Quibono - Dacă nu ştii, nu întreba

Dacă nu ştii, nu întreba!

Comici vestiţi ai stetoscopului

Iniţial am fost pur şi simplu curios. Şi nu am avut de gând să mă refer la tot acest, să-i spunem, ”experiment”, în cadrul Site-ului www.quibono.net dacă nu s-ar fi găsit unii isteţi care să susţină că Qui bono aruncă cu noroi în medici. Aşa ca m-am hotărt să vă las pe Dumneavoastră să vedeţi cine "aruncă" şi cine-i "noroiul".

Desigur, Qui bono susţine o anumită opinie asupra medicinei alopate, concernelor farma şi a „fructuoasei” colaborări dintre acestea două. Totuşi, eram pur şi simplu curios să aflu în ce mod vor reacţiona medicii specialişti în momentul în care sunt confruntaţi cu nişte întrebări foarte concrete, care cer dovezi ştiinţifice, studii şi cercetări publicate în jurnale de specialitate. Cât din ceea ce susţine un medic specialist este ipoteză acceptată necondiţionat prin convenţie, şi cât este cunoaştere bazată pe dovezi ştiinţifice.

Întrebările trimise în toate cazurile au fost cele care se pot gasi şi în www.quibono.net, la rubrica

Iatrogeneza >> Hepatita C 1 >> HCV, fratele mai mic al HIV:

1- Rezultatul pozitiv al existenţei virusului se bazează pe o procedură de evidenţiere directă sau indirectă?

2- În cazul în care evidenţierea existenţei virusului se bazează pe o procedură directă, numiţi-mi, vă rog, publicaţia (studiul ştiinţific) în care este documentată izolarea virusului şi relevarea caracteristicilor biochimice ale acestuia, precum şi fotografia virusului izolat, deci “curăţat” de toate particulele străine lui.

3- În cazul în care rezultatul analizei se bazează pe o procedură indirectă (de exemplu metoda PCR), doresc să ştiu dacă respectiva procedură este standadizată explicit pentru Hepatita C sau nu. În cazul în care există o standardizare explicită pentru Hepatita C, vă rog să-mi numiţi publicaţia în care apare dovada directă a standardizării.

4- În cazul în care nu există o standardizare a relevării directe a virusului Hepatitei C, numiţi-mi, vă rog, publicaţia în care se dovedeşte explicit, că printr-o metodă de relevare indirectă şi nestandardizată este posibil un răspuns tehnico-ştiinţific valid, în baza căruia se poate afirma că în organism este cu certitudine relevată prezenţa respectivului virus.

5- În cazul în care afirmaţia că în organism a fost cu certitudine relevată prezenţa virusului Hepatitei C are la bază doar aplicarea unei proceduri indirecte de relevare, vă rog să-mi daţi explicaţia empirică, ştiinţifică clară pe care se bazează decizia folosirii unei astfel de proceduri indirecte. Desigur că sunt interesat de o realitate ştiinţifică bazată pe fapte certe care să stea la baza folosirii unei proceduri indirecte, şi nu de un consens tacit şi speculativ.

6- Numiţi-mi vă rog numele unui laborator care poate face o cercetare ştiinţifică, exactă, atât biochimică cât şi biofizică a virusului Hepatitei C.

Dacă aş fi trimis astfel de întrebări direct sub semnătura www.quibono.net era de aşteptat ca astfel de

E-Mail-uri să nu fie deloc luate în considerare. Era de ajuns să te uiţi în Internet la adresa respectivă, pentru a înţelege imediat care este opinia promovată pe acest Site. Astfel că a trebuit să apelez la un intermediar. Domnul Gheorghe Popescu.

Am ales domeniul Hepatitei C din două motive: afecţiunea are o răspândire foarte mare în Romania, în comparaţie du AIDS spre exemplu, iar al doilea, din punct de vedere personal, cunosc mai bine problematica HCV decât cea HIV.

Şi un lucru vreau să fie foarte clar de la bun început: NU contest existenţa unei afecţiuni (boli) a ficatului, respectiv a unei inflamaţii specifice a ficatului!!!

Contest însă existenţa unui retrovirus (HC) ca agent patogen, ca şi cauză primară a acestei boli. În consecinţă, contest şi terapia antivirală cu Interferon şi Ribavirin. Căci dacă nu există acest virus, atunci nici nu se poate admite o terapie antivirală!

Corespondenţa prin E-Mail s-a desfăşurat în cadrul lunii Octombrie, şi a cuprins 50 de adrese E-Mail ale unor medici specialişti, institute de boli infecţioase, forumuri profilate pe afecţiunea respectivă, a unor asociaţii ale pacienţilor şi a unor firme producătoare de medicamente. În cele ce urmează nu va apare nici un nume şi nici o adresă, în afara unui singur caz, care a avut amabilitatea să facă referire directă şi publică la www.quibono.net Mulţumim pentru reclama neintenţionată. În acest caz nu mă văd obligat sa pastrez anonimă sursa respectivă, deoarece ea însaşi a făcut referire directă şi publică la Qui bono.

Din 50 de E-Mail-uri, au fost onorate cu raspuns doar 9. Rezultat: 18%. Rezultă că 82% dintre medicii specialişti atât în hepatologie cât şi în virologie, în general dintre cei care pretind a avea cunoştinţe asupra afecţiunii respective, nu au avut nici un interes în a da raspuns unui astfel de E-Mail. Dreptul lor. Acuma, ar fi incorect din partea mea să speculez faptul că nu ştiau ce să răspundă. În fond puteau să răspundă ce doreau. Cel mai simplu mi se pare a considera că 82% dintre medici nu au interes în a da răspunsuri unor întrebări „mai deosebite” ale unui solicitant, ale unui pacient.

Dintre cele 9 răspunsuri, 2 au fost date de persoane care au recunoscut sincer că problematica respectivă le depăşeşte. Este vorba despre doi medici, D.B şi M.G. Este în regulă. Ca medic, în esenţă, ţi se cere să aplici teoria oficială şi linia terapeutică indicată de forumurile medicale superioare. Din partea mea, tot respectul pentru o persoană care recunoaşte că o anumită problemă o depăşeşte. Este corect şi cinstit.

Un alt răspuns a fost primit din partea administratorului unui fel de forum. Propriu zis nu un răspuns, ci de fapt o recunoaştere a faptului că „a auzit de astfel de teorii care contrazic ipoteza HCV”, dar ca pe Forum se luptă cu problemele atâtor oameni bolnavi şi că... în fine, problema respectivă nu-l interesează.

