Despre Bio-imunoterapie
(după Prof. Dr. Thomas Tallberg şi Dr. med. Martin Landenberger)

http://www.naturmednet.de/info/bioimmun.html

   Numărul tumorilor maligne creşte în fiecare an. În Germania, 38%¤ din populaţie suferă o tumoare malignă. Care terapii pot fi luate în considerare? Există posibilitatea înlăturării cauzelor cancerului?

Tumorile maligne – o boală a mitocondriilor?

   Laureatul Premiului Nobel, germanul Otto Warburg a formulat deja în 1966, cu ocazia Conferinţei Laureaţilor Premiului Nobel care a avut loc în Lindau: „nici o cauză a vreunei boli nu este mai bine cunoscută decât cauza cancerului!“ Defecţiuni în lanţul respirator al mitocondriilor (în fiecare celulă găsim între 1200-1500 de astfel de „staţii energetice“). Pot fi celulele cancerigene, anormale, readuse din nou la forma şi funcţionarea lor firească? Este cancerul doar un deficit de structură mitocondrială sau chiar un deficit de nutriţie?

   Am sa încerc în cele ce urmează să dau răspunsul la aceste întrbări.

Medicii alopaţi se îndoiesc asupra foloaselor chemoterapiei în cazul tumorilor solide

   Şi totuşi medicina şcolastisă este în continuare „fixată“ în conceptul celulelor „mutate“ genetic“,  a căror „transcrptază oncogenă“ încearcă să o rezolve prin „otrăvuri celulare“ tot mai rafinate.

   Hölzl constată că rata de supravieţuire a pacienţilor cu cancer mamar, de plămâni sau de intestin a rămas constant în ultimii 30 de ani, ceea ce înseamnă că „o cură prin otrăvuri nu este folositoare la nimic“ şi presupune că o „lărgire sistemică a chemoterapiei este, tocmai în cazul cancerului mamar, cauza pentru care rata de supravieţuire este chiar în regres.“

   Schaller, ginecolog la Universitatea din Bochum, consemnează: „Pentru supravieţuirea femeilor cu cancer mamar, chemoterapia nu a adus până acum nici un folos – mult zgomot pentru nimic.“ În acelaşi mod se exprimă asupra acestei teme şi şeful secţiei de ginecologie al Clinicii din Düsseldorf, Dr. Jäger: „Nu au existat şi nici nu există succese. Un enorm număr de femei sunt terapiate, fără ca să toată fi întradevăr evidenţiat vreun folos din aceasta. Iar dacă le veţi spune acest lucru femeilor, acestea vor fi complect dezorientate, chiar disperate.“

   Atât de puternic şi de periculos ne-au fost otrăvite minţile de către maşine de propagandă a industriei farmaceutice. Iar aici principalul vinovat nu este însăşi industria farmaceutică, ce în mod logic vrea să-şi vândă „gunoaiele“ şi să facă profituri , ci presa liberă (oare există aşa ceva?) şi corpul medicilor, care în ciuda unui „jurământ“ şi în ciuda faptului că ştie deja de mult că această chemoterapie nu este bună de nimic, încurajează pacienţii în continuare în această direcţie.

   Deja în 1985 Thomsen, la vremea aceea directorul clinicii de ginecologie de la Universitatea din Hamburg sublinia semnificativ: „Ar trebui să ne dea de gândit faptul că un număr din ce în ce mai mare de doctoriţe spun: eu nu aş accepta, pentru mine, o astfel de terapie.“

   (Nota Qui bono: Această declaraţie este una dintre foarte multele de acest gen, iar chemoterapia este una dintre foarte multele terapii pe care medicii nu le-ar accepta pe propria lor piele! Deci, dacă medicii gândesc astfel (cel puţin o impresionantă parte a corpului medical), atunci care este oare motivul pentru care pacienţilor li se recomandă tocmai aceste terapii? Qui bono? Vedeţi Dumneavoastră, Doamnelor şi Domnilor medici, cine aruncă cu noroi în Domniile Voastre? Voi înşişi! Nu acest Site.

