“Complexul” industrial farmaceutic – un joc murdar

 

Partea a patra – mita şi agresiunea fizică

Practic în toate ţările lumii marea majoritate a medicamentelor se pot obţine de la farmacie doar cu reţetă. În esenţă acest lucru este corect, având în vedere că nu toţi oamenii sunt medici, specislişti, iar medicamentele pot fi extrem de periculoase atunci când nu se respectă dozajul sau când interacţionează negativ cu alte afecţiuni avute de un pacient. Toată povestea are însă două aspecte sensibile. Primul îl priveşte direct pe pacient, căci dacă încape pe mâna unui medic nepriceput, consecinţele sunt uşor de imaginat.

Al doilea îi priveşte direct pe producătorii de medicamente, şi doar indirect pe pacient, deşi în final tot acesta este care va trage ponoasele. Anume, un concern farma poate face medicamente foarte bune, dar atâta timp cât ele nu sunt prescrise de medic, nu se vând. Nemai vorbind de faptul că medicamente contra colesterolului, să zicem, sunt produse de mai multe firme, deci concurente.

Această simbioză dintre medici, care au puterea decizională (dar şi răspunderea în faţa legii) de a prescrie un medicament sau altul, şi concernele farma, care produc medicamentele, fără de care medicul nu are ce să mai prescrie şi astfel devine, cel puţin ca funcţie socială, inutil, este unul dintre cele mai problematice aspecte ale medicinei moderne, mai ales alopate. Această “simbioză” a fost de nenumărate ori criticată de foarte mulţi, iar posibilităţile de influenţare şi înşelăciune pe care le deschide acest sistem sunt infinite.

Pentru a-şi promova şi vinde mai bine pe piaţă produsele (marketing), concernele farma apelează la o gamă foarte largă de metode de “stimulare” a medicilor pentru a elibera reţete cu anumite produse, ale unei anumite firme. Aceste metode variază între stimularea medicului prin cadouri şi atenţii, îndeobşte cu diferite produse şi aparate necesare dotării cabinetului său (dar nu numai), prin subvenţionarea participării la anumite cursuri de specializare, mergând până la cadouri substanţiale, participări la Congrese medicale care se desfăşoară în locaţii foarte exotice (Maledive, insule din Pacific, etc.) şi susţinere pentru ocuparea unor funcţii academince sau decizionale foarte înalte.

Desigur că aici nu avem loc (şi cred că pe nici unSite nu este atâta loc) pentru a enumera toate cazurile, cel puţin cele cunoscute, de miturie a corpului medical. Astfel că am să folosesc un caz-model, poate nu cel mai spectacular, dar recent, din Germania ca exemplu pentru strategia de „joc murdar“ denumită MITUIRE.

De curând (2009) s-a desfăşurat în Germania un proces contra firmei Ratiopharm (Merckle). Ca urmare a unor cercetări întreprinse de un jurnalist al revistei „Stern“, acesta a depus o plângere penală contra sus-numitei firme de medicamente. Acuzaţia: Ratiopharm a mituit, între 1996 şi 2005, medicii care prescriau produsele firmei, cu bani cash, cadouri şi bonificaţii. De curând au apărut în Internet (pe Site-ul Wikileaks - un Site foarte interesant, merită vizitat) o serie de documente folosite în cadrul respectivului proces. Ele ne permit o privire mai adâncă în culisele unei firme producătoare de medicamente, în metodele rabiate de promovare a propriilor produse şi de sabotare a concurenţei.

Ratiopharm era foarte deranjat de o importantă firmă concurentă, Hexal, mai ales după ce aceasta reuşise să obţină exclusivitatea de la Merck pentru produsul de succes Zocor (scădere a colesterolului). Astfel că Ratiopharm a trecut la atac cu tot „armamentul din dotare“. Bani şi cadouri pentru medici şi farmacişti. Metoda purta denumirea internă de „Înţelegere Joker“ iar sumele respective erau ascunse sub denumirea de „onorarii pentru referenţi“. Ratiopharm împărţea cu generozitate cecuri, cadouri cum erau de exemplu lămpi halogen, cântare şi mai ales aparate de citic cipurile de pe cartelele de sănătate ale pacienţilor. Mita avea valori, de regulă, cuprinse între 200-250 de Euro, iar în total suma „atenţiilor“ s-a ridicat, pentru perioada 2000-2005 la 1,7 milioane de Euro.