Atât din experienţa mea personală cât şi din cele citite din foarte multe surse, atât în Romania cât şi în foarte multe alte ţări, astfel de „Forum”-uri sunt subvenţionate de către unul sau mai multe concerne farma, cu scopul de a aduna pacienţii în jurul terapiei standard, cu medicamentaţie produsă de aceste concerne. (Vezi de ex. Dr.Med.Gabi Hoffbauer-„Pillen, Kräuter, Heilsversprechen”- Pilule, plante, promisiuni de vindecare, Pag. 25-26 -Editura Heyne). Şi tot astfel stau lucrurile şi în cazul unor Asociaţii ale pacienţilor pe categorii de afecţiuni.

Marile concerne farmaceutice sunt obligate să facă cunoscute asociaţiile şi organizaţiile pe care le finanţează, (din cauza legilor contra conflictului de interese, nu însă şi Forumurile din Internet, care sunt de multe ori conduse de persoane private), astfel încât dacă veţi avea un pic de răbdare şi veţi cerceta mai atent prezenţele în Internet ale unor astfel de mari concerne farma, veţi căsi pe undeva, printr-un cotlon, şi o listă a acestor „organizaţii-fiice”.

Pe de altă parte, datorită specificului acestor asociaţii (de ajutorare a pacientului) ele sunt mai „amabile” în oferirea de răspunsuri la întrebările unor persoane private. Astfel s-a întâmplat şi în cazul lui G. Popescu, care a avut cu o astfel de Asociaţie un interesant schimb de E-mail pe care îl puteţi citi în continuare:

- primul E-mail de răspuns:

Buna ziua, stimate domnule Popescu!
Am primit solicitarea dvs. si vom da curs acesteia in cel mai scurt timp, dupa ce in prealabil ne vom consulta cu specialistii din comitetul stiintific al asociatiei noastre.

De asemenea, ne-ar fi utile cateva informatii suplimentare legate de contextul in care solicitati aceste raspunsuri, pentru o informare cat mai completa.
Va multumim si asteptam raspunsul dvs.!
Cu stima,
Presedinte
XXXXX XXXXX

După un E –mail în care Dl. Popescu spunea că se interesează ca şi pacien, şi cîteva zile de aşteptare urmează cel de-al doilea E-Mail, cu răspunsurile mult dorite :

Stimate domnule Popescu
Va raspund succint la intrebarile dvs:
1. Rezultatul care atesta prezenta virusului in organism poate fi dobandit prin diagnosticul virusologic indirect : testul de confirmare RIBA sau direct prin testul PCR care evidentiaza statutul replicarii VHC.

2. Aceasta intrebare nu isi are rostul neavand nici un sens. VHC nu poate fi "curatat de nimic". Testul direct este PCR- se poate cauta pe internet utilizand cuvintele cheie: VHC,PCR viral replication.

3.PCR este un test diagnostic direct, nu indirect

4.Intrebarea nu este clara

5.Testul RIBA - test de confirmare indirect specific pt VHC. Practic pozitivitatea acestui test indirect pune diagnosticul de certitudine in infectia cronica VHC.
De ce? deoarece anticorpii anti -VHC pusi in evidenta prin acest test sunt specific directionati fata de regiunile specifice ale genomului VHC :c 100, c 33, Ns 5.

6. Cercetare biochimica da, se poate.Cercetare "biofizica?"- la ce se refera?Sunt laboratoare in centrele universitare mari Bucuresti, Cluj.
Cu stima

XXXXX XXXXX

Năbădăiosul nostru Domn Popescu nu se declară mulţumit şi trimite un « răspuns la răspuns » :
Răspunsul Nr.1 - Rezultatul care atesta prezenta virusului in organism poate fi dobandit prin diagnosticul virusologic indirect : testul de confirmare RIBA sau direct prin testul PCR care evidentiaza statusul replicarii VHC.

Comentariu: În primul rând, vă referiţi la testul de confirmare, deci aţi „omis” testul anticorpi ELISA. Mă rog, testul de confirmare Western-Blot, sau RIBA (Recombinant ImmunoBlot Assay) are urmatoarea definiţie:

is a blood test that detects antibodies to the hepatitis C virus. Because it is more specific than some hepatitis C screening tests (like the Hepatitis C ELISA test), it is sometimes used to confirm these tests. However, other methods (like PCR) are much more common for this confirmation step.

Acuma, testul RIBA (ca de altfel şi ELISA) nu are nici o relevanţă atâta timp cât nu este standardizat. Şi aici mă refer la “standardul de aur” care poate fi realizat numai în cazul în care retrovirusul HC este izolat, curăţat, îi sunt analizate structura ARN-ului şi a proteinelor, este fotografiat cu ME. Ori acest lucru nu a fost niciodată realizat. Din păcate!

William Blattner, foarte cunoscut cercetător în domeniul AIDS spune: ”Există o mare dificultate la standardizarea specificităţii şi sensibilităţii unor teste (assays) asupra retrovirusurilor umane, datorită absenţei «standardului de aur». Datorită absenţei «standardului de aur» pentru HTLV-1 şi HIV-1, corectitudinea sensibilităţii şi specificităţii în depistarea anticorpilor virali rămâne inexactă”.

HCV este şi el un retrovirus, şi de asemenea îi lipseşte “standardul de aur”. Nu este aşa? Păi să vedem :

Profesorul Heinz Ludwig Sänger de la Institutul Max Plank (informaţii asupra Domnului profesor puteti găsi în Internet destule - oricum deţine premiul Institutului Robert Koch pentru cercetările sale din domeniul virologiei)) oferă spre publicare în Internet următoarea declaraţie:

