Larrea tridentata, Chaparral , Creosote Bush




Familia : Zygophillaceae

Sinonime: Larrea divaricata

Zona de origine: sud-vestul Americii de Nord

Partile folosite ale plantei: frunzele si scoarta.    

  Este un tufis peren cu frunze tot timpul anului, care creste pina la 4 metri. Planta este ra-sinoasa si aromatica. Este des folosita ca ceai sau condiment. Decoctul din frunze era folosit pentru tratarea diareei si a tulburarilor digestive (stomac), in timp ce ramurile tinere erau folosite contra durerilor de dinti. Cataplasma din planta era folosita contra problemelor pielii. Continua sa fie folosita ca antidot pentru reumatism, infectii venerice si urinare, precum si contra anumitor tipuri de cancer, in mod special in leucemie. In ultima vreme este interzisa in USA, considerindu-se ca are efecte nocive asupra ficatului. Ceaiul facut din frunze este folosit ca expectorant si antiseptic pulmonar.

   Se foloseste frunza pentru ceai. Acest ceai are in medicina sud-americana o lunga traditie, putind ajuta intr-o serie foarte larga de afectiuni, ca de ex. deranjamente stomacale, hipertensiune, ca antibiotic, precum si ca detoxifiant general. Substanta activa de baza se numeste acid Nordihydroguaiaric (prescurtat NDGA). Aceasta substanta se foloseste inca din anii  ‘40 in industria ali-mentara ca antioxidant pentru uleiuri si grasimi (oare cu acest scop nu mai este daunatoare ficatului?). In studii asupra culturilor de celule canceroase precum si asupra animalelor, aceasta substanta a dovedit calitati anticancerigene. In 9 din 14 sobolani aceasta substanta a impiedicat declansarea unui cancer de intestin, dupa de animalele fusesera injectate cu chimicale cunoscute ca si cancerigene. Trebuieste aici dat insa un avertisment asupra folosirii pilulelor de Chaparral, si anume ca atunci cind sunt luate voluntar, sau dozajul nu este corespunzator (este prea mare) pot apare leziuni ale ficatului si rinichilor. La un dozaj mic si cu o supraveghere din partea unui specialist, acest risc dispare. Pe de alta parte, in doua studii independenta asupra pacientilor cu cancer la creier sau git s-a folosit metode de injectare directa in tumoare a substantei active NDGA, fapt care a relevat “imbunatatiri dramatice” ale starii pacientilor. Din pacate NDGA este o substanta ieftina ca pret, si usor de obtinut din natura, ceea ce nu o face “rentabila de a fi patentata”, astfel ca, in ciuda rezultatelor bune obtinute in studii, nu-i mareste sansele de a fi valorificata co-respunzator in medicina alopata. Ceaiul de Chaparral a fost experimentat cu bune rezultate si ca “lichid clismatic, de curatire” in cazurile de cancer al colului uterin incipient.


Lentinus erodes, Shiitake




   A ajuns in zilele noastre sa fie a doua ciuperca pe plan mondial ca folosire in hrana normala a oamenilor. Pe linga calitatile Shiitake de delicatesa culinara, ciuperca dovedeste si o mare eficatitate in vindecarea diferitelor afectiuni. In medicina este folosita mai ales in afectiunile de circu-latie a singelui si ca stabilizator al sistemului imun. O alta inportanta calitate a ciupercii este aceea de a sustine si intarii tesuturile, si deci ajuta la diminuarea ateriosclerozei. Scade si nivelul general al cholesterolului si ajuta la cresterea HDL-colesterinei, deci a colesterinei asa-zise “bune”. Impiedica depunerile arteriale. Ciuperca se foloseste cu succes si in cazurile de migrena si tinnitus. Shiitake este folosita si acolo unde sistemul imun este slabit, ca de ex. in diferite forme de cancer, AIDS, alergii, dermatite, inflamatii bronhiale, infectii micotice sau inflamatii articulare. Deasemenea este un bun mijloc de prevenire al gripei. Shiitake livreaza organismului o importanta combinatie de Vitamine B1, B2, si B3. Vitamina B2 este necesara celulelor pentru a cistiga energie. Sistemul nervos are nevoie de B2 pentru capacitatea de concentrare. Shiitake are un continut ridicat de calciu, caliu si microelemente ca zinc, fier si fosfor. De aceea este foarte utila si sistemului osos. Contine deasemenea si Vitamina D, foarte necesara aceluiasi sistem osos, si care in mod normal se gaseste in carne. Deci este o alternativa interesanta si pentru vegetarieni. Reprezinta materia prima a celor mai puternice remedii anticancer cum ar fi MGN-3. Directia de specialitate a Ministerului Sanatatii din Japonia a avizat-o ca medicament anticancer inca din 1985 (datporita componentului principal al Shhitake, denumit Lentinan). Preparatele continind Lentinan sunt cele mai bine vindute medicamente anticancer in Japonia.  Lentinanul are un efect dovedit asupra cancerului intestinului gros, de ficat, de stomac, cancerului ovarian sau de plaman, prelungind considerabil rata de supravietuire in cazurile de cancer. Lentinanul stimuleaza productia de limfocite T (produse de timus) si a celor “ucigase” (killer cells) si poate potenta efectul medicamenteleor anti-SIDA. Shiitake este bogat in antioxidanti (selenium, acid uric, vitaminele A, E si C) precum si ergosterol (precursor al vitaminei D). Shiitake poate creste libidoul, stimula productia de interferon (cu efect antiviral), efectiv in anumite ca-zuri de hepatita. S-a constatat ca acest tip de ciuperci pot ajuta la relaxarea muschilor netezi, ceea ce le fac folositoare in tratamentul tusei cronice, astmului si diferitelor tipuri de bronsite. Shiitake poate fi inclus in aproape orice fel de mancare alaturi de vegetale. In oricare dintre cazuri folositi doar foarte putina sare sau sos de soia pentru ca acestea vor fi absorbite usor de ciuperci si le vor strica gustul.


