, ca pe aia îi intereseaza doar profitul, nu chestii d-astea nerentabile cu sarcini avortate, foetusi morti, etc. etc.).

In fapt, Dr. Marie McCormick, presedinta Departamentului de Sanatate si Servicii Umane (U.S. Department of Health and Human Services, HHS) Vaccine Risk and Assessment Working Group, a afirmat nu de mult ca nu au fost relatate efecte adverse cauzate de vaccinare in cazul femeilor insarcinate. „Declaratiile false si lipsite de fundament ale gruparilor de la CDC nu au facut decat săadea „lumina verde” Comitetului de avizare al practicilor imunitare (Advisory Committee on Immunization Practices ACIP) pentru a continua recomandarea si pentru sezonul 2010/2011 de a fi vaccinate contra gripei toate persoanele, inclusive femeile gravide” ne explică Eileen Dannemann, directoarea Coalitiei nationale a femeilor organizate (National Coalition of Organized Women).

“Acest nou vaccine pentru 2010/2011 contine aceleaşi component virale H1N1 precum şi neurotoxina Thiomersal (mercur). Pe deasupra insa mai contine inca 2 tulpini virale, adica in fapt este vorba de un triplu-vaccin” adauga in continuare Doamna Dannemann. Numarul total al “deceselor fetale” raportate ca avand legatura cu vaccinarea H1N1 a crescut la 2.440% în 2009, comparative cu anii precedent, fapt mult mai socant decat statistica avorturilor pentru aceasi perioada. (Aici este vorba nu numai de avorturi, ci si de copii nascuţi morti).

Intregul raport poate fi citit (in limba engleza) sub urmatorul link: http://www.progressiveconvergence.com/H1N1-RELATED%20miscarriages.htm

Alte surse folosite pentru acest articol sunt:

http://www.guerillahealthreport.com

http://thepopulist.net/?p=6630

Alt articol foarte interesante pe aceaşi temă puteţi citi la:

http://www.naturalnews.com/027956_H1N1_vaccine_CDC.html

sub titlul “Thousands of Americans died from H1N1 even after receiving vaccine shots” (Mii de americani au murit din cauza H1V1 desi fusesera vaccinati”).

 

                                                                                         Qui bono


12240 Views

0 Kommentare

 

Erorile fatale ale terapeutilor cancerului si AIDS-ului

Erorile fatale ale terapeutilor cancerului si AIDS-ului

Interviu din 2001 reaparut in revista "raum&zeit” in numarul special din 2008

 

Doresc sa va prezint traducerea unui interviu luat in 2001 Domnului Doctor Heinrich Kremer de catre Hans-Joachim Ehlers, redactor-sef al revistei germane „raum&zeit”. Am tinut sa mentionez anul in care a fost luat acest interviu, pentru a se putea observa faptul ca, asa cum veti vedea din randurile de mai jos, problema cancerului si a AIDS ar fi putut fi de mult solutionată, dacă acest lucru s-ar fi dorit cu adevarat. Insă nu numai ca nu se doreste rezolvarea problemei cancerului sau a AIDS, dar insasi medicamentatia prescrisa in cazurile de AIDS, spre exemplu, provoaca exact boala pe care ar trebui aparent sa o vindece. Cu ajutorul preparatelor cum ar fi Bactrim, AZT, etc. industria farmaceutica sustine nu chiar ca ar putea vindeca boala, dar ca, aparent, poate astfel prelungi viata pacientului. In realitate tocmai substantele continute de aceste medicamente conduc la slabirea sistemului imunitar intr-o masura atat de mare, incat in cele din urma survine decesul pacientului. Iar socanta realitate ca aceste lucruri SUNT CUNOSCUTE atat industriei farmaceutice cat şi medicilor alopaţi (si mă refer aici in primul rand la Consiliile de Profesori Universitari care aproba terapiile standard) nu cred ca poate sa gasească nici un fel de justificare. Pentru mine, din punct de vedere juridic, acest lucru se numeşte crima cu premeditare, iar din punct de vedere moral, nu-mi pot imagina că o fiitţă umană poate decadea mai mult, decat atunci cand trimite la moarte cu buna stiinta alte fiinte umane, sub masca „vindecatorului” şi sub juramantul lui Hippocrat. Daca industria farmaceutica nu este interesata de altceva decat de sporirea beneficiului financiar, corpul medical ar trebui totusi sa fie in primul rand interesat de ceea ce este(sau mai exact, ar trebui sa fie) misiunea sa principala, vindecarea omului bolnav. Sau ma insel? Chiar daca in principal este vorba de categorii sociale cum ar fi cele ale dependentilor de droguri sau homosexualilor (culmea este ca prostituatele nu sunt o categorie de risc, de abea daca se cunosc cateva cazuri in randul acestui grup de persoane, desi se spune ca AIDS este o boala cu transmitere sexuala; si aici va rog sa nu veniti cu argumentul "prezervativului" caci nu este un argument solid) , nu avem voie sa uitam nici o clipa ca, cel puţin din punct de vedere moral si crestin, si acestia sunt fratii si surorile noastre, astfel ca aceste categorii au cu atat mai mult nevoie de ajutorul nostru.


Dr.Heinrich Kremer


H.-J. Ehlers: (Pe viitor in acest text HJE) Domnule Doctor Kremer, ati scris o carte absolut remarcabilă, „Die stille Revolution der AIDS- und Krebsmedizin” (Revolutia tacuta a medicinei AIDS si cancerului). Pentru inceput o intrebare: ce are in comun medicina cancerului cu cea a AIDS-ului?


