Desmodium ascendens, Amor seco





Familia: Fabaceae
Sinonime: Desmodium coeruleum, D. caespitosum, D. glaucescens, D. heterophyllum, D. oxalidifolium, D. triflorum, Hedysarum adscendens, H. caespitosum, Meibomia adscendens.
Nume comune:
amor seco, amor-do-campo, strong back, pega pega, margarita, beggar-lice, burbur, ma-nayupa, hard man, hard stick, mundubirana, barba de boi, dipinda dimukuyi, dusa karnira, tick-clover.

Partile folosite: frunzele

Proprietati si actiuni principale: analgezic, antialergic, antiastmatic, anticonvulsiv, antihistaminic, antiinflamator, antispasmodic, bronhodilatant, detoxifiant sangvin si general, promoveaza urinarea, laxativ blind, vindeca ranile, relaxant muscular, contra bronsitei si problemelor pulmonare obstructive, contra enfizemului si mucozitatilor excesive,  contra afectiunilor menstruale (crampe, singerare excesiva).
Dozaj standard: frunze - infuzie-1-3 cani zilnic; tinctura - 4-6-ml zilnic; capsule-4-5 gr zilnic.

Proprietati si actiuni certificate stiintific: analgesic, antianafilactic, antiastmatic, anticonvulsiv, antihistaminic, antispasmodic, bronhodilatator, relaxant muscular, inhibator al potassium maxi-K .

Proprietati si actiuni certificate de medicina traditionala: antidiuretic, antiinflamator, antihemoragic, detoxificant sangvin, tonic al sistemului nervos central, contraceptiv, antitusiv, stimulant digestiv, lactogog, laxativ, vermifug, vindeca ranile.

Contraindicatii: Nu se cunosc. Interactiuni cu alte medicamente: Nu se cunosc.

   Amor seco este o planta perena ce creste circa 50 de centimetrii, cu numeroase flori purpurii si fructe mici si verzi, ca niste pastai de fasole. Este intilnit in multe regiuni ale lumii, si creste mai peste tot. In Brazilia plante este cunoscuta sub numele de Amor seco, iar in Peru ca Manayupa. Genul Desmodium cuprinde circa 400 de specii, printre care as aminti si Desodium gangeticum, des folosit in Ayurveda. In zilele noaste, indienii amazonieni folosesc ceaiul din Amor seco ca si calmant nervos, iar extern in bai contra infectiilor vaginale. In unele triburi se crede ca planta ar avea puteri magice si este folosita de indragostiti. Decoctul din radacina este in mod traditional folosit contra malariei. Indienii Garifuna din Nicaragua folosesc decoctul din frunze contra diareei, bolilor venerice si pentru a ajuta digestia. In medicina traditionala din Peru ceaiul din frunze de Amor seco este utilizat ca detoxifiant sangvin sau general, in afectiunile tractului urinar, sau in terapia problemelor ovariene si uterine (inflamatii si iritatii, hemoragii si afectiuni vaginale). In Belize, intreaga planta este scufundata in rom si se bea cite un sfert de ceasca de trei ori pe zi timp de 7-10 zile, contra durerilor de spate. Alternativ, intreaga planta este fiarta in trei cani de apa timp de 10 minute, si o cana din acest ceai, fierbinte, este bauta de 3 ori pe zi timp de 5 zile, contra durerilor de spate si musculare, afectiunilor renale si impotentei. In Brazilia frunzele uscate sunt folosite contra astmei, afectiunilor vaginale, durerilor in general, inflamatiilor ovariene, urinarii excesive, mucozitatilor excesive si diareei. In Ghana, decoctul din frunze este un remediu popular contra astmei bronsice, constipatiei, dezinteriei si colicilor.

   Amor seco este bogat in flavonoide, alcaloide si fitochimicale cunoscute ca soia-saponine. Planta este apreciata ca avind o mare eficacitate contra astmei. De asemenea mai contine o substanta, Astragalin (vezi Astragalus membranaceus) care este un foarte important antibacterian, prin sutinerea producerii de interferon in corp. Probabil datorita acestei substante Amor seco este utilizata contra infectiilor, bolilor venerice si ranirilor. Principalele substante care se intilnesc in Amor seco sint: astragalin, beta-phenylethylamines, cosmosiin, cyanidin-3-o-sophoroside, dehydrosoyasaponins, hordenine, pelargonidin-3-o-rham-noside, salsoline, soyasaponine, tectorigenin, tetrahydroiso-quinoline si tyramine. Succesul obtinut de fitoterapeutii din Ghana in combaterea astmei a atras atentia comunitatii stiintifice (si mai mult ca sigur si celei de afaceri din industria farmaceutica), astfel ca au fost demarate o serie de studii in aceasta directie. In 1977, intr-un studiu clinic de observare, s-a administrat 1-2 lingurite de pulbere de planta uscata (in trei dozaje diferite), care au dus la imbunatatiri ale starii sanatatii, precum si remisii la marea majoritate a pacientilor. Prin 10 studii diferite s-a putut constata ca Asmor seco interfereaza cu multe dintre substantele care in mod normal sint produse in timpul unui atac de astma: cu spasmogenele, care cauzeaza contractii in plamini, cu histaminele care poarta raspunderea efectelor alergice, precum si cu leucotrienele, despre care se stie ca sustin constructia bornhiilor si maresc productia de mucoasa in caile respiratorii. Toate aceste substante joaca un rol esential in astma. Studiile au mai certificat ca Amor seco are efect asupra foarte multor dintre substantele care provoaca socul anafilactic (alergia).

   Unele studii au raportat ca Amor seco are un efect de relaxant muscular si ca inhiba contractiile provocate de o serie de substante. De asemenea Amor saco activeaza procesul chimic cunoscut sub numele de potassium maxi-K. Canalele maxi-K joaca un rol important in tonifierea muschilor cailor respiratorii si in reglarea substantelor care provoaca contractii in plamini. Una dintre substantele din Amor seco, dehydrosoyasaponin I, este citata ca fiind cel mai puternic deschizator de canale potassium (maxi-K). Amor seco insa nu relaxeaza numai musculatura cailor respiratorii, ci in general, musculatura din foarte multe parti ale corpului. Astfel se poate explica si utilizarea Amor seco in cazul durerilor de spate si a spasmelor musculare. Mai recent a fost certificat si efectul de analgezic pe care il are Amor seco. Planta este usor de administrat si are efect si in dozaje mici, fara a prezenta pericol de toxicitate sau interferente.


Desmodium gangeticum, Tick-trefoil, (engl.),

Daun Duduc (indones.),





Familia: Fabaceae

Sinonime: Hedysarum Gangeticum

Nume comune: Sālaparni, Sālpāni, (Beng.), Sarivan (Hind.)

   Exista foarte multe varietati de Desmodium (vezi mai sus, Amor seco). Unele dintre ele contin substante metabolice (secundare) importante pentru sanatatea omului (Desmodium trifolium, D.intortum, D. Uncina-tum). Extractul din Desmodium ajuta in cazurile de afectiuni ale ficatului (hepatite toxice si virale), in regenerarea celulelor ficatului, in hepatita alcoolica, in cazurile de prejudicii provocate ficatului de o chemoterapie. Prin aceasta planta apartine categoriei de plante care detoxifica ficatul si ajuta la regenerarea celulelor hepatice. Se folosesc frunzele si crengile mici, recoltate dupa perioada de inflorire. Contine diferiti alcaloizi, aminoacizi liberi, Prolin, acizi grasi liberi. Dupa o chemoterapie se foloseste pentru detoxificarea generala a corpului, si mai ales a ficatului. In medicina veche africana planta era folosita ca detoxifiant. Se foloseste optimal in alternanta cu Armurariu (Silymarin). Dozaj: 2-3 capsule a 220 mg pe zi, cu multa apa.  Desmodium gangeticum este o planta comuna regiunilor deluroase din India, iar in Himalaia se intilneste pina la inaltimi de 5000 de metri. In traditia africana, planta este folosite contra otravurilor. Desmodium este deosebit de in-teresant insa pentru ficat, fiind una din putinele plante care regenereaza celulele hepatice, putind stimula ficatul, fara insa a-l irita. Planta se culege dupa perioada de inflorire, atunci avint concentratia de substante active cea mai mare. Desmodium este certificata si ca avind foarte bune efecte de detoxifiere dupa efectuarea chemoterapiilor. De asemenea poate vindeca hepatita virala. Si pentru alcoolici Desmodium este o solutie foarte utila, putind regenera ficatul in urma daunelor produse de consumul regulat de alcool.   

