Industria vaccinurilor:
un fost specialist ne dezvăluie din secretele murdare ale acesteia









Sursa: http://nexus-magazin.de/Ausgaben/2006-5/Impf-Industrie-Ein-Insider-packt-aus

   Un fost cercetător în domeniul vaccinurilor dezvăluie modul în care industria farmaceutică şi autorităţile de sănătate ne ascund realitatea: vaccinurile sunt nesigure, insuficient testate şi în esenţă cea mai mare excrocherie a timpurilor noastre.

Statistica şi propaganda:

   Câţi americani mor anual întradevăr de gripă? Dacă întrebăm American Lung Association (Asociaţia americană a pneumologilor), organizaţie care se ocupă cu combaterea afecţiunilor pulmonare, sau şi mai direct, dacă ne uităm pe site-ul respectivei asociaţii

(vezi http://osteomed2.com/Documents/FLU%20STATS%20vs%20PNEUMONIA.pdf )

o să găsim, de exemplu, un raport publicat în 2004, sub titlul „Tendinţele în incidenţa aprinderile de plămâni şi în cea a gripei-statisticile asupra îmbolnăvirii şi mortalităţii“. Raportul este întocmit de secţia de cercetare şi studii ştiinţifice a sus-numitei asociaţii. La finele documentului vom găsi o statistică întocmită de National Center of Health (Centrul naţional de sănătate) sub titlul de „Raport statistic asupra mortalităţii, anii 1979-2001“ care ne arată cât de mortală este gripa întradevăr.

   Vă puteţi deja pregăti pentru o surpriză de proporţii, căci în mod oficial CDC (Center of Disease Control), autoritatea americană responsabilă cu protecţia contra bolilor şi epidemiilor (dar şi cu propagarea panicii şi împrăştierea de minciuni în folosul concernelor farma) ne spune că în fiecare an decedează în jur de 36.000 de americani din cauza gripei. An de an. O boală ucigaşă, nu? Deci, mergeţi de vă vaccinaţi, că nu-i de joacă cu maladia asta! În fiecare toamnă, iarnă, primăvară şi vară, că vara nu-i ca  iarna!

   Acuma, iată aici cifrele reale ale decesurilor provocate (confirmat medical) de gripă (între 1979 şi 1995 datele au fost contabilizate doar o dată la doi ani!):

1979: 604;
1981: 3.006;
1983: 1.431;
1985: 2.054;
1987: 632;
1989: 1.593;
1991: 1.137;
1993: 1.044;
1995: 606;
1996: 745;
1997: 720;
1998: 1.724;
1999: 1.665;
2000: 1.765;
2001: 257.

   Nu vă vine să credeţi? Nu trebuie să vă surprindă, căci există chiar foarte mulţi medici cărora nu le vine nici lor să creadă! (Daţi clik aici. Şi mergeţi direct la pagina 9 şi căutaţi categoria independentă Gripă - Flu sau Influenţa i se mai spune).

   Nu de mult timp Tommy Thompson, şeful US Health and Human Services, a făcut cunoscut faptul că 91% dintre persoanele care decedează ca urmare a unei grip, sunt persoane trecute de 65 de ani! Astfel că se poate uşor socoti câte persoane sub 65 de ani mor din cauza gripei. Puţine. Foarte puţine.

   Înţelegeţi cam ce se petrece aici, despre ce este vorba? „Gripele duc uneori la o aprindere de plămâni! De aceea trebuie să fiţi atât de atenţi cu gripa“, ne spun şmecherii din industria farmaceutică. Aşa că orice aprindere de plămâni este automat o gripă, nu? Asta nu se poate numi altfel decât înşelăciune. Presa îşi încordează laringele (la comanda platită a ştim noi cui) şi începe să zbiere următoarea pandemie. Iar cetăţenii isterizaţi zbiară şi ei: „Unde-i vaccinul meu? Daţi-mi vaccinul! Vreau ţeapă! Nu vreau să mooooooooor!“

   Acuma, desigur, dacă alegătorii sunt impacientaţi, politicienii intră imediat în acţiune, căci doar ei sunt tatăl şi „mama voastră de alegători.“ Noi ordonanţe, noi legi, noi vaccinuri „moca“ deja de mult pregătite pentru speriaţi. Cu interviuri cu tot felul de străini cu cercel (piercing-ul pe creer se poartă mai nou pe la unii) care ne avertizează că dacă nu ne vaccinăm de bună voie, ne vaccinează ei cu de-a sila, şi o să mai şi plătim amendă, că românul e bogat, şi n-are ce face cu banii.

   Bun deci, trebuie să facem vaccin! Dar, e bun la ceva vaccinul ăsta? E verificat, e eficace, nu dăunează sănătăţii?