Lepidium meyenii, Maca




Familia: Brassicaceae
Sinonime: Lepidium peruvianum, L weddellii, L. affine, L. Gelidum.
Nume comune: Maca, Peruvian ginseng, maka, mace, maca-maca, maino, ayak chichira, ayuk willku, pepperweed.
Parti folosite: Radacina
Proprietati si actiuni principale: creste energia, echilibreaza sistemele corpului, nutrient valoros (minerale, aminoacizi, etc), stimuleaza cresterea fertilitatii (sustine functiile endocrine), sustine functi-ile erectile, afrodisiac.
Dozaj standard: radacina – pulbere - o lingura pe zi; capsule - 5 grame de 2 ori pe zi.

Proprietati si actiuni documentate stiintific:  afrodisiac, promotor al fertilitatii, sutine producerea /mobilitatea spermatozoizilor.

Proprietati si actiuni documentate de medicina traditionala: hormonal, imunostimulant, stimulant si tonic general.

Precautii: O cantitate prea mare provoaca gaze intestinale. Contraindicatii: Nu sint raportate.  Interactiuni: Nu sint raportate.

Preparare traditionala: In Anzi, mai mult de 500 de grame de pulbere este mincata intr-o singura zi. Pulberea din radacina (mult mai avantajoasa ca pret decit capsulele) poate fi diluata in sucuri sau apa.

   Maca este o planta perena, rezistenta, care este cultivata in Anzi, la inltimi foarte mari, de 4000-7000 de metri. Este una dintre speciile cele mai rezistente la inghet. Are flori mici albe, asemanatoare cu cele de mustar (ambele plante apartin aceleiasi Familii). Partea folosita este radacina, sau mai bine zis bulbul, care creste destul de mare, pina la circa 8 centimetri in diametru, de culoare alb-galbuie. Forma bulbului este asemanatoare ridichii. Spre deosebire de alte plante cu bulb, Maca se inmulteste prin se-minte. Desi este o planta perena, are ciclu anual, unui bulb trebuindu-i 7-9 luni sa ajunga la faza in care poate fi recoltat. Pentru planta mai exista o denumire, cea de L. peruvianum, unii botanisti sustinind ca de fapt aceaste este cea care in zilele noastre este cultivata controlat. In orice caz, culturile de Maca au inceput sa creasca in marime in ultimii ani, in USA de exemplu de la 50 de hectare in 1994 la 1200 de hectare in 1999. Maca este folosita de catre indienii din regunile inalte ale muntilor Anzi de peste 2000 de ani, iar dovezile arheologice sugereaza chiar folosirea ei deja in jurul anului 1600 i.C. Pentru indienii din Anzi, planta este si foarte comoda, caci fiind de foarte mica inaltime (frunzele cresc practic la nivelul solului) ea poate fi cultivata printre alte culturi (de orez, porumb, legume sau pastaioase). Radacina uscata poate fi depozitata pina la 7 ani. Este o parte importanta a dietei po-pulatiei indiene din Anzi, avind o ridicata valoare nutritiva. Este bogata in zahar, proteine si nutrienti esentiali (mai ales iod si fier). Radacina se poate consuma proaspata sau uscata. Cea proaspata este coapta pe jar (ca si cartofii). Cea uscata este depozitata si mai tirziu fiarta in apa sau lapte, obtinindu-se un fel de pasta. Este de asemenea preparata ca bautura dulce, aromata, prin fer-mentare (bautura se numeste maca chicha). Despre Maca se mai spune ca este Ginsengul peruan. In zilele noastre, in fitoterapeutica peruana, Maca este considerata un puternic imunostimulant, utila contra anemiei, tuberculozei, afectiunilor menstruale, simptomelor de menopauza, cancerului la stomac, sterilitatii si sustinerii memoriei. Valoarea nutritionala a radacinii de Maca este mare, asemanatoarea cu cea a cerealelor (griu, porumb, orez). Contine 60-75% carbohidrati, 10-14% proteine, 8,5% fibre si 2,2% lipide. Proteinele din Maca sint mai ales polipeptide si aminoacizi (incluzind semnificative cantitati de arginine, serine, histidine, acid aspartic, acid glutamic, glycine, valine, phenylalanine, tyrosine si threonine). Mai contine de asemenea 258 mg de calciu, 2 gr de potasiu si 15 mg de fier la 100 de grame de radacina uscata, precum si acizi grasi (linolenic, palmitic si acizi oleici). Maca mai contine steroli si alte vitamine si minerale. De asemenea se mai gasesc alcaloizi, tanini si saponine. O analiza chimica efectuata in 1981 a certificat prezenta isothiocianatelor (care se gasesc de obicei in plantele din familia mustarului). De asemenea o substanta denumita

p-methoxybenzyl isothiocyanate, care are reputatia de afrodisiac, precum si glucosinolate, care se intilnesc si in broccoli, conopida, varza si alte crucifere si despre care se stie deja ca previne cancerul. Principalele substante din Maca sint: alcaloizi, aminoacizi, beta-ecdysone, calciu, carbohidrati, acizi grasi, glucosinolate, fier, magnesiu, isothiocyanate p-methoxybenzyl, fosfor, potasiu, proteine, saponine, sitosterole, stigmasterol, tanini, vitamina B1, B2, B12, C, E si zinc.