Dr. Kremer: (Pe viitor in acest text Dr.K) In urmă cu 20 de ani (mai exact in 1981) s-a relatat pentru prima oara despre aparitia unei forme foarte rare de cancer, sarcomul Kaposi, la pacienţi homosexuali americani in vastă de circa 35 de ani. Sarcomul Kaposi este o tumoare a celulelor spinoase derivate din linia celulelor endoteliale. Sarcomul Kaposi poate fi clasificat in 4 tipuri: epidemic asociat cu AIDS, imunocompromis, clasic sau sporadic si endemic. Sarcomul Kaposi asociat cu AIDS apare la pacientii cu infectie HIV avansată si este cea mai comuna prezentare a sarcomului, sustine medicina alopată. Sarcomul Kaposi imunocompromis apare dupa transplantul de organ solid sau la pacientii care primesc terapie imunosupresivă. Incidenta sa este crescuta de pana la 100 de ori dupa un transplant. Alti pacienti homosexuali, cu sau mai ales fara sarcomul Kaposi, sufereau de infectii fungice pulmonare sau a altor organe. Multi dintre acesti pacienti au decedat la vremea respectiva datorită faptului ca chemo-antibioticele folosite nu au reusit sa aduca vindecarea dorita. Marea majoritate a pacientilor dezvolta o cahexie, o pierdere a masei celulare a corpului (sindromul Wasting), care nu putea fi combatuta prin metode specifice de nutritie. Trasatura comuna a acestor pacienti cu cancer si infectii era pierderea capacitatii de aparare imunitara celulara, contra agentilor patogeni intra-celulari, in timp ce linia extra-celulara, de aparare contra microbilor si care este reprezentata de anticorpi, aparea complect intactă, ba chiar suprastimultata, cu un numar mult mai mare de anticorpi decat ar fi fost normal. Această constelatie patologica – pierederea de masa celulara, infectiile fungice si eventual sarcomul Kaposi – a fost ulterior denumita „deficienta imunitara dobandita”, adica in engleză AIDS (SIDA). Esential insa era faptul ca aceasta combinatie de simptome era absolut identica cu cea care aparea la pacientii care urmau sa primeasca un transplan de organ, care deja din anii 60 erau tratati cu Azathioprin, o substanta puternic imuno-subpresiva, in ideea de a preintampina o respingere a organului transplantat. Deci legatura dintre cancer si deficienta imuno-celulară indusa (AIDS) era cunoscuta deja medicilor de cel putin doua decenii, la momentul in care in 1981 au fost relatate aceste prime cazuri in USA.

 

HJE: Dar medicii din clinicile americane au relatat la vremea respectiva ca acesti pacienti fusesera, pana la momentul declansarii bolii, persoane perfect sanatoase si nu fusesera, anterior aparitiei bolii, terapiati cu medicamentatie imunosubpresiva.


Dr.K: Aceste diagnostice erau aparent corecte, dar departe de realitate. Aceste diagnoze false au condus pana astazi la una dintre cele mai grave si mai absurde erori medicale ale medicinei moderne. In baza identitatii absolute de simptome ar fi fost logic sa ne intrebam daca nu cumva „AIDS” avea ca si cauza substanţe care aveau un profil asemanator cu Azathioprin, deci cu efect imunosubpresiv si toxic celular, inainte de a decreta aparitia unei „noi epidemii infectioase mortale transmisibile prin sex”. Ar fi fost normal ca mai intai sa se caute si sa se cerceteze astfel de substante, care nu fusesera insa „prescrise“, ca in cazul pacientilor cu transplant de organe, ci fusesera consumate voluntar de catre respectivele persoane.

 

HJE: Exista astfel de substante?

 

Dr.K: Da. Printre homosexualii din Europa si USA faceau furori prin anii 70 aşa-numitele inhalatii Poppers, adica inhalarea de gaze de azot ca drog sexual, cu rol de relaxare musculară (anala) si de prelungire a starii de erectie a penisului. In experimentele efectuate pe animale oamenii de stiinta au constatat ca astfel de gaze pe baza de azot, cum ar fi Amylnitrit dar si altele, aveau actiune imunosubpresiva deosebit de periculoasa. In publicatiile medicale poate oricine citi ca in rapoartele asupra acestor primi pacienti homosexuali, se raporta faptul ca acestia practicau frecvent inhalarea de astfel de substante periculoase (nitriti). Nitritii si grupul Aza din Azathioprin au un profil azotic similar. Aceste substanae dau nastere la nitrozothiole si astfel inhiba anumiti fermeti in organelele respiratorii ale celulelor umane, adică in mitocondrii.

 

HJE: Si ce urmari au toate acestea?

 

Dr.K: Consecinta este blocarea respiratiei celulare dependente de oxigen. Celulele mor sau se „re-cuplează” pe modalitatea de castigare de energie prin fermentare, care este tipica celulelor canceroase, deci alimentare energetica anaeroba, independenta de oxigen (bazata pe fermentatie). Dar nu numai practica inhalării acestor substante duce la aceste transformari, ci si larga raspandire a folosirii de antibiotice imunosubpresive. Nenumărate cercetari din anii 70 au aratat ca homosexualii care practicau frecventa schimbare de parteneri (promiscuitivi) erau grupul cel mai periclitat din randul homosexualilor, atat in USA cat si in Europa. Ca arma-minune contra multi-infectiozitatii, la acea vreme era folosit medicamentul Bactrim, care continea pe langa un sulfonamid, si substanta Trimethoprim. Homosexualii promiscuitivi erau grupul care folosea cel mai frecvent Bactrim, medicament considerat a fi „una dintre substantele cele mai de succes care au fost vreodata descoperite”, asa cum se lauda producatorul acestui medicament, concernul farma Hoffmann-La Roche. In realitate Bactrim este una dintre substantele cele mai periculoase! Bactrim este anual prescris la circa 5% din populatia planetei! Datorita similitudinilor structurale azotoase dintre Azathioprin şi Timethoprim, au fost inca in anii 70 efectuate in Anglia experimente si cercetari de laborator pe animale, pentru cercetarea actiunilor imunosubpresive ale Trimethoprim-ului. Iar rezultatele au fost mai mult decat concludente: Trimethoprim, in dozaj similar cu cel folosit in Bactrim pentru terapia umana, impiedica respingerea de transplant de piele la fel de mult timp ca si Azathioprin. În 1971 a fost deja certificat faptul ca terapierea cu Bactrim, deja in dozajul terapeutic normal si pe perioada normală de administrare, favoriza apariţia infectiilor cu Candida, unul dintre indicatorii principali ai unui diagnostic AIDS. In 1981 s-a dovedit ca Bactrim provoca masive daune ADN-ului celular uman, chiar si dupa o scurta administrare. La inceputul anilor 80 s-au efectuat experimente pe animale in cadrul carora au fost administrate antibiotice similare Bactrim impreuna cu diferite gaze pe baza de azot. Consecinta evidenta? Cancer!