   De peste o sută de ani există argumente şi dovezi ştiinţifice solide contra vaccinări, îndeosebi a sugarilor şi copiilor mici, al căror sistem imunitar încă neformat nu o poate scoate la capăt cu substanţe străine, toxine, cu mercur şi aluminiu. Toate aceste lucruri se ştiu, se ştiu de multă vreme. Şi totuşi, dorinţa de înavuţire şi „omerta“, legea tăcerii care funcţionează în mafia farmaceutică mai bine decât în mafia siciliană, au reuşit până nu de mult să ţină excrocheria ascunsă.

   „Dr. Mark Randall“ este pseudonimul unui fost cercetător din industria vaccinurilor, care mulţi ani la rând a lucrat în laboratoarele marilor concerne farma din USA, precum şi la Institutul Naţional pentru Sănătate (National Institutes of Health). Astăzi este pensionar. Astăzi doreşte să se destănuie (spovedească?) deşi nu doreşte să o facă sub adevăratul său nume. Iar cele ce vom auzi (sau mai bine zis citi) de la el, ne confirmă bănuielile şi acuzaţiile pe care de decenii de-a rândul le aducem producătorilor de vaccinuri. Vom afla cîteva lucruri interesante despre  riscurile vaccinărilor, despre activitatea „sub acoperire“ şi manevrele de dezinformare ale guvernelor şi concernelor farmaceutice.

 

Întrebare (Jon Rappoport): În tinereţe, eraţi convins că vaccinurile contribuie la sănătatea oamenilor.

Răspuns (Dr. Mark Randall): Da, eram. Am lucrat la crearea şi dezvoltarea unor vaccinuri. La care anume, nu doresc să spun.

Întrebare: De ce nu?

Răspuns: Deoarece doresc să-mi păstrez anonimatul!

Întrebare: Credeţi deci că s-ar putea să aveţi probleme, dacă veţi apare oficial, în public?

Răspuns: Cred că s-ar putea să-mi risc pensia!

Întrebare: Pe ce motive?

Răspunsul: Motivele nu sunt interesante. Din momentul în care ai intrat în „Club“, aceşti oameni pot găsi căi şi mijloace pentru a-ţi pune bolovani în drum. Cunosc una, două persoane, care au fost supravegheate şi ameninţate.

Întrebare: De către cine?

Răspuns: De către FBI.

Întrebare: Serios?

Răspuns: Bineînţeles. Chiar dacă aparent FBI-ui invocă alte motive. De asemenea organale financiare te pot face praf.

Întrebare: În ciuda libertăţii de opinie şi exprimare?

Răspuns: Eu aparţin „cercului intern“. Dacă am să dau nume şi date concrete, pot să am o grămadă de neplăceri şi probleme.

Întrebare: Credeţi că oamenii ar trebui să decidă singuri, dacă se vaccinează sau nu?

Răspuns: Din punct de vedere politic, da. Din punct de vedere ştiinţific, aş spune că oamenii au nevoie întâi de informaţii, pentru a putea decide ceva, indiferent ce. Ori informaţiile corect sunt interzise în acest domeniu. Este uşor de spus că fiecare trebuie să decidă singur. Atunci când atmosfera este otrăvită cu minciuni, cum poate cineva lua o decizie corectă, în baza unor informaţii false? Dacă în Food and Drug Association (autoritatea americană care decide asupra aprobării medicamentelor) ar lucra oameni de caracter şi cu onoare, atunci aceste vaccinuri nu ar putea primi aprobarea de folosire.

Întrebare: Există scriitori, specializaţi în istoria medicinei, care susţin că eradicarea unor boli nu se poate pune pe seama vaccinurilor.

Răspuns: Ştiu. Şi foarte multă vreme am ignorat eu însumi aceste afirmaţii.

Întrebare: De ce?

Răspuns: Deoarece îmi era frică de ceea ce aş fi putut descoperi. Meseria mea era aceea de a crea vaccinuri. Existenţa mea depindea de continuarea acestei munci.

Întrebare: Şi atunci?

Răspuns: Am început să cercetez şi să caut eu însumi.

Întrebare: Şi ce aţi descoperit?

Răspuns: Că eradicarea sau diminuarea semnificativă a unoi boli se datorează îmbunătăţirilor condiţiilor noastre de viaţă.

Întrebare: Care condiţii anume?

Răspuns: Apa curată. Sistemul de canalizare modern. Nutriţia. Alimentele proaspete. Diminuarea sărăciei. În fond, la fel ca şi înainte, peste tot sunt microbi, bacterii, funghii, virusuri, etc. dar atunci cînd cineva este într-o stare de sănătate bună, atunci nu se poate atât de uşor îmbolnăvi.