   Proprietatile de sustinere a fertilitatii sunt certificate deja din 1961 prin diferite studii. Dar aceste studii s-au desfasurat mai ale in USA, unde comertul cu astfel de produse (vezi viagra) este foarte rentabil. Studii independente, din alte tari, nu se cunosc. Deci s-ar putea ca binele cunoscute utilizari ale Maca sa fie intentionat “umflate” pentru a asigura un profit financiar mai mare. Din pa-cate se mai intimpla des astfel de lucruri. Studii s-au desfasurat si in ultimul timp, mai ales pe soareci (2000, 2001, 2002). Unele studii insa au aratat ca « dezvoltarea libidoului, a apetitului sexual » s-a putut constata de la o cantitate de 300 de grame, ceea ce nu-i tocmai putin. Din pacate nici unul dintre aceste studii nu sugereaza si modul de actiune al plantei, ci doar efectele obtinute. Radacina uscata de Maca contine circa 10% proteine, marea majoritate a lor derivate din aminoacizi. Acestia sunt necesari in functionarea multora dintre celulele corpului uman, inclusiv in cele implicate in functiile de fertilitate si a celei sexuale. De asemenea aminoacizii sint necesari producerii de neurotransmitatori cum ar fi dopamina si noradrelina. Aceste substante transmit semnale in sistemul nervos si joaca astfel un rol important in procesul sexual si in performanta obtinuta in timpul acestuia. Printre aminoacizii necesari acestor neurotransmitatori se numara phenylalanin, tyrosin si histidin, toate trei gasindu-se in Maca!  Aminoacidul arginin, care se gaseste in cantitate mare in Maca, se considera ca sustine generarea oxidului nitric, care este o substanta ce contracareaza impotenta masculina. Despre arginin se mai stie ca joaca un rol important si in fertilitate, respectiv prin sustinerea productiei de sperma si a calitatii acestea (mobilitatea spermatozoizilor).

   De asemenea in Maca gasim si aminoacidul histidin, care joaca un important rol in procesul ejacularii si al orgasmului. Corpul foloseste histidinul pentru a produce histamin, care in ultima instanta este tocmai cel care este responsabil in corpus cavernosum cu declanjarea ejaculatiei. La barbatii care sufera de ejaculare prematura se constata o crescuta activitate histaminica, ceea ce face ca in terapia acetei probleme sa fie folosite substante antihistaminice, sau prin administrarea aminoacidului methionin, care contracareaza formarea histaminelor din histidine. Invers, barbatii si femeile care au greutatu in a atinge orgasmul, pot fi ajutati de histidin, care va mari cantitatea de histamin in timpul actului sexual, ceea ce faciliteaza ejacularea si orgasmul. Suplimentar, atit histidin cit si arginin au efecte vasodilatatorii, ceea ce face ca organul sexual sa fie mai bine aprovizionat cu singe. Desigur ca o serie de studii au certificat aceste efecte, si au raportat o marire a numarului de acte sexuale constatate la soareci in laborator. Alte beneficii ale radacinei, sustinute traditional, sint echilibrarea hormonala, ceea ce ajuta functiile endocrine si tiroida, precum si sustinerea sistemului imun, actiuni ce se pun tot pe seama aminoacizilor si nutrientilor din Maca. Sistemul endocrin joaca un rol fundamental in organism, printre care si producerea diferitelor tipuri de hormoni (care la rindul lor sint esentiale corpului). Hormonii, desi din punct de vedere chimic sint diferiti, ei sunt construiti simplu din aminoacizi si colesterol. Daca exista in corp suficient “material de constructie”, atunci acesta va folosi acest material pentru sintetizarea hormonilor care vor conferi echilibru corpului. De aceea, datorita faptului ca la inaltimi asa de mari, in Anzi, dieta si nutritia sint limitate ca varietate, Maca joaca un rol esential in alimentatia populatiei din zona muntoasa a Anzilor. Totusi un studiu recent (2003) infirma afirmatia ca Maca ar cunduce la sporirea cantitatii hormonale, inclusi a testosteronului. In privinta produselor, capsule si tablete sau pulbere, care in ultima  vreme au invadat piata, trebuie spus ca in Anzi, indigenii consuma in medie cam 2,5 kg de Maca saptaminal, si cu toate acestea nu sint su-peroameni, si nici nu au un sistem sexual diferit de al celorlalti. In urma cu peste 6 ani, cind Maca a fost prezentata pe piata ca fi-ind “viagra naturala”, vinzarile au explodat. Intre timp lucrurile s-au reasezat in fagasul lor firesc.Mai tirziu, cind s-a afirmat ca es-trogenul sintetic aduce daune organismului, piata a explodat din nou, sub afirmatia ca maca sustine productia de estrogen. Lucru care se va aseza si el acolo unde trebuie, cu timpul. Fara indoiala ca Maca este o minunata sursa de nutritie naturala. Complexul deosebit format din aminoacizi, vitamine si minerale este de un real ajutor organismului. Dar de foarte multe ori oamenii  fac o greseala foarte mare in a crede ca o singura planta poate rezolva absolut toate problemele si este medicamentul salvator, universal si fara de gres. Mai degraba plantele ne ajuta sa ne mentinem echilibrul necesar in corp. Dar daca de la bun inceput, din inconstienta, noi insine ruinam acest echilibru, putem sa inghitim si tone de Maca, ca tot nu ne va ajuta.