 

HJE: Au fost trase consecintele necesare din aceste experimente?

 

Dr.K: Absolut niciuna. Desi cauza AIDS si a cancerului la pacientii homosexuali era evidenta, s-a decretat AIDS si bolile de cancer ale acestora ca fiind „misterioase” si astfel s-a ajuns la postularea unui „NOU VIRUS” ca agent patogen. Caci altminteri s-ar fi ajuns la o CATASTROFA cu consecinte inprevizibile pentru industria farmaceutica, ca urmare a proceselor pentru despagubiri! Exista o paralela istorica in lumea medicală: in anii 60 au aparut in Japonia o serie destul de mare de cazuri misterioase, cu daune serioase si chiar foarte grave ale sistemului muscular si nervos, si cu o mare rata de mortalitate. Virologii au presupus ca au descoperit un nou virus, iar prezumtia si noua boala a fost imediat preluata in mai toate manualele de medicina din intreaga lume. (Nota Quibono: Lucrul acesta il fac de fiecare dată dansii, virologii. Descopera mereu noi virusuri, dar pe nici unul dintre acestia nu reusesc sa-l analizeze, sa-l fotografieze, sau sa-l combata terapeutic. Nu vi se pare ciudat?) Ani mai tarziu catorva medici li s-a parut suspect faptul ca toti acesti bolnavi aparent infectati de un misteros virus, fusesera terapiati anterior cu un preparat contra diareei provocate de amoebe, care provenea de la concernul farma Ciba-Geigy si care purta denumirea de „Entero-Vioform”. Preparatul a fost retras de pe piata ca urmare a proceselor de despagubiri intentate respectivei firme, iar boala a .... disparut ca prin minune. Impreuna cu „virusul” nou descoperit de virologii nostrii harnici. Ce este insa si mai interesat pentru noi aici este faptul ca „Entero-Vioform” are o actiune toxica asupra mitocondriilor, similară Azathioprin, Bactrim, nitratilor, etc.

 

HJE: In cartea Dumneavoasra documenti detaliat faptul ca teoriile enuntate pana in prezent asupra cauzei aparitiei AIDS si cancerului si asupra cauzei deceselor provocate de AIDS si cancer sunt complect false. Care sunt motivele pentru care totusi pana astazi domina, in cercetarea cancerului si AIDS-ului, teoria virala? (Nota Quibono: Si acest „pana astazi” il putem lua textual, pana astazi, in 2010)

 

Dr.K: In cazul pacientilor cu transplant de organe care dezvoltasera sarcomul Kaposi a fost certificat un fenomen clinic hotarator: daca se intrerupea administrarea Azathioprin-ului, tumorile (unele mari cat un ou de gaina) dispareau complect. Acest fapt contrazice fundamental dominanta teorie a cancerului, care sustine ca si cauza a cancerului o mutaţie genetică in ADN-ul celular, precum si conceptia terapeutica conform careia prin chemoterapia, radiatii si operatii, cancerul putea fi combatut. Conceptia alopata sustine faptul ca transformarea cancerigena a celulelor este ireversibila. Ori disparitia tumorilor in cazul intreruperii administrarii Azathiprin-ului punea in pericol intreaga constructie teoretica, si mai ales fabuloasele profituri realizate de catre industria farmaceutica prin liniile terapeutice standard enumerate mai sus. In 1971 presedintele Richard Nixon a decretat „razboi contra cancerului”, si astfel s-a efectuat cea mai mare investitie de capital in domeniul cercetarii medicale din istorie. Cei care au profitat in primul rand au fost cercetatorii din domeniul cancerului precum si cei din domeniul retrovirusurilor (se specula faptul ca retrovirusurile declansează cancerul). Aparitia sarcomului Kaposi la homosexuali si la pacientii cu deficiente imunitare conditionate toxic/farmacologic i-a adus pe retrovirologi la ideea unei simple dar rentabile afaceri: au fost dezvoltate tehnici de laborator, ca in anii 60 in Japonia, care permiteau falsificarea existentei unor asa-zise retrovirusuri, care fusesera relevati electromicroscopic in celulele cancerigene ale pasarilor si soarecilor din laboratoare, dar niciodata in celulele umane! In laborator au fost „incubate” celule imunitare aflate „in deficit” si recoltate de la pacientii AIDS impreună cu celule cancerigene leucemice. Suplimentar aceste culturi de celule au fost stimulate cu puternice substante oxidative si cu factorul de creştere Interleukin-2. Proteinele de stress exportate din această mixtura celulara precum si o enzima reparatorie au fost declarate in mod expres ca marker indirect al unei infectii celulare prin acest asa-zis „retrovirus nou”. Dar sinteza unor astfel de proteine provocate de stressul pro-oxidativ a putut fi ulterior relevata si in alte celule umane, normale. Astfel a fost „creat” aparentul nou virus HIV imunodeficitar. Cu alte cuvinte, la fel ca si in cazul din Japonia relatat mai inainte, acest virus nu a existat niciodată. Daca aceste proteine-test umane se aduc in contact cu serum uman, apare o reactie logica antigen-anticorp, asa cum se cunoaste si din cazurile altor proteine „străine”, dar acest lucru apare si in serumul recoltat de la persoanele sanatoase. Asadar se stia ca aceste proteine stimulate prin diferite reactii asupra celulelor AIDS sau de cancer vor reactiona cu tot felul de anticorpi chiar si in serumul probantilor sanatosi, care nu stateau sub „suspiciunea” de a se fi infectat cu presupusul virus HIV. In acelasi timp se stia si faptul ca pacientii AIDS prezentau mari cantitati de anticorpi polispecifici, astfel incat normele de test (titterul anticorpilor) au fost plasate la o anumită „inatime” (cantitate sau nivel mare de anticorpi). Astfel s-a construit artificial un „cerc vicios logic”, in care doar probantii din grupurile de risc reactionau pozitiv la aceste teste „anticorpi anti-HIV”, cu sau fara prezenta unei deficit imunitar celular. Deci, conform acestei logici „strambe” acestia erau infectati cu HIV. Cu aceste teste „anti-HIV” manipulate au fost in ultimii 24 de ani (deja peste 30 de ani acuma in 2010) milioane de oameni selectati ca fiind victime ale presupusei „epidemii sexuale si de infectie a sangelui”, epidemia HIV. In consecinta nenumarati oameni au fost terapiati medical prin metode agresive cu ajutorul „otravurilor celulare” sub presupunerea ca astfel li se va prelungi viata, dar in realitate aducandu-i cu mult mai repede catre finalul care aparent se dorea a fi evitat.