   A jura pe Hippocrate că vei sta în slujba sănătăţii pacientului (ce cuvinte frumoase) şi a-l trimite să facă o terapie despre care ştii că nu este bună de nimic, că nu-i va ajuta bolnavului, şi pe care ţie însuţi nu ţi-ai face-o, ei bine, toate acestea vă discreditează! Diferenţa din ultimii ani este aceea că am început şi noi, oamenii de rând, să devenim conştienţi de acest lucru! Şi acest lucru este GROAZNIC!  

   Dumneavoastră vă plângeţi că sunteţi împroşcaţi cu noroi? Dar noi, bolnavii, ce să mai zicem? În cine mai putem avea încredere, dacă tocmai Domniile Voastre ne minţiţi şi ne... ei bine, ne sacrificaţi prin terapii lipsite de sens? Dacă nu vă veţi opri, nu veţi face unul-doi paşi înapoi şi nu vă veţi gândi foarte serios, care este rolul Dumniilor Voastre în societatea umană, în „umanitatea“ despre care vă face plăcere să vorbiţi în „modernizatul“ jurământ medical, mi-e teamă că în următorul deceniu, medicina alopată VA TREBUI SĂ DISPARĂ. Depinde de Dumneavoastră, căci oamenii  nu sunt proşti, iar „umanitatea“ are mecanismele ei proprii de reglare şi eliminare a ceea ce nu i se portiveşte. Cu stimă şi regret, al Dumneavoastră Qui bono.)

   În 1995 Abel, epidemiolog la Universitatea din Heidelberg, constata „cu groază“ că la majoritatea formelor de cancer, nu există dovezi precum că chemoterapia, mai ales din ce în ce mai des folosita chemoterapie în supradozaj, ar înbunătăţii calitatea vieţii bolnavului sau ar prelungi viaţa acestuia.“ Iar Hölzl rezuma: „Nu există nici o documentaţie sistematică asupra chemoterapiei” şi cerea dovezi curate ale eficienţei acestei metode terapeutice, în locul cercetărilor FALSIFICATE! (Hölzl foloseşte în orginal termenul „cercetării şmecherşti”).
Terapia biologică a cancerului – reparaţia mitocondrială?

    În opoziţie se plasează terapia biologică ortomoleculară, promovată de terapuţi naturişti cum ar fi Isseles, Fryda, Gerson şi Clark. Gerson a terapiat cu frumoase succese încă din anii 20 pacienţii cu cancer prin sucuri de fructe şi legume cu cu actiune activantă pentru mitocondrii, cu ficat crud de capră (sursă pentru glutation) calium şi preparate pentru tiropdă precum şi cu infuzii de cafea, care, aşa cum ne învaţă Dr. Heinrich Kremer, susţine lanţul respirator al mitocondriilor: două molecule de cafea sunt egale cu o moleculă de curcumin (Curcuma longa), care, conform Dr. Kremer este „veriga lipsă” dintre Complexul III şi Complexul IV al lanţului respirator.

   Ceea ce solicitase Warburg, iar Gerson descoperise empiric, a fost demonstrat de Tallberg: cel mai important moment al terapiei cancerului este restabilirea activităţii mitocondriene, al cărei produs nu numai că duce la producţia de ATP (principalul liferant de energie), dar este în acelaşi timp şi un fel de „consiliu de conducere şi coordonare la nivel operativ” pentru nucleul celular.

   În cadrul „genialei fuziuni a evoluţiei”, prin care bacteriile Archaea s-au unit cu Eubacteriile, mitocondriile au păstrat, ca moştenitoare ale eubacteriilor, controlul asupra pachetului–genom mitocondrial din nucleu. Astfel văzute lucrurile, rezultă că mitocondriile sunt „stăpânul” celulei, iar nucleul celulei este doar un „organ executiv”. Astfel încât o diminuare nefirească a activităţii mitocondriilor trebuieşte compensată cu elemente biologice de construcţie mitocondriană.

