Agaricusblazei murill, Agaricus subrufescens

 





Familia: Agaricaceae
Genul:
Agaricus
Specia:
subrufescens,blazei murill

   Peste o suta de studii si mentionari inMedline (site de specialitate in Internet) sugereaza ca Agaricus blazei(cunoscut si ca Agaricus subrufescensis) poseada calitati antioxidante si antiproliferativeunice, fapt ce a condus la cercetarea mai antenta, indeosebi in legatura cuterapiile cancerului sau ale afectiunilor ficatului. Multe dintre cercetari auajuns la concluzia ca betaglucan, o polizaharida din Agaricus, este factorulprimordial care actioneaza in sustinerea sistemului imun. Continutul debetaglucan este in Agaricus mai mare decit in Reish si Shiitake, ciuperci dejadestul de bine cunoscute, ceea ce a determinat cercetatorii din Japonia si USAsa o foloseasca in terapia cancerului. In prezent este cultivata in fermespecializate din Japonia, China, Brazil, si USA. Unele dintre acuzatiile deefecte secundare neprevizibile, se pot pune astazi pe seama unei contaminariintimplatoare in timpul culegerii si prepararii neglijenta a ciupercii.Agaricus blazei sustine productia de interferon si interleukin, care pot inhibametastaza. De asemenea reduce glicemia, presiunea sangelui, a colesterolului sipoate stabiliza sau reduce lipidele din sange. Se stie ca Agaricus contine treibetaglucani diferiti: beta-(1-3)-D-glucan, beta-(1-4)-a -D-glucan,beta-(1-6)-D-glucan. Ciuperca este foarte mult folosita in Japonia, este siguradin punct de vedere al toxicitatii, si cu extrem de putine efecte secundareraportate. Unele surse de ciuperci din China s-au dovedit in trecut a nu fi deincredere, existind cazuri de contaminare a ciupercii. De aceea se recomanda aachizitiona ciuperca din surse de incredere, unde ea este cultivata in mediusteril.

Interactiuni cu alte medicamente sauplante: Antiinflamatoarelenon-steroide pot interactiona cu betaglucan. Recent, Watanabe andCo-workers au reusitcrearea unui nou hibrid de Agaricus, denumit Basidiomycetes-X(BDM-X). Cercetatorii au studiat calitatile antioxidante ale unui extract lichid obtinutdin BDM-X, “in vitro” cat si “in vivo”, si au certificat ca BDM-X are unpotential antioxidant mai mare decit originalul Agaricus, precum si decat altiantioxidanti cunoscuti deja, cum ar fi acidul alfa lipoic. Astfel incat BDM-Xse dovedeste extrem de util in afectiunile ficatului.

 O alta firma, Wayora, care se ocupa in primulrind cu crearea de produse anti-aging, a produs de curind un alt hibrid,denumit Agarigold, care este o incrucisare a mai multor specii de Agaricus,printre care o subspecie originara din Brazilia, hibrid care detine impreunacalitatile a 200 de specii de Agaricus. Astfel hibridul nou obtinut are o potentade 10 ori mai mare decit oricare alta specie de ciuperci cunoscute.

   Ciuperca hibrid a fost patentata pe bazacodului ei genetic (ADN), si a fost lansata pe piata in 2008 ca suplimentnutritiv (100% vegan) denumit H1X1 sau Agarigold. Beneficiile acestui nouprodus ar fi: rol important in sustinerea sistemului imunitar, crestereaactivitatii celulelor NK (Natural Killer), protejarea sistemul digestiv, a celuicardiovascular, reglementarea nivelul glicemic, protejarea contra radicalilor liberi(antioxidant), tonifianta si energizanta.

   Acest H1X1 este, dupa cum se poate vedea, unprodus foarte nou. In afara de firma producatoare, Wyora, nu mai este produs denimeni. In Europa nu exista inca firme care sa-l comercializeze, si deci nici oexperienta, sau confirmare din alte surse, independente, a calitatilor H1X1.Ceea ce ne promite Wyora prin H1X1 este remarcabil, dar inca nu s-a vazut niciun producator care sa nu-si laude produsele. In consecinta, pina la noicercetari si confirmari independente, va voi spune povestea lui H1X1, asa cumne este furnizata de Wyora.

    De decenii intregi, antropologii sicercetatorii din domeniul medical au incercat sa dezlege secretul prin carepopulatia din zona orasului Piedade din estul Braziliei se bucura de o sanatateexceptionala, foarte multe persoane din aceasta regiune atingind fara problemesuta de ani. Prin anii ‘60, un cercetator japonez, pe numele sau FurumotoTakatoshi, a ajuns la concluzia ca aceasta remarcabila stare de sanatate sedatoreaza unei specii de Agaricus care creste numai in zona muntoasa dinregiunea Piedade. Este vorba de Agarticus blazei Murill ! Populatia bastinasa ofolosea in prepararea mincarurilor cit si pentru prepararea unui ceai. Astfels-a putut lamuri „misterul” prin care persoanele din aceasta regiune nucunosteau cancerul, nu sufereau de afectiuni cardiace majore, de artrita,hipertensiune, diabet, si multe altele. Cu aceasta ciuperca, de exemplu, a fosttratat si Ronald Reagan, pentru cancerul de piele de care suferea.

   Din pacate, aceasta specie particulara deAgaricus se gaseste numai in aceasta regiune, iar o data cu renumele ei, aaparut si pericolul ca ea sa fie distrusa, prin recoltarea supradimensionata aei, in vederea comercializarii. Cultivarea ei in alte regiuni, lucru incercatprintre altele de japonezi, s-a dovedit a nu fi posibila. Ciuperca a fost “izolata”in Japonia, pentru a-i pastra calitatile genetice, dar nu s-a reusit producereaei in cantitati interesante din punct de vedere comercial. Botanistii sicercetatorii americani au descoperit insa recent, ca o alta subspecie deAgaricus blazei continea si ea foarte multe dintre substantele componente aleAgaricus blazei murill din Brazilia. Astfel s-a ajuns la o incrucisare reusitaintre A. blazei murill si cealalta subspecie, creandu-se o specie hibrid,denumita Agarigold, sau H1X1. Conform Wyora, acest hibrid este mai eficacedecit...parintii sai. Un fel de superciuperca, “super-mushroom”. Cercetarile delaborator si studiile clinice au aratat ca acest hibrid contine peste 85 denutrienti, printre care si puternicul si eficacele beta-D-glucan, despre caream vorbit mai sus. Efectele acestui hibid, promise de Wyora, ar fi:

- Anticancerigen, putinddistruge foarte multe varietati de celule canceroase;

- Impiedica afectunile majore,periculoase, ale inimii;

- Impiedica aparitiadiabetului, sau amelioreaza efectele celui deja existent;

- Controleaza si reducehipertensiunea;

- Inhiba sau vindeca artrita(o face reversibila);

- Protejeaza contra Alzheimer;

- Sustine sistemul imun;

- Corecteaza problemeledigestive si pe cele de supragreutate;

- Confera energie corpului;

- Protejeaza contraafectiunilor ficatului si rinichilor;

- Protejeaza contra hepatitei;

- Amelioreaza durerile produsede artrita;

- Regleaza somnul,conferindu-i mai multa “profunzime”.

    Acuma, daca toate astea sunt adevarate, asacum ne promite Wyora, o va dovedi doar timpul. Cert este ca familia regala aArabiei Saudite si-a trecut deja in meniul zilnic aceasta ciuperca. Ca dealtfel si sefii concernelor-mamut japoneze. Cam asta ar fi, pe scurt, proaspata poveste a lui H1X1.

Angelicasinensis, Dang Qui (chin.), Chinese angelica (engl.)






Familia: Apiaceae
Genul: Angelica
Specia: sinensis
Numele comun : dong quai, dang gui, tang-kuei
Partile folosite: intreagaplanta

  Planta este de mii de ani folositasi foarte apreciata in medicina chineza traditionala, mai ales in cazul bolilorspecifice femeilor. Reputatia plantei, in China, este secondata poate doare deGinseng, si este mentionata pentru calitatile ei de tonifiant sangvin la femei.Radacina (care se foloseste cu precadere) are un gust deosebit, si este desfolosita in prepararea mincarurilor, fiind astfel cea mai usoara metoda de aadministra planta. Un studiu mentioneaza faptul ca Angelica sinensis continevitamina B12 si poate fi folosita cu succes in anemia pernicioasa. Are actiuneanalgesica, anticolesterina, antiinflamatorie, antispasmodica, deobstruenta(desfunda canalele si caile de acces din organism), emolienta (de catifelare sihidratare a pielii), hepatica, laxativa, sedativa, vasodilatatoare si mai alesactioneaza in cazurile de boli si afectiuni tipice femeilor, unde ajuta lamentinerea sanatatii in perioada de sarcina, la ususrarea nasterii, laregularea ciclului menstrual si la diminuarea durerilor din perioada de ciclu. Esteun tonic ideal pentru femeile cu menstruatie abundenta care risca sa capeteanemie. Mai este folosita ca hepatoprotector. Are actiune antibacteriana contraunei largi game de bacterii, cum ar fi Bacillus dysenteriae, Bacillus typhi, B.comma, B. cholerae precum si asupra streptococilor hemolitici. Impreuna cu Rehmanniaglutinosa, Ligusticum walachii si Paeonia lactiflora intra in componentaretetei chinezesti 'Four Things Soup', care este cea mai raspindita si desfolosita in China, in afectiunile specifice femeilor. Radacina se culege toamnasau iarna si este uscata pentru o folosire ulterioara. Denumirea chineza de“Dong qui” se traduce prin “intoarcerea la ordine”, ceea ce spune multe despreimportanta plantei. Din nefericire exista relativ putine studii detaliateasupra Angelicai sinensis. Si aceasta poate pentru ca lista de afectiuni incare, in mod traditional, se spune ca ar fi implicata Angelica sinensis, esteenorma. De la afectiuni ca AIDS si tumori canceroase ale creerului, actiuneantivirala, antioxidant, antiseptic, astma, detoxifiant al singelui, alergii,afectiuni ale oaselor, bronsita, cancer, hepatita cronica, ciroza, rinitacronica, afectiuni ale plaminilor, dermatite, diabet, pi-na la dizenterie,constipatie, raceli, epuizare, crampe, tuse (ca expectorant), hematoeza(stimularea producerii celulelor de singe), ulcer gastric, sciatica, cancer destomac, hemoroizi, hernie, colesterol ridicat, crampe menstruale,infertilitate, osteoporoza, tinni-tus, pleuresie, sindromuri premenstruale,psoriazisului, fibroza pulmonare, afectiuni reumatice, fibroza uterine, atropievaginale, deficienta de vitamina E, si inca multe altele. Daca intr-adevartoate aceste afectiuni ar putea fi tratate cu Angelica sinensi, ar fi oadevarata planta-minune. Din pacate (si aici pot intelege de ce concernelefarmaceutice nu arata interes pentru studiile amanutite asupra acestei plante,caci ce-ar fi atunci daca intr-adevar aceasta planta ar avea o astfel deeficacitate?) stiintific nu sunt dovedite prin studii clinice toate acesteactiuni ale plantei. Nu se recomanda a se folosi Angelica simultan cu Hypericum perforatum  (Sunatoare)or capsaicin.

    Planta are proprietati curativeexclusive si este recunoscuta ca "ginsengul femeilor". Inmedicina chineza Angelica este utilizata in hematurie, hemofilie,hemoroizi. Este administrata si ca remediu spasmolitic in spasmul vaselorsanguine, dureri de cap. Angelica sinensis este recomandata in caz de raceala,rinite, sinusite, gripa, flegmoane, abcese purulente, varicela.Diminuiaza procesele inflamatorii, reducand edemul. Isi demonstreazacel mai bine eficienta in dereglari menstruale, boli gine-cologice,traumatisme, anemie si dureri reumatice. In medicina europeana radacina de TangKuei este utilizata in boli gastro-intestinale pentru accelerarea functieide secretie a intestinelor si diminuarea proceselor de fermentatie.TangKuei exceleaza ca tonic al sangelui - purifica sangele si imbunatatestecirculatia. Se utilizeaza si in cazul de extenuare a sistemului nervos central,nevralgie acuta si cronica, reumatism, artrite, febra, afectiuni ale mucoaseicailor respiratorii, la fel si in calitate de remediu diuretic si sudorific.Planta este folosita si in medicina populara a multor altor tari. In medicinatibetana radacina de Angelica sinensis este recomandata in afectiuniginecologice, limfadenite si ca remediu hemostatic. In India fructele si radacinase utilizeaza pentru stimularea expectoratiei si ca tonic general. In Mongoliase utilizeaza la gripa, tuse si in calitate de remediu antipiretic. In Orienteste considerata planta de baza pentru terapia diverselor tipuri de dereglarihormonale la femei, inclusiv, in perioada de menopauza, mai ales contra bufeurilor.Aceasta actiune se datoreaza continutului bogat in cumarine, care auefect vasodilatator, spasmolitic si proprietati estrogene. Nu se recomandagravidelor si mamelor care alapteaza.

Cultivareaplantei : Planta are nevoie de un sol fertil si moale, in semiumbra sau la soare. Nueste foarte adecvata regiunilor nord-europene, caci nu supravietuieste sub -5grade. Se inmulteste prin seminte. Pentru depozitarea semintelor este nevoie deun loc rece caci semintele nu au o viabilitate prea mare. In perioada degerminare a semintelor este nevoie de multa lumina.

Proprietati certificate prinstudii: analgesic, antibiotic,estrogenic, laxativ, sedative, tonic.

Numele Farmaceutic: Radix Angelicae Sinensis

Componenta chimica: Alpha-pinene, Aluminu, acid Arachidonic, acid Ascorbic,Bergapten, Beta-caroten, Beta-sitosterol, Beta-sitosterol-glucoside, Biotin,Cadinene, Calciu, Carbohydrati, Carvacrol, Choline, Chromium, Cobalt, EO,Falcarindiol, Falcarinol, Falcarinone, acid Ferulic, Folacin, acid Folinic,Fructose, Glucose, Fier, Isosafrole, Ligustilide, Linoleic-acid, Magnesiu,Manganese, acid Myristic, N-butylidenphthalide, N-butylphthalide, N-dodecanol, acidN-valero-phenone-o-carbonic,

acid N-valerophenone-o-carboxylic,Nico-tinamid, Nicotinic-acid, Oleic-acid, P-cymene, acid Palmitic, acid Pantothenic,Phosphorus, Phthalides, Potasiu, Protein, Riboflavin, Safrole, Scopoletin,Sedanoic-acid, Selenium, Sesquiterpene, Silicon, Sodium, acid Stearic, Thiamin,Tin Umbelliferone, acid Vanilic, Vit-B12, Vit-E, Zinc

 

Angelicasinensis in medicina chineza traditionala :

Proprietati: dulce, iute, amar, cald.
Canalele: inima, ficat, splina
Intrebuintarea clinica : Tonifica singele si regleaza menstruatia. Estefolosita si in deficitele de singe legate de problemele menstruale, amenoree,dismenoree, etc. Cercetari farmaceutice serioase au certificat toate acesteproprietati iale radacinei de Dong  Quai:contra crampelor, hipotensiv, tonic, antiasmatic, analgesic, antiinflamator siantiartritic. De asemenea s-a certificat actiunea sa contra ciupercilor cum arfi Candida albicans, principalul agent infectios in afectiunile vaginale.Efectele benefice spectaculoase ale Dong Quai in PMS (sindromul premenstrual)sunt deja celebre. Aici insa trebuie sa mentionam ca in mod traditional, in TCMse folosesc retete, deci
Dong Quai este administratimpreuna cu alte plante, care creeaza un complex terapeutic. Aceasta estefoarte normal in cazul TCM, care are la baza alte principii decit medicina scolasticaeuro-americana.

Dozaje siadministrare : Radacina deDong Quai trebuieste depozitata in spatii racoroase si uscate, ca de altfelmulte dintre plante, si nu trebuieste folosita daca este prea veche (pentrupreparate a se vedea data expirarii). La copii nu se recomanda caci nu existadestule studii si cercetari in care acestia sa fi fost impicati. Pentru adultiradacina uscata poate fi fiarta (decoct) sau inmuiata in vin inainte de a ficonsumata. Sub forma de pulbere (in capsule sau tablete) se recomanda 500-600mg impartite pina la de 6 ori pe zi. In tinctura (60% alcool) 40-80 de picaturi(echivalentul a 2-4 ml, tinind seama de faptul ca o lingurita are 5 ml ) detrei ori pe zi.

Atentie! - uleiul esential de Dong Quainu este recomandat, caci constine si unele substante care sunt presupuse a ficancerigene. In radacina sau sub forma de tablete sau capsule, acest uleiesetial este in cantitate insignifianta. Dong Quai nu se recomanda celor cudiaree cronica! De asemenea a nu se folosi in timpul sarcinii.

Interactiuni : Dong Quai poate interactiona cuurmatoarele medicamente si/sau plante : Warfarin, medicamente cu actiuneasupra hormonilor (estrogeron, progesteron, contraceptive orale, tamoxifene sauraloxifene). In astfel de cazuri trebuieste sa va consultati cu doctorul Dvs.De asemenea este bine sa evitati combinarea Dong Quai cu alte plante care auactiune de subtiere a singelui, caci si Dong Quai face acelasi lucru (princumulare pot apare probleme). Astfel de plante ar fi Usturoiul, Ghimbir, Ginkgo,Ginseng, Licorice, Scutellaria baicalensis, Curcuma si Tanacetum parthenium. Dong Quai poate creste sisensibilitatea la lumina solara (deci a nu se lua impreuna cu Sunatoarea).

Annonamuricata, Graviola






Familia: Annonaceae
Sinonime: Annona macrocarpa, A. bonplandiana, A. cearensis,Guanabanus muricatus
Nume comune: Graviola, soursop, brasilianische Pfotenpfote, guanábana,guanábano, guanavana, guanaba, corossol épineux, huanaba, toge-banreisi, durianbenggala, nangka blanda, cachiman épineux
Partile folosite: frunze, fructe, seminte, scoarta, radacina.
Proprietati si actiuni principale:anticancerigen, antitumoral, antibacterian, antimparazitar, hipotensiv, reduceritmul cardiac, vasodilatator, sedativ, anticonvulsiv, antifebril, antiviral,vermicid, digestiv.

Dozajul standard: frunze-infuzie - o cana de 3 ori pe zi;tinctura-2-4 ml de 3 ori pe zi; capsule-2 gr de 3 ori pe zi.

Proprietati si actiuni certificate stiintific: antibacterian, anticancerigen, anticonvulsiv,antidepresiv, antifungic, antimalarial, antimutagenic (protectie celulara),antiparazitic, antispasmodic, antitumoral, cardiodepresant, antivomitiv,hipotensiv, insecticid, sedativ, promotor uterin, vasodilatator.

Proprietati si actiuni certificate de medicina traditionala: antiviral, cardiotonic, antiinflamator, digestiv,antifebril, echilibrarea asistemului nervos, vermicid.

Precautii: reduceritmul cardiac, este vasodilatator si hipotensiv, deci atentie la cardiaci.Dozajele prea mari pot provoca voma si greata. Nu se combina cu coenzima Q10.

Contraindicatii: A nu se folosi in perioada de sarcina, si nici de catre cardiaci. Nu serecomanda o folosire de lunga durata din cauza puternicii activitati antibacteriene,ce poate duce la distrugerea florei intestinale. Extractele pe baza de alcoolnu au relevat toxicitate sau efecte secundare pana la un dozaj de 100 mg/kg.

Interactiuni cu alte medicamente: Nu sunt raportate.