Maytenus ilicifolia, Cangorosa, Espinheira santa





Familia: Celastraceae 
Sinonime: Celastrus ilicinusGymnosporia ilicinaMaytenus ilicina

Nume comune: Espinheira santa, cancerosa, cangorosa, maiteno, limaosinho. 
Partile folosite: frunze, scoarta.
Proprietati si actiuni principale: reduce acidul, antiulceros
(gastrita, dispepsie, indigestie), di-gestiv, anticancerigen (melanom, carcinom, adenocarcinom, lymphom), antileucemic, antitumo-ral, antioxidant, analgezic, detoxifiant sangvin, promoveaza urinarea, laxativ, sustine menstruatia si echilibreaza balanta hormonala in timpul menopauzei, sustine functiile adrenale, reduce fertilitatea.

Dozajul standard: frunze, decoct – o cana de 2-3 ori pe zi; capsule – 1-2 g de 2-3 ori pe zi.

Proprietati si actiuni certificate stiintific: antacid, antiulceros, anticancerigen, antileucemic, antitumoral, contraceptiv, estro-genic.

Proprietati si actiuni certificate de medicina traditionala: analgezic, antiinflamator, antiastmatic, antifertil, antiseptic, astrin-gent, detoxifiant sangvin, carminative, detoxifiant general, diuretic, gastrotonic, laxativ, stimulant menstrual, sialogogue, tonic.

Precautii: A nu se folosi in cazurile de cancer estrogen-pozitive. Poate avea efecte contraceptive.

   Espinheira santa este un arbust peren ce creste circa 5 metri inaltime. Poate fi intilnit in multe parti ale Americii de Sud, existind circa 200 de specii diferite de Maytenus, foarte multe dintre ele fiind folosite ca plante medicinale de catre indienii sud-americani. Specia de Maytenus despre care vorbim aici, ilicifolia, a fost folosite indeobste in Paraguay de catre femei, ca si contraceptiv, regulator al menstruatiei si al fertilitatii. Planta este mai bine cunoscuta si documentata datorita faptului ca afectiunile pe care le trateaza sint mai ales ale “orasenilor”, si de aceea la indieni in timpurile vechi ea nu juca un rol preponderent. In Brazilia se foloseste pentru tratarea ulcerelor, indigesiilor, gastritei cronice si dispepsiei. Ceaiul din frunza poate fi aplicat local pe rani, iritatii sau in cazul cancerului pielii. In alte parti ale Americii de Sud este folosita contra anemiei, afectiunilor stomacului, ulcerului gastric, constipatiei, gastritei, dispepsiei, afectiunilor ficatului, precum si contraceptiv. In Argentina intreaga planta este folosita ca de-coct pentru calitatile ei antiseptice si de vindecare a ranilor, precum si contra astmei, infectiilor respiratorii si urinare, diareei si pentru inducerea menstruatiei.

  Cangorosa (alt nume sub care este cunoscuta planta, in Paraguay de exemplu) contine multe fitochimicale deja bine cunos-cute, denumite maytasinoide, si care au fost studiate incepind cu anii ’70. Ele sint considerate a avea efecte anticancerigene si antitumorale, fiind in prezent utilizate in unele medicamente anticancerigene. O alta categorie de fitochimicale importante din planta sint niste triterpene denumite cangorin, care de asemenea au fost certificate ca fiind antitumorale, antileucemice si anticancerigene. Principalele substante din Cangorosa sint: atropcangorosin, cangoaronin, cangorin A pina la J, cangorinine, can-gorosin A si B, celastrol, dispermol, dispermone, friedelan, friedelin, friedelinol, friedoolean, friedooleanan, ilicifolin, ilicifolinoside A pina la C, trizaharide kaempferol, dizaharide kaempferol, maitenine, maytanbutine, maytanprine, maytansine, maytenin, acid maytenoic, maytenoquinone, pristimeriin, pristimerin, trizaharide quercetin, quercitrin, acid salaspermic, tingenol si tingenone.