Remisia spontană – un teren necercetat

    Ipoteza noastră de lucru are la bază concepţia că deficienţele metabolice mitocondriale persistente conduc la transformari maligne. Remisiile spontane se poduc atunci când aceste deficienţe (perturbări) sunt împiedicate şi/sau reparate prin influenţe nutritiv-biologice care reechilibrează situaţii deficitare specifice. Desigur, din motive pe care doar medicina alopată le poate înţelege, cercetarea cazurilor de remisie spontană a unei tumori sunt până astăzi o temă Tabu, fapt pe care Weber în articolul „Vindecări misterioase” o justifică prin teama de consecinţe: „Prin astfel ce cercetări nu se pot cucerii lauri şi glorie, ba chiar este pusă în pericol propria carieră profesională!” Oncologul Knappauf este însă mai pragmatic: Prin astfel de cercetări asupra remisiilor spontane putem învăţa multe despre procesele de vindecae ale corpului.”
Tumorile maligne – un deficit nutritiv?

    Începutul l-a făcut pentru noi Tallberg prin activitatea sa de cecetare de peste 35 de ani: ca imunolog el ştia că doar reacţiile imunitare singure nu sunt suficiente pentru a se obţine remisia unor tumori mari, ci că este imperios necesară participarea unor factori nutritivi, a anumitor aminoacizi şi a unor minerale rare. Iniţial, în încercările sale, Tallberg nu şi-a putut explica dispariţia unor tumori mari, produse în timpul bio-imunoterapiei, în urma căreia nu mai rămânea nici o urmă de celule canceroase.
   Anticorpi citolitici, celule efector-T, macrofage, factori de inhibare, celule naturale ucigaşe, indicii celulelor ucigaşe şi fosfolipidul A2 – controarea tuturor acestor parametrii nu dădeau rezultate semnificative. În controalele făcute de mine (Dr. Martin Landerberger) asupra pacienţilor cu cancer, care au fost ani de zile trataţi cu chemoterapeutice, am costatat permanent o scădere damatică a suitei limfocitare în diferenţierea lomfocitelor, mai ales a celulelor ajutătoare, a celor subpresoare şi a celor NK, astfel că „de facto“ se producea un AIDS iatrogen.
Sarcomul – urmare a unui deficit de aminoacizi?

   Tallber s-a întâlnit la un moment dat cu rapoartele Doctorului Howard Beard, care în anii 40 a terapiat sarcoame Emge induse la şoareci cu Arginin, Histidin şi Lysin, aminoacizi care la vremea respectivă conţineau urme de săruri de  wolfram şi alte metale rare şi care, împreună cu aminoacizii respectiv au dus la vindecarea şoarecilor. (Vezi Tallberg, Th., Mahlberg, K., Kalima, T., Experimental and clinical studies on cancer immunotherapy. În: Present Status of Non-Toxic Concepts in Cancer. Eds.K.-F. Klippel & E. Maher. Proc Int Symp Nonwieler/Trier, April 1986, Karger,Basel, 1987, 237- 263.)
Leucemia – „doar“ o deficienţă de aminoacizi şi metale rare?

  În cadrul studiilor experimentale ce au durat ani de zile, asupra leucemiei induse Chloroma cu Methylcholanthren la mii de şoareci, Tallberg a descoperit „Codul“ prin care celulele leucemice su transformau înapoi în celule albe normale. Complexe de aminoacizi cu săruri de microelemente au format „codul metabolic“ prin care moleculele speciale ale suprafeţei celulare declanşau transcripţia fiziologică. Pentru cazurile de leucemie la şoareci „codul“ părea a fi Alanin, Leuzin, Isoleuzin şi Valin precum şi mineralele crom şi mangan. 50% ditre animalele astfel hrănite supravieţuiau (p=<0,001), totuşi era neplăcut surprinzător faptul că şoarecii hrăniţi cu Methionin şi Cystein mureau în proporţie de 100%!Aşadar se pare că Methionin ca factor de creştere este important pentru celulele leucemice, şi astfel pacienţilor leucemici cel puţin în prima jumătate de an de terapie se evita consecvent administrarea de alimente cu conţinut SH (gradul de aciditate?), cum ar fi de exemplu carnea roşie.

Carcinomul renal

   Înarmat cu cunoştinţele obţinute, Tallberg a început în anii 70 studii-pilot cu pacienţi suferind de hipernefrom şi melanom-malignome, deci cu forme de cancer cu foarte proaste şanse de supravieţuire, de circa un an. Compunentele regulatorii celulare au fost L-aminoacizii Alanin, Arginin, Aspargin, Lysin şi eventual Serin, precum şi microelementele esenţiale ca şi ioni biologic activi cu, ar fi crom, molibden, selen, zinc (staniu) vanadiu şi mangan.