    In Ayurveda Desmodium intra in componenta unui decoct foarte des utilizat, si cunoscut sub numele de "dasamula kvatha”, ( in alte versiuni cunoscuta si sub transcrierea de “Dashamoola kwaatha” ), o combinatie care este folosita contra unei largi game de afectiuni. Reteta Dasamula este formata in principal din Desmodium gangeticum (sālaparni), Uraria lagopodioides (prisniparni), Sotlnum Jacquinii (kantukāri), Solanum Indicum (vrihati), Tribulus terrestris (gokshura), Aegle Marmelos (vilva), Calosanthes indica (syonāka), Gmelina arborea (gambhāri), Stereospermum suaveolens (pātala) si Premna spinosa (ganikārikā). Primele cinci plante din reteta de mai sus sunt denumite generic “hrasva-pattcha mula”, sau cele cinci plante minore, iar ultimele cinci sunt denumite “vrihat pancha mula”, sau cele cinci plante majore. Decoctul din “hrasva pancha mula” se foloseste contra febrei catarice, racelii si a altor afectiuni in care este se presupune ca originea bolii se afla in “afectarea flegmei”. “Vrihat pancha-mula”  este folosita in afectiunile care, conform Ayurveda, se presupune a fi provocate de “deranjarea aerului”. Desigur ca terminologia este destul de nonconventionala pentru noi, europenii, dar cu un pic de rabdare si intelegere, ne putem destul de usor da seama cam ce se intelege sub aceste denumiri empirice. Cele zece plante impreuna, deci "dasamula kvatha”, sunt utilizate contra febrei, afectiunilor inflamatorii cu tuse, afectiunilor cerebrale, si a multor alte afectiuni care se presupune ca “de-ranjeaza” umorile. (Sursa: Dutt, Uday Chand: The materia medica of the Hindus / Uday Chand Dutt. With a glossary of Indian plants by George King. -- 2. ed. with additions and alterations / by Binod Lall Sen & Ashutosh Sen. - Calcutta, 1900. - XVIII, 356 S. -- S. 145f.)  Partile aeriene ale plantei contin indole-3-alkylamines si oxizii lor Nb, Nb -Methyl-H4-Harman, si 6-Methoxy-2-Methyl-ß-carboline. Preparatele din planta nu au prezentat toxicitate.


Dioscorea communis, radacina de Yam,

Huang Yao Tzu (chin.) Yam (engl.)




Familia: Dioscoreaceae. 

   In TCM mai este denumita si Shan Yao. Planta actioneaza digestiv, contraceptiv, contra otravurilor si intepaturilor de insecte, antiparazitar, stimuleaza stomacul si splina. Are efecte tonice asupra rinichilor si splinei. Radacina contine allantoin, care are un rol important in procesele de vindecare. Planta este una dintre cele care intra in componenta retetei chinezesti “The herb of eight ingredients”, si care se foloseste traditional contra hipertiroidei, nefritei si diabetului. Se foloseste radacina si rizomul. Are si bune efecte digestive, ajutind si in diaree, astma, urinare frecventa, instabilitate emotionala, lipsa de apetit, pierdere in greutate. Stimuleaza productia de DHEA (Dehydro-epiandrosteron) in rinichi, productie care o data cu imbatrinirea scade. De asemenea ajuta in deficientele hormonale si in tulburarile de menopauza, depresiune, osteoporoza, deficienta de progesteron, epuizare, reumatrism si artrita, obezitate provocata hormonal si sustine fertilitatea feminina. Este antispasmodica, tonifianta, scade tensiunea sangvina, stimuleaza producerea de estrogen. Extren se foloseste contra ulceratiilor, hematoamelor si abceselor. Sucul din frunze este folosita contra otravurilor (muscaturi de sarpe, scorpion). Radacina mai contine Diosgenin, care este folosit in medicina moderna pentru producerea de progesteron si alte steroide, care sint utilizate ca si contraceptive sau in tratarea diferitelor disfunctii ale organelor genitale, precum si a altor afectiuni, cum ar fi astma sau artrita. 


Dracontium longipes, Jergon sacha





Familia: Araceae
Sinonime:
Dracontium spruceanum, D. carderi, D.costaricense, D. ornatum, Cyrtosperma spruceanum, Echidnium spruceanum
Nume comune: Jergón sacha, fer-de-lance, sacha jergon, hierba del jergon, erva-jararaca, jararaca, jararaca-taia.
Partile utilizate: radacina
Proprietati si actiuni: antiviral prin calitatile de inhibator proteazic (HIV, hepatite, gripa, parvovirus), vermifug, antiinflamator, analgetic, netralizant al veninului si al muscaturilor de insecte (paienjeni, albine, scorpioni, etc.), vindeca ranile, actioneaza in bolile aparatului respirator, anticancerigen, imunostimulant.
Dozaj : (din radacina) Capsule - 2-3 gr de 2-3 ori pe zi: tinctura - 3-5 ml de 2 ori pe zi

Metoda traditionala: macerat la rece. Contraindicatii : nu are
    Jergón sacha este o planta tropicala care consta dintr-o singura frunza divizata, care porneste

dintr-un tubercul subteran. In faza de fertilitate apare o floare care porneste din tulpina practic la baza acesteia si creste intre 1 si 2 metrii inaltime. Ulterior apare un fel de ciorchine cu boabe

rosu-portocaliu. In America de Sud cresc 13 specii diferite de Dracontium, dintre care 4 arata aproape identic, de unde si varietatea de denumiri: Dracontium longipes, D. loretense, D. peruviuanum, and D. asperum. In etnobotanica, Jergon este considerata o "planta-semnatura" (conceptie foarte veche folosita in medicina traditionala, care spune ca dupa aspectul plantei, "asemanator cu..." se poate stii ce utilitati are, de exemplu, plantele de culoare rosie sau cu suc rosu, cum ar fi sfecla rosie, sint utile in pentru singe). Drept urmare, indienii considera Jergon ca o planta care are eficacitate contra musca-turilor de serpi venoinosi. De exemplu in Brazilia o specie de sarpe din genul Bothrops (Bothrops jararaca) este denumit jararaca, iar planta noastra poarta numele de erva-jararaca (iarba jararaca). Indienii sud-americani, atunci cind cineva este muscat de serpi veninosi, folosesc tuberculul, care este "stors" in apa rece, dupa care se bea aceasta apa. Apoi tuberculul "stors" este pus intr-o frunza de banana si este aplicat pe locul muscaturii. Aceasta conpresa este schimbata la 1-2 ore, iar din tubercul se maninca o portie la fiecare 3-4 ore. Acest tratament trebuieste insa inceput la cel mult o ora dupa de a avut loc muscatura sarpelui. Alte triburi de indieni sud-americani cred ca daca picioarele sunt infasurate in frunza de Jergon, pot evita astfel muscaturile de sarpe. Dar Jergon a devenit cunoscuta fitoterapeutilor mai ales prin faptul ca pulberea obtinuta din tubercul are eficacitate interna, contra astmei, afectiunilor menstruale si racelilor. Mai este folosita si contra scabiei. Decoctul din intreaga planta se pune in bai in afectiunile gutei. Planta, sub forma de tinctura, capsule sau pulbere, se gaseste des in farmaciile din America de Sud, unde se mai sustine ca ar avea eficacitate contra HIV, tumorilor cancerigene, problemelor gastro-intestinale, herniei (decoct aplicat extern), tremurului miinilor, palpitatiilor inimii precum si ca sustinator al sistemului imun.

    In anii '90 ai secolului trecut, un medic peruan, Dr. Roberto Inchuastegui Gonzales, care era presedintele "Committee of AIDS and Transmissible Diseases" de la Institutul peruan de protectie sociala din Iquitos, a folosit intre 1989 si 1993 doua extracte din Jergon, cu rezultate remarcabile. Unul dintre extracte era obtinut din rizomul plantei (D. peruviuanum), si era folosit pentru  eficacitatea sa antivirala, iar celalalt era un extract din Cat's Claw (Uncaria tomentosa si Uncaria guianensis), care era folosit ca imunostimulant. Dr. Inchuastegui prin studiile sale a certificat ca la majoritatea pacientilor diagnosticati cu HIV, dupa tratamentul timp de sase luni cu aceste doua extracte, nu s-a mai putut detecta virusul, astfel incit acestia s-au putut reintoarce la o viata normala. De atunci sunt desfasurate o serie de alte studii in America de Sud, care au ca scop tratamentele cu Jergon contra unei largi game de virusi. Astfel se face ca pe la sfirsitul anilor ' 90, Jergon a devenit cunoscuta si in Europa. Jergon sacha este deasemenea folosita si in terapiile contra cancerului, de multe ori in aceeasi combinatie Jergon sacha-Gheara pisicii. Astfel se face ca mii de kilograme de Jergon sacha au fost exportate mai ales in Europa de est (Polonia, Rusia, etc), tari in care terapiile standard contra cancerului sunt prea costisitoare, sau unde, datorita lipsei echipamentului medical necesar, nu erau posibile. Aceasta situatie, si faptul ca, prin folosirea rizomului, planta este automat distrusa, a determinat doua institute de cercetari din Peru sa dezvolte tehnogii pentru cultivarea sistematizata a Jergon sacha, cu scopul de a repopula padurile tropicale cu aceasta valoroasa planta. De asemenea au fost atrasi in proiecte o serie de fermieri locali, care au inceput cultivarea plantei cu scopul de a o pune la dispozitie fitoterapeutilor. Studiile chimice asupra rizomului (tuberculului) au aratat ca acesta contine alcaloide, flavonoide, fenoli, saponine, sterole si triterpene. Din pacate nu s-a recurs la o cercetare exacta a acestor substante. In ciuda pietii de desfacere destul de larga a plantei, si a renumelui ei, pana in prezent nu au fost desfasurate studii de amploare asupra efectelor Jergon sacha. Daca efectul antivenin al plantei a fost deja certificat prin studii, certificarea eficacitatii anti-HIV mai asteapta inca. In prezent se desfa-soara o larga serie de studii pentru crearea unor noi medicamente contra HIV, bazate pe ideea inhibarii proteazei virusului (adica a blocarii unor enzime proteazice din virus, aceste enzime fiind prezente in toate celulele si avind rolul de a digera proteinele).  Este un fapt cunoscut ca veninul de sarpe contine ca ingredient principal astfel de proteaze. De aceea este oarecum normal si logic ca acele remedii din plante care dau eficacitate contra veninului de sarpe sa fie foarte probabil eficace si impotriva virusului HIV (si prin extrapolare si a celui al hepatitei C, care este tot un retrovirus, ca si cel HIV, cel putin dupa parerea alopatilor). In realitate, in spatele usilor "ermetic" inchise, foarte multe laboratoare de cercetari ale concernelor farmaceutice fac studii multiple si complexe in prezent, tocmai asupra plantelor originare din regiunile tropicale.