Întrebare: Cum v-aţi simţit, după ce aţi încheiat aceste cercetări şi aţi tras aceste concluzii?

Răspuns: Dezorientat. Deznădăjduit. Am înţeles brusc, că eram activ într-un domeniu, care era bazat pe un munte de minciuni.

Întrebare: Sunt unele vaccinuri mai periculoase decît altele?

Răspuns: Da. De exemplu DPT (difterie/polio/tetanus). Şi ROR (rujeolă/oreion/rubeolă). dar dacă mă întrebaţi pe mine, toate vaccinurile sunt periculoase.

Întrebare: De ce?

Răspuns: Din diferite motive. Ele infuenţează sistemul imunitar, sistemele de apărare ale acestuia. Întradevăr, ele pot declanşa boala contra căreia sunt administrate.

Întrebare: De ce ne sunt prezentate statistici care ar trebui să ne facă  să credem, că vaccinurile au o acţiune atât de puternică contra bolilor?

Răspuns: De ce? Pentru a vă crea iluzia că vaccinurile sunt utile. Dacă un vaccin pare a avea acţiune contra simptomelor unei boli, de exemplu rujeolă,  atunce înseamnă că el este un succes. Dar faptul că acest vaccin poate ataca sistemul imunitar se petrece în subsidiar. Şi dacă apar afecţiuni cum ar fi meningita, nimeni nu se gîndeşte la vaccin ca şi factor cauzal. Legătura cu vaccinul nu va fi făcută, şi vom căuta desigur un agent patogen extern, virus, microb sau bacterie, care să fie făcut vinovat.

Întrebare: Se susţine că vaccinul contra variolei în Anglia a dus la eradicarea bolii în această ţară.

Răspuns: Da, dar dacă privim cu atenţie statisticile care ne stau la dispoziţie, căpătăm o altă imagine asupra problemei.

Întrebare: Şi care ar fi aceasta?

Răspuns: Există regiuni în Anglia unde populaţia nu a fost vaccinată, şi totuşi nu apar îmbolnăviri de variolă. În alte regiuni, invers, populaţia a fost vaccinată, şi totuşi apar focare de variolă. Dar în primul rând variola era pe cale de dispariţie înainte de apariţia vaccinului.

Întrebare: Cu aceasta vreţi să spuneţi că nouă ni se prezintă  o poveste falsă?

Răspuns: Exact. Povestea este inventată pentru a-i convinge pe oameni că vaccinul este eficace şi lipsit de riscuri.

Întrebare: Aţi lucrat în laborator, unde steriltatea ar trebui să fie o cerinţă scrisă cu litere mari.

Răspuns: Lumea crede că aceste laboratoare, locurile de producţie, sunt cele mai curate locuri din lume. Acest lucru nu este adevărat. Impurităţile apar mereu. În vaccinuri ajung tot felul de substanţe străine.

Întrebare: Astfel sa putut întâmpla ca virusul de la maimuţe SV40 să ajungă în vaccinul polio.

Răspuns: Da, astfel de lucruri se pot întâmpla. Dar nu acest aspect îl aveam în vedere. SV40 a ajuns în vaccinul polio pentru că se afla în rinichii maimuţelor. Dar eu mă refeream la altceva, la condiţiile însăşi din laboratoare. La greşeli. Care se produc din neglijenţă. Faijmpaptul că SV40 a fost ulterior găsit în tumori.. ei bine, aş spune că aceasta este mai degrabă o problemă structurală. Care aparţine de procesul de producţie al vaccinului. Atunci când se foloseşte rinichiul de maimuţă, se deschide larg uşa de intrare în organism pentru tot felul de chestii care se află în aceşti rinichi.

Întrebare: În regulă, să lăsăm deocamdată la o parte diferenţele între modalităţile de impurificare. Cu ce fel de impurificări v-aţi confruntat în activitatea Dvs.?

Răspuns: Bun, o să vă numesc cîteva dintre acestea, cu care m-am întâlnit eu şi colegii mei în timp. În vaccinul Rivamex contra rujeolei am găsit diferite virusuri de găină. În vaccinul polio am găsit amoebe acantha, amoebe care atacă şi macină creerul, precum şi virusul citomegalo de la maimuţe. În vaccinul contra rotavirus am găsit retrovirusul spuma. Virusuri avian-leucosis în trivaccinul rujeolă-oreion-rubeolă, şi de asemenea tot aici pestivirus. Diferite microorganisme în vaccinul contra antraxului. De asemenea în vaccinuri se găsesc frecvent diferiti inhibitori enzimatici potenţial periculoşi. În vaccinul contra rubeolei, diferite virusuri de la raţe, câini sau iepuri.