   Espinheira santa a facut subiectul multor stidii clinice, incepind cu anii ’60. Studiile de toxicitate din 1978 si 1991 nu au relevat nici un fel de pericol in folosirea plantei, cel putin pina la 1 gram pe kilogram/corp.  Afirmatia cum ca planta ar fi avortiva nu a fost confirmata clinic, in studiile efectuate pe soareci. Cu toate acestea este mai bine, in general cu plantele medicinale, sa fim prevazatori atunci cant pacientul este o femeie insarcinata. In privinta efectelor anticancerigene, un studiu efectuat in 1976 de catre National Cancer Institute din USA a confirmat aceste calitati, planta avind efecte de inhibare a celulelor cancerigene la dozaje foarte mici. Datorita acestui fapt, ea a devenit ulterior obiectul mai multor studii americane, precum si europene. Doua dintre fito-chimicale, maytansin si maytein, au fost in mai multe studii folosite pentru inhibarea cancerului. Desi au fost obtinute semnificati-ve regresii in evolutia tumorilor (carcinom ovarian si unele forme de limfom) ulterior studiile nu au mai fost continuate (chestie de patent). Studii japoneze din 1990 au dus la descoperirea unui nou set de fitochimicale, triterpene, care au primit numele de cangorine (A pina la J). Si aceste substante au aratat actiune anticancerigena si citotoxica. Calitatile antiulceroase ale plantei au fost definitiv certificate in 1991 prin studii acre au aratat ca planta era la fel de eficace ca si doua produse medicamentoase, denumite ranitidine (ZantacŽ) si cimetidine (TagametŽ). In studiu se mai arata ca planta a cauzat o crestere a pH-ului din sucul gastric. In 1997 japonezii au lansat pe piata un nou produs antiulcer bazat pe extractele din Cangorosa.


Maytenus krukovii, Chuchuhuasi




Familia: Celastraceae
Sinonime: Maytenus ebenifolia, M. laevis, M. macrocarpa, M. multiflora, M. terapotensis, Celastrus macrocarpus, Haenkea macrocarpa, H. multiflora
Nume comune: Chuchuhuasi, chucchu huashu, chuchuasi, chuchasha, chuchuhuasha
Partile folosite: scoarta, radacina, frunza.

Proprietati si actiuni principale: antiinflamator (reumatism, artrita si dureri de spate), analgezic, relaxant muscular, imunostimulator, mareste libidoul, anticancerigen, antitumoral, stimulant digestiv, tonic general.
Dozajul standard: scoarta-decoct-o cana de 2-3 ori pe zi; tinctura-3-5 ml de 2-3 ori pe zi.
Proprietati si actiuni documentate stiintific: inhiba reducataza aldozei (diabet), analgezic, anticancerigen, antioxidant, antiinflamator, imunostimulant, inhiba protein kinaza C (inflamatii).

Proprietati si actiuni documentate de medicina traditionala: tonic adrenal (glanda adrenala), anti dizenteric, antispasmodic, afrodisiac, stimulant digestiv, febrifug, stimulant menstrual, tonic.
Precautii: Nu exista.

Contraindicatii: Nu sint raportate.Interactiuni cu alte medicamente: Nu sint raportate.

   Chuchuhuasi este un arbore mare (30 de metrii) din zona Amazonului, cu frunze mari (10-30 cm) si flori mici si albe. Are mai multe nume botanice, dar care toate se refera la acelasi arbore: Maytenus krukovii, M. ebenifolia, M. laevis si M. macrocarpa.

    Scoarta este folosita medicinal de catre indigenii sud-americani de secole. In Peru este folosita contra reumatismului, artritei si durerilor de spate. Alti indieni considera ca arborele este afrodisiac si tonic, si scoarta este scufundata in rom (aguardiente), ob-tinindu-se o bautura care este servita si in baruri si restaurante. Aceasta mai poarta si numele de "go-juice", prin care se evidentiaza utilitatea ei, de a ameloira durerile musculare dupa sau in timpul unui mars lung prin padurea tropicala. Vindecatorii din zona Amazonului folosesc scoarta  ca tonic general, pentru grabirea vindecarilor, sau combinata cu alte plante, ca un sinergism pentru foarte multe afectiuni. In Ecuador, indienii Quijos Quichua prepara decoctul din scoarta contra durerilor, reumatismului, durerilor menstruale si a celor de dinti. In Peru, Chuchuhuasi este considerat cel mai bun remediu contra artritei. Mai este de asemenea folosit ca relaxant muscular, afrodisiac, analgezic, pentru sustinerea glandei adrenale, imunostimulant si pentru echilibrarea men-struatiei si prevenirea durerilor menstruale. Extractul pe baza de alcool din scoarta este folosit tot in Peru contra osteoartritei, artritei reumatice, bronsitei, diareei, hemoroizilor, durerilor si iregularitatilor menstruale.

   Chuchuhausi contine mai ales triterpene, favonole si alcaloizi sesquiterpeni. Doua dintre cele mai bine cunoscute substante din scoarta sint mayteine si maytansine, alcaloizi cunoscuti (studiati inca din 1960) pentru activitatea lor antitumorala. Insa o alta planta din Genul Maytenus, Espinheira santa, este mult mai bogata in acesti alcaloizi. Alti compusi desoperiti in scoarta sint dam-marane si friedelane, substante de tip triterpenic, si care sint considerate a fi printre cele mai active din scoarta. Principalele sub-stante din Chuchuhausi sint : sesquiterpene agarofuran, canophyllol, tanini catechin, triterpene dammarane, dulcitol, alcaloizi ebenifoline, alcaloizi euojaponine, triterpene friedelan, triterpene krukovine, alcaloizi laevisine, triterpene macrocarpin, maytansine, mayteine, maytenin, mebeverine, phenoldienone, pristimeran, proanthocyanidine si tingenone.