    Graviola este un arbore mic, de pina la 5metrii inaltime, cu frunze mari luciuase, de un verde inchis. Are fructecomestibile, de 15-20 cm, de culoare verde-galbui, cu pulpa alba si carnoasa.Este intilnita in ambele Americi. Toate partile plantei sunt folosite de catremedicina traditionala. Fructele sunt folosite contra parazitilor si viermilorintestinali, a febrei, pentru sporirea laptelui matern si contra diareei.Semintele zdrobite se folosesc contra parazitilor, paduchilor si viermilor.Scoarta, frunzele si radacina au efecte calmante, antispasmotice, hipotensive si calmante ale sistemului nervos. InPeru se foloseste scoarta, radacina si frunzele contra diabetului. In Braziliase face ceai din frunze contra afectiunilor ficatului.

    Substantele chimice din planta: Au fost gasite multe componentechimice, inca din 1940, cind Graviola a inceput sa fie cercetata sistematic.Trei studii diferite au certificat actiunea antitumorala a Graviolei (1990).Substantele acetogenine din planta sint raspunzatoare pentru aceste calitati.Patru studii din 1998 au certificat din nou actiunile antitumorale, antiviralesi anticancerigene. Din grupul acetogeninelor, substanta cea mai importantaeste annonaceous. In trei studii independente s-a constatat ca acetogenii auremarcabile calitati de a bloca procesele enzimatice care au loc numai inmembrana celulelor cancerigene. Aceasta substanta este otravitoare doar pentrucelulele cancerigene, nu si pentru cele sanatoase. In 1997 UniversiatateaPurdue din USA a facut public un amplu studiu care certifica aceleasi calitatianticancerigene. Se pare ca acetogeninul blocheaza sursele de energie alecelulelor cancerigene, distrugindu-le astfel (blocheaza ATP-ul). Este cunoscutca celulele cancerigene au nevoie de foarte multa energie. Astfel, lipsite deenergia necesara, celulele cancerigene sunt distruse. Tot cercetatorii de laUniversitatea Purdue au aratat ca din 14 tipuri de acetogene, 13 sunt maieficace contra cancerului de sin decit medicamentele standard administrate inaceasta afectiune (Adriamycin, Vincristine si Vinblastine). Alte substante dinGraviola sunt: annocatalin, annohexocin, annomo-nicin, annomontacin,annomuricatin 1/ B, annomuricin 1/ E, annomutacin, annonacin, annonacinone,annopentocin 1/C, cis-annonacin, cis-corossolone, cohibin 1/ D, corepoxylone,coronin, corossolin, corossolone, donhexocin, epomuricenin 1/B, gigante-trocin,gigantetrocin1/B, gigantetrocinone, gigantetronenin, goniothalamicin,Iso-annonacin, javoricin, montanacin, montecristin, muracin 1/G,muricapentocin, muricatalicin, muricatalin, muri-catenol, muricatetrocin 1/B,muricatin C, muricin H, muricin I murico-reacin, murihexocin 3, murihexocin Eindurch C, murihexol, murisolin, robustocin, rolliniastatin 1 si 2, sabadelin, solamin,uvariamicin 1 si 4 xaticin.

   Graviola a fost destul deaprofundat cercetata si studiata. Formele de cancere in care aceasta este utilaar fi: de plamin, sin, prostata (adenocarcinom), pancreas, ficat, linfom, etc.Un studiu interesant a avut loc in 2002 in Japonia (in vitro), in care soareciicarora li s-a provocat cancer de plamini au fost impartiti in trei grupe: faramedicatie, cu medicatie standard (adriamycin), si cu acetogenin din Graviola.Dupa 2 saptamini doar soarecii din grupa Graviolei erau inca cu totii in viata,iar tumorile erau cu 57,9% reduse, in comparatie cu grupa fara medicatie (4 din5 soareci erau morti) sau din cea cu terapie standard (tumorile reduse cu54,6%, dar jumatate din animale erau deja moarte, ne mai vorbind de graveleefecte secundare). In prezent o intraga serie de plante din aceeasi familiesunt intens cercetate in laboratoare. Principala substanta cercetata esteannonacinul. Astazi exista si posibilitatea sintetizarii in laborator aannonacinului, care insa se pare ca nu mai este atit de eficace ca si celnatural. Ca de obicei.

   Intre timp insa fitoterapeutii,dar mai ales bolnavii de cancer folosesc Graviole (cu cele peste 40 de studiicare certifica eficienta acetogenisului) ca o terapie complementara sau alternativa.Datorita faptului ca unele studii au raportat existanta unor alcaloide nesigurein simburi si radacina, deocamdata aceste parti ale plantei nu sunt derecomandate. Insa frunzele sunt certificate ca sigure. Dozajul recomandat incazul folosirii frunzelor de Graviola este de 2-3 grame de 4 ori pe zi. Aici armai fi de mentionat ca energia ATP, care este sustrasa celulelor cancerigene decatra acetogenis, este pe de alta parte stimulata de coenzima Q10(antioxidant), si de aceea nu se administraza simultan Graviola cu coenzimaQ10.

 

Arctium lappa, Brustur (rom.). Große Klette (germ.),

Greater burdock(engl.), niupangzi (chin.)




Familie: Asteraceae

Nume comune: ciulin, lipan,caftalon, laptuc, scaiul-oii in romana; glouteron, bardane, gratteron, grateau,herbe aux teigneux, oreille de géant, pignet, bouillon noir in franceza; Greatbut, common burdock, great clotbur, cockle-bur, cockle-button, cuckold-dock,hurr-burr, stick-button, hardock, beggar's button in engleza; Bardana, lappabardana, bardana maggiore in italiana; Burre; Lapuch in rusa; Bojtorján inungara.

Partea utilizata a plantei: radacina (Radix Bardanae), ce serecolteaza inainte de inflorire, in lunile martie-aprilie sau in al doilea ande vegetatie in lunile octombrie-noiembrie.
     Brusturul este o planta erbacee,bienala, intalnita pe terenuri necultivate, pe marginea drumurilor, cailorferate, pe langa garduri, de la campie si pana in zona montana. Planta esterezistenta la seceta si la temperaturi extreme si prefera umiditatea moderata.Nu este o planta pretentioasa fata de sol. Avand o radacina pivotanta,puternica, carnoasa, ramificata si lunga de 60 cm, Brusturul dezvolta o tulpinaerecta, cilindrica, ramificata, inalta de 1-2 m. Frunze bazale si tulpinaleinferioare sunt foarte mari, cu limbul lung pana la 50 cm, lung-petiolate.
   Radacina de brustur contine inulina(cca. 40 %), acid palmitic, stearic, sitosterol, stigmasterol, acid cafeic,ulei volatil (0,10%), vitamine din complexul B, saruri de potasiu etc. Frunzelecontin substante antibiotice, din pacate inca insuficient studiate. Rada-cinile se recolteaza primavara, prinmartie-aprilie, pentru plantele de doi ani si toamna, in octombrie-noiembrie, pentruplante de un an. Se scot din pamant si se spala imediat sub un jet de apa. Seindeparteaza exemplarele seci si citoase. Daca sunt groase se despica si seusuca la soare in strat subtire. Uscarea artificiala se va face la otemperatura de 35-50°C. Frunzele se recolteaza fara petiol in lunile mai-iunie,inainte de inflorire. Se usuca la umbra, intr-un singur rand, in poduri. Seintorc zilnic. Uscarea artificiala la 40°C. Se pastreaza in saci textili la locuscat.
    Principiile active pe care le contineBrusturul actioneaza antiseptic, depurativ, sudorific, antitumoral. Radacinaproaspata sau uscata de Brustur este folosita pentru tenurile grase, pentrucombaterea matretii si caderii parului, iar intern pentru persoanele predispusela acnee. Stimuleaza cresterea parului. Se pot folosi si frunzele, dar auactiune mai slaba.

  Componentii fitochimici:inulina in cantitati mari (40 %), acizi (palmitic, staeric, cafeic),sitosterol, stigmasterol, ulei volatil (Benzaldehyd, Acetaldehyd siPyrazinderivaten), vitamine din gama B, saruri de potasiu. Radacina continediferite forme de poliacetilen : arctinal si lappaphene. De asemeneatriterpene. Frunzele contin Arctiopierin, un sesquiterpenlacton de tipGerma-cranolid, iar fructele au un inalt continut de lignan.

Proprietati: intern - coleretica, diuretica, hipoglicemianta,antifurunculoasa; extern - astringenta si antiseptica, stimuleaza crestereaparului, colagoga, antiaterosclerotica, antidiabetica, antisifilitica.
Acţiune farmaceutică: depurativa,antiseptica, antireumatismala, antigutoasa si colerectiva, inhibacAMP-fosfodiesteraza precum si cu buna actiune contra microbilor siinflamatiilor.

Indiciiterapeutice: eczeme, psoriazis, impetigo, acnee, furunculoza, amigdalite, gingivite,pioree alveolo-dentara, reumatism, guta, dischinezie biliara, ateroscleroza,diabet, rujeola, sifilis.

Indicatii: in diabet (scade zaharul din sange), la hepato-renali(stimuleaza functiile renale si cutanate), in bolile de ficat (reduce calculiibiliari), eficient in eczeme si boli ale pielii (acnee, furunculoza). Extractuldin frunze se foloseste extern contra eczemelor si scoamelor,  acneei, infectiilor de piele, la vindecarearanilor, dermatozelor, furunculosei, mancarimilor si intepaturilor provocate deinsecte.

Mod de folosire: intern siextern. Decoct din radacina – 20 g la 1 l de apa, se fierbe 4 minute, dupa carese lasa sa infuzeze 10 minute. Acest decoct se utilizeaza intern, 2-3 cani pezi, sau extern, sub forma de gargarisme. In caz de rujeola, se prepara undecoct dupa modul descris anterior, dar folosind jumatate din doza. La decoctulobtinut se adauga 2 lingurite de miere. Se administreaza cate o lingurita lafiecare 5 minute, 2-3 ore, ceea ce determina o generalizare a eruptiei si oscurtare a perioadei de stare, grabind vindecarea. Este necesar ca bolnavul sastea la pat. Frunzele crude se utilizeaza in reumatism, aplicandu-le pe zonadureroasa. Intern, ca diuretic si sudorificsub forma de ceai prin macerare, din 4 linguri de radacina maruntita la 1 litrude apa clocotita, timp de 40-50 minute, ce sa va bea in cursul zilei. Saufierbeti timp de 2 minute la foc scazut 2 linguri de radacina maruntita la 500ml apa clocotita, dupa care lasati-l 15 minute acoperit, filtrati-l si beti-lin 3 reprize in decursul zilei. Pentru diabetici se impune indulcirea cu zaharina(personal recomand extractul de Stevia, stiut fiind ca zaharina este toxicapentru ficat). Extern, ca silotiune pentru cresterea parului: infuzie asociata cu frunze de mesteacan, sefrec-tioneaza pielea capului o data pe saptamana, dupa spalare, adaugand si olingura de otet. Dozajul: in general (zilnic) este de olingurita (=6,1 gr) ca si infuzie,

6-12 gr pulbere, ½ lingurita de planta proaspata “teep” de trei ori pe zi(“teep” este o metoda de preparare in care doar 50% este subtanta plantei).

Arnica montana, Arnica





Familia Compositae.
Nume comune: carul zanelor, ciuda,iarba-soarelui, podbal, podbal de munte, roit, tabacu-campului, tata-oilor.

Fitochimicalele din planta: florile si rizomul contin uleieteric, arnicina, colina, arnidiol, arnisterina, astragalina, materii tanante,acid galic, acid cafeic, fitosterine, alcooli triterpenici, coloranti de naturacarotidiana, inulina, rasina, tanin, substante minerale.
Proprietati si actiuni: antiseptic,antiinflamatorii, antireumatic, antifungic, bacteriostatic, cicatrizant,decongestiv, antibacterian, omoara ciupercile patogene. 
Utilizari: acnee, afectiunilepielii, alopecie, antrax, arsuri, cancerul pielii, cicatrice cheloide,contuzii, cosmetica, dureri abdomi-nale (comprese), disgravidie, eczemevaricoase, edeme dureroase, entorse (cu apa de plumb), eroziuni infectate,escare, furunculoza, hipermenoree, incontinenta urinara, insomnii, laringitaacuta (gargara), leziuni zemuinde, leucoree, micoze, nevralgii, palpitatii,piodermita, plagi, purpura, raguseala (gargara), rani, slabiciuni alemuschiului inimii, tulburari nervoase, tulburari de circulatie sangvina, ulcerstomacal, ulcer varicos, umflaturi diverse.
Aceste efectese datoreaza Helenalin-ului. Arnica contine printre altele Helenalin si Arnicin(toxice si iritante). Florile de Arnica mai contin uleiuri, flavonoide sisesquiter-penlactone. Aceste substante actioneaza antiinflamator si antiseptic. Nu se va depasi dozajulrecomandat. In cazul supradozarii pot apare fenomene de intoxicatie. Pentru apreveni aceste fenomene se va lua intotdeauna tinctura diluata, iar ceaiul estebine sa fie facut numai in combinatii cu alte plante medicinale.

Preparare si dozaj: Infuzie cu 2 lingurite de floripuse la 250 ml apa clocotita. Se lasa sa se raceasca si se face gargara incazul laringitei. 1 lingurita de flori se pun la 250 ml apa clocotita. Seacopere 15 minute, se strecoara. Se foloseste la comprese externe pe diferiteafectiuni; Unguent - 2 lingurite de flori se umezesc cu putin alcool apoi sepun in 50 ml ulei si se fierb pe baie de apa, timp de 2 ore. Se strecoara. Sefoloseste extern.; Tinctura - 50 g de flori se pun in 250 ml alcool de 70°. Seva tine apoi 14 zile agitand de cateva ori pe zi. Se va strecura si se pune insticlute de capacitate mai mica. La folosire se va pune 15 ml de tinctura la100 ml apa distilata. Se agita bine apoi se foloseste ca cicatrizant siantiseptic la rani.

Contraindicatii: nu se utilizeaza intern putindprovoca deranjamente gastro-intestinale si hipertensiune arteriala. In doze maimari poate provoca paralizia centrilor nervosi, iar extern este iritanta.

Astragalus membranaceaus, Astragalus,

Unghia gaii (rom.), huáng qí sau běi qí





Familia : Leguminosae

Sinonime : Astragalus mongholicus dahuricus, Astragalus penduliflorus membranaceus

Aria deraspindire : Asia (de Est) - China, Mongolia, Siberia.

Habitat : Sol uscat, pedealuri si in zone muntoasee (800-200 metri), in stepe, paduri conifere.

Pericole : Unii membri aiacestei familii contin glicoside toxice. De asemenea planta poate acumulaseleniu, daca ea creste pe un sol bogat in acest element.

Caracteristicibotanice : planta perena de marime mica, circa 30 cm. Infloreste din Iunie pina inAugust, iar semintele se coc intre Iulie si Septembrie. Florile sunthermafrodite si sunt polenizate de albine si alte insecte. Poate fixa azotul.Planta prefera solul usor nisipos si bine drenat, neutral si basic (alcalin).Nu creste in umbra, are nevoie de lumina. Se poate cultiva in gradina. Serecomanda plantarea de la incepit, cind planta este foarte tinara, in pozitiafinala, caci radacina este foarte sensibila la transmutari. Rezista latemperaturi de pina la -15 grade. Radacina are interesante relatii cu o seriede bacterii care creaza pe radacina noduli in care se aduna azotul atmosferic.De aceea planta este destul de dependenta de calitatea solului si prezenta unorastfel de bacterii. Se raspandeste prin seminte, care au o germinatie destul delenta.

Intrebuintarimedicinale : Astragalusul (in chineza Huang Qi) este foarte mult folosit in medicinachineza traditionala. Radacina este tonica si stimuleaza sistemul imun si multedintre organele corpului, reduce tensiunea si glicemia. Se foloseste deasemenea preventiv contra racelilor si ca energizant. Se pare ca pentrupersoanele tinere si active este mai indicat decit ginsengul, care da rezultatemai bune la persoanele in virsta. Este utilizat in special pentrui tratamentulrinichilor (organ care se stie ca joaca un rol primordial in conceptia TCM) siprin aceasta ajuta si la evitarea senilitatii.

    Planta este deseori folosita (sivorbim aici in continuare din punct de vedere al TCM) in combinatie cu alteplante, cum ar fi Atractylodes macrocephala si Ledebouriella seseloides.Radacina contine un numar de constituenti bioactivi care includ sapo-ninele siisoflavonoidele. Este adaptogena, antibacteriana, antiocancerigena,cardiotonica, diuretica, febrifuga, hipoglicemica, hipotensiva, tonica,pectorala, tonic-uterina, vasodilatatoare. Este des folosita in terapiacancerului, ulcerelor, abceselor, nefritelor cronice cu edeme. Studii recenteau aratat ca radacina ajuta la cresterea productiei de interfeon si celulemacrofage, ceea ce ajuta la restabilirea functiilor sistemului imunitar, maiales in terapia cancerului, hepatitelor (mai ales hepatita C) precum si casustinator al sistemului imunitar in timpul chemoterapiilor. Pancientii bolnavide cancer si supusi chemoterapiilor traiesc mai mult daca li se administreazaAstragalus, lucru certificat de mai multe studii europene si americane.

    Radacina se culege de la plantelecare au deja 4 ani de crestere, toamna, si este uscata pentru folosirea ulterioara.Planta este antipiretica, diuretica, pectorala si tonica. Extractele din plantas-au dovedit a fi antibacterene, hipotensive si hipoglicemice, cardiotonice sivasodilatatoare.

    Este una dintre cele mai complexeplante medicinale cuprinzind o mare combinatie de polizaharide, glicosidetriterpene, flavonoizi, aminoacizi si minerale. Administrat in dozeterapeutice, Astragalus reface pana la normal numarul de celule T (o formaspecifica de celule albe) la pacientii bolnavi de cancer, SIDA, hepatita,ciroza, etc. Polizaharidele din Astragalus stimuleaza activitatea corticala apituitarei-adrenale si reface numarul de celule rosii fabricate in maduvaosoasa in cazul leucemiilor. Astragalus mai contine antioxidanti specifici careprotejeaza celulele impotriva degradarii de catre radicalii liberi care suntprodusi secundari ai conversiei energetice la nivel celular. Astragalus are oactiune deosebita in protejarea si intarirea sistemului imunitar in general sistimuleaza limfocitele T, celulele ucigase naturale NK, mareste productia deimunoglobuline (IgA, IgG). Spectrul de actiune imunostimulator este insa multmai larg incluzand: gripa, infectii ale tractului respirator, hipertensiunearteriala, inflamatii, diabet, si de asemenea activitati antivirale (inclusivvirusurile de Hepatita), antibacteriene (inclusiv diferite forme de streptococ)antiinflamatoare, diuretice (ajuta la eliminarea fluidelor din organism) precumsi cancer.

   In privinta dozajului, preventivse recomanda o doza de 500-600 mg zilnic. In cazurile extreme se poate mergepina la 8 g pe zi. Alte dozaje vorbesc de 3 ml de extract zilnic, luate cu cevaapa. Din extractul de planta uscata, circa 1 gram pe zi. Direct din plantauscata 6-15 gr zilnic. Cel mai bine este sa se administreze inainte de mese.

