Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!





 

    Cu cât oamenii sunt mai puţin informaţi, cuatât mai mult sunt supuşi unor terapii medicale inutile.  Şi culmea este ca în foarte multe dintrecazuri, potenţialul pacient poate face mult mai mult pentru sănătatea sa decâtpoate face medicina alopată.

    Acest lucru devine evident mai ales atuncicând medicii înşişi se îmbolnăvesc, devenind... pacienţi! O grămadă de piluleşi proceduri medicale, injecţii şi terapii complicate, prescrise cu dărniciealtor persoane, sunt refuzate categoric de către medici pentru ei inşişi saupentru rudele lor. De ce oare? Nu pot să cred că medicii bolnavi suntsinucigaşi, şi nici criminali care doresc moartea unei rude apropiate. Şiatunci?

     Universitatea din Heidelberg a efectuat unstudiu-sondaj cu 169 de medici ortopezi practicanti, cu cabinete particulare.Aceştia au fost chestionaţi asupra a 11 proceduri standard, aprobate şirecomandate de manualele de ortopedie. La întrebarea dacă, in cazul în care arfi ei înşişi bolnavi, ar apela la procedurile respective, răspunsul a fost maidegrabă reţinut: doar 41 % din cei chestionaţi ar apela, în caz de nevoie, laaceste proceduri. Iar in cazul particular al câtorva proceduri anume,respingerea lor a atins cote eclatante! In cazul herniei de disc însoţite dedureri, doar 17% dintre ortopezii chestionaţi s-ar supune unei operaţii!!!

   Marele chirurg german Theodor Billroth aspus o dată: ”Efectuează pacienţilor numai operaţiile pe care ţi le-ai face şiţie însuţi!” Păi da, dar atunci ortopezii ar cam fi muritori de foame.....

    Daca toţi pacienţii ar fi la fel de bineinformaţi precum sunt medicii, o lungă listă de terapii şi intervenţiichirurgicale ar dispărea pur şi simplu, remarcă Gianfranco Domenighetti, şefulOficiului pentru sănătate al cantonului Tessin din Elveţia. Probabil că tocmaipentru ca pacienţii să nu priceapă prea multe, îi este atât de dragă limbalatină medicinei alopate. Sub conducerea lui Domenighetti s-a efectuat unstudiu asupra a 7 intervenţii chirurgicale foarte frecvente (operatie deamigdale, extirparea apendicelui, chiuretaj, extirparea uterului, a veziciibiliare, operaţie a hemoroizilor şi hernie), efectuate pacientilor obişnuiţi pede o parte, şi medicilor. Cu excepţia operaţiei de apendicită, pacienţiiobişnuiţi au fost in procent dublu supuşi unor astfel de intervenţii, încomparaţie cu medicii (statistic procenual). Iar in cazul extirpării veziciibiliare discrepaţa a fost alarmană: 84% la persoanele obişnuite, comparativ cumedicii.  Pe ansambul, persoanelor fărăcunoştinţe medicale li s-au efectuat cu 33% mai multe intervenţii medicale decâtcelor cu cunoştinţe de specialitate. Ceea ce înseamnă că o treime din acesteintervenţii sunt....inutile. Căci dacă ele ar face un bine pacientului, nuvedem nici un motiv logic pe care s-l aibe tocmai un specialist în a refuzaintervenţia respectivă!

    Ce este aici foarte interesant, poate chiarhazliu, este faptul că, pe linga personalul medical, mai exista înca un grupsocial asupra căruia se efectueaza relativ puţine intervenţii chirurgicale, şianume cel al avocaţilor. „De ce oare?” vă veţi întreba. Nu, nu pentru ca au maimulţi bani, ci pentru ca avînd temeinice cunoştinţe juridice (ceea ce este depresupus), constituie un „grup de risc” pentru medici. Cred ca nici un medic nuare chef sa fie târât prin tribunale de catre un avocat căruia i s-a efectuat ointerventie medicala inutila, ba poate chiar dăunatoare!

   Un alt studiu german efectuat de Institutulpentru medicină socială din Hanovra a ajuns la concluzia că, după ce au fostchestionati 1000 de medici practicanţi în legatură cu 23 de terapii standarddes intrebuinţate, ca 11 dintre aceste terapii sunt considerate de mediciiînşişi ca îndoielnice. De exemplu, doar jumatate din ginecologii femei ( care-ifemininul de la guinecolog?... ginecoloagă?) ar accepta să le fie extirpatuterul în cazul unei tumori benigne. Iar în cazul unei măriri benigne aprostatei, 56% dintre urologi nu s-ar supune unei operaţii!

   Astfel se profilează clar o medicina împărţităin două clase: în timp ce medicii înşişi optează pentru proceduri „blînde”,pacienţii slab informaţi sunt supuşi metodelor invazive! 

    În 1998, Lesley Stewart a făcut publiceconcluziile unui studiu asupra pacienţilor bolnavi de cancer la plămâni, caredupa operaţia de eliminare a tumorii au fost supuşi unei radioterapii preventive,pentru evitarea reapariţiei unei tumori. Concluziile? Pacientii supuşiradioterapiei mor mai repede decit ceilalţi, din grupul de control, fărăradioterapie!!! Pe de o parte, aceste radiatii NU preâmtâmpină reapariţia uneinoi tumori. Pe de alta parte, efectele secundare grave asupra sanataţiipacientului sunt devastatoare.

   Da, da, ....... dar radioterapia costă mult,este platită de Casa de sănătate, şi aduce profituri materiale frumoase atâtcorpului medical, cât şi industriei farmaceutice.

    Doar că, înca din grădiniţă am învăţat că:„Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!”

 

                                                                     Maigândiţi-vă..... QUI BONO?