Mie nu îmi este până astăzi (Octombrie 2006) cunoscută nici o publicaţie care să ofere certificarea şi descrierea „curată” a virusului HC, conform principiilor virologiei clasice, deci a izolării sale, a componenţei biochimice şi biofizicale a genomului ARN-ului precum şi a componenţei sale proteinice.
Există un CONSENS general asupra caracteristicilor generale ale retrovirusurilor, şi în baza acestui consens se presupune că retrovirusul HC ar trebui să posede aceleaşi elemente (secvenţe genetice) ca şi celelalte retrovirusuri. (Aceleaşi „presupuneri în consens” se fac şi asupra retrovirusului HI).
Drept consecinţă, cu ajutorul unor secvenţe complementare folosite ca „sonde” se „presupune” relevarea retrovirusului HC într-o probă de sânge.
Acest lucru ar putea fi din punct de vedere logic corect, doar că în genomul uman se găsesc circa 450.000 de secvenţe genetice asemănătoarea celor retrovirale!!! (Nature, Band 409, Februarie 2001Paginile 860-921).
Ori dacă ţinem cont de această realitate certificată ştiinţific, este şi normal ca astfel de „sonde” să găsească ceea ce caută, şi anume „secvenţe asemănătoare” celor ale retroviruşilor.
Care este motivul pentru care virologii şi medicii ignoră aceste lucruri, rămâne pentru mine un mister. Foarte probabil că astfel de dovezi şi descoperiri nu se potrivesc cu „consensul” arbitrar stabilit în cadrul îngust al meseriilor lor.
Aceasta este definitiv poziţia mea în ceea ce priveşte întrega problematică (a retrovirusurilor). Regret că sunt nevoit să aduc mereu aceleaşi dovezi şi argumente şi să constat că de fapt nimeni nu vrea să le audă.
Puteţi să publicaţi în Internet opinia (şi convinegerea) mea, şi sung gata în orice moment să-mi schimb punctul de vedere, în momentul în care cineva îmi poate numi publicaţiile în care se face dovada clară a faptului că acest punct de vedere al meu este fals.

De altminteri Stimate Domnule XXXXX, prin întrebările mele vă solicitam indicarea studiilor ştiinţifice publicate (sursele), şi nici decum nişte păreri personale. De acestea nu duc nici eu lipsă. Dar ele nu pot înlocui dovezile ştiinţifice.

Deci, să trecem la testul PCR, care, conform definiţiei de mai sus (standard, medicina şcolastică americană) este cel cu mai mare putere de relevare şi care practic înlocuieşte RIBA în ultimul timp. Această procedură a fost creată de Kary Mullis, fapt pentru care a primit şi Premiul Nobel pentru chimie (1993). Să vedem ce spune CREATORUL acestui test şi LAUREATUL CU PREMIUL NOBEL, Kary Mullis:

“Viciul testului PCR este acela că este echivalentul biochimic al căutării acului în carul cu fân. Fragmente virale care se pot găsi doar sub formă de frânturi minuscule pot fi găsite şi amplificate, dar aceasta nu ne spune nimic despre care anume virus este vorba şi dacă este în cantitatea suficientă pentru a provoca daune sănătăţii.”

Acuma, ori Mullis este un prost, nu ştie ce vorbeşte şi nu cunoaşte procedeul PCR, ori.... ?

De ce nu se poate măsura încărcătura virală? Deoarece:

- Testul viral detectează doar fragmente de cod genetic, nu însă şi virusul;

- Producătorii testului avertizează că testul viral nu poate confirma prezenţa virusului;

- Testul viral dă rezultate şi în persoanele sănătoase care au fost testate negativ la testul anticorpi (ELISA şi RIBA);

Cu greu am reuşit să aflu ce anume este scris în instrucţiunile de folosire ale aparaturii PCR, care provin de la firma Hoffmann-La Roche. Dar dacă vrei poţi afla ce te interesează (poate aveţi vreun bun prieten şef de laborator, vă va putea el povesti mai multe). Chiar pe prima pagină este tipărit cu litere mari şi groase următoarea frază:

TESTUL PCR NU ESTE ADECVAT CA TEST HCV –SCREENING PENTRU CERTIFICAREA PREZENŢEI VIRUSULUI HC ÎN SÂNGE SAU PRODUSE DIN SÂNGE, SAU CA TEST DE DIAGNOZĂ PENTRU CONFIRMAREA UNEI INFECŢII HCV!

Mi se pare absolut firesc ca La Roche să-şi ia măsuri de siguranţă, că doar ştie foarte bine cum stă „problema”.

Condiţia minimă necesară (pentru interpretarea precum că un semnal-PCR, sau hibridizare în general, indică o infecţie retrovirală) este ca primerii PCR şi/sau sondele hibridizate (şabloanele în cazul QC-PCR) să aparţină unui anumit tip de retrovirus (pe nume HCV, HIV, etc.) pentru ca PCR şi reacţiile de hibridizare să fie specifice acestui tip de retrovirus. V.Turner (membru marcant al Grupului Perth) spune: “Argumentaţia bazată pe PCR asupra genomului, presupune neapărat izolarea retrovirusului! Altfel cum poate cineva să cunoască originea acidului nucleic cercetat prin PCR?”

Eu nu mai am comentarii. Nici nu mai este nevoie de ele, sper. Dar poate că totuşi aveţi Dumneavoastră.

Răspunsul Nr.2 - probalil ca nu sunteţi virolog, de aceea nu iau în serios remarca Dvs. “nu poate fi curăţat de nimic”. Întrebaţi un virolog la ce se referă “curăţarea” unui virus. Doar suntem oameni serioşi, sau nu? Curăţat de particulele străine lui! Desigur că este foarte greu să cureţi ceva nu există, dar asta-i alta poveste.

Izolarea şi curăţarea unui virus (de particule străine lui) este o procedură standard în virologie. Un anume virus este, spre doesebire de celule şi/sau părţi componente ale celulelor (budding), întotdeauna la fel de mare şi unitar, posedă aceeaşi formă şi este mai stabil decât componentele celulare, ceea ce face ca virusurile să poată fi izolate (separate) de alte componente care nu aparţin lui, ci celulelor. Cel mai simplu ar fi ca un nou virus, pentru a putea fi identificat cu certitudine, să fie izolat şi să fie astfel fotografiat cu microscopul electronic. Aceste virus fotografiat trebuie să arate identic cu virusul găsit în celule, culturi celulare sau în diferitele lichide din corpul uman, să poată fi astfel deosebit de alte particule celulare asemănătoare lui (dar nu identice cu el). Ulterior proteinele virusului trebuiesc despărţite unele de altele şi fotografiate. Toate acestea duc la crearea unui model care să fie caracteristic virusului respectiv. O procedură similară de separare şi identificare trebuieşte efectuată şi cu ADN-ul sau ARN-ul virusului. Abea când proteinele şi materialul genetic din care este constituit virusul sunt astfel curăţate şi izolate, se poate vorbi de un nou virus. Sau de un anume virus.