Substantele active continute : printre altelecontine bioflavonoide, choline si polizaharide, Astragalan B, Isoflavonoide,Triterpe-noidsaponine (Astragaloside), Astramembrannine, Sojasapogenol,Polysaccharide, Cholin, Betain. Substanta de baza a Astragalusului estealcaloidul  Swainsonin, care a dovedit instudii efecte antimetastazice si de sustinere a sistemului imunitar. AstragalanB controleaza infectiile bacteriene si virotice si pe deasupra, foarteimportant, “marcheaza” celulele intruse sau straine, astfel incit sistemul imunsa le poata repera mai usor prin celulele T si indeparta. Studii chinezesti dela inceputul anilor 80 (Hou et al.) au relevat dubla actiune a Astragalusuluiin terapia cancerului. Pe de o parte, asa cum s-a aratat mai sus, stimuleazasistemul imun prin cresterea productiei de interferon, limfocite, celulemacrofage, celule T, etc. Dar aceasta nu este totul, caci de multe ori celulelecancerigene reusesc sa se “ascunda” (In engleza – citat -  the bad guys can’t be ‘seen’, no matter howmany good guys you produce. The issue is to make lots of good guys ANDstimulate the bad guys in such a way that they appear on the radar screens), siastfel nu sunt descoperite de sistemul imun. (Aici poate ca n-ar fi rau sa neamintim de teoria trofoblastica.) Iar acum intervine pentru a doua oaraesential Astragalusul, care prin substantele sale, mai ales Astragalan B,“marcheaza” celulele cancerigene, facindu-le vizibile pe “radar”, asa cumplastic este descris in citatul de mai sus. Prin calitatea sa de plantaadaptogenica, Astragalusul este, iata, dublu important, facind doua treburideodata. In studiile si testele facuta la Hiroshima School of Medicine dinJaponia, s-a constatat, ca urmare a administrarii Astragaluilui, o cresteresemnificativa a B-linfocitelor si

T-linfocitelor,interleukinului, in general a productiei de anticorpi. Iar studiile efectuatela University of Texas au aratat ca Astragalusul “ofera, serveste pe tava” saspunem asa, virusii, bacteriile si celulele canceroase, sistemului imunitar.

   Numeroase studii germane si americane aucertificat rolul si efectele Astragalusului in terapia cancerului. Astfel,cercetarile efectuate la aceeasi University of Texas, Houston, au raportat capacientii bolnavi de cancer care au primit si Astragalus, au avut o rata desupravietuire de doua ori mai mare decit cei din grupul placebo. Un alt studiu,italian de data aceasta, din 1994 (Morazzoni, Bombardelli) a folosit ocombinatie de plante din Astragalus si Ligustrum. Pacientii astfel tratati auevidentiat o scadere a mortalitatii de la 50 % la 10%. Alt grup de pacienti cucancer pulmonar, la care in timpul chemoterapiei le-au fost suplimentar administratesi cele doua plante mai sus amintite, au relevat o prelungire a duratei deviata cu 130%. De asemenea, in ceea ce priveste hepatita infectioasa(virotica), studiile chinezesti au relevat reducerea substantiala a niveluluitoxinelor prin cresterea productiei de interferon si inhibarea proteinelorvirusilor, in timp ce asupra ADN-ului nu au fost semnalate efecte (Zhang 1995,Fan 1996). In spitalele din China Astragalusul a devenit deja tratament derutina in cazul pacientilor aflati sub chemoterapie. O alta combinatieinteresanta de plante (pe linga cea amintita mai sus) este cea dintreAstragalus, Gheara pisicii (Uncaria), Curcuma si Echinacea.

S-au maiconstatat eficacitati bune ale Astragalului in afectiunile splinei, in bolilecronice de plamini si in afectiunile sistemului sangvin periferic, ininflamatiile rinichilor, in afectiunile sistemului sangvin in general, in lipsade apetit.

       Astragalusul poate fi administrat copiilor, cuscopul intaririi sistemului imunitar, dar nu trebuieste folosit daca copilulare febra, caci, conform TCM, poate prelungi sau creste febra. In privintadozajului, acesta trebuieste adjustat in concordanta cu dozajul pentru adulti,care este in general de 150 lb (70 kg corp), ceea ce ar insemna 50 lb (20-25 kgcorp) pentru copii, sau 1/3 din dozajul recomandat pentru adulti. Un dozaj preamare poate face mai mult rau decit bine. Oricum, este bine ca dozajul sa fieconceput individual, pe pacient si problema, si de aceea un consult la doctorulDvs. este absolut necesar.

Alte dozajerecomandate pentru adulti : in Decoct (ceai puternic fiert)– 3-6 gr de planta uscata la 12 oz de apa, de trei ori pe zi. Extract fluid(1 :1) in 25% ethanol – 2-4 ml de trei ori pe zi. Pulbere din radacina – 500-1000 mg de trei ori pe zi. Tinctura(1.5) in 30% ethanol – 3-5 mL de trei ori pe zi.

Posibileinteractiuni : Daca mai luati si alte medicamente, este bine maiintii sa va consultati doctorul. N-o faceti de capul vostru. Astragalus poateinteractiona cu unele medicamente antivirale cum ar fi acyclovir si interferon.De asemenea cu imunosupresoare, cum ar fi cyclophosphamide (categorie demedicamente care se administreaza pentru a reduce pericolul de rejectie incazurile de transplant), al caror efect il contracareaza. De asemeneaAstragalusul este un hipoglicemic, si astfel, in cazul diabeticilor, poate mariefectele altor medicamente hipoglicemice. Acelasi lucru trebuie remarcat incazul hipertensivilor, Astragalusul fiind si un bun hipotensiv. Astrasgalusuleste si diuretic, astfel incit poate interactiona cu alte diuretice. Deasemenea Astragalusu subtiaza singele, la fel ca foarte multe alte plante.Deci, atentie la factorul de coagulare.

     In incheiere, o mica observatieasupra capsulelor in general, nu numai a celor cu Astragalus : folosirea decapsule din gelatina de origine vegetala (desi ridica semnificativ pretulprodusului) este utila caci evita ingerarea de gelatina animala care poate sainterfereze cu substantele active din Astragalus, micsorandu-le sau posibilchiar anuland unele din proprietatile acestuia.

  In multe studii s-a relevat faptulca Astragalusul este mai eficace decit multe vaccinuri, mai ales cel gripal. Sefoloseste in foarte multe combinatii de plante, impotriva cancerului, boliiAlzheimer, hipertensiunii arteriale, malariei, racelilor, infertilitatiimasculine, a imbatrinirii premature. Studiile chinezesti arata ca ajutaficatul sa se detoxifice si recupereze dupa o chemoterapie. Este foarte buna sicombinatie cu Ginseng, care ajuta foarte mult in cazul anemiilor sangelui intimpul unei chemoterapii.

Avena sativa, Ovăz, Hafer (germ.) Oat (engl.)





Familia Graminaceae.

  Ovazul sustine cresterea,constructia organica in general, calcifierea oaselor precum si formarea sangelui.Are aplicatii in bolile de rinichi, in afectiunile sistemului circulator si inafectiunile intestinului subtire sau contra epuizarii. Extractele de ovaz reducnivelul colesterolului, ajuta in afectiunile vaselor de sange, scad glicemia(diabet). Pentru bolnavii afectati de alergie la gluten, ovazul poate fi totusifolosit, in comparatie cu celelalte cereale, care contin si Gliadin. Totusibolnavilor li se recomanda o atenta supraveghere medicala. Este de presupus cauna dintre substantele continute in ovaz, Gramin, este cea care actioneaza incazurile de reducere a hipertensiunii, a hipertiroidei si glicemiei.
Compozitie fitochimica: hidrati decarbon, glucide, albumine, grasimi, potasiu, magneziu, clor, calciu, sodiu,fosfor, fier, caroten, vitaminele B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, E, K, PP, urme devitamina D, un principiu similar foliculinei. Aminoacizii: alanina, arginina,acid aspartic, cistina, acid glutamic, glicina, histidina, izoleucina, leucina,lizina, metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina, triptofan,tirosina, valina. Carbohidratii: sucroza, amidon, acid fitic. Acizii grasi:acid miristic, acid palmitic, acid stearic, acid palitoleic, acid oleic, acidlinoleic, acid linolenic, purine (45 mg/100 g), minerale: sodiu, potasiu,magneziu, calciu, mangan, fier, cobalt, cuopru, zinc, nichel, crom, molibden,fosfor, clor, fluor, iod, bor, seleniu, silicon.
Proprietati: are aproape acelasicontinut ca si graul, dar mai multe grasimi nesaturate, contine intregulcomplex B, este foarte important pentru hranirea creierului, este stimulant,antispasmodic, laxativ, tonic al sistemului nervos si al uterului, analeptic, energizant,racoritor, diuretic, hipoglicemiant, stimulent tiroidian, rezolva sterilitateasi impotenta, antiasmatic, expectorant, scade colesterolul din sange. Estebogat in inhibitori ai proteozei si din aceasta cauza este foarte indicat inspecial la cancerul intestinal.

Utilizari: afectiuni digestive, afectiunihepatice, afectiuni neurologice, afectiuni pulmonare, afectiuni splenice,anemie, angina, angiocolita, astenie fizica si psihica, astm, azotemie,bronsite, cancer, colecistita, colica renala si vezicala, contuzii in zona capuluisau in regiunea gatului, crestere (la copiii mici), coxartroza, diabet, dureridentare, dureri intercostale, epidermofitie, eruptii cutanate, guta,hemoptizie, hidropizie, impotenta sexuala, inflamatii, insomnii, insuficientatiroidiana, junghiuri, laringita, litiaza urinara si biliara, lumbago, nasteredificila, nevralgii, prurit, psihastenie, psoriazis, regenerarea sangelui,reuma-tism, spasme musculare, spondiloze, staze, sterilitate, surmenaj, tuse,tuse convulsiva, ulcer varicos, uremie.
Preparare si dozaj: Supa deasa cu seminte de ovaz este meniul nordicilorsi este foarte sanatoasa aducand vindecarea in multe afectiunile enumerate maisus. Se recomanda chiar si copiilor. Fulgii de ovaz sunt un aliment excelentpentru cei cu afectiuni mai sus enumerate. Se poate consuma si de 3 ori pe zi.Fulgii contin fosfor, calciu, magneziu si sunt foarte usor asimilabile. Se vorfierbe 50 g de ovaz timp de 30 minute apoi se consuma. Este un laxativ si unbun diuretic. 20 g de fulgi se pun la 250 ml apa si se lasa de seara panadimineata cand se consuma. Este foarte bun la afectiunile interne inclusiv lalitiaze. Paiele de ovaz se maruntesc si apoi se fierb. O cantitate de 2 lingurise fierbe in 250 ml apa timp de 3 minute dupa care se strecoara. Este foarteindicat in litiaze. Tinctura se prepara din 50 g de seminte care se macina,dupa care se va pune peste acestea 150 ml alcool alimentar de 70%. Se va agitade mai multe ori pe zi. Se va tine 14 zile dupa care se strecoara. Se va lua ininsomnii 40 de picaturi la culcare, sau ca tratament se va lua cate 20 depicaturi de 3 ori pe zi inainte de mese. Suc de mladite de ovaz recoltateinainte de a ajunge sa dea spicul. Se va putea pastra o perioada mai lunga dacase va pune peste acest suc dupa ce se filtrea-za bine putin alcool alimentar,pentru a nu se altera. Se poate consuma din acest suc cantitati oricat de mariin functie de tole-ranta individuala si de afectiunea care se trateaza. Sepoate de asemenea amesteca cu alte sucuri de legume sau fructe. Se poatefolosi o perioada cat de lunga.Tinctura de ovaz este recomandata celor caresufere de insomnii, ea are in plus virtuti anti-astmatice: in insomnii- 40picaturi la culcare. In astenii 20 picaturi de 3 ori pe zi inainte de mese.

Azadirachta indica, Neem,  Niembaum(germ.),

Indian-lilac (engl.), Margosier (fr.)





Familia: Sapindales

Genul: Meliaceae

Specia: Azadirachta

Sinonime:  Melia azadirachta L., Antelaeaazadirachta(L.) Adelb.,

 

    Arborele Neem este folosit atat in medicinatraditionala cat si in agricultura. Este un arbore cu crestere rapida, originardin India, Pakistan si Burma, vesnic verde, care atinge o marime de circa 15-20de metrii (in conditii favorabile poate ajunge pana la 40 de metrii). Traiestecirca 200 de ani. In conditii nefavorabile, isi pierde frunzele pentru a seferi astfel de uscare. Trunchiul este relativ scurt (cel mult 3 metrii), iarfrunzele sunt de culoare verde-inchis, de circa 3-pana la 8 centimetrii. 

  Fructele apar prima oara dupa varsta de 4 ani, iar dupa 10 ani arborelefurnizeaza 40-50 de kilograme de fructe. Sunt asemanatoare maslinelor, carneafructului este alba-galbui si au un gust amar-durce. Indeobste in fruct gasimdoar un sambure.

  Desi arborele a fost cercetat de zeci de ani, totusi multe dintresubstantele sale active nu sunt suficient cercetate. Neem contine peste 100 decomponente chimice, care se gasesc in procente si combinatii diferite inscoarta, frunze si fructe. Una dintre cele mai importante substante cunoscuteeste Azadirachtin. Este obtinuta din uleiul extra din semintele presate. Altesubstante cunoscute sunt, Salannin, Meliantriol, Nimbin si Nimbidin, Azadirachtol,Deacetyl-Azadirachtinol, Azadiradion,

17-B-Hydroxyazadiradion, Gedunin,7-Hydroxygedunin, Melianon, Nimbiol, Nimboeinol, Nimocin,

7-Deacetoxy-Nimolicinol, Nimolinon,Nimbochalcin, Nimbocetin, Tocopherol, ArachinsäureAzadiron, Azadiradion, Nimbinin,Meldenin, Meliatriol, Nibinen, 6-Desacetyl Nimbinen, 3-Desacetylsalannin,

Nimbidiol,6-O-Acetylnimbandiol,Salannol, Salannolid, Vepinin, Vilasinin ...

  Partile componente ale arborelui si produsele preparate din acestea auactiune antibacteriana si antivirala, si pot fi folosite ca insecticid,fungicid, spermicid, ingrasamant sau aliment pentru animale. Ele sunt folositeatat in medicina cat si in agricultura si gradinarit.

  Preparatele din Neem sunt folosite de catre medicii si teraputii indienide peste 2.000 de ani contra anemiei, hipertensiunii, hepatitei, tumorilor,leprei, viermilor intestinali, urticariei, afectiunilor glandei tiroide siproblemelor digestive. De asemenea este folosit contra parazitilor (paduchi) sipentru igiena bucala. Ajuta in terapia diabetului mellitus si a cancerului. InIndia produsele din Neem sunt folosita si ca spermicid sau pentru provocareaavorturilor. Toate aceste eficacitati sunt confirmate de cercetatori (mai alesdin India) prin intermediul unei serii de studii.

   Din nefericire in ultimii ani foarteintreprinzatorii americani (cand e vorba de facut bani indiferent cumamericanii sunt campioni mondiali) au lansat o serie de patente si au cumparatfoarte multe firme producatoare indiene, astfel ca pretul pe tona a crescut dela 11 la 100 de dolari.

   Din 1993 India a inceput o campanie deobtinere a anularii patentelor americane obtunute pe nedrept (calitatileplantei sunt cunoscute de sute de ani, astfelca in fapt americanii nu a„inventat“ nimic, si deci nici nu au vreu motiv sa revendice patente), iarOficiul European al Patentelor a anulat deja doua Patente in 2000 si 2005.

   Foarte interesant este faptul ca Neem estecomplect neprimejdios pentru mamifere (fiintele cu sange cald) deoarecesubsantele continute actioneaza numai asupra sistemului hormonalal insectelor.  Neem este folositor contra a peste 200 de daunatori.

   Scoarta este amara, astringenta,curata sangele, vindeca ranile, insecticida, dizolva mucusul, elimina viermiiintestinali si tonica. Este utilizata in terapiile contra hiperdipsiei, leprei,exemelor, bolilor de piele, mancarimilortumorilor, anorexiei, vomei,afectiunilor hepatice, bronsitei, tusei, febrei, afectiunilor digestive,incontinentei, diabetului, hemoroizilor, sifilisului, durerilor de urechi siepuizarii.

  Frunzele sunt amare, astringende,detoxifiante, antiseptice, vermicide, stimuleaza apetitul, insecticide. Suntutilizate contra afectiunilor pielii, mancarimilor, leprei, oftalmopatiei,viermilor, afectiunilor digestive, tumorilor, hematoamelor, exemelor si febreicronice (periodice).

  Florile sunt amare,sitmuleaza digestia, vermicide si tonice. Sunt utilizate in oftalmopatie,colici, afectiuni digestive, contra viermilor si epuizarii.

  Semintele sunt amare,vermicide, detoxifiante, vindeca ranile, purgative, stimuleaza uterul sicalmante. Sunt utilizate contra tumorilor, leprei, afectiunilor dermatologice,viermilor, ranilor, durerilor de dinti, tumorilor si diabetului.

  Uleiul din seminte (denumit Nimba) este amar, vermicid, calmant sidetoxifiant. Este folosit in afectiunile dermatologice, tumorilor, durerulorcauzate de sifilis, contra viermilor, leprei si febrei. Este foarte util si deaceea des folosit ca insecticid, dar nu este periculos pentru oameni sau altemamifere. Crengile tinere de Neem sunt folosite in India pentru curatatuldintilor (ca si periute de dinti).

Dozaj general (trebuiestediscutat cu medicul Dumneavoastra):

Pulbere din scoarta: 2-4 grame

Suc din frunze (presat): 10-20 ml

Ulei: 5-10 picaturi

Toxicologie: In experimentele pe soareci nu s-a constatat nici o toxicitate pana la 100de mg pe kilogram-corp, timp de peste 6 saptamani. Intr-un studiu au fostadminstrate pacientilor cu tumoare intestinala zilnic 300 mg/kg oral timp de 3saptamani. Nu s-au observat nici unfel de efecte adverse.

Studii: Extract din frunzeleuscate de Neem cu 70% alcool (tinctura) a fost amestecat uscat cuPropylenglycol in proportie 4:6. Acest preparat s-a dovedit a fi foarte eficacecontra diferitelor afecäiuni ale pielii cauzate de ciuperci. Dermatofitoza afost spre exemplu in 4-8 zile compect eliminata. Amestecul a fost aplicat calotiune de 2 ori pe zi. Scabia a fost eliminata in 3 zile. Pentru 100 mg deextract au fost necesare 10 kg de frunze. Administrat oral este suficienta odoza de 3 mg de extract pe stomacul gol pentru a elimina viermii din FamiliaAscaridida (ascariile, de ex. Ascasis lambricoides).

  Uleiul din seminte s-a dovedit a fi semnificativ antibacterian, contraBacillus subtilis, Salmonella paratyphi. Preparatul NIM-76 obtinut din uleil deNeem a certificat o eficacitate si mai mare, mai ales contra patogenilor cum arfi Escherichia coli si Klebsiella sau Candida albicans, precum si contrapolivirusurilor impotriva carora uleiul de Neem nu a aratat eficacitate.

  Un extract din frunze a redus nivelul colesterolului in studiileefectuate pe animale. Intr-un alt studiu, 5 grame de extract din fruntele deNeem, administrat oral, a redus necesitatea administrarii Insulinei ladiabetici cupana la 50%. Iar polizaharidele Gia si Gib extrase di scoarta aucertificat eficacitate antitumorala contra Sarcoma-180.

 Un extract cu metanol 75% din frunze a certificat eficacitateantifebrila, iar un alt extract (pe baza de apa) din frunze a dus la reducereaformarii tumorilor la stomac in studiile efectuate pe soareci. Un alt extractdin frunze a certificat intr-un studiu eficacitate hepatoprotectoare contraParacetamolului.