 

HJE: Au fost suficiente aceste „scamatorii de laborator” pentru a convinge comunitatea stiintifica internationala?

 

Dr.K: Nu. S-a construit suplimentar o teorie simpla, dar aparent plauzibila prin care presupusul virus provocator de AIDS era cuplat cu cauzalitatea cancerului. Cercetatorii din domeniul retrovirologiei au postulat in 1983 ca retrovirusurile nu „ocupa” direct celulele si le transformă in celule canceroase, ci ca „retrovirusul HIV” distruge celulele T4-imunitare, care sunt responsabile cu apararea imunitara intracelulara. Datorita colabarii sistemului imunitar, celulele tumorale „clonate”, care exista in toate organismele ca urmare a mutatiilor intamplatoare, nu mai pot fi tinute „in sah” si astfel se pot multiplica nestingherit. Astfel a fost „creat” sarcomul Kaposi fara substante imunosubpresive induse. La primul Congres International AIDS din 1983 s-a cerut a se efectua o serie de experimente umane pentru a verifica aceasta teorie. Deoarece intre timp, in cazurile pacientilor cu transplanturi, datorită folosirii altei substanţe imunosubpresoare, Cyclosporin A, a aparut nu numai sarcomul Kaposi, dar si cancer al celulelor limfatice in creier precum si carcinomuri solide in diferite alte organe.

 

HJE: Documentati in cartea Dumneavoastra, cu ce fel de substante anume s-au desfasurat aceste „experimente umane”cu pacientii AIDS sau HIV pozitivi, respectiv se mai desfasoara inca. Ce rezultate au fost obtinute?

 

Dr.K: Toti pacientii AIDS au fost terapiati TOCMAI cu Bactrim (chemo-antibiotic imunotoxic) sau substante inrudite cu acesta, contra infectiilor pulmonare cu fungii (PCP), din 1987 suplimentar contra HIV cu Azidothimydin (AZT), terapie largita in 1989 cu AZT la pacientii HIV pozitivi fara simptome, iar din anii 90 s-a prescris o intreaga „baterie”de substante inrudite cu AZT plus alte preparate toxice pentru mitocondrii, denumite generic „Cocktail”. Aceste preparate provoaca mai devreme sau mai tarziu intradevar AIDS sau cancer in toata regula. Desigur că nici un pacient nu ar fi acceptat o astfel de terapie dacă ar fi stiut sau i s-ar fi explicat ca se avea ca scop prin acestea decuplarea medicamentoasă a apararii celulare imunitare, cu scopul de a se verifica prin experimente umane teoria cancerigene a sistemului imunitar deficitar. Doar ca „inscenarea” cu boala AIDS incurabila, din cauza careia cu siguranta vei muri, a transformat pacientii precum şi parintii copiilor HIV-pozitivi in persoane voluntare, foarte cooperante la inghitirea pe termen nelimitat de AZT, Bactrim si altele asemanatoare.

 

HJE: Ati fost unul dintre primii cercetatori care, in baza rezultatelor studiilor internationale asupra monoxidului de azot, ati relevat adevaratele mecanisme de functionare ale unor preparate ca AZT si Bactrim, si de asemenea unul dintre primii care au semnalat faptul ca administrarea de lunga durata a acestor medicamente are ca urmare multiple daune corporale si in cele din urma decesul.

 

Dr.K: AZT are acelasi profil azotic ca si Azathioprin. Grupul Azido din AZT blochează respiratia celulara din mitocondrii, identic cu grupul Aza din Azathioprin si cu grupul analog din Trimethoprim. Urmarile, conform legilor biologice, sunt cu certitudine AIDS, cancer precum si degenerare musculara si nervoasa, asa cum sute de studii clinice ale medicinei AIDS-ului si cancerului evidentiaza fara orice fel de indoiala. Materialul probator publicat este impresionant si edificator.

 

HJE: Au reusit cercetatorii din domeniul AIDS si cancerului prin experimentele lor perverse pe pacienti umani sa certifice teoria lor asupra genezei cancerului prin controlul imunitar?

 

Dr.K: Nu, deoarece ei sunt „fixati” pe ideea mutatiei genetice in ADN-ul din nucleul celular si pe conceptul conform celulele cancerigene sunt celule straine organismului, astfel incat oricum ei cauta intr-un loc gresit. Ei nu au reusit nici descifrarea aparentului „mister AIDS”. Ceea ce nu puteau prevede este faptul că intre timp au aparut noi cunostinte fundamentale in afara medicinei AIDS-cancer ortodoxe, cunostinte care conduc catre absurd teoriile cercetatorilor virologi.

