Două scrisori în legătură cu siguranţa naţională – armele biologice

Prima scrisoare adresată la data de 03.10.2001

domnului Ministru al Apărării Rudolf Scharping

domnului Ministru de Interne Otto Schilly

Sursa : http://www.wissenschaft-unzensiert.de/med1_9.htm

 

Scrisoarea este semnată de:

HP Helmtrud Harnack , Nimmerfallstr.6, 81925 München ;

Coreferent Dr.med. H. M.Schreiber, medic pentru sănătate publică, microbiologie şi epidemiologie infecţioasă, Arabellastr.5, Raum 133c, 81925 München


   Cele două scrisori sunt scrise la mai puţin de o lună de zile după atacul "terorist" din 11.09.2001 din America. Atmosfera de panică, revoltă şi dezorientare a dus la apariţia unor idei care mai de care mai alarmiste, dacă nu chiar năstruşnice, cum ar fi un atac terorist cu arme biologice. Desigur, cei care se pricep să manevreze şi să tragă foloase au căutat imediat să profite la maximul de pe urma acestei poveşti. Astfel s-a născut în Germania (şi nu numai aici) ideea unei vaccinări generale contra variolei, agent patogen care se ştie că poate fi folosit ca "armă biologică".

 

   În revista „Focus“ din 01.10.2001 a apărut un articol legat de vaccinări, sub titlul „Mehr Dampf im Labor“ (Activitate sporită în laboratoare). În acest articol se relatează despre crearea şi punerea la dispoziţia populaţiei de vaccinuri contra variolei. În Germania vaccinarea contra variolei a fost oprită în 1984. Din anul 1985 nu s-au mai efectuat vaccinări contra variolei.

   Cercetarea genetică foloseşte aceste virusuri de variolă, virusuri de vaccin, în scopul unor terapii genetice. Tocmai de aceea cercetătorii care lucrează în acest domeniu sunt şi astăzi în continuare vaccinaţi contra variolei. Există un test diagnostic de sânge, un aşa-numit test de neutralizare, cu ajutorul căruia se poate releva dacă la o persoană un anumit vaccin mai oferă protecţie, deci imunitate contra unui virus. Acest test, spre exemplu, este curent folosit la persoanele care lucrează în cercetarea genetică şi în cultivarea de virusuri de variolă. Aceste persoane trebuiesc din nou vaccinate în cazul în care prin sus-amintitul test se constată că nu mai există o imunitate contra virusului variolei.

   În 1996 mi-a fost şi mie efectuat, de către domnul Profesor Doctor Czerny, şeful Intitutului german pentru cercetarea variolei din München, un astfel de test de neutralizare. Eu fusesem vaccinată în 1944 şi respectiv 1955 în cadrul campaniilor obligatorii de vaccinare de la acea vreme. După 40 de ani de la aceste vaccinuri, în urma testului s-a constatat că încă mai eram imună la virusul variolei, cu o valoare de 8, în timp ce o imunitate este a fi considerată ca existentă dela de la valoarea de 4.

   Virusurile din vaccinuri la fel ca şi virusurile din natură, rămân toată viaţa activi în organism!

   De aceea este util, din motive de sănătate precum şi din motive financiarea, efectuarea unui astfel de test de neutralizare, efectuat la toate persoanele care au fost deja în trecut vaccinate contra variolei, pentru a se putea constata dacă mai există o suficientă protecţie (imunitate) contra virusului variolei, respectiv pentru a se putea şti câte şi care anume persoane necesită o revaccinare.

   Astfel s-ar putea aduce liniştea şi siguranţa în rândul populaţiei în privinţa folosirii virusului variolei ca şi armă biologică. Deoarece în articolul mai sus amintit din „Focus“ se relatează şi asupra gravelor efecte secundare pe care vaccinul le poate produce (inflamaţii ale creerului, cu consecinţe extrem de grave pentru sănătate) nu ar mai fi, în cazurile unde imunitatea persită încă, necesară o nouă vaccinare. Astfel se pot reduce atât costurile cât şi riscurile inutile la adresa sănătăţii populaţiei.

   Teste pentru a se constata dacă mai există încă prezentă o „protecţie prin vaccin“ în organism, nu  se efectuează în mod normal. Există ipoteza conform căreia vaccinurile oferă o imunitate limitată în timp, deşi din practică se ştie că şi după 40 de ani (vezi cazul meu personal - aproape o viaţă întreagă) această imunitate persistă.