Întrebare: Acuma, încă o dată, ca să fie clar, toate aceste substanţe sunt impurităţi care nu au ce căuta în vaccinuri?

Răspuns: Exact. Nu vă pot spune ce daune anume aduc aceste lucruri sănătăţii vaccinaţilor, deoarece nu se efectuează nici un fel de teste în această direcţie. Este o loterie, la care întodeauna există riscuri. În primul rând, foarte puţini ştiu că vaccinurile contra polio, adenovirus, rubeolei, hepatitei A şi rujeolei sunt produse din foetuşi umani avortaţi. Din când în când am găsit în aceste vaccinuri particule pe care la început le-am considerat a fi virusuri polio sau fragmente de bacterii. Dar puteau fi şi ţesuturi foetale. Unele impurităţi, care se pot găsi în vaccinuri, pot da de gândit. Se ştie doar că aceste lucruri practic nu au ce căuta în vaccinuri, dar nu se ştie exact cu ce anume avem de a face. O dată am găsit fragmente minimale de păr sau mucoasă umană. Am găsit de asemenea şi componente care nu puteau fi catalogate decât ca „proteine străine“, respectiv în mod practic putea fi vorba despre orice, chiar şi proteine de la virusuri.

Întrebare: Bun, dar asta este o situaţie de maximă alarmă!

Răspuns: Trebuie avut în vedere că aceste substanţe ajung direct în circuitul sangvin, ocolind calea normală, unde stă de pază sistemul imunitar (N.b. - se face referire la căile respiratorii, mucoase şi intestine).

Întrebare: Cum au fost „întâmpinate“ descoperirile Dvs.?

Răspuns: În principiu se merge pe lozinca: „nu-ţi bate capul, oricând se poate întâmpla aşa ceva, este inevitabil.“ Producătorii de vaccinuri folosesc diferite ţesuturi animale, şi prin aceasta se ajunge la astfel de impurităţi. Şi aici nu mă refer la substanţele chimice cum ar fi formadehida, mercurul sau aluminiul, care în mod normal, standard (ca şi conservanţi sau aditivi) sunt utilizaţi în toate vaccinurile.

Întrebare: Aceste informaţii sunt foarte tulburătoare.

Răspuns: Da. Şi am enumerat aici doar cîteva substanţe biologice. Cine ştie, câte se mai pot găsi în vaccinuri, lucruri pe care nu le depistăm, deoarece nici nu ne trece prin cap după ce anume să căutăm. Câţi germeni, de exemplu, pot ajunge în vaccinuri prin intermediul ţesuturilor de la păsări? Nu ştim. Nu ştim nici ce fel de agenţi patogeni sunt sau com vor acţiona ei în organismul uman.

Întrebare: Bun. Şi în afară de impurităţi?

Răspuns: Se consideră în mod fals că prin vaccinuri se stimulează procese complexe ale sistemului imunitar şi astfel se realizează condiţiile pentru obţinerea imunităţii. Această concepţie este periculoasă, deoarece lucrurile nu funcţionează astfel. Aparent un vaccin „generează“ anticorpi, care ar trebui să confere o protecţie indirectă contra bolilor. Doar că sistemul imunitar este mult mai complex şi cuprinzător, pentru ca el să acţioneze doar prin aticorpi şi „celulele-ucigaşe“ înrudite cu aceştia.

Întrebare: Înseamnă că sistemul imunitar cuprinde.....

Răspuns: În esenţă întregul organism. Inclusiv spiritul. Se poate spune că toate împreună formează sistemul imunitar. Pe acest fapt se bazează şi realitatea precum că unii oameni, chiar şi în mijlocul unei epidemii puternice, rămân sănătoşi.

Întrebare: Înseamnă că starea generală de sănătate este importantă?

Răspuns: Mai mult decît importană. Este esenţială!

Întrebare: Cum se pot falsifica statisticile asupra vaccinurilor?

Răspuns: O, există multe modalităţi. Să presupunem de exemplu că 25 de persoane, care au fost vaccinate contra hepatitei B, se îmbolnăvesc de hepatită B. Acuma, hepatita este o afecţiune a ficatului. Iar afecţiunile ficatului pot purta diferite nume. Deci se poate schimba diagnosticul. Astfel încât esenţa problemei a fost ascunsă.

Întrebare: Se întâmplă aşa ceva întradevăr?

Răspuns: În permanenţă! Şi aceasta deoarece se consideră automat, că dacă cineva a fost vaccinat contra unei boli, nu o mai poate face. După cum vedeţi, este un cerc diabolic, un sistem închis. Nu se lasă nici o greşeală, respectiv nu se consideră a fi posibilă nici o greşală. Dacă cineva care a fost vaccinat se îmbolnăveşte de hepatită, se consideră că acest lucru nu are cum să aibe legătură cu vaccinul.