 

HJE: Puteti sa ne prezentati pe scurt aceste noi cunostinte?

 

Dr.K: Toate celulele umane au rezutat ca urmare a mostenirii unei „uniuni celulare” care a avut loc cu 1,5-2 miliarde de ani in urma. La acea vreme unele monocelule, cu castig energetic oxidativ, au ocupat (populat) alte monocelule, care erau dependente de oxigen pentru obtinerea energiei. Primele, denumita mitocondrii, traiesc ca si colonii de celule in toate celulele de alge, plante, ciuperci, animale şi oameni. Mostenirea genetica a celor două tipuri de celule a fost cuprinsa (unificata) in nucleul celular actual. Mitocondriile au pastrat un „rest” de mostenire genetica care slujeşte la sinteza proprie de proteine, in cooperare cu proteinele codate in nucleul celular, care au fost „importate” mitocondriilor. In medie cele circa 1.300 de mitocondrii care se gasesc in fiecare celula umana poseda impreuna circa 50.000 de gene active, adica mai multe gene active decat sunt in nucleul celular. Intre coloniile de mitocondrii, care in faze alternative de pauza si activitate furnizeaza circa 90% din necesarul energetic al intregii celule, si celula „gazda” care le contine, mai exista pe deasupra, prin intermediul cailor de legatura mitocondriene, un complex schimb import-export de fluxuri de protoni si electroni, un schimb permanent de ioni, pregatirea si punerea la dispozitie de molecule ATP, care sunt moleculele de transport al energiei precum si complexe produse metabolice. Deoarece ATP nu poate fi depozitat si conservat, el este produs zilnic de catre mitocondrii (din care posedam de peste o mie de ori mai multe decat celulele pe care le avem in organism) in cantitati foarte mari, aproximativ in aceasi masa (greutate) ca cea a insasi corpului nostru. Mitocondriile, si acesta este elementul nou, revolutionar, care nu de mult timp a fost recunoscut si confirmat, sunt coordonate cu ajutorul unei mixturi gazoase formate din monoxid de azot si anioni superoxid. Ultimii rezulta ca produs al lantului respirator oxidativ in mitocondrii. Gazul de monoxid de azot a fost de abea pe la mijlocul anilor 80 descoperit ca fiind prezent in toate celulele umane ca si gaz functional arhaic. Intre coloniile de mitocondrii şi celula în întregul ei are loc un permanent schimb de punere la dispoziţie a energiei care este coordonat si controlat sub forma gazoasa In timpul fazei tarzii a diviziunii celulare, in faza timpurie de vindecare a ranilor sau in faza embrională până în momentul nasterii producerea de energie se desfasoara (este conectata) exclusiv prin producerea de molecule ATP pe cale neoxidativa, fermentativa. Acest lucru slujeste la protejarea partilor de material genetic al celulelor-gazda arhaice, care in sus-numitele faze de diviziune celulara sunt mai sensibile (in comparatie cu mitocondriile) la oxizi si produsele respective derivate. Deci mostenirea noastra celulara este o simbioza celulara care poseda material genetic „dublu”, provenit din doua tipuri de celule arhaice. Din punct de vedere evolutionist-biologic putem spune ca suntem „hermafroditi”. Toate procesele bioenergetice si biochimice, desigur indeosebi in mitocondrii, sunt dependente de un potential Redox variabil puternic negativ, ca si conditie de bază biofizicala pentru complexele curgeri de protoni si electroni. (Potentialul Redox este o unitate de masura pentru capacitatea de oxidare, respectiv reducere oxidativa. Sistemele cu potential Redox negativ pot reduce sistemele cu potantial Redox pozitiv, dar pot si fi oxidate de catre acestea). Acest potential Redox negativ este in principal asigurat de catre exceptionala tripeptida Glutation, care pune la dispozitie, prin protoni liber convertibili din grupul sulf-hidrogen al moleculei sale centrale, aminoacidul Cystein.

 

HJE: Care sunt consecintele acestor noi cunostinte pentru intelegerea genezei cancerului, a AIDS si pentru terapia cancerului si AIDS?

 

Dr.K: Consecintele sunt fundamentale! In cazurile de cancer, de „HIV-pozitiv” (deci de productie marita de anticorpi polispecifici), in AIDS-ul manifest (deci infectii intracelulare cu fungii, in infectiile prin protozoare si micobacterii precum si in unele cazuri de infectii virale reale, in Colitis ulerosa, in traumele severe, arsuri si alte boli sistemice si cronice), avem in principal de a face cu un deficit sistemic de Cystein si Glutation. Aceasta situatie apare ca urmare a unui consum prea mare de Cystein şi Glutation (la fel ca in cazul nitrosubstantelor, deci cele pe baza de azot), a unei deficitare preluari de Cystein si/sau a unei dereglari a sintezei noi de Cystein din Methionin in ficat (spre exemplu datorita unor inhibitori de acid folic cum este Bactrim, etc.) si/sau a unei dereglarii a sintezei de Glutation (conditionată toxic-farmacologic prin foarte multe substante). Organismul sufera ca urmare a unui eclatant deficit de protoni liber convertibili. In conditiile moderne de civilizatie din zilele noastre, organismul trebuie sa „elimine” peste 60.000 de diferite toxine si otravuri, si aceasta cu ajutorul sistemului Glutatuion. Transformarea celulelor normale in celule canceroase poate surveni atunci cand datorită deficitului de Glutation capacitatea si rezervele lantului respirator al mitocondriilor de a produce ATP scade sub o anumită valoare critica iar oxigenul nu mai este utilizat pentru producerea de energie celulara (aparenta deficienta de oxigen, pseudohipoxie). Intr-o astfel de situatie, partea de genom din nucleul celular care contine materialul informational mostenit de la celulele arhaice functioneaza ca un fel de „memorie de deficit al protonilor”, si se ajunge, genetic si supragenetic, la o complexa contra-regulare. Schimbul cu mitocondriile este blocat, celulele, dupa diviziunea celulara, nu mai pot re-cupla cu mitocondriile si raman „prizoniere” in ciclul divizarii celulare. Celulele (canceroase) astfel transformate nu mai pot insa nici declansa apoptoza programata, deoarece pentru aceasta ar fi nevoie de cuplarea mitocondriilor, ori acest circuit, datorita sintezei de monoxid de azot contra-regulator, ramane inchis. Hotarator este in aceasta situatie si circuitul de schimb al calciului dintre mitocondrii si plasma celulara, care de asemenea este blocat. Celulele cancerigene au din foarte multe puncte de vedere asemanari izbitoare cu celulele embrionale. Este deci vorba de o cuplare de durata „inapoi” in genumul si programul energetic arhaic, o regresie, care pana in prezent a fost definita ca mutatie intamplatoare „maligna” si ale carei cauze nu puteau fi explicate. Din punct de vedere evolutionist si al proceselor din simbioza celulara, transformare „cancerigena” poate fi inteleasă si explicata, atunci cand sunt intelese legile co-evolutiei.