Eleutherococcus senticosus, sinon. Hedera senticosa,

Borstige Taigawurzel (germ.), Eleuthero (engl.)





Familia: Araliaceae.

Mai este denumita si „Ginsengul siberian”. Contine urmatoarele substante: Beta-Carotin Eleutherosid A (Sitosterol), Eleutherosid B (acid fenolpropan), Eleutherosid B4 (de ex.Sesmin), Eleuthrosid C (oligozaharide), Eleutherosid D, derivate din Cumarin, triterpensaponine, Vanillin, vitamina E. Planta ac-tioneaza tonifiant, stimuleaza sistemul imun, antiviral si scade zaharul din singe. Este o planta medicinala adaptogena (care ajuta organismul sa se adapteze la situatiile de stress). Frunzele uscate ale acestei plante sunt folosite la prepararea unui ceai. Ca medicament este folosita radacina.


Erythrina mulungu, Mulungu





Familia: Fabaceae
Sinonime: Erythrina verna, Corallodendron mulungu
Nume comune: Mulungu, corticeira, murungu, muchocho, murungo, totocero, flor-de-coral, árvore-de-coral, ceibo, chilichi, chopo, pau-imortal, mulungu-coral, capa-homem, suiná-suiná.
Partile folosite: scoarta, radacina. 
Proprietati si actiuni principale: analgezic, calmant nervos (depresiune, anxietate, stress, isterie, panica), sedativ moderat (insomnie), promoveaza functiile ficatului (in hepatita, nivel enzimatic ridicat, scleroza), hipotensiv, cardioregulator, antibacterian, contra dependentei de medicamente sau nicotina.

Dozaj standard: radacina, scoarta-decoct-1/2 cana de 1-2 ori pe zi; tinctura-1-2 ml de 2 ori pe zi.
Proprietati si actiuni documentate stiintific: antianxietate, antibacterian, antidepresiv, antiinflamator, antimicobacterial, antispasmodic, hepatotonic, hipotensiv, sedativ.

Proprietati si actiuni documentate de medicina traditionala: analgezic, anticonvulsiv, antiseptic, cardiotonic, calmant nervos, hipnotic, lactagog, echilibrant nervos, neurastenic.

Precautii: Poate provoca hipotensiune.

Contraindicatii: Este o planta sedativa si poate provoca somnolenta.

Interactiuni cu alte medicamente: Nu sint documentate.Poate potenta medicamentele care trateaza antianxietatea sau cele hipotensive.

   Mulungu este un arbore de circa 10-14 metrii cu flori rosii foarte frumoase. Mai este denumit si “floarea de coral”, datorita culorii florilor. Are seminte rosu-negre, care sint folosite uneori pentru confectionarea margelelor. Provine din Sud-America  (Brazilia, Peru) si creste de-a lungul riurilor.

  Indigenii sud-americani folosesc Erytrinia ca insecticid si otrava pentru pesti. Este de foarte multa vreme folosit ca sedativ, atit in America de Sud cit si in cea de Nord.  De asemenea mai este utilizat contra astmei, bronsitei, gingivitei, hepatitei, inflamatiilor ficatului si splinei, febrei intermitente si pentru a elimina obstructiile de la nivelul ficatului. Atit in Brazilia cit si in Peru, Mulungu este folosit contra epilepsiei. Fitoterapeutii din America de Nord folosesc planta pentru a calma isteria de dupa un soc traumatic si contra insomniei, aritmiei cardiace sau pentru a trata hepatita si disfunctiile ficatului. Mai este recomandata contra herniei, durerilor de stomac si epilepsiei.

    Fitochimicalele din Mulungu au fost intensiv studiate, gasindu-se flavonoide, triterpene si alcaloizi, cele din urma fiind substantele cele mai active, prezente in toate speciile de Erytrina. Multi dintre acesti alcaloizi sint considerati a avea calitati antiinflamatorii, cardioactive, narcotice si sedative. Un nou alcaloid descoperit in Mulungu este Cristamidin. Efectele lui pozitive asupra ficatului au fost certificate intr-un studiu clinic din 1995. Un alt alcaloid din Mulungu, Erysodine, a fost documentat cu efecte neuromusculare, asemanatoare otravii curara. Doua studii presupun ca acest alcaloid ar putea fi util in blocarea receptorilor nicotinei. Ambele aceste studii au fost publicate de companii farmaceutice de prima marime. Principalele substante chimice din mulungu sint: alanine, arginine, acid aspartic, cristacarpin, cristadine, crystamidine, dimethylmedicarpin, erybidine, erycristagallin, erycristanol, erycristin, erydotrine, erysodienone, erysodine, erysonine, erysopine, erysotrine, erysovine, erystagallin A-C, erythrabyssin II, erythralines, erythramine, erythratine, eryvariestyrene, acid gamma-amino butyric, acid glutamic, lectine hypaphorine, n-nororientaline, acid oleanolic, acid oleanonic, phaseollidins, proteinases, sandwicensis, acid ursolic si vitexin. Utilizarea traditionala a Mulungu contra anxietatii si stresului a fost confirmata printr-un studiu recent (2002). Cercetarile au raportat ca extractul din Mulungu are efect similar diazepamului, medicament des prescris in astfel de cazuri. In studii se sugereaza ca planta ar avea efect asupra neurotransmisiei GABA (acid

gamma-amino butyric), care este un neurotransmitator la nivelul creierului, anormalitatile la acest nivel fiind implicate in epilepsie, depresiune si anxietate. Alte cercetari au certificat calitatea antibacteriana a Mulungu asupra tractului urinar (infectii urinare), precum si asupra Staphylococcus aureus, Mycobacterium fortuitum si Mycobacterium smegmatis. In zilele noastre Mulungu este foarte bine cunoscut. Desi in trecut au existat citeva studii care insinuau o activitate negatia a Mulungu asupra ficatului, studiile mai recente au inlaturat aceste suspiciuni.


Erytroxylum catuaba, Catuaba





Familia: Erythroxylaceae
Synonyms: Nu are.
Alte specii: Erythroxylum vacciniifolium, Trichilia catigua, Juniperus brasiliensis, Eriotheca candol-leana, Anemopaegma mirandum
Nume comune: Catuaba, cataguá, chuchuhuasha, tatuaba, caramuru, piratançara, angelim-rosa.
Partile folosite: scoarta, radacina
Proprietatile si actiunile principale: promoveaza libidoul, calmant nervos, antianxietate, analgezic, antibacterian, antiviral, vasodilatator, relaxant al vaselor sangvine, tonic general, promoveaza memo-ria, contra Alzheimer si dementei.
Dozaj standard: scoarta-infuzie-o cana de 1-3 ori pe zi; tinctura-2-3 ml de 2 ori pe zi.

Proprietati si actiuni documentate stiintific: analgezic, antibacterian, antiviral, vasodilatator, vasorelaxant.

Proprietati si actiuni documentate de medicina traditionala: antianxietate, afrodisiac, cardiotonic, tonic al sistemului nervos central, calmant nervos, tonic general.

Precautii: Nu se conosc. 

Contraindicatii: Nu se cunosc.  

Interactiuni cu alte medicamente: Nu se cunosc.

    Erythroxylum catuaba este un arbore mic cu flori mici, galbene si portocalii si cu fructe de culoare galben-inchis, necomestibile. Este originar din partea de nord a bazinului amazonian. Exista in prezent o oarecare confuzie in privinta a doua specii, in Brazilia denumite “catuaba mare” si “catuaba mica”. Cea din urma este cea despre care vorbim aici. Big catuaba este Trichilia catigua, un arbore din familia mahagonului. Pe deasupra mai exista trei alte nume botanice care sint incorect folosite in comert in prezent: Juniperus brasiliensis, Anemopaegma mirandum si Eriotheca candolleana. Anemopaegma este deseori, din lipsa de experienta sau in mod necinstit, vinduta ca si Catuaba.

   Catuaba are o lunga istorie in America de Sud, fiind in mod deosebit cunoscuta ca si afrodisiac. Indienii Tupi din Brazilia au fost cei dintii care au descoperit calitatile afrodisiace ale plantei (cel mai faimos afrodisiac din Brazilia). In zilele noastre Catuaba este considerat un stimulant al sistemului nervos central. Un decoct din scoarta este in mod uzual folosit contra impotentei, agitatiei, starii de nervozitate, neuralgiei, memoriei slabe, insomniei, hidrocondiei, sciaticii (dureri). In Europa este de asemenea considerat a fi un afrodisiac si un stimulant al nervilor si creerului. In USA este folosit ca tonic al functiilor genitale, stimulant al sistemului nervos central, contra impotentei, oboselii generale, insomniei cauzate de hipertensiune, agitatiei, memoriei slabe. In general Catuaba este considerata ca fiind cel mai eficace stimulant sexual pentru barbati, fara a avea efecte secundare.