Toate aceste proceduri nu au fost niciodată efectuate în cazul retrovirusurilor HI (AIDS) sau HC (hepatita C), precum şi pentru celelalte virusuri hepatice D, E, F, G, etc.

Aşa că, vedeţi ce rost avea întrebarea, precum şi curăţarea?

Răspunsul nr.3 – poate că PCR este pentru Dumneavoastră un test direct. Pentru virologi însă, chiar dacă o recunosc sau nu (şi din fericire sunt destui care o recunosc), nu poate fi un test căci nu este standardizat. Există totuşi şi în virologie reguli clare, sau ?

Răspunsul Nr.4- nu este clară întrebarea ? Păi să încerc să o reformulez: doresc să citesc cu ochii mei studiul sau lucrarea ştiinţifică prin care se dovedeşte că o metodă (sau test) indirectă şi nestandardizată poate certifica prezenţa unui ANUMIT virus în organismul uman. Probabil că şi acuma întrebarea nu este clară, pentru că nu are... răspuns. Un astfel de studiu nu există. Există o grămadă de studii care vorbes despre “markeri “ dar aceştia nu reprezintă o metodă directă, ci indirectă. Şi totuşi, dacă există un astfel de studiu, şi eu nu ştiu, vă rog respectuos să mă informaţi şi pe mine, dacă sunteţi amabil.

Răspunsul Nr.5 – citez din întrebare : «Desigur că sunt interesat de o realitate ştiinţifică bazată pe fapte certe care să stea la baza folosirii unei proceduri indirecte, şi nu de un consens tacit şi speculativ.» Asta pe de o parte, eu solicitasem studii ştiinţifice, nu opinii personale. Şi măcar dacă el ar fi serioase. Vă rog să recitiţi definiţia RIBA de mai sus în lb.engleză. Testul PCR este cel hotărâtor, nu Western-Blot (RIBA). Cel puţin aşa spune teoria standard, şcolastică. Deci, am presupunerea că vă contraziceţi, nemai vorbind că astfel se ia decizia în baza unui test INDIRECT, nu?

Iar continuarea este şi mai frumoasă: “regiunile specifice ale genomului VHC :c 100,c 33,Ns 5.”

Dacă cunoaşteţi regiunile specifice ale unui genom, înseamnă că, desigur, cunoaşteţi tot genomul! Altfel cum aţi putea cunoaşte regiunile lui? Uau! Daţi-mi vă rog frumos şi mie sursa, adresa, numele publicaţiei, orice, unde pot citi cu ochii mei acest lucru. Mai mult nici nu doream de fapt să aflu. Aştept cu răbdare şi gratitudine.

Raspunsul 6 – de data asta aveţi dreptate, doar ca din greşeală am scris „cercetare” în loc de „descriere”. În regulă, este vina mea. Dar acuma daca m-am corectat poate mă ajutaţi, puteţi să-mi trimiteţi adresa acelui laborator care poate face o astfel de cercetare şi descriere atât biochimică cât şi biofizică a retrovirusului Hepatitei C.

Acuma, absolut sincer, stimate Domnule xxxx xxxxx, nu mă aşteptam să primesc răspuns la întrebările mele din partea xxxxx, din moment ce nici cei de la firma xxxxx nu au putut (sau mai degrabă nu au vrut) să-mi răspundă. Sper că ştiţi despre cine vorbesc, nu? Despre cei cu sponsorizarea (extras de pe Site-ul xxxxx, cu voia Dumneavoastră):

Ţara: Romania

Domeniul: Pharma

Numele beneficiarului: xxxxx

Scopul subvenţionării: Educational Campaign - disease awareness materials; Educational Campaign: patients' guide, helpline (info for patients); Media relations

Nu am dorit să fac aici o argumentaţie exhaustivă, căci ar fi luat prea mult spaţiu. Nu sper în mod deosebit a primi răspuns la acest E-Mail. Dacă doriţi, şi este decizia Dumneavoastră, uşa mea este deschisă.

Doresc încă o dată să vă mulţumesc în mod deosebit pentru răspunsurile Dumneavoastră (şi respectiv timpul pe care vi l-am răpit). Ele (ca şi altele de genul lor primite în ultima vreme) mi-au fost de mare ajutor în a putea contura mai clar imaginea asupra stării de lucruri din virologia contemporană (nu numai HCV), şi au reuşit o dată în plus să mă convingă de faptul că oamenii de ştiinţă critici la adresa retrovirologiei (şi Slavă Domnului sunt destui) au dreptate.

Marea miză este de fapt următoarea: dacă hepatita C sau AIDS nu sunt provocate de un virus, nu are logică terapia cu medicamentaţie antivirală. Ori în acest caz s-ar pierde importante sume de bani de către industria farmaceutică! Greşesc?

Cu toată stima, al Dumneavoastră

G. Popescu

Am reprodus aici întreaga argumentaţie, pentru ca pe viitor, în cazul celorlalte răspunsuri, să nu mai revin cu aceste elemente.

Spre surpriza mea, trebuie să recunosc, totuşi am mai primit un ultim E-Mail din partea respectivei Asociaţii:

Domnule Popescu
Va multumesc pentru interesul acordat problematicii hepatitelor virale si totodata pentru raspunsul documentat. Apreciez studiul facut de dvs. in domeniul virusologiei si impreuna cu colegii mei vom analiza cu mare responsabilitate toate cele mentionate de dvs si speram ca in scurt timp sa avem o intalnire cu specialistii din Comitetul stiintific(virusologi,gastroenterologi si hepatologi) care sa analizeze cele sustinute de dvs.
Avand in vedere ca reprezentam interesul pacientului cu afectiuni hepatice,suntem deschisi unei colaborari in acest sens.
Va multumesc
Cu stima

XXXXX XXXXX - Presedinte
Serios? Bineânţeles că nu a mai urmat nici un alt E-Mail din partea specialiştilor din Comitetul ştiinţific. Nici nu mă aşteptam aşa ceva. Oricum, interesant schimbare de “direcţie”, nu?. Mulţumesc.

Un alt răspuns am primit din partea reprezentantei în Romania a unui cunoscut concern farma:

Stimate Domnule Popescu,

Va multumim pentru mesajul transmis.