   Lunga istorie a utilizarii plantei a facut ca studiile asupra ei sa inceapa deja prin anii’ 60. Americanii au certificat in aceasta perioada proprietatile imunostimulante ale extractului din scoarta, documentind ca acest extract creste fagocitoza. Cercetari din 1977 au raportat ca extractul pe baza de alcool are evidente calitati antiinflamatorii si analgezice, validind astfel si utilizarea traditionala a scoartei contra durerilor provocate de artrita. In 1980 un studiu italian confirma inca o data cele de mai sus. In 1993 vin japonezii la rind, cu un studiu in care au izolat din scoarta un alt grup de alcaloizi, care s-ar face raspunzatori pentru eficacitatea acesteia contra artritei si reumatismului. In USA un studiu a raportat ca activitatea intiinflamatorie si antiartritica se datoreaza inhibarii eficace a protein kinazei C (PKC). Aceasta este implicata intr-o serie de afectiuni printre care artrita, astma, tumoarea cerebrala, cancer si afetiuni cardiovasculare. In 1998, spaniolii au gasit fitochimicale noi in scoarta, care au fost certificate ca avind activitate contra reductazei aldozei (aceasta enzima este implicata in daunele la nivelul nervilor, care apar la pacientii diabetici). In 1970 italienii au studiat eficacitatea plantei in cazurile de cancer al pielii, si au ajuns la concluzii pozitive, identificind proprietati antitumorale. Ei au atribuit aceasta calitate unor substante gasite in scoarta, si anume tingenone si pristimerin. Alte studii au indentificat noi substante care s-au dovedit a avea actiuni anticancerigene. Pina cind chimistii vor reusi sa sintetizeze substantele din scoarta de Chuchuhuasi, si cu conditia ca acestea sa mai fie si eficace, scoarta arborelui ramine unul dintre remediile cele mai puternice contra artritei, pentru sustinerea glandei adrenale si pentru tonifierea sistemului imun, utilizari pe care scoarta le are in medicina traditionala de secole. Decoctul si tinctura pe baza alcoolica sinte cele mai eficace. Contra artritei acestea se folosesc timp de 3-4 zile, iar pentru suport adrenal, o luna sau chiar mai mult.


Momordica charantia, Bitter melone,

Momordica,  Pinyin (chin.), Bittergurke (germ.)





Familia: Cucurbitaceae
Sinonime: M. chinensis, M. elegans, M. indica, M. operculata, M. sinensis, Sicyos fauriei.
Nume comune: bitter melon, papailla, melao de sao caetano, bittergourd, balsam apple, balsam pear, karela, k'u kua kurela, kor-kuey, ku gua, pava-aki, salsamino, sorci, sorossi, sorossie, sorossies, pare, peria laut, peria.
Partile folosite: intreaga planta, fructul, semintele.
Proprietati si actiuni principale: antibacterian (Staphylococcus, Streptococcus si Salmon-ella), antiviral (HIV, gripa, herpes, Epstein Barr, hepatitis, herpes, Epstein Barr, hepatitia), anticancerigen, antileucemic, antitumoral, antidiabetic (prevenire),  hipoglicemic, hipotensiv, refrigerant, antiulcer (provocat de H. pylori), hipocolesterolic, antiinflamator, antioxidant, sustine libidoul, detoxifica singele, vermifug, echilibreaza hormonii, sustine imunitatea, laxativ blind, lactagog.

Dozajul standard: frunze, fruct-decoct-o cana de 1-2 ori pe zi; tinctura- 1-3 ml de 2 ori pe zi; capsule-1 gr de 2 ori pe zi.

Proprietati si actiuni documentate stiintific: antibacterian, anticancerigen, antifertilite, antileucemic, antiprotozoal, antitumoral, antiviral, hipoglicemic, imunostimulant, avortiv, contaceptiv, antimicrbian, hipocolesterolemic, hipoglicemic.

Proprietati si actiuni docuimentate de medicina traditionala: antiinflamator, antimalarial, antiparazitic, antiseptic, bitter, carminative, stimulant digestiv, febrifug, hipotensiv, lactagog, stimulator menstrual, purgativ, vermifug, vindeca ranile, antiparasitic, antivenin, cardiotonic, emetic (cauzeaza voma).

Precautii: Scade presiunea singelui si are efecte contraceptive.

Contraindicatii: Nu se administreaza femeilor gravide sau care alapteaza. Reduce fertilitatea. Nu au fost certificate actiunile antifungice ale plantei, ci doar cele antibacteriene. In consecinta, Candida de exemplu nu este (in mod certificat) eliminata, astfel ca bacteriile pot reapare hranindu-se pe fungiile existente mai departe.
Interactiuni cu alte medicamente: Bitter melon poate potenta insulina si medicamentele antidiabet, precum si pe cele pentru scaderea colesterolului.

    Bitter melon creste in zonele tropicale din America de Sud, Africa, Asia si Caraibe. Mai peste tot este utilizat atit ca aliment cit si pentru calitatile sale de planta medicinala. Este o planta cataratoare cu frunze mari si flori galbene, solitare. Fructul arata ca un castravete, de culoare galbena, cu seminte albe. Toate partiel plantei, inclusiv fructul, au un gust foarte amar.