   In Catuaba gasim alcaloizi, tanini, uleiuri aromatice si rasini grase, fitosteroli, cyclolignani, sesqueterpene si flavonoide. Un studiu din 1992 a aratat ca extractul de Catuaba (Erythoxlyum catuaba) a relevat actiuni antibacteriene si antivirale, indeosebi contra Escherichia coli si Staphlococcus aureus, precum si o inhibare a virusului HIV (prin inhibarea absorbtiei HIV in celule; daca ar exista acest virus, ceea ce eu personal, si nu numai eu, ma indoiesc). Alte studii ( de exemplu din 1997) au certificat actiunea analgezica a plantei. Din pacate, pina in prezent nu au fost efectuate studii asupra eventualei toxicitati a plantei. Dar conform afirmatiilor cunoscutului profesor Dr. Meira Penna, singurul efect secundar al Catuaba ar fi...visele erotice si cresterea apetitului sexual.


Erythroxylum coca,  Coca, Cocastrauch (germ.), Coca (engl.)





Familia: Erythroxylaceae.

Planta creşte la altitudinea de 300-2000 m pe versanţii de est a Anzilor Cordilieri din Peru, Bolivia şi Columbia.Aceste ţări sunt şi azi principali furnizori de coca, pe lista de producători conduce Columbia cu 54% urmată de Peru cu 30% şi Bolivia cu 16%. De la mijlocul secolului XIX s-a extins coca şi în India, Java şi Ceylon (azi Sri Lanka), Africa. In prezent este interzisă exportarea semnţelor de coca din frunzele căreia se extrage alcaloidul numit cocaină. Frunzele de Coca uscate contin intre 0,5 si 1,3 procente alkaloide, din care trei sferturi sunt constituite din Cocain. Pe deasupra frunzele mai contin hidruri de carbon, calciu precum si proteine, fier, vitamina A si B2. Efectul lor este tonifiant, renumit, fiind folosite pe vremuri pentru a ajuta impotriva foamei, oboselii sau frigului. De asemenea sunt foarte utile in combaterea efectelor boii “inaltimii”, adica a unui nivel de oxigen scazut in aer. Asta inseamna ca sustin preluarea de oxigen, ceea ce poate ajuta mult si in cazul celulelor atacate de cancer, sau cu scop preventiv, de protejare a lor. In Peru ceaiul “Mate de Coca” este deja o bautura nationala. Ceaiul se vinde gata pregatit, in plicuri care contin cite un gram din frunza de Coca uscata. Nu s-a constatat ca acest ceai ar crea dependenta de “cocaina”. De altminteri, unul din des speculatele aspecte de catre medicina alopata in legatura cu toxicitatea lor, este de fapt de mult clarificita de medicul Paracelsus: “Dozajul este totul”. Depinde ce cantitate se consuma dintr-o planta. Cel putin empiric, s-a constatat ca frunzele de coca au efecte benefice in cazurile de dureri de burta sau de dinti, tulburarile de tensiune si reumatism. In orice caz indienii folosesc “coquita” cum ii spun ei, aproape la orice: supozitoare din coca contra hemoroizilor, ceai de coca ca protectie contra racelilor, frunze de coca puse pe piele pentru accelerarea vindecarii ranilor. Cit de mult este efect concret al plantei, si cit de mult este placebo, nu se stie inca exact. Important este ca planta de coca ajuta. 


Ganoderma lucidum, Reishi, (Ling Chi)





 Cu greu se poate gasi o alta ciuperca cu efecte asemanatoare si cu un spectru atit de larg de aplicare ca si Reishi. In China aceasta ciuperca este denumita si Ling Zhi, adica ciperca nemuririi. Extractul din a-ceasta ciuperca ajuta la oxigenarea singelui, avind efecte benefice asupra functionarii inimii, pecum si a-supra vaselor de singe. O alta foarte mare calitate a Reishi este faptul ca sustine, stimuleaza si intareste sistemul imun. Tocmai de aceea este de foarte mare ajutor in cazurile de infectii, alergii sau afectiuni ale sistemului imun. Aceste calitati se datoreaza in primul rind substantelor active continute in aceasta ciu-perca :triterpene si polizaharide. Triterpenele inhiba histamina si astfel au rol antialergic. Deasemenea triterpenele au o structura foarte asemanatoare Cortizonului si astfel intervin eficace in cazurile de inflamatii. Polizaharidele au rol de stabilizator al sistemului imun. Reishi mai joaca un rol important in vindeacrea herpesului zoster. Reishi sprijina de asemenea ficatul in functiile sale de detoxificare a singelui. De asemenea se foloseste des in timpul chemoterapiilor in scopul de a diminua efectele secundare ale acestora, precum si ajuta la refacerea leucocitelor, eritrocitelor si trombocitelor dupa terminarea unei chemoterapii. Datorita sustinerii functiilor de dezintoxicare ale ficatului, sint influentate si bolile de piele. Reishi poate fi folosit cu succes in cazurile de hepatita cronice. Reishi ajuta si la cresterea productiei de Interleukin 1 si exercita un efect inhibitor in dezvoltarea celulelor canceroase, fara a avea efectele secundare ale chemoterapiei. Interleukinul este o proteina care este pro-dusa in mod normal de organismul uman si care activeaza leucocitele. Un tratament cu Interleukin 2 - de sinteza - poate costa pana la 100,000 dolari in timp ce consumul ciupercilor nu depaseste un dolar zilnic. Studii recente arata ca Reishi au si alte efecte cum ar fi: analgesic, antiinflamator, oxidant, antiviral prin cresterea secretiei de interferon, scade tensiunea arteriala, tonifiant al inimii, scade colesterolul, expectorant si antitusiv, protector al ficatului si detoxifiant, protector impotriva radiatiilor din tratamentul cancerului, antibacterial si contra SIDA. Reishi contin calciu, fier si fosfor, vitaminele C, D si B inclusiv acid pantotenic (vitamina B5), esential pentru functionarea sistemului nervos si al glandelor suprarenale. Nu in ultimul rand extractul de Reishi (80%) combinat cu Ginseng (20%) este un excelent remediu impotriva oboselii si al insomniilor.  

     Ciuperca Ganoderma Lucidum conţine câteva sute de elemente active cu efecte asupra sistemului imunitar care fac din ea o ciupercă medicinală de excepţie. Pe lângă proteine, vitamine şi aminoacizi, polizaharide, triterpenoide, acizi graşi şi alcaloizi, este bogată în diferite forme de beta-glucani (1,3D si 1,6D), binecunoscuţi pentru efectele lor anticancerigene şi imunomodulatoare. In Japonia este cunoscuta sub denumirea de Reishi. In China sub denumirea de Lingzhi. Japonia a inclus această ciupercă în lista tratamentelor contra cancerului, întrucât s-a dovedit că poate inhiba angiogeneza, inhibă metastazarea, induce apoptoza (moartea celulelor canceroase). Dar efectele benefice ale ciupercii Reishi nu se opresc la cancer. Are efecte pozitive asupra circulaţiei sanguine, asupra colesterolului şi glicemiei. Acţionează protector la nivelul celulei hepatice, ajută la echilibrarea hormonală, con-tribuie la regenerarea celulelor nervoase, are efect detoxifiant. Reishi are o istorie în Asia de peste 5000 ani. Ganoderma e considerată "Regele plantelor", "Planta tinereţii", "Planta lui Dumnezeu" şi e cunoscută ca planta cu putere de detoxifiere rapidă. 

Principalele proprietăţi ale Ganodermei sunt: purificarea sângelui, eliminarea toxinelor, protejare, amplificarea puternică a funcţiei rinichilor, tonic cardiac, stabilizator al tensiunii sanguie, tonic general, antitusiv, expectorant, sedativ, curăţa colonului şi antitumoral. Ea acţionează ca un purificator al sângelui, detoxifiant, diuretic, protector al ficatului, regulator al intestinelor, tonic cardiac, stabilizator al tensiunii sanguine, tonic general, antitusiv, expectorant şi antitumoral. Cele mai multe dintre bolile cronice şi acute se datorează dezechilibrului organismului, determinat de acumularea de toxine.Ganoderma are capacitatea de a ne oferi o verificare medicală şi de a descoperi bolile ascunse în organism. Ea va elimina apoi toxinele permiţând corpului să devină cel mai bun doctor care, prin intermediul sistemului imunitar natural, să trateze o întreagă gamă de boli. Această ciupercă roşie cu pojghiţă strălucitoare a devenit o speranta pentru milioane de oameni din lume. Daca o persoana este sanatoasa, este de preferat sa se mentina aceasta stare a organismului de-a lungul intregii vieti, iar Ganoderma poate ajuta la atingerea acestui obiectiv.