   După aprobarea unor noi vaccinuri, la care tocmai se lucrează, nu se poate şti cu ce efecte secundare (ireversibile) vom avea de a face în timp în cazul acestora. În cazul unei noi vaccinări a populaţiei va trebui să se folosească material pentru vaccinuri din 1970 şi 1978, deşi Organizaţia mondială a sănătăţii a suspendat aceste vaccinuri ca urmare a gravelor riscuri pe care le aduceau sănătăţii.

   Un alt element deosebit de important care trebuieşte neapărat avut în vedere este faptul (de mult timp bine cunoscut) că vaccinurile nu impiedică o infecţie, molipsire, o nouă infecţie respectiv o nouă molipsire şi îmbolnăvire (vezi Comuncatul Institutului Robert Koch din 02.05.2001). Respectiva boală infecţioasă, contra căreia se vaccinează, evoluează mai departe sub-clinic, şi tocmai de aceea boala nu mai este recunoscută, sau erupe doar foarte slab. Şi totuşi cei vaccinaţi pot mai departe purta şi transmite virusul! Nu trebuie trecut cu vederea nici faptul că aceştia (vaccinaţii) pot transmite virusul şi prin sânge (fenomen cunoscut deja din hepatita B, C sau HIV).

    Astfel vaccinaţii infectaţi pot devenii un pericol pentru societate prin răspândirea nesesizată a agentului patogen. Vaccinaţii pot deveni în acest mod în Germania „purtători umani de arme biologice”. În vederea cercetărilor pentru vaccinuri în Germania se vaccinează mai ales pisicile. Foarte frecvent apar cazuri de variolă la posesorii de pisici sau alte persoane care care s-au zgâriat şi astfel infectat în contact cu pisicile vaccinate. Persoanele respective fac parte atât din categoria vaccinaţilor cât şi din cea a nevaccinaţilor, la care doar o simplă zgârietură a unei pisici vaccinate declanşează o reacţia ca în urma vaccinului. La animalele bolnave a fost mereu relevat faptul că este vorba despre virusul din tulpina MVA, care este folosit în cercetare şi care a fost pentru prima oară aprobat în 1978.

   În literatura ştiinţifică de specialtate se găsesc grămezi întregi de lucrări asupra „încercărilor” efectuate pe pisici. Interesant aici este şi faptul că la infectaţii cu variolă „de pisică” nu se relatează niciodată despre analize de sânge care să confirme o imunitate existentă. Rezultatele analizelor de sânge sunt întotdeauna păstrate secret! În literatura medicală veterinară se găsesc relatări şi asupra altor animale care s-au infctat de la pisici vaccinate, şi de asemenea că aceste alte animale au infectat la rândul lor animale sau pe stăpânii acestora.

   În consecinţă, dacă avem o rată mare de vaccinare la oameni şi la animale, nu se va mai putea recunoaşte de unde anume provine agentul patogen şi cum anume s-a răspândit el. Acesta este principiul armei biologice cu vaccinuri. Boli infecţioase după vaccinare sau în timpul acesteia pot apare şi după ani de zile, când absolut nimeni nu se mai gândeşte la aşa ceva.

    În articolul din „Focus“ se atenţionează şi asupra faptului că nu toţi infectaţii se îmbolnăvesc mortal. Virusul, virusul vaccinului este „inteligent“. Se înmulţeşte încet, fără a fi recunoscut. Tocmai şi de aceea virusul vaccinului de variolă este foarte potrivit ca armă biologică. Nu trebuieşte uitat că pentru producerea de vaccinuri trebuiesc cultivaţi virusuri de vaccin care sunt identici cu cei folosiţi ca şi armă biologică. Toate virusurile însă, chiar şi cele din vaccinuri se pot înmulţi doar în corpul viu, de om sau animal, după contact şi transmiterea prin sânge. Altfel ei mor relativ repede, chiar şi aşa-numitul virus AIDS. Şi apropos, virusurile pentru vaccinuri sunt în permanenţă modificaţi genetic.

   În anul 2000 a fost făcut cunoscut în Australia, în timpul experimentării unui nou vaccin pe şoareci, cât de periculoase şi imprevizibile pot fi virusurile modificate pentru vaccinuri. Tocmai şoarecii sunt gazde naturale pentru foarte multe virusuri, printre care şi variola, dar şoarecii sunt numai purtători ai virusului, ei neîmbolnăvindu-se. De aceea şoarecii sunt folosiţi pentru experimente şi ca şi armă biologică. Ei sunt mereu folosiţi ca armă biologică şi utilizaţi în războaie. Despre acest lucru a relatat şi Profesorul Kurth, preşedintele Institutului Robert Koch.