 

HJE: Este acesta bolcare a proceselor de re-cuplare din cazul celulelor cancerigene ireversibila?

 

Dr.K: Aceasta este intrebarea cardinala din punct de vedere terapeutic. Disparitia sarcomului Kaposi ca urmare a eliminarii adminstrarii de Azathioprin, care provoaca, ca de altfel toate nitro-substantele, un mare consum de Glutation, pledeaza exemplar pentru o astfel de posibilitate de de-blocare. Dar avem intre timp o gramada de alte dovezi. Experimentele de laborator pe animale au aratat ca putem complect elimina celulele tumorale si chiar metastazele atunci cand este stimulata producerea de monoxid de azot. Cele mai impresionante rezultate de vindecare a cancerului au fost obtinute prin echilibrarea Cysteinului si Glutationului in dozaj inalt, prin regularea potentialului Redox cu ajutorul preparatelor cu o bună disponibilitate biologica.

 

HJE: Este suficienta terapia Glutationului sau mai sunt necesare si alte masuri terapeutice?

 

Dr.K: Terapia simbiozei celulare prin reechilibrarea Redox cu ajutorul Cystein şi Glutatuion este obligatorie in terapia de baza. Dar cancerul este un „eveniment” foarte individual si foarte complex. In ultimii zece ani nenumarate studii au relevat diferite posibilităti terapeutice non-agresive si eficiente de inhibare a contra-regularii celulelor cancerigene. Arta vindecarii, deci a combaterii contra-regularii celulelor cancerigene necesita o combinatie inteligenta de, sa zicem asa, „acceleratie si frana”. Deoarece pana acuma nu erau cunoscute suficient elementele de baza ale simbiozei celulare, lipseau elementele probatorii de baza in favoarea unui concept integral al unei terapii de „echilibrare”, sau daca vrem sa formulam in mod traditional, al unui concept de armonizare „Yin-Yang”.

 

HJE: Poate terapia de reechilibrare biologica sa ne scuteasca de chemoterapie?

 

Dr.K: In principiu da! Chemoterapia tinteste in primul rand in aparatul diviziunii celulare. Dar in prima faza sunt afectate structurile mitocondriale, care fiind provenite din eubacterii, nu au proteine de protectie si nici mecanisme reparatorii pentru genele lor, fiind mult mai sensibile la chemoterapia prooxidativa decat genele din nucleul celular, care sunt in mod deosebit protejate.De-a lungule evolutiei vietii mitocondriile au functionat foarte bine. La animalele salbatice practic nu se pot stabili defecte in ADN-ul mitocondrial, in timp ce lista bolilor mitocondriale innascute si mostenite la oameni este din ce in ce mai lungă, de la Alzheimer la Parkinson si gravi miopatii cardiace. Problema fiecarei chemoterapii este ca in fiecare tumoare se gasesc celule cu contraregulare diferita. Deci prin chemoterapie vor fi o parte din celulele canceroase distruse, ceea ce se numeste remisie. Alte celule cancerigene insa, tocmai si prin atacul simultan asupra mitocondriilor, vor fi constranse la o puternica contra-regulare. Acest lucru este valabil si pentru celulele care incă nu sunt complect transformate (cancerigen) si care se afla inca in stadiul compensat de dis-simbioza celulara. Ca rezultat se ajunge astfel la o „selectare” a celulelor metastazice sau a tumorilor secundare. Pacientii bolnavi de cancer, care inainte si in timpul unei chemoterapii au efectuat o terapie biologica de echilibrare relatează mult mai putine efecte secundare si suporta chemoterapia mult mai bine. Problema majora este insa la efectele ulterioare, tarzii, ale chemoterapiei. ADN-ul mitocondrial o data deteriorat, nu poate fi reparat, iar defectele pot, o data cu anii, sa se amplifice, lucru care individual nu poate fi calculat. Durata medie de viată (supravietuire) a pacientilor cu cancer dupa o chemoterapie este, conform unui studiu de lungă durata al Centrului German de Cercetare a Cancerului, de 3,5 ani, in timp ce fara chemo-terapie este de 12 ani! Rezultatul acestui studiu este deja mai vechi de 10 ani, dar de atunci nu s-a prea schimbat nimic in bine in ceea ce priveste durata de supravietuire in cazurile de carcinoame solide. De altminteri in 1996 in USA a fost declarat oficial ca „războiul contra cancerului” (declansat în 1971) ca fiind PIERDUT!

 

HJE: Ce ii sfatuiti pe cei afectati de cancer?