Întrebare: Câţi medici aţi întâlnit în activitatea Dvs. care au recunoscut că vaccinările sunt problematice?

Răspuns: Nici unul. Există unii cercetători (din cadrul industriei farmaceutice) care în sinea lor au îndoieli asupra a ceea ce fac. Dar aceştia nu-şi exprimă cu glas tare îndoielile, nici măcar în cadrul serviciului unde lucrează.

Întrebare: Ce a produs în cazul Dvs. schibarea, punctul de cotitură?

Răspuns: Un cunoscut de-al meu a avut un copil care a murit ca urmare a unui vaccin DPT.

Întrebare: Şi aţi făcut investigaţii?

Răspuns: Pe sub mână, da. Am descoperit că înainte de vaccinare copilul era perfect sănătos. Nu exista un alt motiv pentru deces decât vaccinul. Acest lucru a declanşat îndoieli în mine. Desigur că aş fi preferat să cred că primise o doză de vaccin dintr-o serie de producţie depreciată. Dar cînd am controlat cu atenţie acest lucru, am constatat că nu era vorba de aşa ceva. Ceea ce m-a descumpănit şi mai tare. Aşa că mi-am continuat investigaţiile, şi mi-am dat seama că, contrar a ceea ce crezusem,  vaccinurile nu erau testate în mod ştiinţific.

Întrebare: Ce înţelegeţi prin aceasta?

Răspuns: De exemplu, nu se efectuează studii corecte pe durată de timp mare, care să aibe şi o grupă de control. Adică, din momentul în care un vaccin este aprobat şi intră în circulaţie, nu se mai fac nici un fel de studii. Se omite intenţionat  faptul că vaccinurile pot avea diferite efecte secundare în timp şi pot produce probleme serioase, care nu au nimic de a face cu boala contra căreia au fost administrate. Şi de ce ar trebui cineva să verifice aceste lucruri? O reacţie imunitară la un vaccin este în mod exact definită. Toate reacţiile apar imediat după administrarea vaccinului, aşa decretează „dogma“. Dar acest lucru este contrar oricărei logici.

Întrebare: De ce?

Răspuns: Deoarece este evident că un vaccin este mult timp după administrare încă activ în organism. O reacţie se poate desfăşura şi gradual. Deficienţele sau simptomele neurologice se dezvoltă în timp. În anumite condiţii se petrec astfel de lucruri, iar analizele confirmă acest fapt. De ce ar trebui să stea lucrurile altfel în cazul vaccinurilor? Atunci când o intoxicaţie (otrăvire) chimică se desfăşoară simptomatic treptat, în timp, de ce ar trebui ca în cazul vaccinurilor cu conţinut de mercur lucrurile să stea altfel?

Întrebare: Asta fost ceea ce aţi descoperit?

Răspuns: Da. De obicei trebuie să te orientezi după similitudinile dintre cazuri. Desigur, nu poţi avea o certitudine de 100%, dar în momentul în care ai 500 de perechi de părinţi al căror copii, în intervalul de un an de zile după administrarea unui vaccin au dezvoltat deficienţe neurologice, aceste lucru ar trebui să fie suficient pentru a întreprinde o investigaţie serioasă.

Întrebare: Şi a fost efectuată?

Răspuns: Nu, niciodată. Iar acest lucru vorbeşte de la sine.

Întrebare: Şi anume?

Răspuns: Aceia care ar trebui să efectueze astfel de investigaţii, nu sunt interesaţi să o facă. Ei consideră că vaccinurile sunt lipsite de riscuri. Deci, atunci când întradevăr se face o investigaţie, ea se termină întotdeauna cu dezvinovăţirea vaccnului. Dar pe ce se bazează această concepţie? Se bazează pe definiţii şi prejudecăţi, care resping „a priori“ vreo vinovăţie a vaccinului.

Întrebare: Existîă însă nenumărate cazuri în care un vaccin a „eşuat“ iar persoana vaccinată s-a îmbolnăvit de afecţiunea contra căreia fusese vaccinată.

Răspuns: Da, astfel de cazuri nu sunt de loc rare. Însă dovezile sunt pur şi simplu ignorate. În astfel de situaţii experţii, dacă spun oricum ceva, spuncă că astfel de cazuri sunt izolate, dar vaccinul este în general sigur. Dacă sunt însumate însă toate vaccinurile care se administrează în mod normal, atunci se poate vedea clar că astfel de cazuri nu sunt deloc izolate, singulare.

Întrebare: Aţi discutat toate acestea lucruri cu colegii Dvs. la vremea cînd eraţi încă activ în industria vaccinurilor?