Componenta fitochimica: polizaharidele, care fortifica sistemul imunitar, si germaniul organic,care mareste cantitatea de oxigen absorbita de singe, sustine metabolismul si impiedica degenerarea tesuturilor (antioxidant puternic). Principalele proprietati ale Ganodermei sunt: purificarea singelui, eliminarea toxinelor, protejare, amplificarea puternica a functiei rinichilor, tonic cardiac, stabilizator al tensiunii sangvine, tonic general, antitusiv, expectorant, sedativ, curatarea colonului si antitumoral. In urma experimetelor clinice efectuate de dr. Shigeru Yuki s-a dovedit ca Ganoderma isi datoreaza eficienta proprietatilor sale de baza, adica: scade nivelul colesterolului si grasimilor din singe; reduce nivelul zaharului din singe si reface funcţiile pancreasului; scade cantitatea lipidelor din singe si stabilizeaza membrana globulelor rosii; datorita adenozinei continute, poate diminua numarul trombocitelor (plachetelor sanguine) si riscul formarii trombilor (cheagurilor de sânge), astfel putindu-se impiedica aparitia trombozei; imbunatateste functia cortexului si a glandelor suprarenale, contribuind la mentinerea echilibrului sistemului endocrin; creste capacitatea naturală de vindecare a organismului; ajuta organismul sa isi formeze un sistem imunitar puternic; impiedica degenerarea celulelor si a tesuturilor; previne senilitatea, mentinind starea de tinerete a organismului; reduce efectele secundare ale medicamentelor antihipertensive; impiedica degenerarea organelor; impiedica aparitia alergiilor provocate de diferiti antigeni, prin inhibarea mastocitelor secretante de histamina; previne si trateaza cancerul; inhiba metastazarea celulelor canceroase; impiedica moartea subită a pacientilor de cancer, cauzata de embolism; inhiba tromboza si dizolva trombii de la nivelul peretilor arteriali; protejeaza impotri-va efectelor secundare ale citostaticelor, sporind astfel eficienta acestora; amelioreaza durerile provocate de cancer; analgezic; activitate antialergică; efect

bronhito-preventativ, determină regenerarearea epitheliului bronhial; antiinflamator; antibacterial, contra Staphylococci, Streptococi şi Bacillus pneumoniae (prin stimularea activitatii sistemului imunitar); antioxidant, activitate antitumorala; efect antiviral, prin stimularea producerii de interferon; scade presiunea sanguina; intensifica proliferarea celulelor nucleate a maduvei osoase; tonic cardiac, reduce nivelul colesterolului; intensifica metabolismul miocardic, si amelioreaza hemodinamica coronariana; diminueză activitatea anticolinergica centrala si periferica pe sistemul nervos, reducind astfel efectele cofeinice, relaxind musculatura; intensifica activitatea imunitară (NK) in vitro; expectorant si antitusiv; activitate anti-HIV in vitro şi in vivo (efecte benefice la SIDA); imbunatateste functia adrenocorticala; mareste productia de interleukin-1; mareste producţta de interleukin-2. (Extras de la United Kingdom Cancer Research Institute).

    Ganoderma conţine mai mult de 200 de elemente active care pot fi împărţite în 3 categorii:  30 % elemente solubile în apă, 65% elemente solubile organic, 5% elemente volatile.   

    Polizaharidele şi germaniul organic îmbunătăţesc capacitatea naturală de vindecare a organismului şi fortifică sistemul imunitar. Ele au proprietăţi antitumorale împiedicând degenerarea organelor interne şi întărind celulele din ţesuturi. Aceste elemente determină creşterea nivelului de oxigen din sânge şi facilitează eliminarea celulelor moarte şi a toxinelor solubile în apă. Adenozina  impiedica formarea de cheaguri în sânge, îmbunătăţeşte circulaţia sanguină, scade nivelul de colesterol, reduce grăsimile, îmbunătăţeşte funcţionarea cortexului şi a glandelor interne determinând menţinerea echilibrului endocrin, reglează metabolismul, aduce starea de tinereţe şi de energie în corp şi menţine echilibrul PH-ului din sânge. Adenozina întăreşte sistemul digestiv, împiedică alergiile datorate antigenilor, reduce colesterolul. Triterpenoidele fortifică sistemul digestiv şi construieşte protecţia împotriva alergiilor cauzate de antigene. Reduce colesterolul şi conţinutul de substanţe grase, activează nucleele celulelor. Esenţa ganodermică întinereşte ţesuturile organismului, conservă funcţiile organismului, menţine starea de tinereţe, vindecă problemele pielii şi înfrumuseţează pielea. Este totodată eficientă pentru uzul extern în tratarea rănilor, a ulceraţiilor mucoasei bucale şi pentru oprirea sângerării.

     Conform cercetărilor efectuate de medicul japonez Dr. Kazuhiko Asai, Ganoderma conţine

800- 2000 p.p.m. de Germaniu, ceea ce reprezintă de 4- 6 ori mai mult decat conţinutul de germaniu din Ginseng. Compusul de germaniu dizolvat în apă este diferit de celelalte medicamente. Bazată pe teorii ale fizicii moderne, ştiinţa medicală a creat biochimia cuantică. Corpul uman este compus din celule cu potenţial electric. Scanările undelor creierului sunt folosite pentru a diagnostica diferite boli ale acestuia prin comparaţia diferenţelor de potenţial electric. Atunci când un organism devine disfuncţional, potenţialul electric se modifică. Germaniul schimbă potenţialul anormal într-unul normal datorită faptului ca este un semiconductor neutru. Să luăm de exemplu celulele canceroase. Când acestea se dezvoltă foarte repede, potenţialul electric de la nivelul membranei celulare creşte. În acest moment, dacă elemente componente ale germaniului sunt în apropiere, acestea vor urmări electronii celulelor canceroase schimbindu-le potenţialul, obţinându-se o stare de echilibru, astfel oprind evoluţia bolii spre starea malignă şi metastază. Germaniul acţionează asupra medicamentelor bazate pe oxigen molecular organic favorizând dehidrogenarea şi creşterea nivelului de oxigen în organism. Noi mâncăm pentru a avea energie şi pentru a supravieţui. Procesul metabolic transformă substanţele nutritive pentru a genera energia necesară organismului. Produşii finali ai acestui proces sunt dioxidul de carbon şi hidrogenul. Dioxidul de carbon este expirat, iar hidrogenul este combinat cu oxigenul inhalat, rezultând apa ce va fi eliminată din corp. Pentru a regla aceste pierderi, este necesară o cantitate foarte mare de oxigen. Deoarece compusul organic este în strânsă legătură cu hidroge-nul, germaniul are o funcţie de dehidrogenare, acţionând ca o reacţie oxigen-hidrogen ce se va autolimita ulterior. Această funcţie a germaniului favorizează folosirea mai eficientă a oxigenului din sânge. Germaniul organic este eliminat în 20-30 de ore din organism sub formă de hidroxil-germaniu. În urma experimentelor clinice (efectuate de Dr. Chirotaka Tenaka) pe animal (şobolani), după o expunere la radiaţii până la reducerea cu 50% a numărului de globule albe şi roşii, aceştia au fost injectaţi cu o soluţie ce conţinea germaniu organic. După 2 săptămâni, numărul de globule albe şi roşii s-a refăcut complet, mai mult, deşi măduva osoa-să fusese distrusă din cauza radiaţiilor, ea şi-a reluat funcţiile. După această perioadă de timp nu s-au mai găsit urme ale germaniului în corpul animalelor. Germaniul conţinut în Ganoderma măreşte cantitatea de oxigen absorbită de sânge de până la 1,5 ori; îmbunătăţeşte circulaţia sângelui; poate susţine metabolismul şi împiedică degenerarea ţesuturilor; antioxidant specific ce reduce radicalii liberi şi efectele secundare ale câmpului electromagnetic; întăreşte sistemul imunitar; echilibrează nivelul glucidelor în sistemul sanguin; optimizează potenţialul electric al celulelor; previne degenerarea funcţională. Germaniul organic este eficient în tratamentul următoarele afecţiuni: ateroscleroza; encefaloragie şi complicaţiile sale; epilepsie; hemiplegie; ulcer gastric; tulburări de menopauză; boli cardiace ( angina pectorală)  şi hepatice; psihoza senilă; reumatism cronic; sindromul Raynaud; ca analgezic pentru bolnavii de cancer.

   Efecte ale germaniului organic în organism: scade vâscozitatea sângelui; catifelează pielea şi îmbunătăţeste culoarea tenului; din cauza nivelului crescut de oxigen, creşte capacitatea de concentrare şi dispare senzaţia de oboseală; dispare căscatul; elimină rapid efectele intoxicaţiei cu monoxid de carbon; stimulează circulaţia sângelui la nivelul extremităţilor; este eficient în accidentele vasculare cerebrale, crescând cantitatea de oxigen la nivelul creierului; produce un somn adânc şi liniştit; previne recidiva tumorilor maligne după intervenţii chirurgicale (suprimă activitatea celulelor canceroase şi previne metastazarea, are un efect mai puţin vizibil în fazele terminale ale cancerului); conduce la o stare de confort psihic; ameliorează simptomele cauzate de afecţiuni ale prostatei; persoanele cu o stare generală bună cărora li se va administra germaniu pot înregistra o creştere a capacităţii mentale, a energiei, a imunităţii. Este, de asemenea, eficientă în cazul sindromului de oboseală acută sau cronică, a exerciţiilor fizice intense, durerilor gastrice şi a tulburărilor excreţiei. Dacă se administrează împreună cu alte medicamente clasice, poate reduce efectele adverse ale acestora. Ganoderma s-a dovedit a fi eficientă şi în tratarea unor boli dificile: bolile ale căror cauze nu pot fi identificate; bolile care, deşi au cauze cunoscute, nu pot fi tratate cu medicamente clasice. De exemplu, hipertensiunea arterială este determinată de factori multipli, însă este mult prea complicată evidenţierea surselor acestora şi eliminarea lor. Chiar dacă medicamentele antihipertensive pot diminua simptomele, sursa acestora nu poate fi determinată. Pentru bolile ce nu pot fi vindecate în mod adecvat cu ajutorul medicinei clasice, care nu pot fi diagnosticate sau care nu pot fi tratate prin intermediul medicamentelor alopate, Ganoderma poate fi considerată un preţios panaceu, putând trata cu succes aceste variate afecţiuni enigmatice, eliminând de la bază cauza acestora. Folosită în mod constant, poate elimina cauzele multor boli.