Retepte pe baza de Neem dinAyurveda:

- Panchaguna taila

- Nimbarishta

- Nimbadi churna

- Shankhapushpi taila

- Jwarasamhara rasa

- Mahamarichyadi taila

- Pathyadi kvatha

- Mahamanjishthadyarishta

Baccharis genistelloides,Carqueja





Familia: Asteraceae

Sinonime: Baccharis trimera,B. triptera , B. venosa, Conyza genistelloides, Molina venosa
Nume comune: Carqueja,bacanta, cacalia-amarga, cacalia amara, cacália-amarga,

cacália-amargosa, cacliadoce, carqueja amara,carqueja-amargosa, carqueja-do-mato, carquejilla, carquejinha, chinchimani,chirca melosa, condamina, cuchi-cuchi, quimsa-kuchu, quinsu-cucho,

quina-de-condamiana, tiririca-de-balaio, tres-espigas,vassoura.
Partile folosite:toata planta in afara de radacina

Proprietati si actiuni principale: protejează si detoxifica ficatul, ajuta digestia, reduceacidul, tratează ulcerul, analgezic, laxativ, antiinflamator, hipoglicemic,vermifug, avortiv, antiviral, detoxifica sangele, stimulant uterin, promoveazaurinarea si transpiratia, febrifug, pentru tulburari digestive (ulcer, gastro-enterită, acidreflux şi afectiuni sau disfunctii ale valvei ileocecale), stimuleaza digestia;echilibreaza şi consolideaza funcţiile hepatice prin cresterea secretiei debila si a eliminarii toxinelor din ficat, activa contra litiazei biliare,detoxifiant (sânge, ficat, bila, pancreas), contra infecţiilor virale (lastomac, virusuri, HIV, herpes simplex).

Dozaj standard: Infuzie: 1 - 2 cani de 2-3 ori pe zi ; Tinctura: 2-4 ml de 2-3 ori pe zi ; Capsule: 2 g de două ori pe zi.

Proprietăţi siacţiuni documentate stiintific: avortiv, analgezic, antacid, antiinflamator,antiulceros, antihepatotoxic, antiviral, stimulant digestiv, gastrotonic,hepatoprotector, hepatotonic, hipoglicemic, hipotensiv, insectidic.

Proprietăţi si acţiunidocumentate prin utilizarea tradiţională: antidiabetic, laxativ uşor, digestivamar, detoxifiant al sângelui, carminativ, diaforetic, diuretic, febrifug,tonic, vermifug.

Precautii: Are actiune hipotensiva (scadetensiunea arterială) şi hipoglicemica. Nu trebuie utilizata în timpul sarcinii.

Interacţiuni cumedicamente: Carqueja maipotenţează efectele medicamentelor antihipertensive si medicamentelor antidiabetice.Carqueja mareste viteza de eliminare a unor medicamente metabolizate în ficat,reducand astfel efectul farmacologic al medicamentelor metabolizate în ficat.

Preparare: Traditional, 2 g în capsule saucomprimate sau 2-4 ml de tinctura sunt luate cu fiecare masa ca un ajutordigestiv sau remediu pentru  ficat.Alternativ, infuzie standard se pregătiteste din 5 g (aproximativ o linguriţă)de plantea uscata la 250 grame apa. Acest remediu este, de obicei, tradiţionalluat de două sau de trei ori pe zi, la mese ca un ajutor digestiv. Pentru uztopic (durere şi inflamaţie), 60 g de plante medicinale decoct în 1 litru deapă şi se aplică pe zona afectată.

Contraindicaţii: Carqueja nu trebuie să fie utilizataîn timpul sarcinii. Folosirea acestei plante este contraindicata persoanelor cutensiune arterială scăzută, datorită efectelor hipotensive documentate.Persoanele cu probleme cardiace, sau care primesc medicamentatie pentruafectiuni cardiace trebuie să discute cu medicul lor inainte de folosireaacestei plante.

   Carqueja a fost documentata ca scăzindglucoza în sange. Ca atare, este contraindicata persoanelor cu hipoglicemie,precum şi persoanele cu diabet. Aceste persoane trebuie să discute cu medicullor inainte de folosirea acestei plante, şi oricum planta trebuie folosita cuprecauţie.  

   Carqueja este o planta medicinala perena carecreşte aproape vertical pana la o înălţime de 1-2 metri si produce flori albe.Genul Baccharis este compus dinmai mult de 400 de specii native din America de Sud. Carqueja este cunoscutasub mai multe nume, printre care Baccharisgenistelloides, B. triptera, şi B.trimera. Poate fi intilnita inAmazonul de Sud, în Peru, Brazilia, Columbia, precum şi în Argentina, Paraguaysi Uruguay. Alte specii comune, denumite în Brazilia Carqueja, includ Baccharistrinervis şi B. gaudichaudiana care arăta similar (darmai mici ca înălţime) şi sunt utilizate uneori ca substitut pentru B. genistelloides. O altă specie bine cunoscuta în familie este B. cordifolia, care este toxica pentru păşunatul animalelor.

    Populaţiilor indigene au folosit aceasta planta medicinalade secole pentru tratarea afectiunilor comune. Primele relatari documentate dateazadin 1931 în Brazilia, si sunt facute de catre Pio Correa, care a scris despre oinfuzie de carqueja care era utilizată contra sterilitatii la femei, iar labarbati contra impotentei. Correa a descris carqueja ca avind proprietati terapeutice, tonice, febrifuge şidigestive, fiind utilizata in dispepsie, gastroenterita, boli de ficat sidiaree. Din acel moment, carqueja a fost utilizată în medicina brazilian pentrua trata boli de ficat, stomac şi de a consolida functia intestinala, si pentrua ajuta la detoxifierea ficatului si bilei. Aproape fiecare carte de specialitatepublicata in Brazilia o include, de vreme ce s-a dovedit a fi atat de eficientapentru tulburari hepatice si digestive, precum si ca o buna detoxifianta a sangeluisi antifebrila. In medicina de azi, carqueja este utilizata pentru ficat,diabet, alergii, guta, gaze intestinale si boli venerice. Documentele arata caajută la consolidarea digestiei, a valvei ileocecale, a stomacului si ficatui;fortifica si curata sangele, este folositoare in digestia deficitara, intulburări hepatice, anemie, sau in pierderea de sange si inlatura pietrele dinbila.

  Carqueja este o bogata sursa de flavonoide.Carqueja este versiunea Armurariului romanesc din America de Sud. Aceasta conţinepână la 20% flavonoide, inclusiv quercetin, luteolin, nepetin, apigenin şihispidulin. O serie de noi produse chimice din plante, denumite diterpenoideclerodane, au fost identificate în carqueja şi, în 1994, oamenii de ştiinţă auarătat că aceste substanţe chimice au avut efecte maxime împotriva viermilor.Aceasta ar putea explica, utilizarea carqueja ca un agent de expulzare aviermilor intestinali.

   Carqueja continemulte substante chimice: acid 3,5-dicaffeoylquinic, alfa-phellandrene,

alfa-terpinene,ylangene-alfa, beta-caryophyllene, beta-phellandrene, beta-pinene, calacorene,camphene, carquejol, cirsimaritin, diterpenoide clerodane, elemol, eriodictyol,uleiuri esentiale, eudesmol, eugenol, eupatorin, eupatrin, farnesene, farnesol,flavonoids, genkwanin, germacrene D, glicozide, hispidium, hispidulin, ledol,limonene, linalool, luteolin, muurolene, myrcene, neptin, nerolidol, palustrol,pentadecanol, quercetin, rasini, sabinene, saponine, spatholenol, spathulenol,squalene, terpinolene, viridiflorene şi viridiflorol. Proprietatile deprotectie a ficatului au fost confirmate intr-un studiu clinic în care unextract din carqueia a crescut rata de supravietuire la 100% la soarecii carorale fusesera administrate doze letale de phalloidin - o toxina foarte puternicapentru ficat (comparativ la numai o rată de supravieţuire de 24% in grupul decontrol). Oamenii de stiinta au indicat faptul ca flavonoidul hispidulin joacarolul principal  in protectia ficatului.Alte utilizari traditionale ale carqueja au fost studiate si validate decercetatori. Actiunile antacida, antiulceroasa si proprietăţi hipotensivedocumentate in doua studii braziliene din 1992, efectuate pe animale. Studiileantiulcer au demonstrat ca are proprietatea de ameliorare a durerii (în 1991intr-un un studiu clinic), ca reduce secretiile gastrice si ca are un efectanalgezic la sobolanii cu ulcer provocat de H. pylori. Acest studiu a ajuns laconcluzia ca carqueja "poate reduce tuburarile gastro-intestinale, prinreducerea secretiei de acid gastro-intestinal." Intr-un studiu din 2000,s-a confirmat ca are actiune antiulceroasa, atunci cand sobolanilor le-a fostindus ulcer pe baza alcoolica. Acelasi grup de cercetare in Spania a raportatde asemenea un puternic efect antiinflamator (intre 70% -90% eficienta deinhibare) atunci cind soarecii au fost tratati cu extract de carqueja inaintede a li se administra diverse produse chimice care provoaca inflamatie.

  Carqueja a fost de asemenea, utilizata inAmerica de Sud ca ajutor contra diabetului si mai multe studii confirmascaderea glicemiei. Nu in cele din urma, carqueja e utilizata traditionalpentru raceli, gripa, afectiuni ale stomacului si contra infectiilor virale. Siaceste proprietati au fost certificate prin studii. Unele dintre cele mairecente studii s-au concentrat asupra proprietăţilor antivirale ale plantei.Într-un studiu clinic publicat în 1999, cercetătorii din Spania a raportat caun extras de apa carqueja a aratat actiune antivirala in vitro impotriva herpessimplex. Cercetatorii din Texas au raportat deja în 1996 ca un extras pe bazade apa din  Carqueja a aratat o  inhibare a replicarii virusului HIV în celule.Studiile ulterioare au descoperit ca acidul dicaffeoylquinic 3,5, o substantaaflata in Carqueia, este cea care a avut cea mai mare activitate de inhibareasupra virusului HIV, si asta la doze mici de doar 1 mcg/ml.

  Carqueja este unadintre cele mai cunoscute si utilizate plante medicinale în Brazilia si în alteparti din America de Sud. Ea este la fel de populara in Brazilia ca plantahepatoprotectoare si digestiva precume este si Armurariul in Europa. Multedintre utilizarile sale traditionale au fost confirmate de cercetatori. Carquejaeste considerata ca fiind sigura si netoxica. Studiile de toxicitate pesobolani nu indica efecte adverse, in orice caz pana la 2 grame pekilogram-corp.

Bauhinia forficata, Pata de vaca





Familia: Leguminosae
Sinonime: Bauhinia candicans
Nume comune: Pata de vaca, casco de vaca, mororó, pata de boi, unha deboi, unha de vaca,

unha-de-anta.
Partile folosite: frunzele.
Proprietati si actiuni principale:hipoglicemic, detoxifiant sangvin si promotor al celulelor sangvine, promoveazaurinarea, diuretic (rinichi) si pentru afectiunile urinare (poliurie, cistitasi litiaza renala), scade colesterolul, scade trigliceridele, antioxidant,vermifug, tonic general.

Dozajul standard: infuzie - o cana de 2-3 ori pe zi; capsule - 2 grde 2-3 ori pe zi.

Precautii: Diabeticii trebuiesc sa se consulte cu unspecialist.
Contraindicatii: Pata de vacascade nivelul zaharului in sange, deci este contraindicata celor cuhipoglicemie.

Inteactiuni cualte medicamente: Poate potenta medicamentele pentru diabet precumsi insulina.

    Pata de vaca este un arbore mic, cu oinaltime de 5-9 metrii, cu frunze de 7-10 cm. In Brazilia numele se traduceprin “piciorul vacii”. Are flori relativ mari, albe, si seminte maro. Esteintilnita in padurile tropicale din Peru si Brazilia, precum si in estul Paraguayului,zonele tropice din Asia si in nord-estul Argentinei.
    Modul de utilizare al Pata de vaca decatre indigeni nu este prea bine documentat, dar este de multa vreme apreciatain fitoterapia braziliana. Este descrisa ca hipoglicemica, detoxificant alsingelui, iar in urma cu 60 de ani era folosita pentru echilibrarea glicemieila diabetici (inainte de descoperirea insulinei). Un decoct din frunze estefolosit atit intern cit si extern contra elephantiazis sau muscaturuilor desarpe, precum si contra afectiunilor de piele (inclusiv de natura sifilitica). Plantamai este denumita si “insulina vegetala”. Pata de vaca este intilnita in modcomun in farmaciile din America de Sud, ca ceai de baut dupa fiecare masapentru echilibrarea glicemiei.

   Fitochimicalele din Pata de vacaau fost relativ putin studiate. Frunzele contin un binecunoscut antibacterianpe nume astragalin, precum si flavonoide, alcaloizi si glicoside. Frunzele suntde asemenea o sursa buna de kaempferitrin, un flavonoid care are actiunereparatorie asupra celulelor din rinichi, si este si un diuretic eficace.Principalele substante din Pata de vaca sint: astragalin, bauhinosid,beta-sitosterol, flavonole, flavonoide, glycoside, guanidine, heteroglycoside,kaempferitrin, acizi organici, quercitroside, rhamnose si saponine.

  Abilitatea de a reduce glicemia a fost certificata stiintific inca din1929, printr-un studiu brazilian, urmat de un altul “in vivo” pe ciini, din1931. Alte studii, ulterioare, din 1941 si 1945, au reconfirmat rezultateleanterioare. Un simplu ceai din frunze poate echilibra glicemia! Dupa aparitiainsulinei, nu

s-au mai efectuat alte studiiserioase si pe termen lung, dar totusi Pata de vaca a fost mai departe folisitain America de Sud contra diabetului. In ultimi ani au mai fost efectuate citevastudii (1999 si 2002), care au relevat inca o data mai mult eficacitateaplantei in scaderea glicemiei. In 2004 un alt grup de cercetatori a confirmatabilitatile plantei in directia diabetului precum si in cea de reducere atrigliceridelor, colesterolul total si a celui HDL. De asemenea s-a constatatca un simplu extract chimic din frunza, denumit kaempferitrin, a avut aceleasiefecte de reducere a glicemiei, precum si efecte antioxidante. Studiile detoxicitate publicate tot in 2004 nu au constatat nici un fel de pericol adusprin folosirea plantei. Pata de vaca continua sa fie o planta foarte popularasi des folosita in America de Sud, mai ales contra diabetului. Planta estedesori combinata (ca infuzie) cu Pedra hume caa, o alta planta tot din Americade Sud. In prezent si in America de Nord, respectiv USA, practicienii folosescplanta in diabet, hiperglicemie si poliuree.

Berberisvulagaris, Dracila (rom.), Sauerdorn (germ.)






Familia: Berberidaceae

Partilefolosite: fructele, frunzele

  Genul cuprinde circa 450 specii, cu aspect de arbust spinos, cu frunzemereu verzi sau perene, si este originara din zonele boreale, din Asia, Europa,Africa de nord si tropicala si din America de Sud. Prefera soluri stancoase, inzonele montane. Frunzele sunt lineare, ovate sau subovate si sunt reunite inmici grupuri sub forma de rozete. Florile sunt sferice sau in forma de cupa siau petalele si sepalele galbene, si sunt hermafrodite. Speciile mereu verzisunt apreciate pentru frunzis iar cele cu frunze cazatoare pentru aspectulmulticolor al frunzelor in timpul toamnei si pentru ciorchinii de bace viucolorati care deseori rezista pe ramuri pana iarna. Unele specii si hibriziirezultati din ele pot forma garduri vii cu aspect fru-mos fiind folosite sipentru spatii reduse. Fructul se consuma crud sau fiert. Este bogat in vitaminaC. Numele de Berberis provine probabil din araba si inseamna „scoica“, ceea ceduce cu gindul la forma frunzelor, asemanatoare cu o scoica.

Actiuni siproprietati: Berberis are actiune antibacteriana, antipruritica, antireumatica, antiseptica, astringenta, anticancerigena, diaforetica, diuretica, expectoranta, hepatica, laxativa, oftalmica, purgativa, refrigeranta, digestiva, tonica. UtilizareaBerberis ca planta medicinala are o lunga istorie, fiind folosit pentruameliorarea multor afectiuni. Toate partile plantei pot fi folosite, totusiscoarta galben-rosiatica detine cea mai mare concentratie de substante active.In zilele noastre este folosita mai ales ca tonic al bilei, imbunatatindcurgerea fierii si ameliorind durerile, intervenind asupra pietrelor sau inicter. Scoarta, precum si scoarta radacinii, sunt antiseptice, astringende,hepatice, purgative, refigerente, tonice si digestive. Se recolteaza vara si poatefi uscata pentru folosirea ulterioara. Necesita precautie in folosire, dozajelerecomandate trebuind a fi respectate. Florile si scoarta plantei aeriene suntsi antireumatice. De asemenea, ca pulbere, diluata in ceva apa, se folosestecontra ulceratiilor din gura. Ceaiul preparat din planta este folosit contraulcerului stomacal. Scoarta radacinii este folosita si ca purgativ si remediucontra diareei, si este diaforetica.Tinctura din aceasi scoarta se folosestecontra reumatismului si sciaticii. Scoarta radacinii este o bogata sursa deberberin, un alcaloid. Aceasta substanta, prezenta in scoarta radaciniivarietatilor de Berberis, a certificat reale calitati antibacteriene.

   Nu se recomanda folosireaconcomitenta cu  speciile de Glycyrrhiza,caci aceasta anuleaza efectele Berberinului. Berberinul a aratat si calitatiantitumorale, precum si efecte asupra afectiunilor de ochi (ca de ex.conjunctivita). Ceaiul preparat din fructe este astringend, diuretic,expectorant, febrifug si laxativ. Fructul, sau sucul proaspat din acesta, esteutilizat si in terapia ficatului sau a bilei, pietrelor la rinichi si durerilormenstruale. Frunzele sunt astringente si utile contra scorbutului. Ceaiul dinfrunze este folosit si contra racelilor. Homeopatic, partea interna a scoarteise foloseste in afectiunile rinichilor si ficatului. In afara de berberin, inplanta mai gasim alcaloide ca isochinolinele si protoberberinele (circa 13%),printre care columbamin, jatrorrhizin si palmatin. Fructele mature nu continalcaloide. Alcaloidele protoberberine interactioneaza cu ADN-ul si inhiba oserie de enzime si neuroreceptori. Astfel pot interveni eficace asuprabacteriilor, ciupercilor, avind si efecte citostatice. Berberinul pur esteintr-o cantitate de 0,5 gr deja toxic, dar se foloseste sub aceasta formaintr-o formula contra inflamatiilor corneei. Un dozaj destul de raspindit este: ceai din radacina sau scoata uscata, o cana de doua ori pe zi.

Borago officinalis, Limba mielului, uleiuldin seminte,

Echium amoneum, Borretsch (germ.)  





Familia Boraginaceae.

Nume comune: alior, boranta, laptele cainelui,limba boului, mierea ursului, otratel.
Compozitie fitochimica: acid salicilic, saponina, acizi flavonici, acizigrasi, alantoina, flavonoide, rasini, mucilagii, proteine, tanin, clorofila,saruri minerale (in special de potasiu si calciu), saponozide, substan-

te colorate,scopoletin, caroten, vitamina C.
Proprietati: Are actiune diureticadatorita sarurilor de potasiu, sudorific in stari de raceala si bronsite, esteun cicatrizant datorita alantoidei, febrifug, sudorific, poate irita tubuldigestiv, normalizeaza functio-narea renala, favorizeaza eliminarea clorurilor,intareste memoria, euforizant, sedativ cardiac, depurativ, dezintoxicat,emolient.
Utilizari: abcese, afectiunicutanate, afectiuni respiratorii, afectiuni renale, amenoree, arterita, arsuri,astm, boli ale vezicii urinare, boli infectioase si contagioase, boli destomac, boli hepatice, bronsita, cistita, colita, constipatie, colici renale,crampe musculare, depresie (in special in menopauze), dismenoree, gripa, guta,inflamatii, iritatii in gat, insomnie, memorie slaba, metrora-gie, migrena,palpitatii, rani, raceala, retentie de urina, reumatism, scarlatina, sedativcardiac si nervos, tulburari ovariene, tuse, ulceratii, varsat.
Preparare si dozaj: infuzie din 2 lingurite de flori cu 250 ml apaclocotita, 2-3 cani pe zi in retentii urinare; macerat se lasa 2 lin-gurite deplanta maruntita la 250 ml apa la temperatura camerei pentru 8 ore dupa care sestrecoara, 2 cani pe zi; pulbere de planta, se va lua o lingurita in gura. Se va tine timp de 10 minute apoi se vainghiti cu putina apa. Planta proaspata se poate consuma in diferite salate decruditati sau se pune la orice mancare. 