Răspuns: Da. Am discutat.

Întrebare: Şi cu ce rezultate?

Răspuns: Mi s-a cerut de mai multe ori să tac. Mi-a fost dat de înţeles că e mai bine să mă reîntorc la munca mea, iar îndoielile să le păstrez pentru mine însumi. Au fost şi situaţii în care mi s-a făcut frică. Unii colegi au început să mă evite. Se temeau că se vor face vinovaţi doar prin simplul fapt că aveau legătură cu mine. Dar în general am încercat eu însumi să mă abţin, pentru a nu-mi face viaţa mai grea.

Întrebare:  Dacă vaccinurile sunt întradevăr dăunătoare, de ce se mai administrează?

Răspuns: În primul rând nu există acest „dacă“. La persoanele la care daunele nu sunt evidente, vizibile, este foarte greu de dovedit cât de dăunătoare sunt vaccinurile. În al doilea rând, în astfel de cazuri ar trebui întreprinse investigaţii şi cercetări, care nu sunt întreprinse. Niciodată. Cercetătorii ar fi trebuit să stabilească un plan, un fel de diagrame cursive, care să arate cum se comportă vaccinul în organism, începând cu momentul administrării. Ori astfel de lucruri nu au fost niciodată făcute. Discuţia asupra motivelor pentru care totuşi se administrează vaccinurile, ne-ar lua două zile. În esenţă însă, există foarte multe motive pentru mulţi oameni, de a continua astfel cu vaccinurile şi vaccinările: bani, loc de muncă, frică, lăcomie după avantaje şi glorie, fals idealism, lipsă de responsabilitate, etc.

Întrebare: Revolta contra vaccinului hepatitei B pare totuşţi a fi un bun exemplu.

Răspuns: Da, pare a fi aşa. Pentru a afirma că şi sugarii trebuiesc vaccinaţi, pentru ca în următoarea frază să faci afirmaţia că afecţiunea se răspândeşte prin contact sexual şi prin folosirea în comun a  acelor şi seringilor, este pur şi simplu caragios. Autorităţile medicale încearcă să se retragă din afacerea asta, afirmând că în USA, anual se îmbolnăvesc circa 20.000 de copii cu hepatita B, din „motive necunoscute“, şi de aceea ar trebui să fie copii vaccinaţi. Eu însă mă îndoiesc şi asupra cifrei în sine, şi în privinţa studiilor făcute în această direcţie.

Întrebare: Medicul britanic Andrew Wakefield, care a relevat legăturile dintre vaccinul rujelă/oreion/rubeolă şi autism, a fost nu de mult timp dat afară din spitalul londonez unde lucra.

Răspuns: Da, Wakefield a relevat legături surprinzătoare între vaccin şi autism....

Întrebare: Am aflat că o personalitate hollywoodiană, care a afirmat că nu se va vaccina cu acest vaccin , prin această afirmaţia a comis o „sinucidere profesională“.

Răspuns: Hollywood-ul are strânse legături cu cartelele farma. Există pentru aceasta mai multe motive, iar unul dintre acestea este că ceea ce spune un actor celebru se bucură de o atenţie deosebită din partea publicului. În 1992 la demostraţia organizată contra FDA (autoritatea americană de aprobare a medicamentelor) au apărut unul sau doi actori care protestau contra acestei instituţii. De atunci nu am mai văzut nici un actor care să se exprime contra concernelor farma.

Întrebare: Care este atmosfera din cadrul National Institutes of Health (NIH-Institutul Naţional pentru sănătate)?

Răspuns: Acolo există o permanentă competiţie pentru fondurile destinate cercetărilor. Ultimul lucru la care s-ar gîndi cineva acolo, este schimbarea „Status quo“-ului. În spatele zidurilor este în desfăşurare un permanent război pentru fonduri. Tocmai de aceea nu doreşte nimeni să-şi facă singur probleme suplimentare. Este un sistem extrem de bine izolat, care este fundamentat pe ideea că medicina modernă (alopată) este în general eficientă şi „plină de succese“ în toate privinţele. Dacă se dă de înţeles că în anumite domenii au fost întreprinse grave erori, va fi indusă nesiguranţa în rândurile investitorilor, a oamenilor cu bani, a acţionarilor.  Tocmai de aceea NIH este ultimul loc unde demonstraţiile şi schimbările ar avea vreun sens.

   În realitate este exact invers. Dacă 5.000 de persoane ar apare acolo, cerând să li se arate care sunt foloasele reale pentru poporul american din milioanele de dolari aruncaţi în vânt, adică aruncaţi în aceste cercetări, atunci s-ar putea eventual „mişca“ ceva. Ar fi nevoie de o scânteie. Cercetătorii, cel puţin unii, ar putea să lase să le „scape“ anumite informaţii.