   Ulterior a urmat un studiu clinic, în care au fost cuprinşi 127 de pacienţi cu hipernefrom metastatic. (Vezi Tallberg, Th.: Biological food supplementation combined with specific autologous cancer immuno-therapy in patients suffering from renal carcinoma or malignant melanoma. NAFAS Sci 6 (2001) 3- 17.) După o terapie de zece ani rezultatele celor 71 de pacienţi care primiseră o terapie bio-imunologică au fost semnificativ mai bune decât ale celor 56 de pacienţi din grupul de control, care primise cea mai bună terapie convenţională! În zece ani de terapie rata de supravieţuire statistică era de 47,2 luni în comparative cu 18,6 luni la grupul de control (p=<0,001). Unii pacienţi au supravieţuit chiar 20 de ani (vezi Tallberg, Th., Kalima, T., Hattunen, P., Tykkä, H., Mahlberg, K., Matous, B., Sundell, B.: Postoperative active specific immunotherapy with supportive measures in patients suffering from recurrent metastasized melanoma. J Surg Oncol 33 (1986) 115- 119.) iar cea mai lungă perioadă de post-observare a fost de 300 de luni (25 de ani)!
Melanomul malign

   Tot la începutul anilor 70 Tallberg a început şi terapierea cu success a pacienţilor cu melanom (vezi  Tallberg, Th., Uusitalo, R., Sarna, S., Seregard, S., Werschnik, C.: Improvement of the recurrence-free interval using biological adjuvant therapy in uveal melanoma. Anticancer Res. 20 (2000) 1969- 1976.) a căror prognoză era foarte proastă, şi care, în afară de trei cazuri, au supravieţuit cu toţii peste 300 de luni (25 de ani). Din 12 pacienţi, cei trei amintiţi mai sus au decedat după 60 de luni (5 ani).

   Tallberg mi-a împărtăşit în Ianuarie 2005, că la început a administrat un dozaj până la triplu în

bio-imunoterapie, ceea ce recomandă doar în cazul pacienţilor cu situaţii grave. Într-un studio prospective randomizat cu 103 pacienţi (51/52) cu melanoma uveal şi al pielii s-au obţinut de asemenea rezultate remarcabile prin bio-imunoterapie (p=<0,0015), iar într-un alt studio cu melano uveal au fost obţinute rezultate similar (p=<0,001). Este de asemenea important de ştiut faptul că pacienţii care au decedat din grului terapiat după conceptual lui Tallberg au fost de regulă cei care au interrupt terapia, deoarece au considerat că, după ani de zile de bio-imunoterapie, nu mai era nevoie să continue cu aceasta.

Malignomele adeno-, mama-, prostata-, pancreas-, stomac-, ovarian-, endometrium-, sarcom-, basaliom-, limfom-, histiocitom-.
   Pentru alte forme de malignom dispunem de „codul“ lui Tallberg. În afară de aminoacizi şi minerale sam ai adaugă şi alte terapeutice:

  1. Aminoacizi
  2. Doze fiziologice de vitamina A, B, D, E, parţial acid folic în dozaj mg
  3. Neurolipide
  4. Tumorvaccinuri (vaccinuri obţinute din propriile celule cancerigene ale pacientului)
  5. Diagnostice de laborator speciale (de ex. statutul hormonal)
  6. Parţial vaccinuri contra gripei A şi B

Pe scurt câteva forme importante de malignom:

Carcinom de prostata:

  1. Arginin, Asparagin, Glutamin, Glycin, Lysin, Serin
  2. Crom, vanadiu, wolfram, staniu, stronţiu (în cazul metastazei osoase)
  3. Vitamine conform cu profilul de stres oxidativ
  4. Neurolipide (creer fiert de la animale sănătoase)
  5. Tumorvaccinuri
  6. Analiza de laborator a hormonilor, inclusiv Activin şi Inhibin
  7. Alimente cu conţinut de Alanin trebuiesc mai degrabă evitate

Carcinom mamar:

  1. Alanin, Glutamin, Glycin, Leucin, Lysin, Threonin (mai ales la metastaza osoasă)
  2. Crom, vanadiu, mangan, selen, staniu, stronţiu (la metastaza osoasă)
  3. Vitamine conform profilului stresului oxidativ
  4. Neurolipide (creer fiert de la animale sănătoase)
  5. Tumorvaccinuri
  6. Analiza hormonală de laborator inclusiv Activin şi Inhibin
  7. A se evita alimentele cu conţinut de Serin, Methionon, Molibden, Wolfram.

