Nu-ţi pot spune La Mulţi Ani, bătrână Doamnă!



   Iată-ne şi în Noul An 2010. Tradiţia cere ca să ne urăm, cu această ocazie, La Mulţi Ani. Şi am făcut acest lucru cu mai toţi cunoscuţii, prietenii, rudele, dar şi cu oameni complect necunoscuţi.

   Tradiţia însă nu poate să-mi ceară să fiu ipocrit. Cum i-aş putea ura La Mulţi Ani cuiva care se află pe patul de moarte? Chiar şi dacă persoana respectivă, desigur, ar vrea să mai trăiască încă mulţi ani. Cum aş putea să-i urez agonizâdei medicini alopate, La Mulţi Ani?

    Şi asta nu pentru că, lucru evident prin tot ce se poate citi pe acest Site, nu simpatizez absolut de loc medicina alopat-pasteurizată. Căci sunt un tip politicos de felul meu, chiar şi cu persoanele pe care nu le agreez de loc. Ci pentru simplul motiv că nu pot să mint. Recunosc, este un defect, de cele mai multe ori. Şi chiar dacă aş putea, ar fi inutil, căci „bătrâna Doamnă” ştie şi ea că se află în agonie.

   Din ce în ce mai puţine motive de mulţumire (adică succese terapeutice), din ce în ce mai puţini adepţi (adică pacienţi). Există câteva părţi ale „trupului în agonie” care încă funcţionează, şi chiar bine. Medicina de urgenţă (accidentele) şi chirurgia. Dar aceste „părţi” sunt laturile „mecanice”, tehnice ale bătrânei. Atelierul de reparaţii şi intervenţii de urgenţă.

    În rest....? Pauză. Vindecarea bolilor aşa-zis infecţioase şi a afecţiunilor cronice sunt un monumental eşec. Şi nu vreau aici să intru în amănuntele diabetului, afecţiunilor cardiace şi circulatorii, afecţiunilor virale, autoimunitarelor, hepatitelor, cancerului,  AIDS-ului, etc. etc. etc.  Nici un succes demn de consemnat. Nici măcar succese ne-demne de consemnat. În ciuda tehnologiei din ce în ce mai moderne, din ce în ce mai puţine rezultate pozitive. Iar numărul de bolnavi şi de boli „inventate” creşte pe an ce trece.

   Oamenii se îndreapă tot  mai des spre medicina alternativă, sub orice formă ar fi ea, numai să fie cît mai diferită de alopatie. Iar mai nou Internetul „trezeşte” din ce în ce mai mulţi oameni. Turnul de fildeş este în pragul surpării, bătrână Doamnă!

   Colaborarea aparent fructuoasă cu „afacerea”, adică cu industria farmaceutică, se dovedeşte o simbioză malignă pentru alopatie. Şi nu va lipsi mult până când bătrâna Doamnă se va rupe de aceasta, cu un ultim spasm agonizant. Semne sunt destule, şi apar mereu mai multe. Mulţi medici îşi dau seama că situaţia este disperată, şi încearcă o ruptură de politic şi de marele capital (concernul farma). Cred însă că este prea târziu. După monumentalul chix cu gripa porcină, cine oare mai crede ce spune bătrâna Doamnă?

   Nu cred că sunt mulţi medici conştienţi de gravitatea situaţiei create prin pandemia „râsului” de anul trecut. Să ne ferească Dumnezeu în viitor, ca nu cumva să avem chiar de a face cu o pandemie reală! Lumea nu va mai crede, va considera că este iar o cacialma ca cea cu gripa aviară, cu gripa porcină, cu gripa.... Ce animal urmează, stimată Doamnă?

   Sunteţi oare conştientă de gravitatea situaţiei, Doamnă? Nu vă mai crede nimeni, şi asta ar putea avea consecinţe tragice, tocmai pentru „umanitatea” pe care prin jurământul depus la intrarea în rândul „Frăţiei” medicale, v-aţi obligat să o slujiţi. S-ar putea ca vreodată, cândva, chiar să avem de a face cu o pandemie reală! Şi poată că atunci veţi fi întradevăr corecţi şi grijulii cu umanitatea, dar oare ea vă va mai asculta, după câte minciuni i-aţi turnat până acuma?

   Stimată alopată Doamnă, consideraţi că vă onorează colaborarea obedientă cu industria farmaceutică?  

   La modul general, diferenţa dintre Dumneavoastră (medicina alopată) şi restul lumii (Medicina integrală) este una de cauzalitate. În timp ce Dvs. consideraţă că alţii sunt de vină (factorul extern invadator, deci microbii,  germenii, bacteriile, virusurile, sau chiar factorul genetic mai nou), tînăra Doamnă „alternativă”, aşa cum vă place, în  derâdere, să o numiţi, consideră că suntem singuri răspunzători pentru starea noastră. De sănătate, deci de Bine.