  Este o planta erbacee anuala, originaradin Siria, naturalizataîn regiunile mediteraneene, in aproape toata Europa, nordulAfricii si Iran. Numeleplantei, in multe limbi europene, poate fi urmarit începind cu latina evului mediu, de latermenul borrago. Se crede caacesta din urma provine din limba araba, probabil din abu buraq, care se traduce prin tatal asprimii. Tulpinile ating inaltmea de 60-100 cm şi sintacoperite cu perisori albi, tari, sunt ramuroase, scobite in interior şisuculente. Frunzele sunt mari, ridate, de cu-loare verde inhis, ovale şiascutite la vif, de circa 5-15 cm lungime şi 5 cm latime. Florile sunt mici, auculoare albastru stralucitor sau roz şi in forma de stea, cu cinci petaletriunghiulare, distingindu-se de orice planta din aceeasi familie prin staminelenegre, proeminente, care sunt ingramadite in cen-trul florii. Produce o multimede seminte si astfel continuă să crească şi să se răspindească prolific dinlocul în care a fost semănată sau plantată. În locuri cu climate blânde, limbamielului înfloreşte pe tot parcursul anului. Fructul constă în patru nucşoaremici de culoare brun foarte închis. Limba mielului contine mici cantitati(aprox. 10 mg pro kg de planta uscata) dintr-o serie de alcaloizi Pyrrolizidici(Amabilin, Intermedin, Lycopsamin, Supinin). Acestia sint conside-rati toxicipentru ficat, de aceea un consum regulat al Limbii mielului nu este recomandat.Un consum ocazional al plantei este to-tusi considerat ca nefiind periculos,lucru care este valabil si pentru consumul florilor si al semintelor, in carenu se gasesc respectivii alcaloizi. Limba mielului mai contine saponine, nitratde calium, acizi gamma-linolen, uleiuri eterice, precum si, in plantaproaspata, multa Vit. C. Limba mielului cal-meaza febra, linisteste tuseauscata, intervine in afectiunile pielii. Foarte indragit este uleiul care se obtine din semintele plantei. Acestaare efecte curative in artrita reumatismala. Datorita ridicatului continut deacizi gamma-linolen, acest ulei este folositor in afectiunile de piele, ca deex. neurodermita. Florile si planta se folosesc cu succes in inflamatiilecailor respiratorii, diaree sau reglarea activitatii vezicii urinare. Totusidatorita continutului de toxine daunatoare ficatului, este recomandata foartemulta precautie in terapia cu aceasta planta. Uleiul, presat la cald, este,dimpotriva, liber de astfel de alcaloizi, si in consecinta poate fi folositfara retineri.

Boswelliaserrata, Boswellia sacra, Tămâie, Smirna,

Weihrauch (germ.), Frankincense (engl.)





Familia Burseraceae.  

Din arborele de Boswellia sacra se extrage rasina (Olibanum), care estefolosita in biserica (catolica si ortodoxa) si este cunoscuta la noi sub numelede tamiie. Din Boswellia serrata (arborele de tamiie indian) se extrage deasemenea  rasina, dar aceasta are o altaaroma datorita componentei uleiurilor eterice, care este diferita de Boswelliasacra (arborele de tamiie arab). In medicina populara asiatica si araba,perlele de tamiie (folosite intern) erau utilizate pentru cresterea puterii deconcentrare si a memoriei. In Europa tamiia era folosita mai ales pentruameliorarea efectelor bolilor reumatice. In prezent sunt folosite preparatestandardizate care folosesc rasina extrasa din Boswellia serrata (tamiiaindiana), si care au bune efecte in afectiuni ca Morbus Crohn, Colitis ulcerosasau poliartrita. Studiile efectuate pina in prezent nu ofera inca destule dateprecise asupra eficacitatii tamiiei. Alte studii “in vitro” au aratat posibileefecte inhibatorii asupra tumorilor cancerigene (melanoame, glioblastome,cancer la ficat). Grupul de substante active din tamiia indiana sunt aciziiBoswellia, care au puternic efect antiinflamator. Pe de alta parte fumul detamiie din Bosellia sacra contine (ca si fumul de tutun) benzopiren, care esteconsiderata o substanta cancerigena. Si in aceasta directie, studiile nu suntinca suficiente, si nu aduc clarificarile necesare. Datorita calitatilorantiinflamatorii, tamiia indiana isi mai gaseste utilizarea si in alergii,psoriasis, astma si tumorile cerebrale. In medicina alternativa tamiia estevazuta ca o alternativa la cortizon, fara a avea insa efectele secundare aleacestuia din urma. In legatura cu unele preparate aflate in comert, existaavertizarea ca la producerea acestora este folosita tamiie din Africa, maiieftina decit cea indiana, si care nu are, de cele mai multe ori, aceleasiefecte, caci componenta uleiurilor volatile, asa cum am mai mentionat, estediferita.

Bupleurum falcatum, Urechea iepurelui(rom.),

Chinese Thoroughwax (engl.)





Familia: Apiaceae

Partile folosite: radacina,frunza

  Creste in jur de 1 metru, petimpul a mai multor ani. Se intilneste in China de nord. Nordul Asiei si inEuropa. Actunea generala este antiinflamatorie, antifebrila si analgezica.Planta prefera lumina si solul cleios, dar uscat. Are flori hermafrodite. InTCM, Buplerium este folosita de peste 2000 de ani. Radacina se culege toamna sise poate folosi atit proaspata cit si uscata. Contine saikoside, care suntsubstante asemanatoare saponinelor, despre care se stie ca portejeaza ficatul.

Proprietati siactiuni: Este folosita in raceli, gripe sau ca analgezic contra durerilor, contraametelilor, vomei si pentru vindecarea ranilor. Nu se recomanda femeilorgravide si persoanelor care consuma alcool, avind interactiuni cu acesta. Poateuneori provoca somnolenta. Radacina contine

Saiko-saponine.

   Are actiuni analgezice, antibacteriene,antiinflamatorii, antipiretice, antivirale, caminative, diaforetice,hemolitice, hepatice, pectorale si sedative. O pasta facuta din planta sefoloseste contra contuziilor. Sucul din radacina, amestecat cu cel de Centellaasiatica, este folosit in tratarea afectiunilor ficatului. Este o plantaconsiderata ca apartinind clasei “amara”, dupa TCM, si se foloseste pentru aarmoniza functiile organelor intre ele. Mai este folosita contra hemoroizilor,prolapesei uterine si rectale, afectiunilor ficatului, a celor menstruale. Prinsaikosidele continute, planta stimuleaza productia de corticosteroide si astfelse obtine un efect antiinflamator ridicat. Contine: saponine triterpenoide,saikosaponin a, b1, b2, b3, c, d, e, f, polizaharide, bupleurans. Dozajul estein general de 1-5 g radacina uscata pe zi, sau de 3-12 mL pe zi de extractfluid 1:2.

  Are foarte bune efecte asupra ficatului, incazurile de boli acute si cronice, intoxicatii chimice, ficat marit, ficat«lenes», restaureaza functiile ficatului. Iata in continuare o foarte vechereteta TCM:

   RetetaXIAO CHAI HU TANG WAN (Minor Decoction ofBupleurum). Este o formulafitoterapica clasica, folosita de mii de ani in China dovedindu-si eficienta insute de afectiuni, greu de tratat cu alta medicatie. Urmatoarele plante intrain compozitia for-mulei: Bupleurum, Codonopsis, ghimbir, Pinelliae,Scutellariae, jujube si Glycyrrhizae. Dintre aplicatiile teraputice se potenumera: cefalee, colica biliara, dischinezie biliara, colecistita,colelitiaze, indigestii, insomnii, viroze, nevralgii intercostale, mastite,adjuvant in hepatite, in unele forme de pleurizie, bronsite, traheite,antipiretic, analgezic, hiperlipidemie, antiinflamatorie si lista continua.Unul din efectele certificate este acela de ameliorare a functiei hepatice,fiind un veritabil detoxifiant hepatic.

Cassia (Senna)occidentalis, Cassia fistula,

Salcim, Fedegoso (span.), Kassie (germ.)




Familia: Leguminosae
Sinonime: Senna occidentalis,Cassia caroliniana, C. ciliata, C. falcata, C. foetida, C. frutescens, C.geminiflora, C. linearis, C. longisiliqua, C. obliquifolia, C. planisiliqua, C.sophera, Ditremexa occidentalis.

Nume comine: Fedegoso, fedegosa, kasiah, shih chueh ming,tlalhoaxin, wang chiang nan.
Partile folosite ale plantei: radacina, frunzele, semintele.
Actunile principale:hepatoprotector, detoxificant al ficatului, eficace contra hepatitelor B siC,  micozelor, antiparazitar, antiviral,elimina viermii, sustine si intareste sistemul imun, detoxifica singele,elimina germenii, detoxifiant general, promoveaza transpiratia, laxativ usor,antiinflamator, hipotensiv, anticancerigen, antispasmodic, reduce febra.

Dozaj pentru frunze : infuzie (estemetoda cel mai des folosita) - o cana de 2 ori pe zi; tinctura - 3-4 ml de 2ori pe zi; capsule - 1-2 de 2 ori pe zi.

   Salcimul este un arbore mic, ce creste intre 5-8metrii si care se gaseste in multe zone tropicale ale Americii de sud, Africii,Europei si Asiei. Este clasificat botanic atit sub numele de Cassiaoccidentalis cit si de Senna occidentalis. Semintele, care se afla intr-un felde pastaie lunga, sunt uneori prajite si folosite pentru prepararea uneibauturi asemanatoare cafelei. De aici si numele de “coffe senna” sub care poatefi intilnita si planta uneori. Genul Cassia cuprinde circa 600 de specii dearbori, arbusti, plante. Multe dintre acestea erau cunoscute inca din sec. X–XI si folosite medicinal ca laxative si purgative (C.angustifolia si C.senna).In prezent are o larga folosire ca planta medicinala, mai ales in America deSud, dar este deja cunoscuta si in Europa, iar in Asia era folosita de asemeneade multa vreme.

  Se folosesc radacina, frunzele si semintele. Are proprietati hepatice side detoxifiere a ficatului, antibacteriene, antivirale, contra parazitilor,ciupercilor si viermilor, intareste sistemul imun, de curatare a singelui,diuretic, adjuvant in probleme urinare si afecti-uni ale pielii,antiinflamator, anticancerigen, reduce febra si tensiunea.

  Dozajul este de : infuzie - ocana de doua ori pe zi, tinctura - 3-4 ml de doua ori pe zi, capsule - 1-2 grde doua ori pe zi. Salci-mul contine acrosine, antraquinone, apigenin,aurantibustin, cassiollin, uleiuri eterice, funiculosin, galactopyranosil,obtusifolin, obtusin, acid linoleic, mannitol, physocin, quercetin, rhamnoside,sitosterol, tanini si xanthorin. Extractul din frunzele de salcim protejeazaficatul contra unei largi varietati de toxine, normalizeaza activitateaproceselor enzimale ale acestuia, si ajuta la refa-cerea sa, prevenind siaparitia cirozei in cazurile de hepatita B si C cronice. De asemenea salcimul esteun imunostimulator bun. Este si un bun antimutagenic, impiedicind mutatiacelulelor supuse unui stress toxic si astfel prevenind formarea unui cancer.Semintele de salcim pot provoca indigestii. Nu se recomanda extracul de frunzela gravide. De asemenea scade tensiunea, ceea ce ar putea provoca neplaceripersoanelor hipotensive. Administrarea de durata si cu un dozaj mare aextractului din seminte poate de asemenea provoca daune sanatatii. De aceea serecomanda supraveghere medicala pe perioada administrarii extractului desalcim, si folosirea lui in cure, cu perioade de intrerupere, de pauza.

Substante chimice :  Grupul deplante Cassia este cunoscut ca fiind bogat in antraqinone, care sunt substantecu efect laxativ si purgativ. Principalele substante chimice din CassiaOccidentalis sunt : achrosine, apigenin, aurantiobtusin, campesterol,cas-siollin, chryso-obtusin, acid chrysophanic, chrysarobin, chrysophanol,chrysoeriol, emodin, uleiuri esentiale, funiculosin, galacto-pyranosyl,helminthosporin, islandicin, acid linoleic, mannitol, mannopyranosyl,matteucinol, ob-tusifolin, obtusin, acid oleic, phys-cion, quercetin,rhamnosides, rhein, rubrofusarin, sitosterols, tannins si xanthorin.

Cercetariclinice : Cassia occidentalis a constituit obiectul mai multor studii si cercetariin ultimii ani, mai ales ca urmare a efec-telor benefice pe care le are asupraficatului si sistemului imun. La sfirsitul anilor ‘70, doua grupuri decercetatori au publicat concluziile a trei studii efectuate asupra acesteiplante, folosite asupra unor grupuri de pacienti cu afectiuni cum ar fi:intoxicatie la ficat, hepatita si blocaj hepatic. Intre anii 1994 si 2201 aufost efectuate o serie de alte studii “in vivo” asupra soarecilor sisobolanilor. Toate aceste studii au raportat ca extractul din frunzele deCassia occidentalis a avut capacitatea de a proteja ficatul fata de diferitecomponente toxice introduse in animale, a normalizat procesele si enzimeleficatului si a actionat pentru refacerea daunelor aduse acestuia de catrediferitele toxine. De asemenea s-a relevat o crestere a capacitatii sistemuluiimun si a celulelor acestuia, precum si a protejarii fata de medicamenteleimunosupresive care au fost administrate. Se mai raporteaza actiuneaantimutagenica a plantei asupra celulelor, ea fiind capabila sa previna mutatiacelulelor sanatoase in cazul in care acestea au fost confruntate cu substantechimice despre care se stie ca provoaca astfel de mutatii la celulelesanatoase. Alte studii “in vivo” au mai relevat efecte antiinflamatorii,hipotensive, antispasmodice, vasoconstructive, antioxidante, antibacteriene,antiparazitice si antifungice.

Intrebuintaricurente in fitoterapie : Semintele se folosesc in cantitati mici, deseori prajite si fierte ca sicafea, caci s-a constatat ca in cantitate mare, semintele pot avea efectetoxice. Pe de alta parte, in studiile efectuate asupra soarecilor, s-a pututconstata ca extractele din frunze si radacina nu au provocat nici un efectesecundar, administrate oral sau prin injectie, in cantitati de 500 mg/kg. Inprezent este folosita de catre fitoterapeuti mai ales in formele simodalitatile traditionale. Prin efectul sau antimutagenic, planta probabil caare si efecte asupra tumorilor canceroase, impiedicind proliferarea acestora,fapt care poate joca si un rol foarte important in impiedicarea unei evolutiinegative la pacientii bolnavi de hepatita cronica B si C.

    Aici mai trebuie mentionat cadatorita puternicului ei efect de detoxifiere a ficatului, Cassia poateaccelera elimnarea din organism a unei largi serii de medicamente, care astfelnu-si mai fac efectul.

Contraindicatii : extractul din frunze a demonstrat un usor efect destimulare a activitatii uterine, astfel incit nu se recomanda femeilor gravide.De asemenea are efecte hipotensive, astfel incit pacientii cu tensiune micatrebuiesc sa fie precauti in folosirea preparatelor din Cassia occidentalis,precum si pacientii care mai iau si alte medicamente pentru scaderea tensiunii.Nu se recomanda o administrare de foarte lunga durata a extractelor din planta.Este recomandat ca administrarea extractelor sa fie facuta sub supraveghereaunui specialist.
 Alte varietati de palnte din grupul Cassia, cu importante efecteterapeutice mai sunt : Cassia chamaecrista , Cassia fasciculata, Cassia medsgeri, Cassia robusta, Cassiaangustifolia precum si :
Cassia marylandica (Senna marylandica) -Wild Senna- Senna salbatica

Creste intre 0,8 si 1,5 metrii. Infloreste din Iulie pina in Octombrie.Florile sunt hermafrodite si sunt polenizate de catre insecte. Planta preferalocurile cu lumina si sol mai uscat. Fruntele si semintele au efecte diuretice,febrifuge, vermifuce. Radacina are efecte contra febrei si in afectiunilecardiace.  

Senna tora (Cassia tora),Stinking Cassia

Creste cam un metru. Infloreste din Mai pina in Iunie. Florile sunthermafrodite. Prefera locurile insorite si solul umed. Frunzele tinere se potgati, iar radacina este un substitut pentru cafea. Utilitatea medicala aplantei este destul de larga, avint actiune (frunzele si semintele)antihelmitica, antispasmodica, carminativa, febrifuga, hepatica, oftalmica,antiparazitara, purgativa si de reducere a colesterolului.

Cassia alata,Senna alata

Creste cirea 1-2 metrii si este originara din America de Sud. In prezentpoate fi gasita in foarte multe alte zone cu clima tropicala. Ca plantamedicinala frunzele se pot folosi in diferite afectiuni ale pielii, iar in Laosmugurii se folosesc ca mijloc contra febrei, iar radacina ca depurativ.

Reteta compusacontra carcinomului limfatic :

Semen Cassiae Occidentalis 30g; Herba Hedyotis Diffusae 30g; SpicaPrunellae 30g Sargassum 30g; Concha Ostreae 30g; Flos Chrysanthemi Indici 30g;Herba Aristolochiae Mollissimae 30g;

Radix Salviae Miltiorrhizae 30g; Fructus Trichosanthis 30g;ThallusEchloniae 15g; Rhizoma Dioscoreae 15g; Radix Adenophorae 12g; Semen Vaccariae12g; Nidus Vespae 12g; Xiao Jin Pian 10g; Scolopendra 15g; Semen Persicae 9 g

Contracarcinomului mamar se foloseste aceeasi reteta, dar se mai adaugaSquama manidis 12g si Carapax trionycis 12g. (intr-un studiu asupra 12 cazuride carcinom mamar, eficacitatea a fost de : 1 caz vindecat, 2 cazuri cueficacitate remarcabila, 6 cazuri cu eficacitate buna si doua cazuri faraeficacitate).

Recomandări: Cassia angustifoliacomplecteaza efectul fibrelor vegetale solubile prin intensificarea mis-carilorperistaltice, restabileste regularitatea scaunelor, previne aparitia hemoroizilor,previne stationarea acizilor biliari in colon, acestia fiind factori cauzatoriai cancerului de colon, intirzie absorbtia glucidelor scazind astfelsolicitarea pancreasului, scade nivelul colesterolului, ajuta la controlulgreutăţii. Adjuvant in tra-tarea diverselor afectiuni ale pielii.
Preparare şi administrare: se prepară o infuzie dintr-o lingurita deplanta la o cana de apa, se beau 2-3 cani pe zi (adulti) si jumatate din dozaadultului la copii peste 6 ani sau la recomandarea medicului.
Contraindicaţii: nu se foloseşte mai mult de 10 zile deoarece poate creadependenta sau deshidratare. Nu se foloseşte de către femeile însărcinate şicopii sub 6 ani, decât cu recomandarea medicului.

Centella asiatica, Gotu Kola, Fo ti tieng,

Brahmi, Wassernabel, Tigergras.





Familia: Unbelliferae

Sinonime: Hydrocotyleasiatica, Hydrocotyle lunata, Centella cordifolia, Indian pennywort, Indian hydrocotyle

Partilefolosite ale plantei: frunzele

Aria deraspindire: estul Asiei-India, China, Japonia si Australia

    Este o planta perena tiritoare cudezvoltare tot timpul anului. Creste intre 0,2-1 metru. Infloreste in Iulie siAugust, iar semintele sunt mature intre August si Septembrie. Frunzele au formarinichiului, iar florile sunt hermafrodite, de culoare roz pina la rosu.Prefera locurile insorite. Frunzele se pot consuma crude sau fierte. Desfolosita in salate.