Referitor la intrebarile Dvs, va recomandam sa luati legatura cu medicul Dvs curant, singurul in masura sa raspunda acestora si sa va ofere informatiile stiintifice solicitate.

Cu deosebita stima,

XXXX XXXX Romania

La insistenţele Domnului Popescu, care menţionează că nu este bolnav şi deci nu are de ce să meargă la un consult medical, dar că, datorită faptului că respectiva firmă este implicată în producerea de teste şi medicamentaţie, ar trebui să cunoască publicaţiile ştiinţifice în care sunt prezentate dovezile existenţei HCV, respectiva firmă binevoieşte să dea următorul răspuns “monumental” (evit a folosi alţi termeni ce ar putea fi interperetaţi nepotrivit):

Stimate Domnule Popescu,

Va multumim pentru aprecierea activitatii noastre.

Legislatia romana in vigoare nu permite oferirea informatiilor solicitate de Dvs. catre pacienti, ci numai catre medici, pentru ca este vorba de medicamente etice, adica acele medicamente care se elibereaza numai pe baza unei prescptieii eliberate de medicul specialist.

Ca urmare, singura noastra recomandare ramane in continuare sa va adresati medicului specialisti curant. Poate nu am fost suficient de explicita, este vorba despre un medic specialist infectionist sau gastroenterolog, nu medic de familie.

Dumnealor au toate informatiile legate de intrebarile Dvs, informatii puse la dispozitie atat de compania noastra cat si acces la toate datele stiintifice de actualitate.

Va multumim inca o data pentru intelegere!

Cu cele mai bune urari,

XXXX XXXXX Romania

Adică, deşi nu eşti bolnav, eu tot nu-ţi pot da informaţii despre medicamente, despre care oricum nu ai întrebat nimic. Nu îmi permite «legislaţia română» !!! Lămurit buştean.

Un alt medic virolog îi răspunde Domnului Popescu să se adreseze medicului său, sau să poftească la clinica respectivă pentru consult. Deşi Dl. Popescu nu este bolnav, totuşi într-un al doilea E-Mail i se face clar pisălogului Domn Popescu că:

Totusi, pentru informatii de specialitate, daca va intereseaza, nu va poate ajuta decat un medic virusolog, care poate sa stea de vorba cu dvs. la Institutul nostru. Aceasta discutie nu va costa bani!

Rezultă deci că nu se pot obţine informaţii prin E-Mail, ci numai „ochi în ochi“. In regulă, cu prima ocazie o să facem şi aşa ceva.

O altă doctoriţă specialistă, se plânge că întrebările trimise conţin diacritice, şi mă roagă să le trimit din nou fără acestea. Zis şi făcut, după care respectiva doctoriţă a dispărut cu întrebări şi fără răspunsuri, în ceaţa medicinei alopate.

În fine, un Domn Profesor Doctor de data aceasta, şef la un important institut din Romania, răspunde în linia cunoscută deja de mai sus, doar la întrebările impare, din doi în doi:

Buna ziua,

Raspunsurile la intrebarile dumneavoastra:

1. Directa (determinarea viremiei = ARN-VHC, prin metoda PCR) si indirecta (prin determinarea anticorpilor anti VHC).

3. Procedura este standardizata.

5. Peste 90% din persoanele care poseda anticorpi anti VHC au virusul prezent in organism.

Multa sanatate,

Cu stima,

Prof.Dr. XXXX XXXXX

M-am frecat la ochi şi am mai citit eu însumi încă o dată întrebările. Căci nu pricepeam la ce sunt date aceste răspunsuri? În fine, am revenit cu un E-Mail, care a rămas, desigur, fără răspuns, şi tot la fel de sigur, aşa va şi rămâne.

Observând, în timp, tendinţa de a nu răspunde pur şi simplu, la întrebări, în ultimele E-Mail-uri trimise am adăugat în final următoarea frază: În cazul în care nu primesc nici un răspuns, pot considera că nu sunteţi competent pentru a da astfel de răspunsuri ?

Chestia asta l-a mâniat foarte tare pe un anume doctor I.C. de pe un anume Site care oferă răspunsuri persoanelor cu probleme hepatice :

Popescu Gheorghe - daca dumneavoastra considerati ca e normal sa formulati o interbare in acest stil, atunci considerati-ne incompetenti.

În regulă, îmi zic, poate am formulat nu tocmai clar fraza, şi omul s-a supărat, aşa ca să încerc să-i explic rostul acestei fraze. Deci:

Stimate Domnule Doctor I.C.
va rog sa nu confundati competenta cu incapacitatea. Intrebarile mele se refera la studii de specialitate (virologie) si la competenta in efectuarea testelor de laborator. Nu este obligatoriu ca un hepatolog sau medic internist sa aibe competenta de a raspunde la aceste intrebari. Eu nu am spus ca cineva ar fi incapabil. Cred ca va suparati prea repede sau nu ati citit exact intrebarile mele. Le-am mai pus si altor hepatologi, care mi-au raspuns, fara sa se supere, ca "nu sunt competenti" pentru a raspunde acestor intrebari, caci ele apartin de competenta unui virolog. Iar eu nu am de unde stii ce specializare aveti Dumneavoastra.
Sper ca neintelegerea sa se fi lamurit.
Deci, daca aveti competenta de a ma ajuta cu indicarea surselor (studiilor) respective, va voi ramane indatorat. Daca nu, nu-i nici o problema, voi incerca sa ma adresez altor persoane.
Cu stima.

Şi astăzi, după aproapeo luna de zile, deşi întrebarea poate fi în continuare citită pe respectivul Site, I.C. nu a dat nici un răspuns. Este dreptul Domniei Sale.

Iar ultimul şi cel mai „simpatic” răspuns (nu însă primit în ordine cronologică) l-am primit din parea „Hepatita virală C”:

Trimis de camy la Lun, 10/05/2009 - 18:37.

1. Diagnosticul pozitiv de hepatita virala C se face atat pe baza metodelor indirecte ( tehnica RIBA de evidentiere a anticorpilor), cat si pe baza metodelor directe (detectarea ARN viral).

2. Metodele directe inclusiv PCR (reactia de polimerizare in lant) are capacitatea de a depista materialul genetic (ARN-ul ) al virusului hepatitei C, deci intrebarea dumneavoastra nu are nici o logica?!

3. Metodele indirecte se refera la metodele care determina anticorpii impotriva virusului hepatitei C si sunt reprezentate de ELISA si RIBA, deci iar ati formulat o intrebare fara logica si incorecta.