   Iar noi, publicul (pacienţii) am făcut greşeala de a cade în capcana comodităţii, căci este mai convenabil să considerăm că altcineva este de vină, decît să căutăm vina în noi înşine, în modul nostru de viaţă şi implicit, să ne schimbăm obiceiurile păguboase.

   Treptat, încet dar sigur, începem să ne schimbăm optica, punctul de vedere, noi ăştia din „public”. Treptat, începem să  înţelegem că „alternativă” nu este tânăra Doamnă, căci nu are la ce să fie alternativă. Treptat începem să devenim conştienţi de rolul pe care îl joacă mediul înconjurător asupra noastră, şi mai ales rolul pe care-l jucăm noi asupra lui. Simţim deja de o bună bucată de vreme nevoia de schimbare.

   Nevoie pe care o refuzaţi cu încăpăţânare sinucigaşă, bătrână Doamnă. De aceea nu vă pot spune La Mulţi Ani, căci nu doriţi schimbarea, şi în consecinţă refuzaţi Noul (să-i zicem, pentru moment „An”). Întotdeauna atunci când ceva nu se potriveşte cu „dogma” din mintea Dumneavoastră, Doamnă, ori vă faceţi că acest „ceva” nu există, ori daţi din umeri şi treceţi mai departe, ori vă bateţi joc. Remisia spontană a cancerului? Nu ştiu, nu cunosc, şarlatanie. Oare?

   Aţi pus la punct un sistem, după părerea mea, diabolic, de formare a ajutoarelor de care aveţi nevoie, medicii. Şi mă refer aici la sistemul de învăţământ medical. Studentul la medicină, şi acest lucru este valabil în 99% din cazuri, trebuie să înveţe ca un papagal, grămezi interminabile de mici dogme (simptomatica bolilor) şi liste inderminabile de chimicale (farmaceutică şi medicamentaţie). Gîndirea creativă nu are ce căuta în Facultatea de medicină! Fizică cuantică, la ce bun! Chimie (şi deci implicit biochimie) cît mai puţin cu putinţă, că de asta se ocupă băieţii de la concernele farma.

   Bătrână Doamnă, aşa poate fi medic oricine! Se ia analiza de sânge a bolnavului, se citesc şi selectează valorile abnorme, se ia cartea cu simptome şi valori de laborator, se constată în care „şoşon” întră pacientul (ca-n povestea cu Cenuşăreasa), după care se ia lista cu medicamente şi se citeşte pe acolo care medicamente se potrivesc „şoşonului” respectiv. De unde ştiţi că această „cremă de ghete” este bună pentru un şoşon sau altul. Păi nu ştiţi, dar aşa v-a spus industria farmaceutică. Pe bază de încredere şi prietenie, nu?

   O relaţie umană cu pacientul? Dar la ce ar fi bună o astfel de relaţie? De mult prea mult timp, şi mult prea des, relaţia cu pacientul este una pe bază de „PLIC”. Şi mai ales pe baza conţinutului din PLIC. Oare aşa trebuie să înţelegem „grija faţă de umanitate”? (Citat din jurământul depus de medic la „omologarea” sa ca şi devotat slujbaş al „Făţiei medicale”: „Ma angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii.”) Ca şi grija ţăranului faţă de vaca de muls, care dă lapte, nu?

   Sunt unii răuvoitori şi aruncă cu noroi în Dumneavoastră, bătrână Doamnă? Aşa vi se pare? Dar ascunderea adevărului nu înseamnă în ultimă instanţă, o MINCIUNĂ? Ştiţi de mult timp deja, că microbii, germenii, agenţii patogeni, apar „la faţa locului” abea după ce în organism s-a declanşat „de facto” o stare de boală (simpaticotonie). Abea după acest moment, pe acest mediu nutritiv deja existent, în a doua fază (vegatonie) apar germenii! Acţionând împotriva lor şi a simptomelor provocate de aceştia, NU ACŢIONAŢI ÎMPOTRIVA BOLII, CI A PACIENTULUI!

   Şiţi deja de mult (căci dacă nu ştiţi încă, mă întreb cu ce drept vă „băgaţi în viaţa oamenilor?”) că, dovedit în condiţii de laborator, un pneumococcus poate fi transformat într-un streptococcus sau stafilococcus, doar prin schimbarea mediului său nutritiv!