 

Dr.K: Pe cei atinsi de un astfel de diagnostic cat si pe membrii familiilor lor in sfatuesc sa nu intre in panica datorită aflarii unui astfel de diagnostic, ci sa aiba rabdarea si puterea de a se informa si intelege ca celulele cancerigene nu sunt „corpuri straine”, ci reactii biologice conditionate programate de-a lungul evolutiei biologice, reactii care in principiu sunt reversibile, atata timp cat organismului i se da ceea ce are nevoie cu adevarat.

 

HJE: Care sunt consecintele pentru cauza, diagnosticul si terapia in cazul HIV/AIDS?

 

Dr.K: Hotaratoare este constientizarea faptului ca celulele imunitare ajutatoare T4 din sange nu sunt distruse datorită vreunui virus, fie HIV sau de vreun alt fel, si ca imunitatea celulară este recuperabila, poate fi re-echilibrata, recastigata. Deja de la inceputul anilor 90 s-a descoperit faptul ca la oameni, la fel ca la toate mamiferele, exista două subgrupe de celule T4. Ori acest lucru nu se diferentiaza in cadrul analizelor de laborator in medicina HIV/AIDS. Numarul de celule T4 din sange este insa dependent de relatia dintre aceste două subgrupe, TH1 si TH2. In cazul unui deficit de Cystein si Gkutation, celulele TH2 devin dominante, sunt cu precadere produse, dar aceste celule „migraza” din fluxul sangvin catre organele limfatice pentru a stimula productia de anticorpi. Simultan scade numarul celulelor T4 din subgrupa TH1, care se ocupa cu producerea de gazului citotoxic monoxid de azot, si care este folosit contra celulelor care contin eventual un agent patogen intracelular. Acest „switch” (comutator) al echilibrului celulelor T4 este, la fel ca si in cazul transformarii in celule canceroase, provocat si conditionat de Cytokinele de Tip 2. Aceia dintre pacientii AIDS care sunt intradevar periclitati au relevat in urma analizelor o dominanta a Cytokinelor de Tip 2. Asadar aceleasi legi ale dublei strategii imunitare de aparare intracelulara cat si extracelulara, care sunt programate prin evolutia biologica a contra-regularii in caz de deficit al protonilor liber-convertibili, sunt valabile in AIDS la fel ca si in cancer. Deoarece majoritatea terapeutilor se pare ca nu cunosc aceste legi, sau nu vor sa le cunoasca, mai devreme sau mai tarziu ii omoara pe cei stigmatizati ca HIV-pozitivi (chiar si pe cei din stadiul primar, care nu sunt in pericol de a dezvolta intradevar un AIDS), deoarece nici Cysteinul, nici Glutationul, si nici alti parametrii importanti nu sunt masurati prin analize de laborator. In loc de aceasta, prescriu pe termen nelimitat chemo-antibiotice si chemo-terapeutice, care sunt mari „consumatoare” de Glutation si toxice pentru mitocondrii. Sau daca chiar masoara aceste valori, totusi administreaza terapia standard, ca urmare a „fixatiei HIV”, sau recurg la un compromis putred, administrand in paralel cu chemoterapia si L-Cystein si Glutation, care insa pe termen indelungat nu pot compensa efectele toxice contraproductive ale substantelor chimice.

 

HJE: Dar ce anume se petrece in organismul pacientilor „HIV-pozitivi”, atunci cand dupa inceperea terapiei „cocktail” se simt subiectiv mai bine?

 