................................................................

Sincer ar trebui sa va adunati cu mai multa grija informatiile, apoi sa puneti intrebari coerente si corecte pentru a primi raspunsuri la fel si apoi sa aruncati cu noroi in medici asa cum faceti pe quibono.net. Si inca o problema: ceea ce dumneavoastra cereti sunt lucruri cu aplicabilitate practica foarte mica , care intereseaza mai mult cercetarea.

Este dreptul pacientului sa aleaga unde sa mearga , dar cred ca timpul va lamuri cel mai bine aceasta problema.

Acuma, asupra celor trei răspunsuri primite nu vreau să mă refer, căci ele îşi primesc replica în răspunsul larg trimis mai sus menţionatei Asociaţii. Nu vreau să mă refer nici la faptul că un lucru se întreabă şi complect altceva se răspunde. Medicina bazată pe dovezi, camy! (Scuze, nu ştiu dacă sub acest camy se ascunde un Domn sau o Doamnă, aşa ca fără voie sunt nepoliticos).

Doar că, asta este deja o metodă în sine, să-l faci prost pe cel care pune o întrebare, fără însă a-l lămuri «de ce este prost». Dacă tot menţionezi www.quibono.net, n-ar fi rău să te asiguri dacă nu cumva acolo se află destule informaţii adunate cu grijă, şi prezentate coerent. Faptul că acolo concluziile sunt altele decât le-aţi dori Dvs. asta-i alta poveste.

Cât despre noroi, nu are nimeni nevoie să-l arunce, căci o anumită parte a medicinei şcolastice se împroaşcă singură cu noroi. Stimat/Stimată camy, credeţi că este nevoie să vorbim aici despre corupţia din medicina românească ? Este de ajuns să răsfoiţi presa din ţară. Credeţi că este nevoie să ne referim aici la conflictele de interese ce rezultă din strânsa legătură dintre industria farma şi corpul medical? Nu cred că v-ar avantaja o astfel de dezbatere. Credeţi că este necesar să facem o trecere în revistă a enormelor erori ale medicinei alopate în ultimii 100 de ani?

Vorbiţi de spre “timpul care va decide”? Păi din 1987 (anul declărarii hepatitei C ca şi afecţiune cauzată de retrovirusdul HC) şi până acuma au trecut 22 de ani. Şi cu ce rezultate? Măreţe! Nu se mai dau trei interferoane pe săptămână, ci doar unul, da de trei ori mai scump. Mulţumim din inimă concernului !

Iar ca şi cireaşă pe tort, citez “ceea ce dumneavoastra cereti sunt lucruri cu aplicabilitate practica foarte mica, care intereseaza mai mult cercetarea”.

Acuma, serios, chiar nu înţelegeţi nimic, sau doar vă prefaceţi. Păi dacă dovezile de certificare a existenţei virusului HC, stabilirea “standardului de aur” conform legilor virologiei, nu se pot aduce în cazul retorovirusului HC, asta înseamnă că această calea terapeutică antivirală nu are nici o logică. Cum poţi decide să terapiezi cu medicamentaţie antivirală un agent patogen (retrovirus) care nu există?

Dar terapia pe 48 de săptămâni costă binişor peste 20.000 de Euro. Ori fără virus HC nu mai există terapie antivirală! Tot mai sunteţi de părere că sunt lucruri cu aplicabilitate foarte mică? Care nu interesează decât cercetarea? Nu cumva interesează în primul rând industria farmaceutică? Nu cumva interesează de asemenea şi medicul care îşi leagă cel puţin pentru un an pacientul de cabinetul său prin analize, injecţii, vizite, controale, etc? Mulţumesc, camy!

În fine, cam asta ar fi de povestit despre felul “foarte solicitant” prin care medicii specialişti consideră că este cazul să răspundă unor întrebări şi solicitări din partea omului obişnuit.

Cine aruncă aici cu noroi? Cel care pune o întrebare pentru a-şi clarifica nişte probleme, sau cel care ori nu dă nici un răspuns din turnul său de fildeş, ori dă un răspuns din categoria «hai să batem câmpii».

Stimaţi medici, vă mulţumesc respectuos pentru colaborare, al Dumneavoastră,

Qui bono.

Aşa arată ucigaşii-vă strănut mortal pe toţi!

Dacă nu ştii, nu întreba – partea a doua

Efecte nedorite ale vaccinurilor- fapte vs. ficţiuni

(Unerwünschte Wirkungen von Impfstoffen -Tatsachen vs. Fiktionen)

Dr. Susanne Stöcker – purtătoarea de cuvânt a Institutului Paul-Ehrlich

Pe undeva rătăcit prin Internetul de limba germană, am găsit mai de mult postat un referat scurt al Doamnei Susanne Stöcker, ţinut la un simpozion alopat asupra vaccinurilor. M-am gândit ca n-ar fi rău să-l traduc şi să vi-l prezint, pentru a vedea cum se pun problemele de partea cealaltă a „baricadei”. Mai exact, cum trebuie să se poarte autoritaţile competente cu cei care sunt critici la adresa vaccinurilor, ba chiar contestatari. Nu mă voi abţine sa fac nişte comentarii pe marginea celor spuse de respectiva Doamnă, comentarii pe care le voi scrie cu caractere cursive şi „cerneală” albastră.

De asemenea, o mică parte din acest material am eliminat-o deoarece avea directă legatură cu legi si paragrafe de legi din Germania, mai puţin relevante pentru cititorul român.

Însă atitudinea respectivei Doamne este în mod sigur aceeaşi cu a unor Doamne sau Domni care ocupa poziţii similare la noi în România, şi prin aceasta am găsit util şi necesar să vă prezint această traducere. Dar sa vedem ce părere are Doamna respectivă despre „cârcotaşii” care nu vor să se lase traşi în ţeapă.

Institutul Paul-Ehrlich (care răspunde în Germania pentru aprobarea medicamentelor, implicit a vaccinurilor) primeşte anual circa 1000 de sesizări asupra suspiciunilor de efecte secundare (conform § 29 din Legea medicamentelor şi /sau § 11 din Legea pentru protecţia contra bolilor infecţioase) ca urmare a unor vaccinări. Drept urmare vaccinurile sunt mereu acuzate cum că ar provoca afecţiuni neurologice şi autoimunitare. Stadiul actual al cunoştinţelor ştiinţifice asupra acestor ipoteze în baza afecţiunilor cum ar fi scleroza multiplă, diabetes mellitus la copii, artrita reumatioidă şi autism a fost detaliat prezentat. (Prezentarea Doamnei Stöcker făcea parte dintr-un simpozion în care fuseseră prezentate aceste afecţiuni, printre altele).