   Ştiţi desigur de mult timp că antibioticele sunt exact ceea ce se numesc, subsanţe „contra vieţii”! Folosirea unui antibiotic în mod excepţional, când este vorba în primul rînd de a salva, de urgenţă, viaţa unui om, este un lucru, iar administrarea lor frecventă şi haotică, începînd cu copii sugari, este ceva... „împotriva vieţii”. Nemai vorbind de faptul că a introduce anumite substanţe antibiotice în vaccinuri, deci în oameni care la momentul vaccinării nu sunt bolnavi, nu se justifică sub nici o formă. Decât poate prin idee (făţarnică şi chiar criminală, aş putea spune) că făcându-i unuia aşa ceva, mai devreme sau mai târziu, îl câştig drept pacient permanent (plătitor).

   Aţi încercat, Doamnă, prin declaraţii de război caraghioase, trâmbiţate politic şi mediatic, decenii

de-a rîndul, să învingeţi cancerul. Mai întâi prin căutarea iraţională a unui virus patogen (aiureală care se mai practică şi astăzi, vezi papilloma uman sau mai nou virusul cancerului la prostată), ulterior prin căutarea „malformaţiilor” genetice care duc la apariţia cancerului! Şi aţi terapiat malformaţiile genetice prin chemoterapii? Trebuie să fii nebun să-ţi închipui că poţi vindeca o boală prin „distrugerea” sistemului imunitar, a singurei linii naturale, fireşti, de protecţie pe care corpul uman o are la dispoziţie.

   Dar în fond, nu este de mirare, căci un sinucigaş ca Dumneavoastră, bătrână Doamnă, nu poate avea decât soluţii sinucigaşe.

           Problema este că ne-am cam săturat să ne lăsăm sinucişi de Dvs!

   Când nu au mai fost fonduri pentru căutarea în van a virusului cancerului, aţi inventat, cu ajutorul „băieţilor cu ochi albaştrii de la Securitate(a) virologică”, aţi descoperit noi boli, groaznice, mortale. AIDS, care va înjumătăţi populaţia globului. Afica va rămîne fără locuitori (şi astăzi avem rata de creştere a populaţiei cea mai mare exact în „depopulata” Africă). Hepatita C şi alte afecţiuni virale provocate de virusuri nevăzute de nimeni, sindromuri, sindroame şi sindromuleţe de tot felul. Şi pentru fiecare, desigur, cîte o terapie standard adecvată şi aprobată de concernele farma. Terapii echivalente frecţiei aplicate unui picior de lemn! Dacă bolile vechi, datorită condiţiilor de igienă, nutriţie şi trai moderne, nu mai apar ca pe vremuri, atunci ce să facem ca să ne justificăm existenţa şi PLICUL? Inventăm altele noi. Tot noi! Şi tot pe noi?

   O, da, desigur că vă îngrijorează „umanitatea” din noi. Aşa că ne puneţi la dispoziţie vaccinuri, ca să... „rămânem sănătoşi”? Căci iată, vine apocalipsa gripei aviare călare pe gripa porcină. Sunteţi în mare pericol, oameni buni. V-o spunem tot noi de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii!

   Aşa că, vreţi-nu vreţi, treceţi obligatoriu la „tras ţepe”. Pentru că aşa vrem noi! Şi după aia, plini de aluminiumuri şi mer-cururi, o să veniţi tot la noi, cu lacrimi în ochi, rugându-ne să vă salvăm, să vă scriem ceva „boabe”, ca să fiţi iarăşi capabili de a lua noi ţepe.

    Şi pentru aşa ceva să vă urez La Mulţi Ani! Oi fi eu băiat politicos, dar nici chiar aşa, stimată Doamnă alopat-pasteurizată! Mie unuia îmi ajunge cîte ţepe mi-ai dat. Cine nu-i încă sătul, n-are decît să vă caute acolo, pe patul de agonie, unde încă vă mai aflaţi. Întrebarea este, pentru cât timp încă?

    Este statistic confirmat faptul că durata medie de viaţă este în legătură invers proporţională cu numărul de vizite făcute medicului alopat. Cu cât mai multe vizite făcute, cu atât mai mică este durată vieţii pacientului.

    Mă abţin să mai pun aici întrebarea lui Qui bono, căci o să am timp tot acest  Nou An 2010 să v-o pun, Doamnă. Pe cât de încăpăţânată sunteţi, nu cred că agonia va fi scurtă. Dar va avea acelaşi final, ca al oricărei agonii. Aştept!

 Aşa că La Mulţi Ani, oameni buni, şi aveţi grije să rămâneţi sănătoşi, căci doar de voi depinde.

    Ah, da, şi nu serbaţi prea zgomotos Noul An! Aveţi un pic de respect, căci...

     BĂTRÂNA DOAMNĂ AGONIZEAZĂ!

                                                                                                          Qui bono