Autovaccinuri tumorale

   Se poate obţine din tumori sau ţesuturi metastazice un vaccin propriu? Componentele tumorale trebuie să fie biologic incative ( ca şi cancerigen nou) şi simultan trebuie să-şi păstreze potenţa antigenă. Prin tehnica polimerizării proteinelor, a fost posibilă, în 1967, obţinerea de către Avrameas la Institutul Pasteur din Paris unoe astfel de polimeri proteinici insolubili din ţesuturile tumorale, şi astfel să se activeze imunitatea celulară specifică. Astfel de ţesuturi (10-20 de grame) se pot recolta în urma unei intervenţii chirurgicale, se congelează (nu se pun în Formalin) şi se trimit unui laborator special din care se poate obţine un vaccin uşor aplicabil pentru mai mulţi ani. Modalitatea exactă de producerea a fost publicată de Tallberg, (vezi Tallberg, Th., Matous, B., Tykkä, H., Vosmik, Fr., Sarna, S., Bauer, J., Krajsova, I., Sundell, B.: Malignent melanoma. Effect of postoperative specific immunotherapy and dietary supplementation on progress and prognosis. Tumor Diagn U Ther 12 (1991) 139- 146.), iar folosirea practică de către Brillinger (vezi Brillinger, G.-U.: Aktive Patienten-Spezifische Immunterapie (APSI) zur Tumorbehandlung, Krebsforum, 23 / 03 (1992).
Lipide neurogene în serul paciencţilor cu cancer

   Deficienţa de lipide în sistemul nervos central constatată în serul pacienţilor bolnavi de cancer a fost constatată de către Tallberg încă din vremea studiilor asupra pacienţilorcu hipernefrome. Segmentul din măduva spinării corespunzător rinichilor este Th9. În acest segment Tallberg a constatat o deficienţă de lipide de până la 90%. În consecinţă Tallberg a administrat pacienţilor săi neurolipide fierte de la animale sănătoase, preparate după reţete deseori uitate. Rezultate pozitive s-au obţinut astfel şi în cazul afecţiunilor alergice, formelor de colite şi de fibromialgii. Sindromele neurologice disstres care survin după ani de boală cauzată de un malignom, cum ar fi durerile articulare, ischialgiile şi sindromul Tallberg se pot de regulă înlătura sau ameliora după câteva sîptîmâni de administrare a acestor lipide.

Regresia complectă a tumorilor mari

    Regresia complectă ca urmare a bio-imunoterapiei nu poate fi elucidată doar prin reacţiile imunologice, deoarece în cazul malignoamelor nu se relevă modificări semnificative în imunitatea celulară şi umorală (aşa cum desigur că apar sub influenţa chemoterapiilor). Totuşi este bine ca activitatea antitumorală, deci stimularea celulelor-ucigaşe naturale să fie crescută. Totuţi capacitatea relativ mică de reacţie a sistemului imunitar limitează variantele care pot fi luate în considerare în cazul remisiei tomorilor.

Mitocondriile au acţiune regulatorie asupra genomului şi oncogenelor mamiferelor

   Marele merit al lui Tallberg este clarificarea interacţiunii dintre mitocondrii şi nucleul celulei: cu ajutorul bio-imunoterapiei a putut dovedi că mitocondriile participă activ la normalizarea transcripţiei oncogene. Chiar şi în cazul tumorilor mari s-a putut observa o scădere a ţesutului, astfel că mitocondriile pe lângă rolul energetic au şi o misiune în retransformarea celulelor maligne.