Dorim să ne referim aici la câteva exemple de Site-uri de Internet şi întrebări scrise adresate autorităţilor de sănătate de către persoane care resping fundamental vaccinarea, cu ajutorul unor declaraţii nefondate şi care conţin falsificări ale realităţii. Prezentarea mea are ca scop să vă ofere un ajutor şi să vă prezinte o bază de reacţie la astfel de întrebări rău intenţionate. (Deci, să vă arăt eu cum puteţi scăpa de pisălogii ăştia care-şi bagă nasul în afacerile noastre prospere.)

În primul rând, trebuie să diferenţiaţi cu exactitate, ce fel de persoane pun întrebările, anume:

- Adversarii vaccinării, care resping în general vaccinarea, de regulă fără a prezenta argumente;

- Criticii vaccinării, care acceptă unele vaccinuri, dar în general se situează pe o poziţie critică faţă de vaccinare în general;

- Părinţi, care vor să se informeze în general, mai ales ca urmare a faptului că au devenit nesiguri şi sceptici din cauza prezentărilor antivaccinare din Internet şi prin anumite foi volante;

- Jurnalişti, care se ocupă pentru prima oară cu această temă, sau care vor să prezinte diferite păreri pro şi contra, sau care au deja cunoştinţe asupra temei şi doresc informaţii suplimentare concrete.

(Se pare că Doamna noastră a uitat totuşi o categorie, şi anume a celor care resping vaccinarea şi mai au şi argumente concrete; mă refer la, între timp, o categorie destul de mare de profesionişi, deci persoane de specialitate, care contestă vaccinarea cu argumente ştiinţifice.)

Cum reacţionează în general Institutul Paul-Ehrlich în aceste situaţii?

- Din capul locului: Răspunsuri la întrebări ample este un serviciu opţional al Intitutului nostru, nu o obligaţie legală. (Adică după motto-ul: „dacă vrea muşchii mei“. Eu aprob vaccinuri iar tu le faci, ce atâtea comentarii, Domnule!)

- La întrebările care solicită un răspuns asupra existenţei unor virusuri, NU SE DAU RĂSPUNSURI! Aceste lucruri aparţin de procesul de învăţământ, iar în atribuţiile noastre să nu intră obligaţia de a face şcolarizare unor anumite persoane.

(Adică, din capul locului, nu întrebaţi, că oricum nu vă răspundem. Dacă vreţi să ştiţi mai multe, înscrieţi-vă la Facultatea de medicină, de unde veţi fi imediat daţi afară dacă îndrăzniţi să vă îndoiţi de dogma predată acolo!)

- Toate celelalte întrebări vor primi un răspuns atât de complect pe cât de posibil este. Dacă urmează şi alte întrebări, rămâne la latitudinea personalului nostru să răspundă mai departe, şi în ce fel să o facă. (Deci, nu fiţi cicălitori că ne deranjaţi. Un răspunsuleţ micuţ, aşa, de politeţe, şi în rest… Somn uşor, că n-avem timp de prostii!)

- La întrebările extrem de detaliate (15-20 de întrebări, pe 4-5 pagini) se va răspunde „în general“. Şi anume prin oferirea unor liste cu literatură de specialitate sau adrese de Site-uri informative din Internet. (Procedăm astfel pentru că din răspunsuri ei vor folosi doar ce le convine lor pentru argumentaţiile proprii.) (Pentru şmecherii care n-au ce face şi trimit scrisori interminabile, încercând să ne tulbure afacerile şi liniştea, avem şi noi liste interminabile cu lucrări scrise de „băieţii noştri“, pe care nu aveţi decât să le citiţi până la adânci bătrânţi.Asta ca să vă trecă cheful să vă mai băgaţi nasul unde nu vă fierbe oala).

- Scrisorile cu întrebări trimise de părinţi deveniţi nesiguri asupra eficacităţii vaccinurilor, sau de la jurnalişti, conţin în general întrebări concrete (este adevărat că…. am auzit că …este vaccinul XY contraindicat în cazul…). La acestea se va răspunde politicos, scurt şi la obiect. (Logic, ca pentru fraieri!)

Hotărâtor este întotdeauna felul CUM este pusă întrebarea! La întrebările retorice nu are sens a se răspunde, căci părerea respectivului este oricum dinainte formată, indiferent ce răspuns va primi. Aceste întrebări reflectă din capul locului neîncrederea, sunt ample, de regulă pe mai multe pagini, aduc ca argumente specialişti ca Dr. Buchwald sau D. Lanka (adversari ai vaccinărilor din Germania) şi mai ales, au un ton agresiv în discurs (tonul face muzica!). (Corect! Şi părerea Dvs. Doamnă, este dinainte formată indiferent ce argument v-ar aduce un adversar al vaccinării. Cît despre discus şi ton, nici al Dvs. nu pare prea conciliant şi blând, din cele ce se pot citi aici. Muzica Dvs. sună fals!)

De asemenea nu se va răspunde la scrisorile-model, în care trebuie introdus doar numele petiţionarului, astfel de scrisori fiind „regizate“ de adversarii vaccinărilor. (Desigur că nu are rost să vă pierdeţi timpul cu tentative organizate de a ne tulbura linişte, nu-i aşa? Este de înţeles. Pentru Dvs. Doamnă! Pentru mine însă, nu prea.)

Persoanele care resping vaccinarea pun în general întrebări legate de efectele negative ale vaccinurilor, şi nu de avantajele pe care acestea le aduc. Acestora li se poate tot retoric răspunde prin faptul că „cel mai mare duşman al vaccinării este chiar succesul ei“. Astăzi, datorită vaccinărilor, nu mai cunoaştem multe boli, cu groaznicele lor consecinţe, care afectau populaţia în trecut. Spre exemplu vaccinarea contra Polio. ( Ei bine, aici aţi cam dat cu bâta-n baltă. Virusul polio nu este încă izolat, iar mult prea mulţi specialişti susţin de mult prea mulţi ani că polio este o afecţiune provocată de îngrăşămintele chimice, în orice caz de intoxicaţii chimice, contra cărora nu prea văd ce vaccinuri ar putea fi utile. Dar oricum, este interesant de observat cum puneţi problema şi care sunt mecanismele logicii Dvs. Mai ales în ceea ce priveşte avantajele. Pentru cine? Qui bono?)