Întrebare: O idee bună. Ce se întâmplă cu efectele secundare dăunătoare, atunci când sugarii primesc diferite vaccinuri combinate?

Răspuns: Asta-i travesti şi infracţiune la un loc. Efectele secundare nu au fost niciodată temeinic studiate. Se pleacă şi aici de la premiza că vaccinurile nu prezintă riscuri şi că implicit nu pot provoca daune. Adevărul este însă că vaccinurile sunt departe de a fi lipsite de riscuri. Iar riscul potenţial creşte cu cantitatea şi frecvenţa vaccinărilor, adică cu prea multe vaccinuri într-un interval de timp mult prea scurt. (În Germania se administrează, teorietic, circa 30 de vaccinuri în primii cinci ani de viaţă ai unui copil!)

Întrebare: Bine, dar gripa sezonieră, şi deci vaccinul antigripal se administrează în fiecare toamnă, anual.

Răspuns: Da. Ca şi cum virusul ar avea „viză de intrare“ din Asia în USA doar toamna. Dar oamenii „înghit“ povestea asta. Dacă cineva este bolnav în Aprilie, atunci are o răceală. Dacă se îmbolnăveşte în octombrie, atunci are gripă.

Întrebare: Regretaţi că aţi lucrat în toţi aceşti ani în industria vaccinurilor?

Răspuns: Da, dar după acest interviu, îmi va fi ceva mai uşor. Şi mai sunt activ şi în alte direcţii. Furnizez informaţii anumitor persoane, atunci când am convingerea că acestea le vor fi de folos.

Întrebare: Despre ce anume aţi dori să informaţi  oamenii?

Răspuns: Asupra faptului că responsabilitatea şi certificarea siguranţei şi eficienţei vaccinurilor se află în mâinile persoanelor care produc şi distribuie aceste vaccinuri. Pentru a avea certitudinea că vaccinurile sunt sigure şi eficace, avem nevoie de studii pe intervale mari de timp. Sunt necesare controale de producţie temeinice şi serioase. Este necesară o cooperare eficientă şi strânsă între mamele copiilor vaccinaţi şi producători, precum şi o atentă şi serioasă considerare a relatărilor care provin de la aceste mame. Aceste lucruri sunt imperios necesare, şi tocmai aceste lucruri nu se fac.

Întrebare: Nimic de genul acesta?

Răspuns: Exact.

Întrebare: Pentru a nu ne încurca prea tare, vă rog să ne mai spuneţi o dată, detaliat, ce fel de probleme de sănătate pot cauza vaccinurile; care anume boli şi prin ce anume sunt acestea declanşate....

Răspuns: În primul rând este vorba despre două posibile daune. Prima ar fi că o persoană poate dezvolta tocmai boala contra căreia este vaccinată, deoarece vaccinul însuşi conţine o formă „deviată“ a agentului patogen. A doua posibilitate este ca o persoană să nu dezvolte singură boala respectivă, ci –fie imediat, fie mai târziu- alte simptome, dar care sunt de asemenea provocate de vaccin. Astfel de simptome (respectiv boli) pot fi autismul, sau ceea ce la modul generic se denumeşte aturism, sau o altă afecţiune, cum ar fi de exemplu meningita. Chiar şi un handicap psihic nu poate fi exclus.

Întrebare: Există o posibilitate da a putea spune, care efect apare mai frecvent?

Răspuns: Nu, pentru că studiile şi controalele sunt foarte puţine. Chiar şi întrebarea, câţi copii din 100.000 de vaccinaţi contra rujeolei, se îmbolnăvesc de rujeolă sau de alte afecţiuni nu poate primi un răspuns corect. Vaccinurile sunt ca şi superstiţiile; nu avem dovezi factice, pe care să ne putem sprijini. Ni se spun doar poveşti frumoase, care nu au alt scop decât menţinerea în viaţă a superstiţiei. Din nenumărate campanii de vaccinare, se pot trage totuşi concluzii care sunt întradevăr neliniştitoare. Multe persoane s-au ales cu daune de sănătate. Aceste daune sunt certificate, putând avea consecinţe grave care pot merge până la deces. Şi numărul acestor persoane nu este nicidecum mic, aşa cum ni se spune mereu, în încercarea de a vinde mai departe frumoasa superstiţie a vaccinării.

   În USA între timp, multe mame s-au grupat în diferite organizaţii cetăţeneşti, care se ocupă cu legăturile dintre vaccinări şi autism. Organizează conferinţe şi seminarii. În general, încearcă să umple golul lăsat de cercetători, medici şi concernele farma în privinţa studierii efectelor secundare.