   Prin centrifugarea celulelor leucemice ale şoarecilor Tallberg a obţinut (în 1985) filamente de Cromatin de peste 10 µ, a încălzit proteinele cauzatoare de leucemie la 42 de grade Celsius, temperatură la care acestea şi-au pierdut efectul de stimulare a malignităţii, ceea ce oferă o explicaţie hipertermiei ca metodă terapeutică anticancerigenă.

Antibioticele şi mitocondriile

   Marea majoritate a antibioticelor dăunează ireversibil mitocondriilor (în trecut bacterii independente). Lucrul acesta a fost demonstrat de Dr. Heinrich Kremer, şi prezentat Adunării generale a Concernului Bayer în 1998. Astfel de daune aduse mitocondriilor, de exemplu prin antibioticul Ciprobay (care a adus câştiguri de 2,5 miliarde de Euro concenului Bayer) pot merge în gravitate până la simptome care, eronat, pot fi diagnozate ca fiind AIDS.

Teoria simbiozei celulare după Dr. med. Heinrich Kremer – Terapia celulară biologică

    Marea majoritate a afecţiunilor moderne sunt, conform concepţiei Doctorului Heinrich Kremer, dereglări ale respiraţiei celulare. În baza acestui concept Kremer a dezvoltat terapia simbiozei celulare. Conform concepţiei Domnului Doctor Kremer (care lucrează din 1988 ăn cadrul cercetării cancerului) cancerul cu nenumăratele sale variante şi forme evolutive, este cauzat de o perturbare de durată a funcţiilor mitocondriilor. Se ştie că mitocondriile sunt centralele energetice ale celulelor. Câştigarea de energie a celulelor este un proces în permanentă desfăşurare. Ajunge această homeostază (proces autoregulator) într-un dezechilibru, ca urmare a unei multitudini de factori dăunători – de exemplu nutriţia deficitară, prejudicii genetice provocate prin diferite toxine sau radiaţii, procesele de îmbătrânire, toate acestea pot conduce la cancer. Dr. kremer spune: Dacă mitocondriile vor fi distruse sau funcţiile lor vor fi perturbate, în mod obligatoriu câştigul de energie precum şi procesele de detoxificare şi eliminare a otrăvurilor vor scade alarmant.“

   În centrul diagnozei, în cadrul terapiei simbiozei celulare, stau de aceea mitocondriile. În fiecare celulă avem între 1.200-1.500 de astfel de mitocondrii. Atunci când activitatea acestora scade, scad şi hormonii, enzimele, aminoacizii şi celulele imunitare. Ori această situaţie este extrem de problematică, deoarece funcţionarea organismului este direct legată de toate acestea. Primul efect negativ într-o astfel de situaţie este formarea de radicali liberi, fapt ce duce la apariţia a peste 90% din afecţiunile cunoscute.
   O evaluare a situaţiei se poate face printr-un test de sânge. În baza rezultatelor acestuia se poate porni la stabilirea unui plan de acţiune. Pentrustabilizarea activităţii celulare se pot administra oral sau prin infuzie diferite preparate speciale pe bază de vitamine, microelemente şi aminoacizi. Un rol important în cadrul terapiei simbiozei celulare îl joacă şi informaţiile oferite de pacient asupra stării sale psihice. În acest sens un rol important îl joacă angajamentul şi dorinţa de a accepta şi efectua sistematic terapia şi tratamentele respective. În cazul prezenţei unei intoleranţe alimentare, este necesară conceperea unei terapii nutritive personalizate. Prin aceasta însă pacientul nu trebuie să sufere nici un deficit. Pacientultrebuie să realizeze că este însuşi răspunzător pentru a întreprinde ceva pentru sănătatea sa, enunţând la păguboasa idee că nişte boabe miraculoase îi pot reda sănătatea, în timp ce modul său de viaţă, bun sau rău, se poate desfăşura nestigherit ca şi până acum.

   Spectrul terapeutic al simbiozei celulare este tot atât de variat pe cît de diverşi sunt pacienţii. Alergii, sindromuri Burn-Out, afecţiuni ortopedice, psihosomatice precum cancer şi bolile autoimunitare sunt doar câteva dintre bolile care pot fi terapiae prin această metodă. Toate categoriile de vârstă şi de „mod de viaţă“, de la şcolari de 16 ani până la pensionari de peste 70.