Utilitatimedicale: Plante are calitati antiinflamatorii, cardiace, depurative, diuretice,febrifuge, hipotensive, sedative, tonice, este adaptogena si utila inafectiunile pielii. Contine substante cum ar fi Asiaticosid si altetriterpensponine, precum si triterpene libere, flavonolglicoside si alcaloidulHydrocotylin. De asemenea mai contine uleiuri eterice care contin Caryophyllen,Cymen, Germa-cren si Pinen. Gotu kola este o planta medicinala mult folosita inOrient si, intre timp, a devenit cunoscuta si in Europa destul de bine. Numeleei indian este “Brahmi”, ceea ce ar insemna “aduce cunostinte despre supremarealitate”, si a fost des folosita si ca mijolc pentru meditatie. Este tonicasi purificatoare pentru piele si sistemul digestiv. In India este folosita sipentru revitalizarea memoriei. Intreaga planta este cardiotonica, hipotensiva,usor sedativa, buna diuretica, curata toxinele, reduce inflamatiile si fe-bra,imbunatateste imunitatea si are un efect echilibrant asupra sistemului nervos.Cercetari mai recente au relevat faptul ca Gotu kola reduce problemele decirculatie si accelereaza procesele de vindecare. Intern este folosita in tratamentulbolilor de piele (inclusiv lepra), al ranilor, afectiunilor venelor, malarie,venelor varicoase, ulcerului, afectiunilor nervoase si senilitatii. Dozajulexcesiv poate provoca dureri de cap si inconstienta temporara. Extern, plantaeste aplicata pe rani, hemoroizi si ca adjuvant reumatic. Se pare ca efectelecele mai bune le are planta proaspata, in timp ce uscata nu are aceeasieficacitate.

Cetraria islandica, Muschiul irlandez,

Isländisch Moos (germ.), Iceland moss (engl.)




Familia: Parmeliaceae.

Cunoscut inca din Evul Mediu, muschiul irlandez era folosit in cazurile dediaree, boli ale sistemului respirator, astma, tuse si tuberculoza pulmonara.Si in medicina moderna se foloseste in primul rind in afectiunile cailorrestiratorii. Planta se culege toamna si trebuieste sa fie lasata, inintuneric, sa se usuce incet, pentru a nu-si pierde calitatile. Contine printrealtele Iod, vitaminele A si C. Este folosita si in cazurile de inflamatie aaparatului digestiv, precum si ca tonifiant. Se recomanda si in acnee. Se beaca ceai, 3 cesti pe zi, dar pentru o perioada mai lunga.

Chelidonium majus, Rostopasca,

Schöllkraut (germ.), GreaterCelandine (engl.)






Familia: Papaveraceae.
Nume comune: galbena, buruiana denegi, buruiana de pecingine, buruiana de tatarca, calce mare, chica maramgie,crucea voinicului, galbinele, godie, harmiaiu, hilindunea, iarba randunicii,laptiuga, mac salba-tec, maselarita, negeloasa, oiasca, paparuna, plescanita,salatea, scalce mare, scanteiuta, tatarcele.

   Este uşor de recunoscut după latexulde culoare galbenă care în contact cu aerul se brunifică. Se folo-seste infitoterapie mai ales planta, care este bogată în alcaloizi.Chelidoninaşi homochelidoninaau actiune sedativă şi narcotică asupra centrilor nervosi superiori, relaxeazamusculatura neteda a vaselor mari si au actiune usor stimulatoare asuprarespiratiei. Sanguinarinaare actiune excitanta asupra centrilor medulari. Cheleritrinaare proprietatea de a cobori presiunea arteriala şi stimuleaza peristaltismulintestinal si contractiile uterine. Chelidonina diminuează tonusul musculaturii netede intestinale,uterine si a altor organe, avind in aceasta directie actiune antispastica detipul papaverinei,prezentind totodata avantajul unei toxicitaţi mai reduse. Extractele apoase sauslab hidroalcoolice din planta au si actiune coleretic-colagoga (inlesnescsecretia bilei), fapt cunoscut în medicina populara încă din timpuri stravechi,fiind utilizate în afectiunile hepato-biliare, colecistopatiisi în ciroza hepatica  initiala. Pe lingaactiunile majore, extractele totale din această plantă au remarcabile efecteantibiotice pe un mare numar de germeni patogeni. Cercetari mai recente audovedit că sanguinarina din rostopasca are efecte antitumorale. Diferitelealcaloide si flavonide au o actiune benefica asupra ficatului si fierei. Ceaiulde rostopasca stimuleaza substantele din lichidul biliar si sustine functiileficatului. Latexul galben al plantei se foloseste impotriva negilor. Estetotusi necesara o atentie marita in folosirea rostopascei, caci datorita continutuluide alcaloide (printre care Chelidonin, Spartein, Chelidoxantin, Chelerytrin siSanguinarin), planta este otravitoare, deci nu trebuie consumata in formacruda. Alte afectiuni unde rostopasca isi dovedeste eficacitatea sunt : bolilede splina, reumatism, guta, alergiile, arteroscleroza, edemele, astma, acneea,eczemele.

Compozitiefitochimica: in scopuri terapeutice se utilizeaza partile aeriene (Herba Chelidonii)Planta contine: alcaloizi precum chelidonina, cheleritrina, chelidonina,oxichelidonina, berberina, sanguinarina, sparteina, coptisina, metochelidonina,sanguina-rina, dinalocriptopina, protopina, hemochelidonina, cheleritrina, etc.
Proprietati: actiune antispastica detip papaverinic, fiind mai putin toxic si sedativ, vasodilatator coronarian,antispastic biliar, antimicotic, antitumoral, sedativ, relaxeaza musculaturaneteda a vaselor mari si in special al coronarelor, decongestiv hepaticindicata mai ales in afectiunile ficatului si vezicii biliare, chiar cirozehepatice incipiente, actiune fiind spasmolitica, mareste secre-tia biliara siisi insumeaza actiunile, cand sunt asociate colagogelor si colereticelordatorita totalului alcaloidic.
 Alcaloizii in special chelidonina si homochelidonina au actiune similaramorfinei asupra miocardului, prezentand o actiune sedativa si chiar narcoticaasupra centrilor nervosi superiori. Stimuleaza respiratia, efect antitumoral de tip colchicinic, citostatica,antimicotica. Ajuta la sca-derea tensiunii arteriale, diminueaza tonusulmusculaturi netede din intestine, uterin, etc. Din aceasta cauza se indica siin cazul durerilor la acest nivel. Efectul antibiotic este si el foarte puternic pentru o serie de germenipatogeni. Extern:rubefianta, caustica, vezicanta, cheratolitica, antiseptic, antibacteriana,mitoclozica, citotoxica, citostatica, antitumorala, trofic, cicatrizanta.
Utilizari: acnee, afectiunihepato-biliare, afectiunile splinei, angina pectorala, astm bronhic, bataturi,cancer, cefalee, chelie, colecistita, dischinezie biliara, dureri de ficat,eczema, epidermofitie, fistule, gastrita, hepatita cronica, herpes rebel,hipertensiune arteriala, icter, insuficienta cardiaca, litiaze biliare, lupus,negi, parazitoze intestinale, pilozitate excesiva, psoriazis, rani, tuberculoza,tumori, tuse spastica, ulcer duodenal, ulcer varicos (plagi atone, vechi).
Preparare si dozaj: infuzie - o jumatate delingurita de planta maruntita se pune la 250 ml, cate o lingura la 3 ore;tinctura din 50 g planta maruntita uscata sau proaspata care se va pune la 250 mlalcool, se va lasa apoi timp de 14 zile la temperatura camerei agitand des,dupa care se strecoara. Doza 40 de picaturi o data si se va putea lua de 3 oripe zi, in dilutie cu putina apa; Pulberea obtinuta din planta uscata simacinata aplicata direct pe rani. Planta proaspata se spala, se trece prinmasina de carne (sau mai bine se marunteste cu mixerul), apoi se va pune intredoua bucatele de panza si se aplica local extern pentru o ora, dupa care sespala cu apa calda. 2 lingurite de planta se vor pune in 3 litri de apaclocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se filtreaza. Se va folosi laspalarea pe cap in cazul alopeciei sau contra matretii.

Codonopsis pilosula, Dang Shen(chin.),

Poor Man's Ginseng (engl.)





Familia: Campanulaceae

Sinonime: Campanomoea pilosula

Nume comune: Bastard ginseng, bellflower, bonnet bellflower, Campanulaceae (family),chuan dang, codonoposide, CodonopsiseupolyphagaCodonopsis tubulosa, dangshen, friedelin, poor man's ginseng,radix codonopsis, radix Codonopsis pilosula,alpha-spinasterol, tang shen, tang-shen, tangshenoside, tangshenoside,taraxerol.

Origine:Codonopsis provine din Asia, in mod special foarte des intilnita in regiunileShanxi si Szechuan din China.

Partile folosite: radacina, cruda sau fiarta.

  Este o planta perena, agatatoare, care creste 1-2 metri. Este sensibilala inghet, infloreste din Iunie pina in August, iar semintele devin matureintre August si Septembrie. Floarea este hermafrodita si polenizata de catreinsecte. Prefera locurile luminoase si solul bine drenat, acid si neutral.

Utilizarea medicala: Dang Shun ocupa un important loc in medicina traditionala chineza, fiindun tonic blind care creste nivelul de energie in corp si ajuta corpul sa seadapteze la stress. Este folosita de peste 2000 de ani ca planta medicinala inTCM. Radacina contine saponine, triterpene si steroide si este similara inactune cu Ginseng-ul. In TCM este definita ca planta pentru Qi deficitar(Qi-Tonic). Este caracterizata ca usor calda si dulce, pe meridianele splina siplamini. Efecte deosebite asupra splinei, pla-minilor si stomacului ducind lacresterea lichidului sangvin si a glicemiei, si stimulind sistemul imun.Cercetarile au aratat ca actioneaza asupra cresterii globulelor rosii(hemoglobina) si scade tensiunea. Radacina este adaptogena, stimuleazaapetitul, digestiva, galactogoga, sialogoga, tonifianta si sustine activitateastomacului. Se administreaza intern in cazurile de lipsa de energie(oboseala), lipsa de apetit, digestie deficitara, anemie si debilitate dupa oboala. Deseori se intilneste in meniul chinezesca, fiarta si consumata impreunacu orez. Din radacina uscata se face decoct, si impreuna cu alte plante sefoloseste contra unei largi varitati de afectiuni. Radacina se culege toamna,de la plantele care sunt deja de trei ani. Radacina este sensibila in cazul incare se incearca replantarea, deci se recomanda ca planta sa fie cit mai detimpuriu plasata in pozitia permanenta. Semintele germineaza in mod normalintre1-6 saptamini, la 20 de grade, si trebuie sa beneficieze permanent deumiditate, dar nu in exces. In zona europeana, se recomanda cultivarea ei insere, mai ales in prima perioada, pina ce planta se stabilizeaza. Din pacateasupra plantei nu au fost facute destule cercetari si studii serioase, astfelincit marea majoritate a indicatiilor se bazeaza pe traditia medicinei chineze.Conform acesteia, planta are actiune de tonifiere a Arderii Mijlocii si Qi,intareste plaminii, stomacul si splina, normalizeaza miscarea fluidelor incorp. Este contraindicat a se folosi in cazul de Caldura Excesiva. In medicinaeuropeana este consi-derata ca fiind tonica, digestiva, hemopoetica,hipotensiva, expectoranta, hepatoregeneratoare, reduce aciditatea stomacala,stimuleaza fagocitele, antitumorala si sustine producerea de interferon.

Commiphora wightii, Guggul, Mukul myrrh tree.





Familia : Burseraceae

Synonim: Commiphora mukul

Partile folosite: intreaga planta
   Plante este raspindita din nordulAfricii pina in Asia centrala, dar se gaseste mai ales in India. Creste ca siarbust pina la o inaltime de 4 metri. Guggul este o planta-cheie in medicinaAyurveda, in care planta este folosita de peste 3000 de ani. Iar in prezenteste folosita larg in medicina contemporana. In mod traditional Guggul a fostfolosita pentru a trata artrita, reumatismul, hemoroizii, afectiunile urinare,obezitatea, afectiunile pielii si hipercolesterolul. Era folosita mai alesrasina, pentru calitatile ei antiseptice, de scadere a colesterolului si decombatere a artritei. De asemenea este foarte efectiva in scaderea greutatii sica agent de ardere al grasimilor. Sustine si producerea si cresterea numaruluide celule albe. In vechime era de asemenea deseori combinata cu alte plante, inretete. In USA in prezent este folosita rasina destul de frecvent ca mijloc descadere a colesterolului ridicat. Cercetatorii de la Baylor College of Medicinein Houston/Texas au studiat si descifrat mecanica de functionare a Guggulsteronului, una dintre substantele activeale plantei. In baza acestor cercetari se incearca obtinerea unor noi substantepentru tratarea hipercolesterolului, si mai ales a celui LDL (de ce isi mai batcapul, daca exista Guggul deja? Inca un patent!). Studiile au aratat caGuggulsteronul blocheaza un recep-tor hormonal, receptorul Farnesoid (FXR),care joaca un rol important in economia colesterolului. Acest receptorsupravegheaza nivelul fierii. Se stie ca organismul obtine fierea dincolesterin si o elibereaza prin intermediul ficatului. Studiile pe pacienti aucerti-ficat ca la acestia, in urma terapiei cu Guggul, a scazut semnificativcolesterolului rau, LDL.

    Un alt domeniu incare Guggul este foarte eficace este cel al afectiunilor articulare. Peste 5%din femeile cu virsta de peste 55 de ani sufera de inflamatii ale diferitelorarticulatii, adica de poliartrita. Guggul contine steroni si terpene, care inconcentratie ma-re sint foarte activi impotriva inflamatiilor. Ne mai vorbindde faptul ca Guggul contine si substante amare, care prin actiunea lor contribuiela diminuarea greutatii corporale, precum si substante care contribuie ladetoxifierea organismului, ceea ce ajuta supli-mentar in combatereaafectiunilor articulare. Intr-un studiu nou efectuat la Southern California University (USA)pe 60 de pacienti (30 de femei si 30 de barbati) cu afectiuni articulare lagenunchi, s-a constatat ca deja dupa o luna de terapie pacientii puteau miscamult mai usor genunchii iar durerile articulare au scazut si ele simtitor. Alteutilizari isi gaseste Guggul in detoxifierea sangelui si in sustinereaglobulelor albe (WBC), care sint active in cazul infectiilor. Deci este si unsustintor al sistemului imun. Prin substantele amare continute este si unsustinator al digestiei. Cercetari mai noi au confirmat si utilitatea Guggul inimbunatatirea calitatii spermei precum si in afectiunile feminine legate deciclul menstrual.

Copaifera officinalis, Copaiba





Familia: Fabaceae
Sinonime: Copaifera jacquinii,C. nitida, C. paupera, C. sellowii, Copaiva officinalis
Nume comune: Copaiba, copaipera, cupayba, copauba, copal, balsamcopaiba, copaiva, copa-iba-verdadeira, Jesuit’s balsam, copaibeura-de-Minas,cobeni, Matidisguate, matisihuati, aceite de palo, pau-de-oleo, básamo decopayba.
Partile folosite: rasina, scoarta.
Proprietati si actiuni principale:analgezic, antiinflamator, antibacterian, antifungic, antitumo-ral, usucasecretiile, vindeca ranile, sustine urinarea, vermifug, reduce aciditatea,antitusiv, elimina flegma, protejeaza tractul gastric, dezinfectant, antimicrobian,contra infactiilor bacteriene interne si externe, contra ciupercilor pielii siunghiilor, contra cancerului de piele, contra ulcerului si canceruluistomacului.

Dozajul standard: Rasina - intern: 5-15 picaturi 2-3 ori pe zi; extern - rasina diluata se aplica pe locurileafectate.

Proprietati si actiuni doveditestiintific: analgesic, antiinflamator,antibacterian, anticancerigen, antifungic, contra tumorilor, antiulceros,gastroprotectiv, vindeca ranile.

Proprietati si actiuni atribuitetraditional: anestetic, antacid, antiseptic,antiviral, astringent, carminativ, antitusiv, dezinfectant, diuretic, emetic,emolient, expectorant, laxative, stimulant.

Precautii: Nerecomandart celor alergici la rasini.

Prepararea traditionala: In America de Sud se pun  5-15 picaturi de oleorasina intr-o cana cuapa calda de obicei de trei ori pe zi. Se aplica direct pe piele sau rani, sause face cu ea masaj contra durerilor musculare. Contra ciupercilor se aplicadirect pe locurile afectate, fara a fi diluata.

Contraindicatii: Trebuieste evitat contactul direct cu ochii saumucoasele caci poate irita. Nu se foloseste intern in dozaje mari (mai mult de5 ml), si nici pe timp indelungat.

   Arborele Copaiba creste 15-30 demetrii, produce multe flori mici si albe si fructe mici cu cite 2-4 seminteinauntru. Exista 35 de specii diferite de Copaifera, care se gasesc mai ales inAmerica de Sud, dintre care unele se folosesc in medicina traditionala (maiales C. langsdorffii, C. reticulata, si   C. officinalis). Partea arboreluicare se foloseste cel mai frecvent  esteoleorasina care se aduna in cavitatile trunchiului. Poate fi colectata sifortat, prin ranirea arborelui. Dintr-un singur arbore se pot colecta pina la40 de litri de rasina anual, fara a distruge copacul.

Utilizarea traditionala in medicina: Indeosebi pentru vindecarea ranilor, aafectiunilor pielii si psoriasis, precum si in tratarea gonoreei. Mai estefolosit contra intepaturilor de insecte si pentru a racori inflamatiile. InBrazilia rasina este folosita ca antiseptic pentru aparatul respirator siexpectorant (inclusiv bronsite si sinuzite), antiinflamator si antisepticpentru tractul urinar (cistita, infectii ale vezicii urinare si rinichilor) sica agent antiinflamator pentru afectiunile pielii. Rasina solida introdusa incapsule este folosita intern contra inflamatiilor, ulcerului si cancerului destomac. In medicina traditionala din Peru este folosita pentru reducereainflamatiilor, sporirea urinarii, contra ulcerului stomacal, sifilisului,tetanosului, bronsitei, catarului, herpesului, pleureziei, tuberculozei. In USAa fost folosita oficial inca din 1820, si mai apoi din 1910.

  Rasina contine peste 15% uleiuri volatile, iar restul este rasina siacizi. Partea activa a rasinei se pare ca este un grup de fito-chimicaledenuimite sesquiterpene (peste 50% din rasina este compusa din acestesubstante), precum si diterpene si acizi terpenici. Mai contine caryophyllene,calamenene si copalic, coipaiferic, copaiferolic, hardwickic si acizikaurenoici. Unele dintre aceste substante s-au intilnit pina acum numai inCopaiba. Caryophyllene este o substanta deja documentata ca avijnd efecteantiinfla-matorii extrem de puternice. Alte substante gasite in rasina sunt:alloaromadendrene, alpha-bergamotene, alpha-cubebene, alpha-multijugenol,alpha-selinene, arcurcumene,

beta-bisabolene, beta-cubebene,beta-elemene, beta-farnesene, beta-humulene, beta-muurolene,

beta-selinene, calamenene,calamesene, carioazulene, caryophyllenes, acid coipaiferic, copaene, acidcopa-iferolic, acid copalic, acid copaibic, cyperene, delta-cadinene,delta-elemene, acid

enantioagathic, gamma-cadinene,gamma-elemene, gamma-humulene, acid hardwickic, acid illurinic, acid kaurenoic,acid kaurenic, kolavenol 1, maraca-ibobalsam, methlyl copalate, acidparacopaibic, acid polyalthic si trans-alpha-bergamotene.