          Aceste efecte denotă faptul că Ganoderma conţine multe elemente active ce funcţionează interactiv. Conform studiilor efectuate la Universitatea din Kinki (Japonia), principalele proprietăţi sunt acelea de a îmbunătăţi circulatia sangvină în tot corpul, îl detoxifiază, îmbunătăţeşte metabolismul, sporeşte vitalitatea şi stimulează imunitatea organismului. Poate să pară ciudat faptul că Ganoderma poate atât să crească cât şi să scadă tensiunea arterială. Aceste efecte se datorează faptului că poate armoniza funcţiile organismului, sporind capacitatea naturală de vindecare a acestuia şi întărirea sistemului imunitar, în special în cazul persoanelor de vârstă mijlocie.


Garcinia cambogia





Familia: Clusiaceae

Genul: Garcinia

Specia: cambogia

Nume comune: citrin, gambooge, BrindalBerry, Gorikapuli, HCA, Hydroxycitric acid, Malabar Tamarind, Vrikshamla (numele sanscrit)
Sinonime: Gutta gamba, Gummigutta, Tom Rong, Gambodia, Garcinia Morella, Kankusta.
Aria de raspindire: sud-estul Asiei, Africa centreala si de vest, India

   Garcinia cambogia se intilneste mai ales in sudul Indiei si Indonezia. Este tipica padurilor tropi-cale. Mai este cunoscuta si sub numele de Malabar-Tamarinde sau Dovleac indian, dupa forma fructelor. Acestea sint comestibile, dar sint foarte acre. Coaja fiarta inse este mult mai placuta, si poate fi intilnita ca si componenta in Curry. Garcinia contine in fruct acizi hidroxid-citronici (HCA).

   In medicina traditionala indiana fructul este folosit in edeme, menstruatie intirziata, constipatie si contra parazitilor intestinali. Se mai folosea si contra reumatismului. In 1965 cercetatorii au descoperit ca fructul are calitati de sustinere a slabirii. Rezultatele au fost atit de surprinzatoare si convingatoare, incit Hoffmann-La Roche a declansat o serie de cercetari si studii, precum si un patent asupra HCA. Doar ca patentele asupra produselor naturale se pot impune greu, astfel ca in scurt timp au aparut si alte firme interesate de aceasta tema. Astfel incit Hoffmann-La Roche a incetat studierea si cercetarea plantei, desi aceasta este intradevar foarte promitatoare in directia scaderii in greutate! Vorba aceea : Daca nu sint bani, nu-i nici interes. In ultimii ani au aparut o gramada de produse pentru slabit, bazate de Garcinia, avindu-se in vedere mai ales calitatea ei de a “taia” apetitul, precum si aceea de inhibare a absorbtiei si sintetizarii grasimilor, colesterolului si trigliceridelor. Cu ajutorul HCA surplusul de glucide este imediat transformat in energie. De asemenea HCA este un inhibator lipogenezic, incetinind sintetizarea grasimilor din hidrocarburi si proteine. In mod normal surplusul de proteine se depoziteaza in organism sub forma de glicogen (in ficat si muschi). In functie de necesitate glicogenul este mai tirziu transformat in energie. Interesant este si faptul ca Garcinia „taie“ in primul rind do-inta de a minca dulciuri si stimuleaza senzatia de satietate. In practica, aceasta teorie pare foarte plauzibila. Substantele din Garcinia de fapt inhibă tendinţa corpului de a transforma excesul de zahăr in grăsimi alimentare. Acizii hydroxycitronenici sint inhibitori eficienti al acizilor graşi de sinteza (Lowenstein, 1971), prin faptul ca furnizeaza acetilcoenzima A, care blocheaza formarea acizilor graşi.Toate aceste constatari fac ca planta sa joace un rol major in diatele de slabire, si nu sint raportate efecte secundare.


Ginko biloba, Silberpflaume sau Fächerbaum (germ.)





Familia: Ginkgophyta. Este o „planta fosila“. Provine din estul Asiei. Este o planta de vara, deci iarna isi pierde frunzele. Ajunge pina la o virsta de aprox. 100 de ani si poate creste pina la 40 de metrii inaltime. In Asia este de mult folosita ca aliment. Se folosesc semintele, care insa trebuiesc fierte. Se foloseste si in amestec cu orezul in cantitate mica. Coaja tare a semintelor trebuieste inlaturata. Semintele contin 37,8% hidruri de carbon, 4,3% proteine, si 1,7% grasimi. Un supradozaj poate duce la otraviri. Folosirea frunzelor ca mijloc de vindecare este cunoscuta in China deja de peste 2000 de ani. Se folosesc la tratarea astmei,  bronsitei, degeraturilor, gonoreei, bolilor de piele, tusei, afectiunilor stomacale, tuberculozei, si este considerata ca fiind o planta-minune. In fitoterapia moderna Ginkgo (semintele si extractul din frunze) se foloseste cu precadere ca mijoc de sustinere a circulatiei singelui. Datorita acestei calitati se foloseste Ginkgo si in cazurile de glaucom. De asemenea o serie de studii releva utilitatea Ginkgo in cazurile de arterioscleroza. Motivul pentru care Ginkgo obtine astfel de rezultate este, se pare, continutul inalt de flavonide si terpenoide. Acestea din urma sunt sub o forma speciala (Ginkgolide si Bilobalid) continute numai in Ginkgo. Un studiu recent releva eficacitatea Ginkgo si in cazul dementei. Controversata este inca eficacitatea Ginkgo in cazurile de tinitus si deficienta de auz.


Glycyrrhiza glabra, Lemn dulce,

G. uralensis , Gan Cao (chin.)





Familia: Fabaceae

Nume comune: Gan Cao, Iriqsus, Kan T'Sao, Kan Ts'Ao, Liquirita, Madhuka, Meyankoku, Mi Ts'Ao,  Regaliz, Sus Maikik

Aria de raspindire: Siberia, Mongolia, China si Japonia

Numele farmaceutic: Radix Glycyrrhizae Uralensis
Proprietati si actiuni documentate prin studii: anodina, antioxidanta, antispasmotica, antiinfla-matorie, depurativa, diuretica, emolienta, estrogenica, expectoranta, pectorala.

Substantele chimice din planta: acid acetic, Acetoin, Acetol, Acetophenone, Alpha-terpineol Aluminum, Anethole, Apigenin, acid ascorbic, Asparagine, Benzaldehyde, acid benzoic,

Benzyl-alcohol, Beta-sitosterol, Butan-1-ol-2-one, Butan-1-ol-3-one, Butane-2,3-diol, acid butanoic, Butylphthalate, Butyric-anhydride, Calcium, Camphor, acid caproic, Carvacrol, Choline, Chromim, Cobalt, alcool cumic, Decane, acid decanoic, Difurfuryl-ether, Dihydro-5,5-dimethyl-2(3h)-furanone, alcool Dimethyl-phenylethyl, Docosane, Dodecane, acid dodecanoic, Eicosane, EO, Estragole, Estriol, Ethyl-linoleate, Ethyl-linolenate, Ethylpalmiate, Ethyl-phenol ,Ethyl-phenylacetate, Eugenol, Fenchone Formononetin, Fructose, Furfural, Furfuryl-acetate, alcool Furfuryl, Furfuryl-butyrate,

Furfuryl-formate,F urfuryl-propionate, Furyl-methyl-ketone, Gamma-butyrolactone,

Gamma-heptalactone,Gamma-hexalactone, Gamma-nonalactone, Gamma-octalactone, Geraniol, Glabrene, acid glabric, Glabridin, Glabrol, Glabrolide, Glabrone, Glucose, Glycocoumarin, Glycyrin, Glycyrol, Glycyrram, acid glycyrrhetic, acid glycyrrhetinic, Glycyrrhetol,G lycyrrhi-oflavanone, Glycyrrhisoflavone, acid Glycyrrhizic, Glycyrrhizin, Glyzaglabrin, Glyzarin, Guaiaco, Hederasaponin-c, Henicosane, Heptadecane, Heptane-1,2-diol, acid heptanoic, Heranol, Herniarin, Hex-trans-3-en-ol, Hexadecane, acid hexadecanoic, Hexa-ecyl-acetate, Hexan-1-ol, Hexanoic-acid, Hexanol, Hexyl-formate, Hispaglabridin-a ,Hispaglabridin-b, Indole, Iron, Isobutylaipate, Isoglabrolide, Soglycyrol, Isoliquiritin, Isomucronulatol, Isoneoliquiritin, Isoschaftoside, Isoviolanthin, Kumataenin, Lavandolol, Liohalcone-a, Licochalcone-b, Licoflavonol, Licoisoflavanone, Licoisoflavones, acid licoric, Licuraside, Licuroside, Lignin, Linalool, Linalool-oxides, Liqcoumarin, Liquirazide, acid liquiritic, Liquiritigenin, acid liquoric, Magnesium, Maltose, Manganese, Methyl-ethyl-ketone, Methyl-hexa-decanoate,

Methyl-hexanoate, Myrtenal, N-methyl-2-pyrrolidone, N-nonacosane, N-tetradecane, Neoiuiritin, Neosoliquiritin, Nonadecane, acid nonanoic, O-acetyl-salicylic-acid, O-cresol, O-methoxy-phenol,

O-tolunitrile, Octacosan-1-ol, Octadecane, Octanoic-acid, P-cymenol, P-methoxy-phenol, acid palmitic, Pentadecane, acid pentadecanoic Pentan-1-ol, acid pentanoic, Phaseollinisoflavan, alcool Phenethyl, Phenol, Phenyl-acetaldehyde, acid phenylpropionic, Phosphorus, acid Propinic, Pyrazole, Rhamnoisoliquiritin, Rhamno-liquiritin, acid Salicylic, Schaftoside, Silicon, Stigmasterol, Sucrose, Sugar, Ter-in-1-en-4-ol, Tetracosan-1-ol, Tetracosane, acid tetradecanoic, Tetramethyl-pyrazine, Thiamin, Thujone, Thymol, Tiglaldehyde, Tin, Tricosane, Tridecane, acid tridecanoic,

Trimethyl-pyrazine, Umbelliferone, Undecane, acid undecanoic, Zinc.