Întrebare: Un lucru mă interesează: Avem un copil, să spunem , în Boston. Acest copil este hrănit cu alimente valoroase, practică spot în fiecare zi, este îngrijit de părinţii săi şi nu primeşte vaccin contra rujeolei. Cum se prezintă starea lui generală de sănătate în comparaţie cu un copil „normal“ din Boston, care mănâncă prea puţin şi prost, care nu face mişcare, stând 5 ore pe zi în faţa televizorului, şi care a fost vaccinat contra rujeolei?

Răspuns: Desigur că trebuiesc evaluaţi o serie de factori, dar aş spune că primul copil va fi mai sănătos. Dacă acest copil, la vîrsta de 9 ani să zicem, se va îmbolnăvi de rujeolă, boala se va desfăşura blând şi fără probleme, lucru pe care nu cred că-l vom putea spune despre cel de-al doilea copil, cel vaccinat. În orice caz, pariez că primul copil va fi mai sănătos decît cel de-a doilea.

Întrebare: Cât timp aţi lucrat în industria vaccinurilor?

Răspuns: Peste zece ani.

Întrebare: Dacă priviţi acuma retrospectiv înapoi, puteţi să ne numiţi măcar un singur argument în favoarea vaccinării?

Răspuns: Nu, nu pot. Dacă, la toate cele pe care le ştiu acuma, aş avea acum un copil, ultimul lucru pe care l-aş accepta ar fi ca acest copil să fie vaccinat! La nevoie aş „emigra“ într-un alt stat american, sau într-o altă ţară, şi mi-aşi schimba numele. M-aş ascune împreună cu familia mea. Există şi modalităţi elegante de a „ocoli“ sistemul, dacă le cunoşti. În fiecare stat federal american există excepţii de la reguli, de care te poţi folosi, pentru a evita o vaccinare; astfel ar fi credinţele religioase deosebite, sau aspectele filozofice. Dar dacă situaţia ar fi gravă, atunci aş emigra în altă parte, cu familia mea cu tot.

Întrebare: Peste tot există însă copii care sunt vaccinaţi şi totuşi par a fi sănătoşi.

Răspuns: Este corect termenu! Par! Par a fi sănătoşi. Ce se întâmplă cu copii care nu se pot concentra în şcoală sau în timpul procesului educativ, la făcutul lecţiilor? Ce se întâmplă cu copii care au crize de isterie sau accese de furie şi sunt agresivi? Sau cu copii care nu sunt în deplinătatea capacităţilor spirituale? Ştiu că există diferite motive şi cauze care pot fi invocate în aceste situaţii, dar mai ştiu că una dintre acestea este cu siguranţă vaccinarea. Nu aş acepta riscul vaccinării, deoarece nu văd necesitatea ei şi nici eficienţa ei. Şi, cinstit vorbind, nu văd nici un motiv pentru care guvernul sau vreo autoritate de sănătate să aibe ultimul cuvânt în această privinţă. Medicina alopată, care „consiliază“ guvernul, este oricum o contradicţie în sine, un fel de ori-ori.

Întrebare: Cu aceasta ajungem la o regulă care ţine cont de toate poziţiile.

Răspuns: Da. Cine vrea să se vaccineze, n-are decât să o facă, dar cine nu vrea, nu trebuieşte obligat. Dar tocmai de aceea există o libertate de decizie, pentru că peste tot se povestesc doar minciuni. Iar pentru sugari decid oricum părinţii. Ce este de exemplu cu copilul care decedează ca urmare a unui vaccin DPT?. După care informaţii s-au orientat părinţii lui? Aceste informaţii sunt în fapt „dezinformaţii“.

Întrebare: Deci agenţii oficiilor de sănătate, medicii, presa, părinţii cu frica faţă de moartea care ar putea să le răpună copilul nevaccinat, scenariile monstruoase care se prezintă în legătură cu un copil nevaccinat...

Răspuns: Da. Cei ce nu vor să se vaccineze sunt descrişi ca fiind nişte „răufăcători“, ca nişte rebeli. Unii riscă chiar să fie decăzţi din drepturile paterne. Iar accesul la informaţie este deseori blocat. Sau cei care înceară să informeze sunt făcuţi „nebuni“, bolnavi mental.

   Fiecare ar trebui să ia decizia pentru el însuşi. Doar că nu poţi lua o decizie dacă nu te poţi în prealabil informa din diferite surse. Concernul farma oricum va juca întotdeauna cartea „panicii, fricii şi teroarei.“

 

   Iar noi avem obligaţia de a „juca“ întotdeauna cartea informării corect, oferind posibilitatea de a lua o decizie în cunoştinţă de caută . Al Dumneavoastră,

                                                                             Qui bono.