    Marea majoritate a cercetarilor au avut ca scopverificarea si confirmarea traditiilor populare asupra eficacitatii rasinei. In2002, cercetari desfasurate in Brazilia au confirmat ca rasina este foarteeficace in vindecarea ranilor. O folosire interna pe termen mai indelungat aaratat ce ea este foarte eficace si in vindecarea inflamatiilor de diferiteorigini. Aici insa exista o mare problema legata de marea diversitate aspeciilor de Copaiba, in care, de la specie la specie, in rasina cantitatea desesquiterpene variaza intre 30-90%. Pe seama acestor sesquiterpene este pusefectul pozitiv in diminuarea inflamatiilor. Dintre aceste sesquiterpene, caryophyllena fost studiata, cercetata, si a dovedit efecte analgezice foarte bune, precumsi de combatere a micozelor, de excelent antiinflamator si cu o mareeficacitate in vindecarea ulcerelor. Efectul gastroprotector alcaryophyllenv  a fost certificat intr-unstu-diu din 1996, care a avut ca scop verificarea renumelui traditional, devindecator al ulcerelor gastrice, pe care il avea Copaiba. Astfel s-a pututconstata ca carylophyllenul nu juca numai un rol antiiflamator in ulcere, darin acelasi timp protejeaza stomacul de prejudiciile aduse de diferiticonstituenti chimici externi. Eficacitatea Copaibei ca antiseptic inafectiunile cailor respiratorii si ale aparatului urinar a fost pentru primoara certificata in studiile desfasurate in anii 60-70. Mai tirziu, in 2000 si2002 noi studii au reconfirmat aceste calitati ale rasinei, care se pare ca sedatoreaza acidului diterpene-copalic si acidului kaurenic si influentei pe careaceste doua substante o au asupra bacteriilor gram-pozitive. Un alt domeniurecent de studii se concentreaza asupra capacitatii anticancerigene siantitumorala a rasinei. Cercetatorii din Tokio au izolat in 1996 sase substante(clerodane diterpene), pe care le-au folosit in studiile lor pentru a verificaefectele antitumorale ale acestora atit “in vitro” cat si asupra soarecilor. Unanumit component, si anume kolavenol a condus la dublarea duratei de viata asoarecilor bolnavi de cancer (98%), in comparatie cu chemoterapia standard,adica cu 5-Fluorouacil (5-FU). Interesant ar mai fi si faptul ca studiile “invivo”, adica pe soareci, au aratat re-zultate mai bune ale acestul component alrasinei, decit in studiile “in vitro”. O echipa de cercetatori spanioli adocumentat in 2002 si eficacitatea antimicrobiana a rasinei, precum si ceaantitumorala. Acest grup de cercetatori au raportat faptul ca un alt compuschimic, methlyl copalat, a dovedit « in vitro » eficacitate contracelulelor cancerigene ale cancerului pulmonar, de colon, melano- si neoplasmalimfatica. Iar un alt studiu din 2002, de data aceasta brazilian, a aratat caacidul kaurenoic inhiba cresterea celulelor leucemice pina la 95%, iar a celorde cancer la sin si colon pina la 45%, in vitro. Acidul kaurenoic constituiepina la 1,4% din rasi-na de Copaiba.

Utilizarimedicale actuale: In general rasina de Copaiba se administreazaintern in dozaje mici (5-15 picaturi) de una pina la trei ori pe zi, caci odoza mai mare poate provoca voma, febra, dureri de cap, etc. In USA a fostacceptata ca aditiv nutritional, precum si ca fixativ in industriaparfumurilor. In practicile fitoterapeutice din intreaga lume, Copaiba nu erapina de curind prea bine cunoscuta. Dar in prezent incepe sa fie din ce in cemai des gasita in fitoterpiile practicate in alte parti ale lumii, in afaraAmericii de Sud. Folosita cu prudenta, in cantitati mici, rasina de Copaibaeste un excelent remediu contra ulcerelor stomacale, inflamatiilor de originidiferite, micozelor pielii si unghiilor, precum si in vindecarea ranilor,antimicrobian si anticancerigen.

Coprinus comatus, Schopftintling (germ.)




Familie: Coprinaceae

    Corpinus comatus este o ciupercafoarte raspindita in Europa. Creste in poiene, pasuni, pe cim-puri. Se poatecultiva usor. Dupa perioada de maturitate ciuperca dezvolta o culoare neagra,care in trecut se folosea ca si cerneala. In TCM Coprinus este apreciata ca ciupercavindecatoare si vitalizanta cu un spectru larg de actiune. In practica,ciuperca este folosita contra Diabetes mellitus, a afectiunilorcardio-circulatorii, in problemele digestive si contra hemoroizilor. Ca sicelelalte ciuperci considerate vitalizante, Coprinus contine o combinatie devitamine si minerale deosebita, echilibrata, ceea ce aduce in nutritie un aportseminificativ. Din punct de vedere terapeutic sunt importante continutul inaltde lectine, precum si L-Ergothionein. Mai recent a fost gasita in Coprinus si opolizaharida denumita Fucogalactan.

Mecanismele de actiune ale substantelor dinCoprinus:Lectinele (proteine sau glicoproteine) din Coprinus, leaga structuri de hidruride carbon specifice, si astfel se pot „cupla“ la membrana celulelor si dinaceasta postura pot declansa anumite reactii biochimice in aceasta. Astfellectinele pot influenta anumite procese metabolice cum ar fi diviziunea celulara,biosinteza proteica ribozomala, aglutinarea celulelor sau pot exercitainfluente asupra sistemului imun. Studiile au certificat ca Coprinus esteciuperca cu cea mare activitate a lectinelor dintre toate cele cunoscute,precum si in comparatie cu alti nutrimenti. Este foarte posibil ca in viitor samai fie gasite in Coprinus si alte lectine decit cele cunoscute pina acum.Cealalta substanta chimica importanta, L-Ergo-thioniein, este de asemenea osubstanta activa in Coprinus (ca si in alte soiuri de ciuperci), dar asupramecanismelor exacte de functionare a acestei substante exista opiniicontroversate. In experimentele pe animale, aceasta substanta a certificatputernice calitati antioxidante. De asemenea s-a dovedit a avea o influentapozitiva asupra citokinelor, care joaca un rol major in inflamatii. Studiirecente fac dovada ca ciuperca, prin substantele continute in ea, poate blocareceptarea hor-monilor sexuali in celulele tumorale. Prin aceasta se poateinfluenta activitatea celulara a cancerelor conditionate hormonal, cum suntcele de sin sau prostata.
Intrebuintari preventive si terapeutice:Domeniul principal in care Coprinus este folosit este diabe-tul. In cercetarileefectuate pe animale, Coprinus a determinat o imbunatatire evidenta aparametrilor diabetici, cum ar fi glicemia si toleranta la glucoza. In studiimai vechi s-a evidentiat si faptul ca Coprinus influenteaza si metabolismulgeneral, contribuind astfel la reducerea greutatii corporale.

Coptis chinensis,duǎn è huáng lián 





Familia: Ranunculaceae

Origini: estulAsiei, China

    Este o planta perena decirca 25 de centimetri, care infloreste in Februarie si Martie, iar semintelese maturizeaza intre Aprilie si Mai. Florile sunt hermafrodite. Planta preferalumina si solul cleios. Are nevoie de umiditate. Rezista la temperaturi de pinala -15 grade.

Actiuni si proprietati: HuangLian este in China de foarte multa vreme, fiind considerata una dintre cele maibune 50 de plante. Radacina, partea care se foloseste cu precadere, este foarteamara, are actiune antibacteriana si antivirala, febrifuga si stimulanta pentrucirculatia singelui. Este una dintre

plantelecel mai des intrebuintate in diabetes melittus. Radacinamai este analgesica, antibacteriana, antipiretica, tonifica singele,carminativa, cholagogue, digestiva, sedativa, ajutind stomacul, tonica sivasodilatatoare. Mai este folosita in afectiuni ca diareea, deziteria, enteritaacuta, otitis media si leucemie. Extern este folosita in afectiunile pielii cumar fi acnee, abcese si arsuri, precum si sub forma de gargara contraulceratiilor din cavitatea bucala si a durerilor de dinti. Radacina se culegetoamna si este folosita atit proaspata cit si uscata.

Substantelechimice din radacina: Radacina contine coptisin, arsen, berberin,columbamin, calciu, acid feluric, fier, caliu, cu-pru, magneziu, mangan,magnoflorin, natriu, palmatin, zinc.

Actiunisi proprietati:  Conform TCN, are proprietati de Amar si Rece.Meridianele sunt inima, intestinul gros, ficatul, stomacul.

Cercetariclinice si farmacologice: radacina de Coptis si mai ales unul dintrecomponentele ei chimice, Berberin, are un larg spectru bacterian confirmat decercetarile “in vitro”. Printre altele s-a remarcat ca inhiba puternic Streptococcuspneumoniae, Neisseria meningitis si Staphylococcus aureus. De asemenea,bacteriile care cauzeaza dezinteria, cum ar fi Shigella dysenteriae si S.Flexneri. Experiente efectuate pe embrionii de gaini au dovedit ca radacina aresi efecte puternice asupra virusilor, cum ar fi cel de gripa sau virusulNewcastle. Influente puternice s-au certificat si asupra ciupercilor (cum ar fiLeptospira). Cu foarte bune rezultate a fost folosita contra febrei tifoide,sub forma de pulbere in capsule. Berberinul din radacina are foarte bunaeficacitate si contra bacililor care provoaca deziteria. De asemenea Berberinulare efect colalogic, sporind productia de fiere. Si in tuberculoza cu hemoptisi, febra si tuse a dat reultate excelente(30 de pacienti testati). Simptomele au disparut iar 83,3% din pacienti au fosttestati cu sputa negativa.

    O solutie de 10% de radacina afost folosita in 44 de cazuri de scarlatina, toate cu succes. Radacina s-adovedit a fi mai efi-cace decit penicilina. In terapia difteriei, un studiu acertificat retragerea febrei in 1-3 zile, iar culturile au fost negative dupa2,6 zile. Previne infectiile in cazurile de arsuri de gradul 1 si 2. In 49 decazuri de infectie a vagi-nului cu tricomonas, o solutie cu 20% radacina,aplicata locat, a dus la o rata de vindecare de 96%.

Contraindicatii(conform TCM): in caz de Yin deficiar, sau diaree ca urmare asplinei sau ri-nichilor deficitari. Nu se recomanda folosirea pe termen lung, cacipot fi provocate daune splinei sau stomacului. Conform unor traditii populare,planta antagonizeaza cu Flos Chrysanthe-mi, Cortex Dictamni Dasycarpi Radicis si  Bombyx Batryticatus.

Toxicitate: Atit radacina cit sisubstanta berberin sunt relativ sigure si nu au efecte adverse pe termen lung.Se pot lua 2 gr de berberin sau 100 de gr de radacina intr-o singura administrare,fara a se remarca efecte negative.

Cordia salicifolia, Cha de bugre





Familia: Boraginaceae
Synonyms: Cordia ecalyculata
nume comune: Chá de bugre, porangaba, cafezinho, café do mato, claraiba,café de bugre, cha de frade, louro-salgueiro, louro-mole, boid d'inde, boisd'ine, coquelicot, grao-do-porco, bugrinho,

chá-de-negro-mina,laranjeira-do-mato, rabugem.
Partile folosite: frunze, fruct, scoarta.
Proprietati si actiuni principale:scade apetitul, reduce celulita, promoveaza urinarea, sus-tine cordul,stimlant, antiviral, antifebril, contra herpes simplex.

Dozaj standard: frunze – infuzie - o cana si jumatate cu o orainaintea mesei; tinctura - 2-3 ml de 2-3 ori pe zi; capsule - 2-3 gr de 2 oripe zi.
Proprietat si actiuni certificate prin studii: anticancerigen,antiviral, cardiotonic

Proprietati si actiunicertificate de medicina traditionala: inhiba apetitul, antitusiv, diuretic, febrifug, stimulant, vindeca ranile.

Precautii: Contine cofeina.
Contraindicatii: Nu sint raportate

Interactiuni cu alte medicamente: Nu sint raportate.

    Chá de bugre este un arbore relativ mic de8-12 metri, originar din Brazilia. Chá de bugre este comercializat in Braziliasub forma de pliculete cu ceai, extract fluid si tinctura. Are renumele de a fieficace impotriva celulitei, de a inhiba apetitul si ca bun diuretic. Deci,doamnelor...e bun la slabit. De asemenea se mai spune despre planta ca areefecte cardiotonice si de stimulare a circulatiei sangvine, contra racelilor,ca echilibrant si regulator al rinichilor, antiacidic si extern, pentru vindecarearanilor. Pina in prezent, in ciuda popularitatii sale, s-au efectuat putinestudii fitochimice. Se cunoaste ca in planta se gaseste cafeina (in fructe), potasiu,allantoin si acid allantoic. De asemenea exista si destul de putine studiiasupra actiunilor si eficacitatii plantei. Oricum, la o universitate japoneza,in 1990, s-a constatat ca un extract din frunze reduce virusu herpes la 99%. In1994 a fost certificata, utilizindu-se un extract din frunze, actiuneacitotoxica a plantei (contra cancerului, cu o reducere de 40%). Iar in 1997intr-un studiu efectuat cu porcusori de Guyneea, s-a validat eficacitateaplantei ca si cardiotonica si cardiovasculara.

Cordyceps sinensis, Raupenpilz (germ.),

Dōng chóng xiàcǎo (chin.), Yartsa Gunbu (tibet.) 

                                                                                                                                     


Familia: Clavicipitaceae

   Cordyceps sinensis provine dinTibet, unde creste in munti la o inaltime de 3000-5000 de metri. Ciupercaconstituie una din pricipalele surse de hrana ale ciobanilor si taranilor tibetanidin regiunile Qinghai, Sichuan, Yunnan si Gansu. Ce este deosebit de interesantla ciupercile din genul Cordiceps este faptul ca ciuperca nu se hranestedintr-un substrat lemnos sau format din alte plante, ci paralizteaza insecte,paienjeni, larve sau coconi, cu al caror continut (suc, seva) se hranesc.Stromata (sa zicem asa, tulpina) acestor ciuperci porneste direct din corpul"victimei". Prin aceste procedeu, in Cordyceps putem gasi reuniteelemente componente (substante) care apartin mai multor specii biologice (deex.ciuperca si insecta), ceea ce s-ar putea denumi si caterpilar vegetal.Aceasta ciudata imbinare intre doua regnuri biologice este cunoscuta sifolosita de sute de ani in TCM, ca un foarte eficace tratament contradebilitatii dupa o perioada de boala, contra anemiei, tonifiant al sangelui,contra astmei sau tumorilor maligne.

   Cordyceps sinensis (YartsaGunbu, cum este denumita in tibetana) paraziteaza si se hraneste cu omidele unei specii de fluturi mici, albi, dingenul Thitarodes, pe care le omoarapentru a le folosi sucul corpului drept hrana. In regiunea Litang, colectareaacestor ciuperci este permisa doar in zonele in care locuiesc bastinasiitibetani, iar in afara acestor zone trebuieste platita o taxa guvernului. Nueste de mirare ca deseori se ajunge la conflicte intre bastinasi si culegatoriiintrusi (ilegali) de Cordyceps, deoarece, pe linga efectele benefice aleciupercii pentru localnici insisi, se poate obtine si un pret foarte bun peaceste ciuperci (circa 30.000 de dolari pentru un kilogram, adica circa 40% dinvenitul populatiei locale). Ciuperca se culege primavara devreme si se gasestein general in toate zonele cu iarba din platoul tibetan. Deosebit deinteresante informatii si ilustratii puteti gasi in "Illustrated VegetableWasps and Plant Worms in Colour", precum si pe Site-ul: www.mycolog.com   Alte specii de Cordyceps nu ataca insecte, ciparaziteaza alte soiuri de ciuperci. Si asta inca nu este totul. Puterea deparazitare a Cordyceps este atit de mare incit poate anihila si folosi casubstrat nutritiv si o serie intreaga de soiuri de paianjeni, unii de marimedeosebita, cum ar fi paianjenul pasarilor. De aceea inmultirea si cultivareaacestei ciuperci este extrem de dificila. Intre timp, din fericire, s-a reusitcultivarea miceliului (radacinei) aceste ciuperci, care contine toatesubstantele componente, active, ale Cordyceps.                                                                                                                                                                                                                                                       

    Actiunile importante:Informatiile oferite de medicina traditionala tibetana, au fost intre timp, incadrul nenumaratelor studii si cercetari efectuate, in mare parte confirmate.Una dintre eficacele actiuni ale ciupercii este cresterea productiei detestosteron, care duce la un libidou crescut, dar are si actiune pozitiva indepresii. O alta importanta actiune a Cordyceps este cea asupra inimii si aplaminilor (sporeste puterea de actiune a inimii si dilata bronhiile). O atreia directie importanta este sustinerea si reglarea functiilor ficatului. Deasemenea impiedica fibrozarea ficatului ca urmare a unui blocaj al cailorbiliare. In al patrulea rind, ciuperca influenteaza pozitiv functiile renale,prin stimularea hormonilor, cum ar fi cortizonul. Conform TCM Cordyceps areurmatoarele actiuni benefice: mareste capacitatea de rezistenta la efort,regenereaza rapid musculatura, diminueaza stressul, imbunatateste functiileficatului (detoxifierea), elimina oboseala cronica si depresia, ajuta incazurile de afectiuni sexuale, sustine sitemul imun si ajuta in AIDS precum siin cazurile de cancer. In China ciuperca este folosita pentru intarireapersoanelor batrine, considerand ca ciuperca are o actiune excelenta deechilibrare a rapotului yin-yang. Este de asemenea interesant ca incepind din1990, atletii chinezi folosesc aceasta ciuperca pentru cresterea forteicorporale. Studiile stiintifice au confirmat actiunea ciupercii in cresterearezistentei la efort, precum si in intarirea sistemului imun.

Croton lechleri, Sange de grado,Sangre de drago





Familia: Euphorbiaceae
Sinonime: Croton draco
Nume comune: Sangre de grado, sangre de drago, dragon’s blood, drago,sangue de drago, sangue de agua
Partile folosite: scoarta, rasina.

Proprietatile si actiunile principale: vindeca ranile si arsurile, contra herpes, contrafungiilor, parazitilor si dermatitei, contra muscaturilor de insecte, contracolitei, dezinetriei si diareei, anticancerigen, coagulant sangvin,antitumoral, antibacterian, antimutagenic, antifungic, antiviral, antialergic,antiinflamator.

Dozajul standard: rasina - intern 10-15 picaturide 2 ori pe zi;extern - se aplica pe locurile afectate de 2 ori pe zi (atentie! pateaza hainele).

Proprietati si actiunicertificate stiintific: anestezic, antialergic, antiinflamator, antibacterian, contra dezinteriei,antifungic, antihemoragic, antileucemic, antioxidant, antiseptic, antitumoral,antiviral, neurastenic, vindeca ranile.

Proprietati si actiunicertificate de medicina traditionala: analgezic, anticancerigen, antiulceros, astringent,detoxificant sangvin.

Contraindicatii: Nu se cunosc..

Interactiuni cu alte medicamente: Nu se cunosc.