Doar că, să nu vă închipuiţi că Ratiopharm arunca aşa , în stânga şi-n dreapta cu cadouri. Nu. Cadouri se dădeau doar la medicii care întradevăr prescriau produsele firmei. Instrucţiunile interne prevedeau că „în nici un caz nu se dau cadouri anticipat“! Cadourile trebuiau „câştigate“ de către medici „printr-o înţelegere, care putea fi şi verificată“. Iar aici este partea interesantă a poveştii, din care putem noi ăştia, fraierii din afară, pacienţii, să înţelegem mai bine metodele prin care se fac afaceri pe sănătatea noastră.

Pentru a putea controla un medic dacă întradevăr prescrie produsele Ratiopharm (această metodă era însă folosită şi de alte firme producătoare de medicmente) i se dădea medicului respectiv un program de computer (software) special conceput pentru cabinetele medicale. Programul purta numele de „DocExpert“ şi costa circa 1900 de Euro la vremea respectivă. Desigur, medicul îl primea „cadou“ din partea firmei. Atunci când medicul avea nevoie să prescrie un preparat pentru o anumită afecţiune, primele preparate care apăreau pe monitor erau cele Ratiopharm. Cu încă un clik se tipărea deja reţeta pentru pacient.

La intervale regulate, un reprezentant al firmei venea în cabinetul medicului respectiv (care acceptase o „înţelegere Joker“) şi controla programul, pentru a verifica volumul de reţete favorabile pentru Ratiopharm, astfel cunscându-se „comportamentul" medicului. Era acesta băiat bun, primea „bomboane“, nu, nu primea nimic. Simplu, nu? Dorea medicul mai multe „bomboane“, prescria mai multe produse Ratiopharm. Că ele erau cele mai adecvate pentru un pacient sau altul, ei, doar nu vă închipuiţi că Ratiopharm avea vreo problemă cu chestia asta. Aveam doar noi probleme. Şi asta fără să primim „bomboane“. Qui bono?

Între timp, desigur şi ca urmare a acestui proces, în Germania sunt admise ca programe de computer pentru cabinetele medicale, numai cele aprobate legal de Casele de sănătate şi Ministerul Sănătăţii din Germania, şi care nu favorizează o anumită firmă. Deşi sunt sigur că, pe cât de inventivi sunt în ale infracţiunii băieţii de la concernele farma, şi aici vor găsi o modalitate, dacă nu mai multe, pentru a-şi face pe mai departe „jocul“.

Procesul contra Ratiopharm a atras după sine şi alte circa 2000 de procese îndreptate direct contra unor medicii (reţineţi, este vorba de circa 2000 de medici !!!  nu de 2-3 pungaşi) dar care, majoritatea dintre ele au fost oprite, căci sumele primite ca mită nu depăşeau 250 de Euro (costurile proceselor a fi fost prea mari faţă de prejudiciul concret). Deşi, excrocheria şi furtul este o chestiune în primul rând de principiu, de morală şi etică profesională, şi poate de abea în al doilea rând o problemă de „valoare concretă a fraudei“.

În fond, ce-mi foloseşte mie ca pacient, faptul că medicul respectiv a primit mită 250 de Euro sau 25.000 de Euro, iar mie mi-a prescris un medicament care, dacă nu-mi va dăuna sănătăţii, în orice caz nu-mi va folosi la nimic. Asta pe banii mei, căci am plătit ani de-a rândul asigurarea de sănătate tocmai pentru a primi, la o adică, ajutor calificat în caz că am nevoie.

Una dintre cele mai periculoase situaţii pentru „Complex“ este scurgerea de informaţii în afară. O astfel de situaţie trebuieşte preîntâmpinată prin orice mijloace, mergând până la agresiunea fizică şi chiar crimă. Desigur, angajaţilor concernelor farma, mai ales de la etajele superioare, acest lucru le este clar şi foarte bine cunoscut. Vorbeşti ce nu trebuie, rămâi mut pe vecie. Aceasta este legea, omerta, nu numai a mafiei intaliene, ci a întregii mafii farmaceutice. Atunci când cineva devine întradevăr incomod, este eliminat. Exemple şi cazuri concrete sunt multe şi de mult timp cunoscute.

Wilhelm Reich (critic al teoriei germenilor) a fost aruncat în inchisoare, unde a şi murit. Asupra Dr. Hammer (Noua medicină germană) au existat mai multe tentative de asasinat, iar în cele din urmă a stat 2 ani într-o închisoare din Franţa. Rayal Rife (vindeca cancerul)a fost sabotat prin toate mijloacele imaginabile, iar microscopul creat de acesta nici în ziua de astăzi nu se ştie unde se află, împreună cu toată documentaţie aferentă.

Dr. Hoxsey a fost adus la sapă de lemn pentru că a îndrăznit să deschidă o clinică în USA, în care pacienţii chiar erau vindecaţi de multe forme de cancer. În mod surprinzător, Hoxsey a murit de un cancer fulminant în doar câteva săptămâni, mulţi susţinând că de fapt fusese iradiat.