    Din punct de vedere medicinal, planta are utilizari asemanatoare in diferite regiuni ale lumii. Ceaiul din frunze este folosit contra diabetului, la eliminarea gazelor intestinale, la provocarea menstruatiei precum si antiviral in hepatite si stari febrile. Este folosita local pentru vindecarea ranilor, infectiilor si eliminarea parazitilor. In Brazilia planta este folosita contra tumorilor, ranilor, reumatis-mului, malariei, afectiunilor vaginale, inflamatiilor, problemelor menstruale, diabetului, febrei si viermilor. Mai este folosit pentru a provoca avortul si ca afridisiac. Este preparata pentru aplicare locala contra vaginitei, hemoroizilor, scabiei, iritatiilor, eczemelor, leprei sau a altor afectiuni ale pielii. In Mexic mai este folosita contra dezinteriei. In Nicaragua planta este folosita contra malariei si inflamatiilor, diabetului, febrei, hipertensiunii, infectiilor precum si ca ajutor la nasteri. Bitter melon contine triterpene, proteine si steroizi. Una dintre aceste substante s-a demonstrat clinic a avea abilitatea de inhibare a enzimei guanylate cyclase, care are legatura cu psoriazisul si deasemenea este necesara dezvoltarii celulelor cancerigene si leucemice. Pe deasupra, o proteina care se gaseste in Bitter melon, momordin, a demonstrat clinic calitati anticancerigene contra limfomei Hodgkin. Alte proteine din planta, alpha- si beta-momorcharin si cucurbitacin B, au fost testate ca posibil anticancerigene. Primele doua au fost certificate ca a-vind si actiune inhibitorie asupra virusului HIV. Intr-un studiu s-a constatat ca celulele infectate HIV si tratate cu alpha- si beta-momorcharin au aratat aproape o totala remisie a antigenului viral, in timp ce celulele sanatoase nu au fost afectate. Un alt studiu a constatat efecte similare si contra virusului herpes in vitro. In studii s-a certificat si actiunea hipoglicemica a Bitter melon, pre-cum si a altor actiuni posibil benefice contra diabetes mellitus. Printre substantele care au avut astfel de efecte se numara sapo-nini steroidali cunoscuti sub numele de charantine, peptide asemanatoare insulinei si alcaloizi. Efectele hipoglicemice sint mai pronuntate atunci cind este folosit fructul. Substantele continute de Bitter melone sint: alaloizi, charantin, charine, cryptoxanthin, cucurbitins, cucurbitacins, cucurbitanes, cycloartenols, diosgenin, acizi elaeostearici, erythrodiol, acizi galacturonici, acid gentisic, goyaglycoside, goyasaponine, nhibitori guanylate cyclase, gypsogenin, hydroxytryptamines, karounidiols, lanosterol, acid lauric, acid linoleic, acid linolenic, momorcharaside, momorcharine, momordenol, momordicilin, momordicine, momordicinin, momordico-side, momordin, multiflorenol, acid myristic, nerolidol, acid oleanolic, acid oleic, acid oxalic, pentadecans, peptides, acid petroseli-nic, polypeptides, proteine, acid rosmarinic, rubixanthin, spinasterol, glycoside steroidale, stigmastadiole, stigmasterol, taraxerol, trehalose, inhibitori trypsin, uracil, vacine, v-insulin, verbascoside, vicine, zeatin, zeatin riboside, zeaxanthin si zeinoxanthin.

   Pina in prezent  au fost efectuate peste o suta de studii clinice asupra actiunii de scadere a glicemiei avuta de fructul de Bitter melone. Fructul a certificat abilitatea de a sustine preluarea de catre celule a glucozei, de a provoca eliberarea de insulina si de a potenta efectul acesteia. Alte studii au certificat capacitatea de a reduce colesterolul total. Alte citeva studii au certificat efectele antitumorale ale plantei. Intr-un studiu efectuat cu extract pe baza de apa, s-a constatat blocarea cresterii carcinomului de pros-tata la soareci, iar alt studiu cu extract din intreaga planta a certificat inhibarea dezvoltarii cancerului mamar. Numeroase alte studii au certificat actiunea anticancerigena si antileucemica, precum si contra cancerului la ficat, melanomului si sarcomei solide. Si activitatea antivirala a fost certificata prin studii, activitate eficace contra unui mare numar de virusuri, cum ar fi Epstein-Barr, herpes si HIV. Frunza a aratat in studii si capacitatea de prevenire si marire a rezitentei contra infectiei virale, si prin faptul ca a sporit producerea de interferon si de celule-ucigase. Si capacitatea antimicrobiana a fost certificata prin studii clinice, contra unui larg spectru de microbi si bacterii, cum ar fi E. coli, Staphylococcus, Pseudomonas, Salmonella, Streptobacillus, si Streptococcus, iar extractul din intreaga planta a aratat si capacitate antiprotozoala contra Entamoeba histolytica si a Helicobacter pylori (care provoaca ulcerul). Studiile de toxicitate au aratat un foarte scazut nivel al acesteia, iar probleme au aparut mai ales atunci cind extractul a fost injectat intravenos. Semintele au certificat capacitatea avortiva a plantei. Fructul si frunzele au si capacitate antifertila in cazul femeilor, iar radacina a fost documentata ca stimulind uterul precum si diminuarea cantitatii de spermatozoizi.In USA Bitter melone este administrat contra diabetului, virusurilor, racelilor si gripei, cancerului si tumorilor, hipercolesterolului si psoriazisului.