  Sangre de grado este un arbore de10-20 de metrii care creste in Peru, Ecuador si Columbia. Are flori alb-verzuicu tije lungi, si scoarta moale. Numele Sangre de grado (sau Sangre de drago)inseamna “singe de dragon”. Acest nume se datoreaza faptului ca atunci cindscoarta este taiata, se scurge in exterior o rasina de culoare rosie,asemanatoare singelui. Genul Croton contine peste 750 de specii distribuite indiferite regiuni tropicale din ambele emisfere. Croton este bogat in alcaloide,si citeva specii sunt cunoscute ca fiind tonice si purgative. Istoria folosiriilatexului si scoartei este foarte lunga. Primele referiri scrise ne provin dela cuceritorii spanioli inca din 1600 (Padre Bernabé Cobo). Utilizareaprincipala era contra ranilor, singerarilor si protejarii contra infectiilor.Latexul se usuca repede, si formeaza o bariera, un fel de “a doua piele”.Astfel ca indienii foloseau atit intern cit si extern seva  (latexul) in cazurile de ranire, fractura,hemoroizi, contra ulecerului stomacal, a afectiunilor vaginale, la nasteri, infoarte multe afectiuni ale pielii si in general ca factor protector contrainfectiilor. In zilele noastre mai este utilizat si ca factor antiviral inafectiunile cailor respiratorii, de stomac si chiar HIV. De asemenea intern citsi extern in cazurile de cancer.

  Substantele chimice din rasina de Sangre de grado includ proantocianine(antioxidanti), fenoli, diterpene, fitosteroli, alcaloizi biologic activi silignani. Calitatile de vindecare a ranilor sunt puse pe seama a douaconstituente active: un alcaloid, taspine, si un lignan, dimethylcedrusine.Desigur ca fitoterapeutii nu vor fi de acord cu o astfel de «reducere» alatexului la doar doua substante importante. Dar chimistii au alt mod de agindi. Botanistul Dr. James Duke insumeaza aceste opinii in mod elocvent: “Asdori sa mentionez despre Sangre de grado urmatoarele: substantele considerateactive, ca proantocianidele (inclusiv pycnogerol) si taspin, precum sidimethylcedrusin, s-au dovedit in studii a avea fiecare in parte actiune devindecare si blocare a infectiilor in cazul ranilor. Astfel incit seva deSangre de grado, care contine toate aceste substante, este mai eficace decitfiecare substanta luata in parte, si duce la o vindecare de patru ori mairapida. Intregul este mai bun decit conponentele izolate.” In 1985 tapin a fostcertificata ca fiind antiiflamator, antiviral si antitumoral. Principalelesubstante chimice din Sangre de grado sint: alpha-calacoren, alpha-copaen,alpha-pinen, alpha-thujen, beta-caryophyllen, beta-elemen, beta-pinen, betain,bincatriol, borneol, calamenen, camphen, catechine, cedrucin, acid crolechinic,cuparophenol, D-limonen, daucosterol, dihydrobenzofuran, dimethylcedrusin, dipentene,eugenol, euparophenol, gallocatechin, gamma-terpinene, gamma-terpineol, acidhardwickiic, isoboldin, korberin A si B, lignin, linalool, magnoflorin,methylthymol, myrcen, norisoboldin, p-cymen, proanthocyanidine, procyanidine,resin, tanin, taspin, terpinen-4-ol si vanillin.

  Proprietatea da a vindeca ranile si cea antitumorala a Sangre de grado afost pusa la inceput (1989) pe seama alcaloidului taspin. Abia in 1993 s-adescoperit si lignanul dimethylcedrusin, considerat a juca rolul principal invindecarea ranilor, prin stimularea contractiei tesuturilor, formarea crusteide inchidere a ranii, regenerarea rapida a pielii si sustinerea formarii decolagen. Aceasta substanta, cu efectele ei mai sus mentionate, face ca o ranasa se vindece de 10-15 de ori mai repede decit daca nu ar fi tratata cu nimic.Intr-un studiu belgian se constata eficacitatea rasinii contra virusuluiherpes. Intre timp, in 1994 au fost alte fito-chimicale descoperite, printrecare compusi fenolici, proanthocyanadine si diterpene, care au relevatcapacitati antibacteriene contra E. coli si Bacillus subtilis, precum si capacitateade a vindeca ranile. Un studiu canadian certifica si calitatea de antioxidantsi antifungic a sevei, iar in anul 2000 este certificat prin studii si renumelede bun  remediu contra afectiunilorgastro-intestinale. In continuarea acestui studiu, in 2002 s-a certificat sicapacitatea de bun anticancerigen in cancerul la stomac si colon. In 2003 italieniiraporteaza capacitatea de a inhiba cresterea celulelor leucemice si de aimpiedica “mutatia” celulelor sanatoase in celule cancerigene. Extractul dinseva plantei a mai dovedit si actiune antivirala contra gripei, herpesuluisimplex I si II si hepatitei A si B (este de presupus ca si a celei C). Unstudiu mai recent a aratat ca si o alta utilizare traditionala a Sangre degrado, si anume aceea de a indeparta durerile si iritatiile la nivelul pielii,este corecta. In studiu se arata ca seva previne durerile prin blocarea activitatiinervilor din tesutul pielii, precum si prin faptul ca blocheaza reactiatesutului la semnalele nervoase care cauzeaza inflamatii.

  Sangre de drago este un minunat remediu contra unei foarte largi game deafectiuni ale pielii, cum ar fi: taieturile si ranirile, intepaturile deinsecte si muscaturile, afectiunile pielii si ale unghiilor (ciuperci). Si nuin cele din urma seva arborelui are si actiune benefica contra ulcerelorprovocate de diabet.

Curcuma longa,Curcuma, Gelbwurz (germ.), Turmeric (eng.)




Familia: Zingiberaceae

Sinonime:Curcuma domesticaC. Rotunda, C. Xanthorrhiza, Amomumcurcuma.

Nume comune: Haridra(sanscrita), Turmeric (engleza),  Haldi(hindi),  Gelbwurzel (germana).

Partilefolosite: radacina uscata

  Curcuma este o planta perena cu inaltimea decirca 1 metru, cu o radacina carnoasa, de culoare galbe-na. Planta esteoriginara din Asia. Cu 2500 de ani in urma era foarte cunoscuta si folositadeja in India, atit ca planta medicinala cit si pentru condimentareamincarurilor. Din antichitate era cunoscuta pentru calitatile ei de excelentantiinflamator, iar cercetarile mai recente au certificat o serie impresionanrtade alte actiuni medicale ale curcu-mei. Ca si planta medicinala joaca inAyurveda un rol major, insa era cunoscuta si folosita si in TCM. Iata incontinuare 20 de motive pentru a adauga curcuma dietei dumneavoastra, vazute dedata asta din punctul de vedere modern:

1. antiseptic natural, folosit in raniri si arsuri

2. combinata cu conopida, a dovedit calitati de prevenire a cancerului deprostata precum si de oprire a cresterii aceluiasi tip de  

    cancer, deja existent.

3. previne cancerul la sin si pe cel de plamini (studiu pe soareci)

4. previne melanomul si determina celulele maligne de melanom, dejaexistente, sa se “sinucida”

5. reduce riscul de leucemie infantila

6. este un detoxifiant al ficatului

7. previne si incetineste dezvoltarea Alzheimer prin indepartareaplacehtelor ce se formeaza pe creier.

8. previne metastazele in foarte multe tipuri de cancer

9. este un antiinflamator care da rezultate la fel de bune ca celepreparate de industria farmaceutica, dar fara  

    a avea efectele secundare aleacestora

10. a dovedit calitatea de a incetini evolutia sclerozei multiple (studiupe soareci)

11. este un analgesic natural si un inhibator al cox-2

12. regleaza metabolismul grasimilor

13. este de foarta multa vreme folosit contra depresiilor

14. datorita calitatii de antiinflamator, se foloseste in terapia artriteisi reumatismului

15. reduce efectele secundare ale medicamentului Paclitaxel

16. studii aflate in desfasurare sugereaza inplicarea curcumei in terapia contra cancerului de pancreas

17. de asemenea in terapia mielomului multiplu

18. a dovedit calitatea de a stopa formarea de noi vase de singe in tumori(vitale pentru hranirea cu singe a acestora)

19. vindeca repede ranile si ajuta in afectiunile pielii

20. poate ajuta in terapia psoriasis-ului si a altor afectiuni ale pielii

    Curcuma poate fi administrata subforma de capsule (pulbere) sau tablete, de obicei in dozaje de 250-500 mg.

Contraindicatii: Curcuma nu serecomanda persoanelor cu piatra sau obstructii ale bilei. De asemenea femeilorgravide, caci  poate stimula uterul.

Principalelecomponente chimice ale curcumei: contine uleiuri eterice,diferite monoterpene si sesquiterpene, ca de exemplu zingiberene, curcumene. Deasemenea curcuminoide cum ar fi curcumin, monodesmethoxycurcumin sibisdesmethoxycurcumin. Substanta cea mai importanta este insa curcumin.                                                                        

Actiunile antiinflamatorii si nu numai : Calitatile curcumei ca antiinflamator au fost deja certificate de foartemulte studii. In unele studii efectuate pe soareci efectul antiinflamator alcurcumei de a reduce atit inflamatiile acute cit si cele cronice a fostcatalogat ca fiind asemanatoare cu cel al hidrocortizoanelor acetate sauindo-metacinului. Aici insa trebuieste mentionat ca administrarea orala apulberii de curcuma nu produce efecte antiinflamatorii atit de eficienta cainjectarea intraperitoneala. Printre altele se pare ca aceste actiuniantiinflamatorii se datoreaza in mare parte si faptului ca este un eficaceantioxidant.  De asemenea un polizaharidaflat in componenta curcumei duce la cresterea capacitatii fagocitare. Ca remediucontra ulcerului peptic si dispepsiei, studiile pe iepuri au aratat o fartebuna eficacitate a curcumei administrata oral, prin stimularea mucoasei sisecretiilor gastrice. Un alt efect pozitiv ar fi acela ca sporeste productia defiere. Administrarea orala la 116 pacienti cu dispepsie acida sau atonica,intr-un studiu randomizat,

dublu-orb, a certificat o reactie pozitiva.Pacientii au primit 500 mg pulbere de 4 ori pe zi, timp de 7 zile. Alte douastudii au certificat actiuni bune in terpia ulcerului peptic. Intr-un altstudiu randomizat si dublu-orb, 18 pacienti cu afectiuni reumatismale au primittimp de doua saptamini curcumin 1200 mg pe zi, optinindu-se bune rezultate indiminuarea durerilor si in recistigarea mobilitatii. Alte utilizari alecurcumin ar fi in amenhoree, dismenhoree, epilepsie, dureri, afectiuni alepielii. In legatira cu substanta activa de baza, curcuminul nu este solubil inapa, si de aceea nu este preluat de singe decit in foarte mica masura. Pentru aobtine un efect dorit trebuieste administrat cel putin 12 grame de pulberezilnic. Asa cum de curind a relatat un articol aparut in revista Geo, nu-maruldin Septembrie 2007, cercetatorii de la  John-Hopkins-Universitydin Baltimore impreuna cu colegii lor din Delhi au pus la punct o metoda carerezolva aceasta problema. Curcuminul a fost incapsulat in bilute polimerice decirca 50 de nanometri marime, care nu prezinta riscuri pentru sanatate, si careau o suprafata « hidrofila » si fac astfel ca eficacele curcumin sadevina solubil. In cazurile de cancer al pancreasului, oamenii de stiinta audemonstrat deja ca aceasta metoda de administrare, denumita Nanocurcuma, estela fel de eficace ca si curcuminul « ne-impachetat », si asta la undozaj mult mai mic decit pina acum. Astfel se deschide calea unor noi studii pepacienti in aceasta directie.

Cyclanthera pedata, Caigua




Familia: Cucurbitaceaea

Sinonime: Cyclanthera pedatavar edulis, Momordica pedata
Nume comune: caigua, achocha, achoccha, achojcha, caiba, caihua,caygua, concombre grimpant, korila, kaikua, lady's slipper, pepino de comer,pepino andino, slipper gourd, stuffing cucumber, taimia de comer, taimia decipo, wild cucumber.
Partile folosite: fruct, seminte, frunze
Proprietati si actiuni principale:scade colesterolul si tensiunea, curata arterele, echilibreaza glicemia,promoveaza urinarea, analgezic, antiinflamator, digestiv.

Dozaj: capsule – 1-2 g de 2 ori pe zi.

Proprietati siactiuni docuimentate stiintific: anticolesterolic,antihiperglicemic.

Proprietati si actiunidocumentate traditional: analgezic, antiaterosclerotic, antiinflamator, anticolesterolemic,antidiabetic, antiparazitic, diuretic, hipotensive.

Precautii: Nu se cunosc.

Contraindicatii: Nu se cunosc.

Interactiunicu alte medicamente: Nu se cunosc.

     Caigua este o planta cataratoarea indigenadin America de Sud, care creste circa 20 de metrii in lungime si care produceniste fructe asemanatoare castravetelui. Dar spre deosebire de aceste,interiorul fructului este gol, in el aflindu-se citeva seminte de culoareneagra. Fructele sint consumate crude sau fierte, dupa ce au fost indepartatisimburii. Exista in total circa 30 de specii de Cyclanthera,toate traind in zona tropicala a Americii de Sud, pina la inaltimi de 2000 demetri. In Peru planta este cunoscuta sub numele de caigua sau caihua, iar indienii Quechua o denumescachocha sau achoccha. In medicina traditionala peruana ceaiul din simburi estefolosit pentru a controla hipertensiunea.De asemenea, uscati si apoi spartiintre dinti si mincati (circa 1 gram) sint folositi contra parazitilorintestinali si contra deficientelor gastro-intestinale. Frunzele sint consideratehipoglicemice si de aseme-nea, sub forma de decoct, se intrebuinteaza indiabet. Sucul fructului este baut pentru a scadea colesterolul, hipertensiunea,con-tra aterosclerozei, problemelor circulatorii, diabetului si ca diuretic.Semintele de Caigua contin 28-30 deaminoacizi precum si un grup de inhibatoriai tripsinei. In frunze s-au gasit doua noi derivate ale malonylului. Fructulcontine glicoside flavonoide printre care patru care nu se mai intilnesc inalte plante, si care au certificat excelente calitati antioxidante. In plus, infruct se mai gasesc noua saponine triterpenoide, dintre care sase nu eraucunoscuti pina in momentul analizei fitochimice a plantei. Semintele mai continsi sase cucurbitacin-glicoside noi. Alte fitochimicale din planta sint :phenoli, peptin, acid galacturonic, picrin, lipoproteine, flavonoide,glicoside, mucilagii, alcaloizi, lipide, tanini, terpene, resini, carbohidrati,steroli, scoparin, vitamine, vitexin si minerale. Studiile efectuate asupraplantei au certificat calitatea de reducere a colesterolului. Un studiudublu-orb placebo cu 60 de pacienti, desfasurat timp de un an, a raportat ca la82% dintre pacienti colesterolul LDL a scazut cu 18,3% si colesterolul HDL cu42%. Rezultate similare a raportat un alt studiu efectuat pe 29 de pacienti, lacare dupa doar 10 zile reducerea de colesterol a fost de 21,15 (HDL a scazut cu63,55% si trigliceridele cu 36,37%). In aceste studii a fost folosit suculfructului.

Cynara scolymus, Anghinarie, Artishoke




Familia: Asteraceae
Nume comune: Globe artichoke, alcachofra, alcachofera, artichaut,tyosen-azami.
Partile folosite: frunze, flori.
Proprietati si actiuni principale:reduce colesterolul, hipotensiv, stimuleaza bila si producerea fierei,hepatoprotector, ajuta digestia, anrtioxidant, detoxifiant, usuca secreatiile,contra Morbus Crohn, sustine functiile inimii, detoxifica singele, sustineurinarea.

Dozaje specifice: frunze: infuzie - 1-3 cani zilnic; extract lichid- 2-3 ml la fiecare masa; capsule - 2-3 gr de 3 ori pe zi.

Proprietati si actiunidocumentate stiintific: antihepatotoxic, antioxidant, stimulator hepatic si biliar,hepatoprotector, hepatotonic, hipocholesterolemic.

Proprietati si actiunidocumentate de medicina traditionala: astringent, detoxifiant sangvin, cardiotonic, detoxifiant general,stimulant digestiv, diuretic, hipotensive, stimulant, tonic.

Contraindicatii: Nu se cunosc pentru utilizarea interna. Inmedicina traditionala se considera ca Artishoke este hipoglicemica, faptnecertificat stiintific. Totusi diabeticii trebuie sa fie precauti.

Interactiuni cu alte medicamente:Poate potenta actiuneamedicamentelor care au ca scop scaderea colesterolului.

    Artishoke creste pina la 2 metri inaltime,si apartine aceleiasi Familii ca si Armurariul. Are o floare verde-violet,mare. Petalele carnoase ale florii se pot consuma, si sint foarte apreciate inunele bucatarii traditionale. Este cultivat si comercializat atit in Europa, catsi in cele doua Americi. Artishoke era folosita ca aliment dar si ca planta medicinalainca din vremea vechilor egipteni, apoi este intilnita la greci si la romani.

  Artichoke era traditional folosita ca remediu impotriva afectiunilor deficat si vezica biliara. In Brazilia este folosita si in zilele noastre contraafectiunilor de ficat si bila, dar si contra diabetului, hipercolesterolului,hipertensiuniii, anemiei, diareei, febrei, ulcerului si gutei. In Europa era deasemenea folosita contra afectiunilor ficatului si bilei, dar si contra hipercolesteroluluisau afectiunilor digestive. In alte regiuni este folosita si contra dispepsieisi albuminureei, precum si a afectiunilor rinichilor (insuficienta renala).

   Gustul placut amar al Artishoke sedatoreaza  substantei cynarin, care segaseste in partile verzi ale plantei, si care este considerata una dintreprincipalele substante active in acest caz. In anii ‘70, cercetatorii europeniau certificat capacitatea cynarinului de a reduce colesterolul. In timp, auurmat o serie de alte studii si cercetari asupra fitochimicalelor din Artishoke.Unul dintre cele mai recente studii, din anul 2000, a fost un studiu dublu-orb,randomizat si controlat placebo care a folosit un extract din frunza. Timp de 6saptamini, la 143 de pacienti cu un nivel ridicat de colesterol a fostadministrat acest extract, rezultatele aratind o sca-dere de 10%-15% acolesterolului total. Cercetatorii au concluzionat ca aceste efecte nu sedatoreaza numai cynarinului, ci si altor substante, mai recent descoperite.Calitatile de protejare si sustinere a ficatului si vezicii biliare, respectiva producerii fierei, au fost si ele atent cercetate, incepind cu un studiu din1966. Un alt studiu din 1987 s-a aplecat asupra efectelor de protectie aficatului in cazurile de intoxicatii chimice, confirmind un inald grad protectivconferit de Artishoke.

Componentafitochimica : acid caffeic, acizi caffeoylquinici,caryophyllene, acid chlorogenic, cyanidol glucoside, cynaragenin, cynarapicrin,cynaratriol, cynarin, cynarolide, decanal, eugenol, acid ferulic, flavonoids,folacin, acid glyceric, acid glycolic, heteroside-B, inulin, isoamerboin, acidlauric, acid linoleic, acid linolenic, luteolin glucoside, acid myristic, acidneochlorogenic, acid oleic, acid palmitic, phenylacetaldehyde,pseudotaraxasterol, scolymoside, silymarin, sitosterol, acid stearic,stigmasterol si taraxasterol.

  Prin diverse studii s-a dovedit ca actiunea protectiva asupra ficatuluieste in strinsa legatura cu bunele calitati de antioxidant ale plantei. Unstudiu din 2002 s-a concentrat exclusiv asupra calitatii de antioxidantajungind la concluzia ca: ”...are marcante calitati antioxidante asuprastressului indus de catre diferiti factori inflamatori.” Alt studiu din anul2000 certifica utilitatea Artishoke in disfunctiile hepato-biliare, dispepsie,contra afectiunilor digestive cu implicare a esofagului, duodenului si atractului digestiv superior.

    Toate studiile efectuate au avut carezultat confirmarea traditiilor vechi de mii de ani in privinta efectelor siutilitatii Artishoke. Diferite producte, extracte si concentrate din Artishokese gasesc in mod curent in farmaciile din Europa si America.