Acestea sunt doar câteva exemple, poate mai bine cunoscute deja. Eu doresc aici să vă prezint doar un caz de agresiune fizică asupra unui „ciripitor“ care a revelat în presă metodele de mituire ale unui alt mare concern farma, şi anume concernul german Bayer.

Alfredo Pequito, un fost angajat al firmei Bayer, a făcut cunoscute public metodele de miturie a mii de doctori, pentru a-i determina  să prescrie medicamentele concernului. Drept urmare Alfredo Pequito a fost pus sub protecţia poliţiei. Şi cu toate acestea, un bărbat a reuşit să escaladeze zidul casei din Lisabona unde locuia Pequito şi să-l atace cu un cuţit, acţiune din care Pequito a scăpat cu viaţă, dar s-a ales cu 70 de copci pentru a-i închide rănile suferite.

Atacul a survenit la câteva zile după ce Pequito a relata unui ziar de mare tiraj din Portugalia, ţară unde el lucrase pentru firma germană, că deţinea numele a aproape 2.500 de medici portughezi care au fost mituiţi cu cadouri în bani cash sau cu bilete de sejour turistic, de către firma Bayer.

Acesta este ultimul atac dintr-o serie de agresiuni întreprinse asupra „ciripitorului“ de către … cine oare? Presa portugheză începuse deja să publice povestea „Bayergate“ (după afacerea Watergate), în care mari companii farmaceutice erau acuzate de dare de mită în favoarea doctorilor care urmau să prescrie medicamente în favoarea concernelor. O mână spală pe cealaltă.

Autorităţile portugheze demaraseră investigarea a 300 de cazuri suspectate de corupţie, în care anumiţi doctori prescriseseră cantităţi neobişnuit de mari din anumite preparate ale unor anumite concerne farma. Investigatorii considerau că foarte probabil sunt implicate 17 mari companii famaceutice. Într-unul dintre cazuri, 20 de doctori, reprezentanţi comercial şi concerne farma fuseseră chemaţi în faţa instanţei acuzaţi fiind că au primit sau dat mită în bani cash, bonuri de benzină sau echipamente electronice, mai ales computere.

Pequito era deja de trei ani de zile sub protecţia poliţiei, după ce depusese primele mărturii. El a mai fost victima unui atac cu armă albă (cuţit), când tocmai se pregătea să depună mărturie contra fostului săi angajator.

Într-un alt incident, Pequito relatează că de el s-a apropiat un bărbat care avea în mână un revolver fără gloanţe, care i-a pus revolverul în piept şi a apăsat trăgaciul, spunându-i că data viitoare va avea şi gloanţe în revolver. „Data viitoare o să fie real“. Şi asupra soţiei lui Pequito, s-a înscenat o tentativă de accident auto. Avocaţii lui Pequito au criticat neglijenţele poliţiei, susţinînd că pe capul lui Pequito fusese pus un premiu de 1,5 milioane de lire sterline.

Bayer a negat în procese faptul că ar fi oferit medicilor circa 150 de lire sterline de persoană, mită pentru prescrierea preparatului Nimotop, dar a admis că a oferit 2.000 de stetoscoape unui spital în schimbul participării acestuia la un trial (studiu) pentru un nou medicament. Criticii spun că corupţia în rândul medicilor a luat amploare iar concernele folosesc toate mijloacele posibile pentru a acoperi această corupţie precum şi tricurile folosite de ele. „Documente scrise asupra acestor aspecte este foarte greu să obţii. Mai nou totul se face verbal, fără protocoale scrise“ declara ziarului „O Publico“ Alvaro Rana, un important conducător sindical şi fost reprezentatn de vânzări de medicamente. „Am lucrat pentru 7 concerne multinaţionale. Acuma Bayer a fost pris, dar toţi ceilalţi fac exact la fel.“

http://www.guardian.co.uk/world/2000/sep/17/theobserver2#history-link-box

Acuma, stimate Doamne şi stimaţi Domni membri ai copului medical, mândri de nobila meserie pe care o practicaţi, poate veţi înţelege ce are nebunul ăsta de Qui Bono împotriva medicilor.

FĂRĂ AJUTORUL DUMNEAVOASTRĂ COINTERESAT MATERIAL DESIGUR, CONCERNELE FARMA NU AR PUTEA SĂ-ŞI VÎNDĂ OTRĂVURILE, IAR NOI AM AVEA MAI PUŢIN DE SUFERIT.

Sper că este clar de ce Qui Bono se străduie să arate mereu QUI, de fapt, BONO! CINE, de fapt, PROFITĂ pe socoteala sănătăţii noastre.

Căci noi în nici un caz!

Qui bono