Medicina alopată, prietena noastră?

 

    Medicina nu s-a ostenit nicodată să-şi justifice faptele prin explicaţii clare. În timpurile vechi vina pentru o boală sau alta o purtau “spiritele rele”. În timpurile moderne, sunt de vină virusurile. Ba Doamna Medicină a ajuns chiar la concluzia că în corpul omenesc se găsesc o grămadă de organe complect inutile. Şi astfel s-au adunat mormane de amigdale, polipi, vezici biliare, apendice şi multe altele. Amputate cu zel de medicii noştrii dragi şi înţelepţi. Trebuie să recunosc că, rareori, se mai putea intilni cîte un medic care, într-un “moment de rătăcire”, spunea adevărul. Ca de exemplu Oliver Wendell Holmes, care în 1860 spunea: “Daca toate medicamentele ar fi aruncate in mare, ar fi o binecuvintare pentru omenire şi un blestem pentru peşti!” Dar vai, noi iubim animalele. Aşa că vom continua să ne facem rău mai degrabă nouă înşine.

   Începând cu a doua jumătate a secolului XIX, medicina s-a acomodat cu mare plăcere şi rentabilitate la noul concept imperialist-razboinic. Ce înţeleg prin asta?

    Diagnozele medicinii şcolastice sunt în primul rînd bazate pe simptome, deci sunt luate in baza unor anumite semnale manifestate de corp, după care urmeaza o serie de proceduri diagnostice, printre care cea mai cunoscută este analiza sângelui. In cazul in care în urma unor astfel de analize se constată o creştere a valorilor globulinei, deci a proteinelor din sânge, medicina scolastică diagnozează o "infecţie virală", pur şi simplu in baza ideii că proteinele sunt "anti-corpi", pe care corpul ii produce cu scopul de a lupta împotriva unui "duşman extern" !!!  Astfel se transpun principii militarist-răsboinice din macrocosmosul uman la microcosmosul biologic, în încercarea de a căuta cauzele unor boli. Respectiv se caută un "vinovat", care este depistat sub numele de bacterie, iar acolo unde nu este nici o bacterie de "acuzat”  se postuleaza ceva şi mai mic, care pe vremuri, cu microscoapele normale (optice, cu lentile) nu se putea detecta. (Microscopul electronic cu care se presupune că s-ar putea detecta virusuri, este pentru prima oara construit in anii '30). In felul acesta se "găsesc" virusuri, care nu în mod întîmplator se numesc astfel, căci "virus" in latină inseamnă otravă, de unde observăm şi vechea mentalitate de a considera aceste particule ca o “otravă” care provoaca o boală, şi care trebuieste combătută cu o "contra-otravă" (ideea originară care a dus la crearea vaccinului). Deci mentalitatea razboinică a medicinei alopate este urmatoarea : un presupus "provocator de boală" (bacterie sau virus) se comportă pur şi simplu ca o armata duşmană, care atacă o altă ţară (adica pe noi înşişi), iar “ţara” atacată se apără cu propriia ei armată, si astfel se naşte ideea de "anti-corpi", iar pentru susţinerea acestei ideei se argumentează cu globulina, adica cu proteinele specifice din sânge. Dacă ţara respectivă este prea slabă, şi nu are o “armată suficient de puternică”, aliaţii noştrii alopaţi ne trimit în ajutor armata lor de injecţii, pilule, terapii chimice şi radioactive, bisturie şi clisme, cu scopul de a ne ajuta în lupta contra duşmanului comun.

   Problema este ca practic tot ce ne-a invăţat pâna acum această "ştiinta" va trebui să lăsăm în urma noastră, căci in fond această idee este complect falsă. Medicina scolastica este într-adevăr utila numai in domeniile medicinei de urgenta (accidente) sau a luptei impotriva simptomelor (dar nu şi a cauzelor!), atunci cind este necesară supravieţuirea unei persoane (accident) sau asigurarea unei calităţi de viaţă mai bune (prin calmante, analgezice, etc.). Este o idee falsă pe care o avem asupra bolii, că atunci cind apar primele simptome, să le şi comsiderăm ca pe o "boală", şi să reacţionăm în consecinţă. Aceasta idee falsă are la bază mentalitatea, de fapt tot agresiv-razboinică, precum că o boală este ceva rău, malign, un duşman, RĂUL, care trebuieşte combătut, impotriva căruia trebuieşte LUPTAT. De aici rezultă medicina scolastică de astăzi, cu întregul ei aparat de medicamente, cu concernele farmaceutice, care nu urmăresc decât marketing-ul propriilor produse, şi deci benefiiciile materiale. QUI BONO?

    Aici trebuieşte să facem diferenţă între bolile de sorginte endogenă (extrenă) şi cele provocate de intoxicaţii sau nutriţie deficitară (care în cultura europeană sunt din ce in ce mai rare, de unde şi creşterea duratei de viaţă a oamenilor in sec. XX). Condiţiile igienico-sanitare din spaţiul

euro-american, care s-au îmbunătăţit permanent începînd cu mijlocul secolului al XIX-lea sunt cauza reală a eradicării unei întregi serii de boli infecţioase (să amintim aici doar ciuma, holera, tifosul, tuberculoza, etc.). Bolile endogene, mai bine cunoscute sub numele de "boli infectioase" pot fi înţelese numai in context evoluţionar, ca istorie evolutivă, anume ca strategii de supravieţuire in evoluţie pe care un organism in anumite situaţii specificele le întreprinde.

   Esential pentru inţelegerea acestui fenomen este ş faptul ca modelul de gîndire gnostic-esoteric este diametral opus, si anume UNITATEA dintre CORP şi SPIRIT. Organism si psihe. Prin aceasta apar la oameni, care au o viata psihica complexă, fenomene sufleteşti-emoţionale care afectează organismul, şi/sau invers.
   Asta înseamnă că experienţe, trăiri şi evenimente pe care la momentul apariţiei lor nu le putem "rezolva", declanşează o reacţie în psihic precum şi în organism, anume în creer şi de aici în organele şi ţesuturile corpului. Psihic resimţim astfel de evenimente ca şoc sau traumă. Din punct de vedere cerebral se activează un anumit areal din creier, (sezizabil şi măsurabil în creer prin diferite  tehnologii), iar la nivel organic începe un program biologic corespunzator (care este de asemenea vizibil si mesurabil ). Atâta timp cât respectivul conflict nu este eliminat sau rezolvat, corpul va “răspunde stimulului psihic printr-o stare de boală”. La nivel organic aceste influenţe psihice se pot observa sub formă de dezvoltare celulara (cancer) sau involuţie celulară (ulcere, necroze), cu regenerarea ulterioara a ţesuturilor respective, în cazul în care respectivul conflict este eliminat, deci problema psihică este rezolvată.
   Avem deci de a face cu trei nivele (care în realitate constituie o unitate, şi doar pe plan mental ni le închipuim ca separate) astfel încît fiecare dintre aceste nivele trebuieşte controlat în baza celorlalte doua, deci "istoricul bolii" (organism-trup) cu starea conflictual (psihic-spirit) şi cu arealele corespunzătore de activate din creer (creerul-mentalul). Ca rezultat vom avea un sistem biologic complect, cauzal-logic, pe care in mod ştiinţific, în baza celor trei nivele, sa-l putem aduce la un numitor comun. Iar acest lucru nu poate şi nu vrea să-l facă medicina alopată. De ce oare?

Păi, în folosul cui ar fi ? QUI BONO ?