   Succesele terapiei simbiozei celulare a făcut ca aceasta să se bucure de recunoaşterea unor largi cercuri de specialişti. Astfel terapia simbiozei celulare a fost confirmată, ca şi formă terapeutică de medicină complementară pentru cancer, AIDS şi afecţiuni cronice imunitare ca fiind singura fundamentată „ştiinţific solid“ şi „de o mare utilitate terapeutică“, de către „Townsend Letter – Examiner of Alternative Medicine“ în anul 2006.
   Deja la sfârşitul anului 2002, un grup de cercetători din domeniul cancerului de la Universitatea din Helsinki a putut documenta exact prin metode de măsurare a masei spectometrice şi prin intermediul microscopului electronic, după mai mulţi ani de experimente pe animale şi studii clinice, că transformarea celulelor în celule cancerigene se datorează întradevăr pierderii controlului mitocondriilor asupra ciclului de diviziune celulară. Între timp, datorităsucceselor terapeutice spectaculare, un număr din ce în ce mai mare de medici au adoptat metodele terapeutice care rezultă din conceptul simbiozei celulare.

   În cazul dereglării funcţiilor mitocondriilor, ATP, energia care controlează toate activităţile celulare diferenţiate nu va mai fi produsă în mitocondrii cu ajutorul oxigenului şi a formării radicalilor acestuia, ci fie fără oxigen, în afara mitocondriilor, prin fermentarea zahărului din sânge, sau cu oxigen, dar fărăformarea de radicali de oxigen. În felul acesta nu va mai putea fi controlate funţiile celulare diferenţiate ale sistemelor de organe, ci va fi activat ciclul diviziunii celulare. Boli, respectiv deficienţe de sănătate, care apar ca urmare a unei disfuncţii mitocondriene de durată sunt, după părerea Dr. Kremer, următoarele:
-Cancer

-Stările de epuisare

-Afecţiunile circulatorii

-Afecţiunile digestive colita, ulcerele, Morbus Crohn, colon iritabil, sindromul Leaky-Gut, diabet, pancreatita,

   steatoza, hepatita)

-Bolile de batrâneţe (Alzheimer, demenţă, Parkinson)

-Deicienţele imunitare (alergii, infecţiile virale, bacteriene şi fungice)

-Deficienţele energetice (Burn-Out)

-Afecţiunile neurologice (depresia, demenţa, Alzheimer şi schizofrenia)

-Afecţiunile autoimunitare

Cum pot fi ajutate mitocondriile de către micronutrienţi

   Dr. Kremer spune: „Dacă radicalii oxigenului nu sunt anihilaţi, în timp apar daune aduse celulelor sau daune genetice. De aceea radicalii liberi trebuiesc neutralizaţi. Iar pentru aceasta sunt răspunzători antioxidanţii, în primul rând legăturile de sulf cum este glitationul redus (cere este o proteină ce constă din 3 aminoacizi şi care pooate fi pridus de mitocondrii însăşi din aminoacizii Cystein, Glutamin şi Glycin), dar şi de către alte legături de sulf existente în mod natural, precum şi de către extractele din plante cum sunt polifenolii, cae au un rol central atunci când este vorba de regenerarea şi stabilizarea funcţiilor mitocondriale, şi deci în consecinţă, de sănătatea noastră.“

  Glitationul redus şi thiolele sunt detoxifianţi celulari universali, care pot antioxida peste 3.000 de toxine şi otrăvuri industriale (pe care, mai mult sau mai puţin, le înghiţim în fiecare zi prin intermediul diferitelor alimente). Pentru a se menţine corect funcţiile mitocondriale, deci controlarea funcţiilor celulare în sensul câştigării de energie, precum şi pentru detoxificarea celulară, esenţiali sunt micro- şi macro-nutrienţii, deoarece aceştia nu sunt produşi de către organism. Printre aceştia găsim aminoacizi, polifenoli, flavonoide, microelemente cum sunt manganul sau molibdenul, mineralele, vitaminele, acizii graşi şi forsolipidele.

                                                                                        Traducere: Qui bono