    Planta perena ce creste aproximativ 40 de centimetri in inaltime. Infloreste din Iunie pina in August, iar semintele se maturizeaza din Iulie pina in Octombrie. Florile sunt hermafrodite. Planta prefera lumina si solul cleios. Partea utilizata medicinal este radacina, care se poate folosi si ca indulcitor in alimentatie. Este fiarta in apa pentru a se extrage componentul dulce din ea. Acesta poarta numele de glycyrrhizin, si este de 50 de ori mai dulce decit zaharul. Radacina se culege toamna devreme, de preferat de la plante de 3-4 ani, si se usuca pentru o folosire ulterioara. Florile sunt alterative si expectorante. Planta este rezistenta la frig pina la -15 grade Celsius. Planta are un soi de relatie speciala cu anumite bacterii, cu ajutorul carora se reuseste fixarea nitrogenului in nodulii radacinei. Semintele se pot pune la inmuiat 24 de ore in apa calda si apoi plantate primavara sau toamna in solarii. Se inmulteste insa si din radacina, prin divizare. Gan Cao este considerata in TCM una dintre primele 50 de plante ca actiune medicinala. Este situata la egalitate ci Ginsengul si Angelica sinensis. Trebuieste avut in vedere insa faptul ca, folosita in exces, poate provoca disfunctii cardiace si hipertensiune acuta. Radacina este un tonic dulce care stimuleaza hormonii corticosteroidali, neutralizeaza toxinele si echilibreaza nivelul glicemiei in singe. Mai are de asemenea calitati antibacteriene, antiinflamatorii, antiflogistice, antispasmodice, antitusive, emoliente, expectorante si laxative. Intern este folosita in terapia afectiunii Addison, a astmei, tusei si racelilor, precum si a ulcerului peptic. Extern este folosita pentru a trata acneele, vinataile si alte leziuni. Este inclusa in aproape toate retele TCM, deoarece se crede ca armonizeaza si directioneaza efectele celorlalte ingrediente. Pe de alta parte nu este recomandata folosirea ei impreuna cu unele plante, cum ar fi Daphne genkwa, Euphorbia pekinensis si Corydalis solida. Mareste toxicitatea unor componente chimice cum ar fi efedrina, salicilatul, adrenalina si cortizonul. Nu se prescrie femeilor insarcinate sau persoanelor cu tensiune sangvina mare, cu afectiuni ale rinichilor sau celor carora li se administreaza medicamente bazate pe digoxin. Dozele excesive provoaca retentia apei si hipotensiune. In general nu se recomnda persoanelor care sufera de hipertensiune. Gan Cao sustine glandele adrenale si stimuleaza astfel productia de hormoni din cortexul adrenal. Astfel sustine productia de estrogen si are si un efect stabilizator in perioadele in care se iau pilule anticonceptionale. Gan Cao este catalogata ca fiind excelenta pentru plamini si splina. Este foarte des folosita si contra afectiunilor cum ar fi astma, tusea, ulcere duodenale sau stomacale, hepatita, isterie sau intoxicatiile alimentare. De asemenea este un excelent antioxidant. Curata colonul, diminueaz spasmele musculare si sporeste fluiditatea mucozitatilor din plamini si bronhii. Datorita faptului ca are efect hormonal similar estrogenului, poate modifica timbrul vocii. De asemenea unele studii au certificat ca Gan Cao stimuleaza productia de interferon. Tonifica splina si sustine Qi (in conceptia TCM, energia corpului). Un alt aspect foarte important este acela ca Gan Cao modereaza si armonizeaza calitatile altor plante, fiind, daca vreti, un fel de catalizator blind. Aceasta , sustine TCM, pentru ca Gan Cao patrunde in toate cele 12 canale primare (pricipiu de baza in TCM, care se refera des la aceste 12 canale, sau meridi-ane, daca vreti) si astfel favorizeaza patrunderea si a altor plante. In pricipiu, Gan Cao se recomanda tuturor, femei sau barbati, si in practic toate afectiunile, ca adjuvant. Foarte multi autori desemneaza Gan Cao ca cel mai puternic tonifiant existent. Mai ales in privinta sistemului

muschi-schelet. Efectul antiinflamator al Gan Cao se extinde practic asupra intregului corp, atit extern cit si intern. De asemenea Gan Cao stimuleaza sistemul imun si il ajuta sa faca fata practic tuturor atacurilor patogene externe. Daca cineva cauta o planta care sa aiba un spectru larg de actiune tonifianta, protectoare, care sa mentina sanatatea si sa vindece afectiunile, atunci cu siguranta Gan Cau, sau Glycyrrhiza glabra, sau Lemn-dulce, dupa cum vreti sa o numiti, este solutia ideala.


Gynostemma pentaphyllum, Jiaogulan, Frauenginseng (germ.),

Amachazuru (jap.), xianxao (chin.), Sweet Tea Vine                                                                                                                                                                                               

Familia: Cucurbitaceae.

   Deoarece procentul de persoane care traiesc peste 100 de ani, in regiunea chineza Guizhou este surprinzator de mare, in urma cercetarilor facute de savantii chinezi a fost descoperit faptul ca in aceasta regiune se consuma zilnic un ceai facut din planta Xianxao (in chineza = planta nemuririi) mai cunoscuta sub denumirea de Jiaogulan. Substantele active se gasesc in frunze, si anume importante Saponine (gypenoside, asemanatoare cu cele din Ginseng), deasemenea microelemente, aminoacizi, proteine, polizaharide si vitamine. Jiaogulan contine de patru ori mai multe saponine decit Ginseng (28 in Ginseng si 82 in Jiaogulan). Ceaiul de Jiaogulan actioneaza asupra stressului, diminuindu-l si reducind nervozitatea si avind efecte sedativ si antispasmodice. Deasemenea este foarte util diabeticilor, reducind grasimile si zaharul din singe. Reduce colesteroul LDL si trigliceridele. Actiunea antioxinanta a plantei se exercita prin stimularea enzimei Superoxidimuaze. Sistemul imun este intarit prin sustinerea limfocitelor. Jiaogulan mai are utilitate in ateroscleroza, afectiuni ale ficatului (hepatite), bronsite cronice si ca foarte bun tonifiant. De asemenea este folosit contra astmei, ulcerului peptic, bronsitei si cancerului. Este considerata ca una dintre primele zece plante ca efect tonifiant. Prin studii s-a constatat ca Jiaogulan stimuleaza inima, prin cresterea puterii de pompare a acesteia, si astfel imbunatateste tensiunea arteriala. Deasemenea arterele sunt “dilatate” astfel incit singele circula mai usor. Este interesant ca glicosidul Ginsenosid Rh12 este un inhibator tumoral eficace. Prin efectul de stimulare a globulelor albe, Jiaogulanul este foarte important si ca sustinere a sistemului imun in timpul sau dupa terminarea unei chemoterapii. Despre Jiaogulan se spune in China ca “actioneaza ca Ginseng-ul, dar este mai buna decit acesta”. Gustul ceaiului este dulce-acrisor. Planta poate fi cultivata si la noi (este o planta cataratoare) fiind rezistenta iarna pina la -18 grade. Are nevoie de un loc cu umbra, nu in plin soare. Pentru perioada de iernare, in ghivece, planta poate fi tinuta si in casa, caz in care frunzele se pastreaza mai departe. Frunzele se pot folosi si verzi, in salate, avind un gust placut.


Harpagophytum procumbens, Gheara dracului,

Teufelskralle (germ.), Devil’s Claw (engl.)




Familia: Pedaliaceae.