Myrcia salicifolia, Pedra hume caá





Familia: Myrtaceae
Sinonime: Aubmyrcia salicifolia, Myrcia multiflora
Nume comune: Pedra hume caá, pedra-ume-caá, Insulina vegetal.
Partile folosite: frunzele.
Proprietati si actiuni principale: hipoglicemic, antidiabetic, inhibant al reductazei aldozice, previne neuropatia diabetica si degenerarea maculara, promoveaza urinarea, preotejeaza sistemul nervos, antioxidant, usuca secretiile, astringent, contra enteritei, diareei si dezinteriei, antihemoragic.
Dozaje standard: frunze-infuzie-o cana de 2-3 ori pe zi; capsule-1-2 gr de 2-3 ori pe zi la mese.
Proprietati si actiuni documentate stiintific: antidiabetic, inhibitor alpha-glucosidaza, inhibitor al reductazei aldose, diminuant al apetitului, hipoglicemic.

Proprietati si actiuni documentate de medicina traditionala: antihemoragic, antioxidant, astringent, cardiotonic, gastrototonic, hipotensiv.

Precautii: scade nivelul glicemic, este contraindicat persoanelor cu hipoglicemie. Diabeticii trebue

sa-si monitorizeze atent valorile glicemiei.

Interactiuni cu alte medicamente: Potenteaza medicamentele contra diabetului si insulina. Poate potenta medicamentele hipotensive.

    Pedra hume caá este un arbust ce creste in Ameirca de Sud, in regiunile cu clima uscata. Are frunze mici si flori orange-rosii. In Brazilia, sub numele de Padre hume caa se inteleg trei plante din Specia Myricia, care sint folosite intersanjabil: Myrcia Salicifolia, M. Uniflorus si M. sphaerocarpa.

   Pedra hume caá era folosita de indieni contra diabetului, diareei si dezinteriei. Indienii Taiwanos considera frunzele ca fiind as-tringente si foloseau planta contra diareei cronice. La fel ca si Pata de vaca, Pedra hume caa mai poarta si porecla de “insulina vegetala”. Studiile efectuate au stabilit ca folosirea infuziei,  decoctului sau extractului face in scurt timp adevarate minuni, zaharul disparind din urina. Planta ramine unul dintre cele mai apreciate remedii contra diabetului in America de Sud (alaturi de Pata de vaca), dar mai este folosita si contra diareei, hipertensiunii, enteritei, hemoragiei si ulceratiilor din cavitatea bucala.

   Analiza fitochimica a plantei ne arata un continut bogat de flavonoide, flavonole si flavanone. In 1998, cercetatorii japonezi au raportat descoperirea citorva fitochimicale bioactive noi. Aceste noi glucoside flavonole se numesc myrciacitrine I si II, iar glucosidele acetofenone se numesc myrciaphenone A si B. Studiul publicat de japonezi mai mentioneaza ca un extract pe baza de metanol din planta a demonstrat activitate inhibitorie asupra reductazei aldoze (ARI) si alfaglucosidazei. Inhibitorii ARI sint substante care actioneaza asupra terminatiilor nervilor expuse la o concentratie ridicata de zahar in singe si previn astfel afectarea nervilor, protejindu-i. Inhibitorii

alfa-glucosidaze impedica absorbtia zaharului in tractul gastro-intestinal. Din aceste motive acesti noi com-pusi din Pedra hume caa se pare ca sint cei care au adus plantei renumele de “insulina vegetala”. Aceste substante se presupu-ne ca au si capacitatea de a preveni anumite daune provocate sistemului nervos de catre diabet (neuropatia diabetica si degenerarea maculara). Alti flavonoizi din planta (cum ar fi quercitrin, myricitrin, guaijaverin si desmanthin) s-au dovedit a fi si inhibatori ai oxidazei xantine, blocind productia de acid uric. Principalele substante din planta sint: beta-amyrin, catechin, desmanthin, acid gallic, acid ginkgoic, guaijaverin, mearnsitrin, myrciacitrin I–V, myrciaphenone A, myrciaphenone B, myricitrin si quercitrin.  

    Savantii brazilieni au certificat actiuniea hipoglicemica a plantei inca din 1929. In 1990 s-a desfasurat un studiu dublu-orb placebo cu pacienti cu diabet normal si de tip II, in care a fost folosita Pedra hume caa (3 gr pulbere din frunza pe zi), studiu care a demonstrat abilitatea de scadere a nivelului plasmei insuline in grupul pacientilor diabetici. In 1993, un alt studiu in care s-au folosit 250 mg pe kilogram-corp de extract din frunza a demonstrat abilitatea de a reduce apetitul si setea, precum si volumul de uri-na, si eliminarea glucozei in urina si uree. Extractul a inhibat deci absorbtia intestinala a glucozei. Studiul a concluzionat ca “extractul pe baza de apa din Myrcia a avut un efect benefic asupra starii diabeticilor, mai ales prin imbunatatirea parametrilor metabolici ai homeostazei glucozei”. Pedra hume caá continua sa fie unul dintre cele mai populare remedii naturale contra diabetului in America de Sud, unde este foarte bine cunoscuta. Studiile de toxicitate nu au relevat nici un pericol asupra sanatatii. Aceasta planta tropicala mai are si un alt avantaj, acela ca are o crestere rapida, un singur tufis putind fi de patru ori pe an recoltat (vorbim de frunzele de Pedra hume caa), obtinindu-se o cantitate de 50-60 de kilograme pe an.