Persoanele care resping vaccinarea, sau sunt influenţate în această direcţie aduc în discuţie preponderent daunele provocate sănătăţii de către acestea. Contraargument: a se face deosebirea dintre reacţia la vaccin, care apare frecvent, şi complicaţiile provocate de vacin care apar rar. (Deci apar totuşi, nu?) A se lămuri ce se înţelege prin „daune provocate de vaccin“. (Pai Dvs. nu puteţi lămuri aşa ceva, plecând de la premiza – falsă în opinia mea – că vaccinurile sunt sigure. Cum ar putea oare, în acest caz, produce ele „daune“? Cum puteţi explica deva ce nu are loc în mintea Dvs?)

Un alt argument al „contestatarilor“ este faptul că acestea provoacă alergii. Un contraargument poate reprezenta situaţia vaccinărilor în fostul DDR. Acolo vaccinarea era obligatorie,dar numărul alergiilor era mult mai mic decât în Germania de Vest. După reunificare rata de vaccinare în noile Landuri (fostul DDR) a scăzut, dar numărul alergiilor a crescut. (Minunatul mod de a aduna mere cu pere şi de a da rezultatul în prune. Alergiile nu sunt provocate doar de vaccinuri. Nutriţia joacă un rol la fel de mare în această privinţă. Eu am trăit un an de zile în DDR, ceea ce nu cred că este cazul cu Doamna noastră de aici. Şi vă pot spune că: 1. În DDR nu se administrau vaccinuri nici de la GlaxoSmithKline, nici de la Novartis, şi nici de la Baxter. Deci industria farma de la acea vreme nu era orientată, fixist, asupra profitului cu orice preţ, ci era subvenţionată şi controlată de stat; 2. Produsele alimentare care stăteau la dispoziţia cetăţenilor fostului DDR conţineau substanţial mai puţini conservanţi, coloranţi, arome, aditivi şi alte otrăvuri de genul acesta, din acelaşi motiv, că nici industria alimentară nu era fixată pe mulţumirea acţionarilor şi mărirea profiturilor. Nu ţine figura asta, stimată Doamnă! După reunificare exact în aceste două privinţe, cel puţin, situaţia s-a schimbat radical, şi în consecinţă şi numărul de alergii a crescut „radical“. Iar toate acestea eu le-am trait, pe pielea mea.)

Un alt argument adus de contestatari este acela că substanţele suplimentare introduse în vaccinuri (Tiomersal, aluminiu, fromaldehid, fenol, …) otrăvesc organismul. Contraargumentul este că aceste substanţe sunt prezente în vaccin într-o cantitate adât de mică, încât s-a dovedit a nu fi periculoase. De exemplu introducerea în organism a aluminiului din alimente este mult mai mare decât cea dintr-un vaccin. (Acuma, nu am să vă întreb pentru care motiv sunt, în general, introduse în vaccin astfel de substanţe, căci aceasta este o altă temă. Dar am sa vă întreb dacă ştiţi cumva că, spre exemplu în Germania, între 0 şi 5 ani în principiu se administrează 30 de vaccinuri? Faptul că deodată aţi schimbat pluralul „vaccinuri“ cu singularul „vaccin“ vă dă de gol, stimată Doamnă. Un copil până la vârsta de 5 ani NU ARE CUM SA ACUMULEZE O MARE CANTITATE DE ALUMINIU DIN ALIMENTE, -exemplul Dvs.- DAR O ACUMULEAZĂ DIN AGRESIUNEA CELOR 30 DE VACCINURI CU CARE ÎL ÎMPĂNAŢI! Simpatic este că daţi exemplele care vă convin, dar despre Tiomersal – mercur şi despre formaldehid –cancerigen, nu spuneţi nimic în legătura cu alimentaţia. Că ar fi prea gogonată, nu? V-ar sări în cap cei din industria alimentară!)

În continuare urmează o impresionantă listă cu publicaţii şi Site-uri de Internet, scrise de „băieţii noştri buni“ care „certifică“ eficacitatea şi binefacerea vaccinării şi a vaccinurilor. Nu o reproduc aici pentru că sunt publicaţii în limba germană, la care presupun că mulţi intre Dvs. nu aveţi acces, datorită cunoştinţelor de limbă germană.

Am considerat util să vă prezint acest material, tradus, din două motive:

1. Am fost întrebat, şi am vazut discuţii în Internet asupra temei: ce am putea face pentru a stopa nebunia vaccinărilor şi pandemiilor? Am putea face multe, dar întâi cred că este util să ştim cum pune „adversarul“ problema, cum judecă situaţia şi ce argumente foloseşte.

2. Am încercat ieri să regăsesc acest material în Internet. Ei bine, aflaţi că a… dispărut! Ca norocul că acum circa 6 luni, când l-am găsit, l-am descărcat pe PC-ul meu. Deci îl am,

l-am… salvat! De ce oare o fi dispărut? Nu ştiu, dar cred că a făcut gripă porcească. D-aia. Tocmai pentru aceea am să pun acest material la dispoziţia Dumneavoastră, pentru cei care vor să-l vadă sau să confrunte traducerea cu originalul. Desigur, cred că nu este cazul să vă amintesc, materialul este în limba germană.

Alte comentarii nu doresc să mai fac, căci am facut pe parcurs destule. Vă las pe Dumneavoastră să le faceţi. Un singur lucru vă mai rog să observaţi, şi anume:

Aroganţa cu care se tratează această problemă. Nu suntem obligaţi NOI să vă dăm vouă răspunsuri. Să vă dăm NOI socoteală vouă, sclavilor. Şi nu suntem obligaţi nici să vă „învăţăm“ NOI pe voi; pentru asta mergeţi la şcoală, analfabeţilor. La şcolile NOASTRE Orwell-iene unde vă spălăm bine la creer şi unde o să învăţaţi ce vrem NOI să ştiţi, şi doar ce anume aveţi voie voi să ştiţi.

Mulţumesc din inimă concernului, medicinei alopate şi Institutului Paul-Ehrlich pentru învăţătură.

Sclavul analfabet Qui bono.