   Provine din stepele Namibiei si din Africa de sud. Substantele de baza sunt irido-idglicoside (Harpagosid, Harpagid si Procumbid), fenolpropanoide (Acteosid, Triterpene, Flavonide), acizi grasi nesaturati si acid clorogen. Pentru terapie se folosesc radacinile secundare, astfel incit planta cu radacina principala se pastreaza si poate creste mai departe, producind noi radacini laterale, secundare. Aceste radacini sunt uscate si macinate. Din pacate aceasta planta este serios amenintata cu disparitia iar cultivarea ei in afara Africii este problematica. Se foloseste in afectiuni ca : inflamatii articulare, reumatism, dureri de spate, artroze si guta. Stimuleaza de asemenea sucul gastric si fierea. Prin aceasta are efect stimulator asupra ficatului si pancreasului, ceea ce duce si la o scadere a tensiunii sanguine. Efectele tratamentului se observa abea dupa 2-4 saptamini, si se recomanda de 2-3 ori pe an cite o cura de 4 saptamini.


Ilex paraguariensis, Mate




Familia: Aquifoliaceae
Sinonime: Ilex paraguayensis , I. paraguensis, I. mate, I. domestica, I. sorbilis

Nume comune: Yerba maté, maté, erva mate, congonha, erveira, Paraguay cayi, Paraguay tea, South American holly, matéteestrauch, erva-verdadeira, Jesuit’s tea, hervea, caminú, kali chaye.
Parti folosite: frunzele
Proprietati si actiuni principale: energizant, tonic general, elimina grasimile, inhiba apetitul, detoxifica singele, stimuleaza digestia, curata intestinele, stimuleaza cordul, imbunatateste memoria, analgezic, promoveaza fierea, laxatv, promoveaza transpiratia, combate sinuzita si alergiile.

Dozajul standard: frunze – infuzie - o cana de 2 - 3 ori pe zi; capsule – 1 - 2 gr de doua ori pe zi.
Proprietati si actiuni documentate stiintific: antiinflamator, antioxidant, antispasmodic, stimulant al bilei, stimulant general, thermogenic (mareste arderea grasimilor), vasodilatator.

Proprietati si actiuni documentate traditional: antialergic, antidepresiv, inhiba apetitul, detoxifica singele, cardiotonic, stimulant al sistemului nervos central, digestiv, hipotensiv, calmant nervos, neurastenic, neuroprotector, purgativ.

Contraindicatii: contine cafeina, deci a nu se administra celor alergici la aceasta substanta. Nu se recomanda a se consuma excesiv (poate provoca cancer al esofagului sau cavitatii bucale). A nu se administra persoanelor care iau medicamente pentru inhibarea MAOIs (vezi mai jos).

Interactiuni cu alte medicamente: Nu sint documentate. In orice caz, poate potenta inhibatorii monoamin-oxidazei (MAOIs).

   Yerba mate este un arbore de marime mijlocie, circa 20 de metri inaltime. Creste in zonele mai inalte, intre 700 -1000 de metri peste nivelul marii. Are flori albe din care apar ulterior bobite rosii, negre sau galbene. In medicina traditionala sint folosite frunzele, din care se prepara un ceai celebru. Este originar din America de Sud (Paraguay, Brazilia, Argentina si Uruguay), dar intre timp este cultivat in multe alte regiuni cu clima tropicala de pe glob.

   Yerba mate este folosita din timpuri imemoriale de catre indigenii din America de Sud. In secolul 16, Juan de Solis, un explorator spaniol, scria ca indianii Guarani din Paraguay fierbeau frunzele de Yerba Mate si consumau ceaiul contra oboselii. Metodele de preparare a frunzelor in vederea utilizarii lor pentru ceai difera de la o regiune la alta. In general frunzele sunt ori oparite ori tinute deasupra focului, metode prin care se dezactiveaza enzimele din frunze. Planta salbatica are o aroma deosebita, care nu este prezenta la plantele din culturi controlate. Brazilia si Paraguay sunt principalii furnizori de Yerba Mate. Culegerea frunzelor se face intre Mai si Octombrie. Ceaiul de Mate care se gaseste in comert in mod curent provine aproape in exclusivitate din culturi controlate (mai ales din Paraguay si Uruguay). In America de Sud exista o intreaga cultura a bautului de ceai de Mate, asemanatoare cu cea din China sau Japonia in ceea ce priveste ceaiul negru sau verde. Este des utilizat ca depurativ, stimulant nervos si al sistemului muscular, contra afectiunilor digestive, colicilor renali, depresiunilor, oboselii si obezitatii. In Europa ceaiul de Mate este folosit pentru slabit, contra oboselii fizice si mentale, depresiunilor nervoase, durerilor reumatice si oboselii sau asteniei. In USA este recomandat contra artritei, durerilor de cap, hemoroizilor, retentiei de fluide, obezitatii, oboselii, stressului, alegiilor, febrei mari precum si ca detoxificant general.

    Substantele cele mai importante din Mate sint xantinalcaloizii (caffein, theobromin si theophyllin), saponionele si acidul chlorogenic (10%). Mai sint prezenti steroli (ergosterol si colesterol), precum si unele saponine noi, denumite matesaponine. Despre saponine se stie deja de mult ca sunt stimlanti ai sistemului imun. Frunza mai este bogata in vitamine si aminoacizi. Frunza contine caffeina intr-un procent de 0,7% pina la 2%. Utilizarea plantei contra oboselii se datoreaza in primul rind continutului de caffe-ina. Utilizarea plantei ca si cardiotonic se poate pune pe seama theophyllinului care este un stimulant al sistemului muscular. Toate cele trei xantine (theobromine, caffeine si theophylline) au efect diuretic. In Yerba Mate mai gasim: alpha-amyrin, alpha-terpineol, acid arachidic, beta-amyrin, acid butyric, acid caffeic, caffeine, 5-o-caffeoylquinic acid, calcium, carotene, acid chlorogenic, choline, chlorophyll, chrysanthemin, cyanidin-3-o-xylosyl-glucoside, cyanidin-3-glucoside, uleiuri esentiale, eugenol, gera-niol, geranyl acetone, guaiacin b, indole, inositol, ionone, acid isobutyric, acid isocapronic, acid isochlorogenic, acid isovaleric, kaempferol, acid lauric, levulose, linalool, acid linoleic, matesaponins, acid neochlorogenic, nerolidol, acid nicotinic, nudicaucin c, octan-1-ol, acid octanoic, acid oleic, acid palmitic, acid palmitoleic, pyridoxine, quercetin, raffinose, safrole, acid stearic, tannins, theobromine, theophylline, trigonelline si acid ursolic. In privinta scaderii greutatii corporale, un studiu elvetian din 1999 efectuat pe material uman raporteaza ca Yerba Mate poate fi benefica prin actiunea ei termogenica, deci de ardere a grasimilor din corp. Un alt studiu a certificat aceste efecte, insa aici s-au folosit si Guarana si Damiana in combinatie du Yerba Mate.  Aceasta combi-natie a avut ca efect si crearea senzatiei de satietate a subiectului, pe o perioada mai lunga de timp. Studiile clinice au relevat ca Yerba Mate inhiba ipioxigeneza, o enzima implicata in inflamatii sau afectiunile inflama-orii. Alte studii confirma actiunile de relaxant muscular si de stimulare a fierei, precum si cea de inhibare a ingustarii vaselor de singe. Un studiu american recent (2002) arata ca Yerba Mate inhiba activitatea oxidazei monoaminice (MAO) la 40-50%, acest fapt fiind util in afectiuni cum ar fi depresia, lipsa de concentrare sau afectiunile de tip emotional, Parkinson, afectiunile extrapiramidale, hipertensiunea sau renuntarea la fumat. Si calitatile de antioxidant au fost certificate prin numeroase studii. S-a demonstrat ca un ceai din frunze inhiba peroxidarea lipidica, in mod special cea a LDL (low-density lipoprotein). Aceasta (oxidarea LDL) este considerata ca fiind principalul factor in patogeneza aterosclerozei. Un alt studiu a aratat ca Yerba Mate inhiba si formarea produselor AGEs, cu un efect egal celor avute de medicamentele sintetizate in acest scop. Formarea AGEs ia parte la dezvoltarea complicatiilor provocate de diabet.

    Yerba mate este o parte a istoriei Americii de Sud, unde ceaiul de Mate este consumat mai mult decit cafeaua. Persoanele adulte in Uruguay, de exemplu, consuma anul intre 9 si 10 kilograme de ceai (frunze uscate). Dar si consumul exagerat poate avea rezultate negative. Consumul exagerat de Mate poate duce la cancer al cailor aerodigestive (esofag) cu 1,6-4 % mai mare risc. Aceste efecte se pun pe seama continutului bogat de tanini din planta (7-14%), consumati la o temperatura ridicata (ceai fierbinte). Cu toate aceste studii, cultura ceaiului de Mate nu s-a schimbat in America de Sud. Ceva nou a aparut totusi, multi dintre bautorii de ceai incepind sa adauge lapte la ceaiul de Mate, in ideea ca laptele “leaga” taninii, reduce temperatura ceaiului si diminueaza efectele posibil negative. In USA ceaiul de Mate a intrat puternic pe piata in ultimii ani, si asta probabil datorita faptului ca foarte multi americani sufera de obezitate. S-au constatat in ultima perioada si citeva cazuri de ”adulterare” a ceaiului, prin introducerea de alte plante, ca de exemplu frunzele de Mango, in ceaiul de Mate. Astfel de lucruri pot fi foarte neplacute, caci alte plante pot avea efecte secundare, negative. Este bine ca la procurarea ceaiului de Mate sa se caute o sursa,  o firma cunoscuta ce fiind serioasa. In ultima vreme si organizatiile raspunzatoare cu calitatea produselor s-au implicat in controlarea si certificarea calitatii ceaiurilor de Mate.