Dr.K: Acesta este asa numitul efect al „masinii de tuns iarba” (taierea vegetatiei la o anumită dimensiune, uniform, fara a tine cont de ce anume plante cresc pe terenul respectiv). Cei mai frecventi agenti patogeni oportunistici, fungiile si protozoarele, poseda de asemenea mitocondrii, al caror lanţ respirator este inhibat de asemenea de catre AZT, Bactrim etc. Acest efect insa nu trebuie confundat cu fictiva „inhibare HIV”. Si hotarator este faptul ca unele fungii si protozoare, la fel ca si unele celule cancerigene, pot supravietui atacului chimic prin contra-regulare. Aceasta este asa numita „problema a rezistentei”. Raul principale este acela ca deficitul primar de Glutation si productia deficitare de monoxid de azot dependenta de acesta, nu va fi reechilibrat (refacut), si deci organismului i se refuza mijlocul de supravietuire, sistemul reparator si de autovindecare. In loc de aceasta, ca urmare a chemoterapiei, statutul deficitar se agraveaza si pe deasupra sunt stimulate mecanismele de contra-regulare, de castigare a rezistentei de catre fungii şi protozoare (paraziti rezistenti), respectiv de celule cancerigene rezistente, iar capacitatea detoxifiana a mitocondriilor in celulele imunitare si ne-imunitare este fortata pana la punctul critic. Deci prelungirea vietii in cazul aparentei „infectii mortale inevitabile” este in realitate imaginea in oglinda a erorii terapeutice, care creaza conditiile declansarii unui „cerc diabolic”. Mai multe studii clinice efectuate in USA au confirmat intre timp ca tocmai acei pacienţi decedeaza, la care asa-zisa „incarcatura virala”, măsurată in aceste cazuri prin foarte indoielnica metoda PCR, scazuse datorită terapiei combinate, lucru aparent confirmat si prin cresterea numărului de celule T4 din serumul sangvin. Relativa creştere a numărului celulelor T4 se datoreaza „reintoarceii” in circuitul sangvin a celulelor TH2, care nu-si mai pot efectua functia de ajutoare in celulele producatoare de anticorpi, deoarece dezvoltarea acestor celule este blocată prin chemoterapie. Aparenta scadere a ARN-ului apartinand HIV din serumul sangvin este un efect al consumului masiv de ARN in vederea proceselor reparatorii ale ADN-ului defectat prin chemoterapie. Asadar avem de a face pe termen lung cu aparente succese terapeutice, care in fapt mascheaza efectele reale ale chemoterapiilor si chemoantibioticelor. Fara o terapie consecventa de echilibrare, este doar o chestiune de timp si de stare a pacientului, pana la momentul in care, ca urmare a intoxicarii de durata, lantul respirator al celulelor imunitare va atinge „the point of no return” (punctul din care nu mai exista intoarcere). Trebuiesc foarte serios luate in considerare efectele „in timp” ale terapiei de lunga durata cu AZT , Bactrim, etc. care sunt administrate pacientilor „HIV-pozitivi”, terapie care la un anumit moment „critic” este oprita. Pacientii par a fi trait cativa ani „aparent sanatosi”, dupa care apar caderi fatale ale anumitor organe, infarct, sepsis, coma cerebrala sau hepatica. Aceste evolutii nu au nimic de a face cu „HIV”, desi medicina alopata sugereaza aceasta. Este vorba in fapt de efectele tarzii ale terapiilor chemo (profilaxia de durata anti-AIDS) care provoaca daune ireparabile ADN-ului mitocondrial. Astfel pot apare caderi fatale ale organelor si tesuturilor care sunt bogate in mitocondrii sau, in cazul unei contra-regulari celulare, dezvoltarea unor tumori cancerigene. HJE: Cercetarea ortodoxa HIV/AIDS sustine de câtiva ani teoria conform careia inhibarea proteazei introdusa în 1996, impreuna cu AZT, Nevirapine, etc. a produs o revolutie in terapia AIDS si vorbeste despre „eliminarea HIV” in circa 3-4 ani. Mass-media vorbeste chiar de un „efect Lazar” (nume preluat de la personajul din Noul Testament, decedat si inviat de catre Iisus Hristos). Dr. K: Campania in favoarea Crixivan, Viramune, etc. a fost condusa, din 1996, de catre cunoscuta firma publicitara Burson-Marsteller, partenera a megacompaniilor farmaceutice Glaxo Smith Kline, Pfitzer, Eli Lily, Bristol Myer Squibb, etc.Toate promisiunile de vindecare au trebuit „retrase”, infirmate incepand din 1999, deoarece urmarile negative ale medicamentatiei cu Nevirapine, AZT si inhibatorii de proteaza cum este Crixivan erau prea evidente pentru a mai putea fi puse pe seama „HIV”. Crixivan (si celelalte medicamente din aceasi familie) a produs caderea ficatului, pancreasului, rinichilor, a provocat diabet, masive dereglari ale metabolismului grasimilor, hipertensiune, atacuri cardiace, apoplexii, etc. Conform studiilor clinice este in esenta vorba despre afectiuni mitocondriale provocate farmacotoxic. Cazurile de colabare a ficatului ca urmare a terapiei cu Crixivan etc. nu sunt considerate a fi decese provocate de AIDS, deoarece aceste situaţii apar deseori inainte de a a apare vreuna dintre cele 29 de boli cuprinse in catalogul Sindromului AIDS, aparand chiar si la pacienti care nu prezentau nici un fel de simptome AIDS. De atunci au aparut articole care sustineau ca o complecta eliminare HIV necesita intre 10 pana la 60 de ani!!! Doar ca, din nefericire, perioada de timp in care organismul poate suporta o astfel de terapie cu AZT, Nevirapine si inhibatori de proteaza nu este mai lunga de maximum 2-3 ani! Obsesia colectiva fixata viral permite medicinei HIV/AIDS, intr-un spatiu lipsit de legalitate, sa actioneze total iresponsabil si fara a fi trasa la raspundere pentru prea multele consecinte fatale ale terapiilor pe care le aplica. A nu sti sau a nu dori să stii nu poate insa constitui un alibi pentru degradanta indiferenta cu care autoritatile, organizatiile medicale, mass-media si mai toti ceilalti oameni obisnuiti asistă la ruinarea fara precedent a eticii stiintific-medicale.

 

HJE: Ce ar trebui sa se intample in medicina cancerului si a AIDS?

 

Dr. K: Explicatiile plauzibile ale medicinei evolutionist-biologice asupra cauzalitatii , diagnosticului, preventiei si terapiilor AIDS, cancerului, bolilor degenerative ale sistemului nervos si muscular nu mai pot fi ignorate in virtutea teoriile perimate din trecut. Este absolut necesară o clarificare si lamurire a celor afectati de astfel de boli precum si o recalificare a terapeutilor. Consider, ca medic cu o lunga experienta, ca după 37 de ani de „razboi contra cancerului” (Nota Quibono: între timp sunt aproape 50) si 27 de ani de „vanatoare a unui virus” (si aici intre timp sunt aproape 40 de ani) ca elementele legilor biologiei celulare nou descoperite, diagnosticele de laborator focusate concret asupra anumitor parametrii si terapia de echilibrare biologica aplicata diferentiat de la un pacient la altul nu mai pot fi ignorate, ba mai mult, au devenit indispensabile, fundamentale si foarte eficiente pentru orice directie terapeutica.

 

Dr. Med. Heinrich Kremer a obtinut doctoratul in medicina, psihiatrie si neurologie. De asemenea el are studii in sociologie, psihologie si politica; este director medical emerit, specialist in reabilitarea psiho-somatica. Intre 1968-1979 a condus un proiect federal initiat de guvernul german care avea in vedere reabilitarea dependentilor de droguri, a infractorilor cu delicte sexuale si a persoanelor cu devieri de personalitate. Intre 1981-1988 a fost directorul medical al unei clinici pentru dependenti de droguri, care acoperea orasele Berlin, Bremen, Hamburg, precum si landurile Schleswig-Holstein si Niedersachsen. In 1988 isi prezinta demisia din aceasta functie, ca urmare a divergentelor de opinie filozofice si medicale si a celor de etică profesionala vis-a-vis de concernele farma si politica AIDS. Din 1988 se ocupa de cercetarea de baza in domeniul cancerului si AIDS. In prezent traieste in Barcelona, Spania.

 

                                                                                  Traducere: Qui bono


9410 Views

1 Kommentar