   Vă rog să analizaţi, dacă nu este mai raţional financiar şi mai bine pentru liniştirea populaţiei efectuarea unui test de sânge general pentru evidenţierea existenţei „imunităţii“. Pe deasupra trebuiesc luate în considerare gravele efecte secundare, fiind cunoscut faptul că vaccinul contra variolei a fost complect retras din uzanţă de către Organizaţia mondială a sănătăţii în 1978, iar în Germania în 1984.

   Virusurile variolei nu sunt eradicate prin vaccinare, aşa cum se susţine (fals) mereu. Mai degrabă este aşa, că prin cultivarea virusului pentru produceea de vaccinuri şi prin vaccinare s-a obţinut de fapt rezultatul opus, supravieţuirea şi răspândirea virusului! În plus virusul poate deveni mereu mai agresiv şi imprevizibil.

   Pentru toate celelalte vaccinuri este suficientă o certificare a creşterii titerului de anticorpi după efectuarea vaccinului, contra componentelor vaccinului, fără a se împiedica o infecţie sau îmbolnăvire, chiar şi în cazul vaccinurilor cu material ADN, astfel fiind certificată eficacitatea vaccinului. Dar în cazul vaccinului contra varilolei este necesar ca materialul viu din vaccin să se înmulţească încet în organism, fără a provoca o boală virală. Siguranţa unui vaccin trebuieşte astfel evaluată, ca în urma vaccinării să nu se producă nici o afecţune acută sau gravă. Deci vaccinurile şi vaccinarea nu pot împiedica o infecţie sau o boală. Acestea pot însă apare mai târziu în timp, fără a fi recunoscute.

   Statisticile, chiar şi cele noi de după Legea protecţiei prin vaccinare (din Germania) nu arată, din păcate, o distribuire a cazurilor de îmbolnăvire între persoanele vaccinate şi cele nevaccinate. 

    Vă rog să analizaţi propunerea mea asupra unui test diagnostic de sânge pentru cercetarea  imunităţii şi siguranţei populaţiei. Pentru aceasta se poate lua legătura cu laboratorul de referinţă pentru variolă.

   Domnul Dr. Faulde, de la Institutul sanitar central al Armatei germane din Koblenz şi care este responsabil cu supravegherea agenţilor patogeni şi stoparea „lanţului infecţios“, a atenţionat, în Bundesgesundheitsblatt 2001, 44:116-11136, Editura Springer, asupra măsurilor igienice defectuoase din Germania în ceea ce priveşte combaterea infecţiilor, lucru care este posibil prin încetăţenirea periculoasei concepţii conform căreia datorită vaccinărilor nu mai există pericol infecţios.

   În primăvara lui 2001 discuţia asupra vaccinării în cazul febrei aftoase a arătat că răspândirea şi transmiterea agentului patogen poate fi împiedicată prin măsuri igienico-sanitare adecvate. Iar noua febră aftoasă izbucnită în Anglia în vara anului 2001 a fost provocată de animalele vaccinate! Virusul respectiv este caloric labil şi nu se poate înmulţi în mod natural vara, pe căldură. Înainte de izbucnirea epidemiei de febră aftoasă din Anglia, vaccinul ajunsese la armată. Se poate spune că un „război biologic a fost inscenat în Anglia, şi a fost transmis în alte ţări ca urmare a măsurilor igienice defectuoase.

    În Legea protecţiei prin vaccinare este menţionat că fiecare vaccin este o „lezare corporală“. De aceea vaccinarea trebuie să fie voluntară. Sau voluntară sub presiune. Căci prin producerea fricii şi panicii cu ajutorul mass-media se obţine prin „constrângere“ (frică şi panică) acceptarea vaccinării, deci acceptarea benevolă a lezării integrităţii corporale!

   Vaccinarea inutilă în cazul confirmării existenţei imunităţii prin testul de sânge poate aduce cu sine răniri corporale şi daune ireparabile pentru sănătate. Nemai vorbind de economia financiară care se poate astfel face.

    Vaccinurile şi vaccinarea nici nu duce la eradicarea agentul patogen şi nici nu îl elimină din organism. Iar siguranţa şi sănătatea populaţiei este suprema obligaţie a statului.

   Vă rog să fiţi amabil a-mi confirma primirea aceste scrisori şi a mă onora cu un răspuns.

 

Cu respect,

Harnack

 

    O săptămână mai târziu Doamna Harnack adresează o scrisoare asemănătoare şi conducerii landului Bavaria (Bayern)

 

Scrisoare în legătură cu protejarea populaţiei contra armelor biologice

adresată la 10.10.2001

domnului Prim-ministru al Landului Bavaria  Dr. Stoiber

domnului Ministru de Interne al Landului Bavaria  Dr. Beckstein

Sursa: http://www.wissenschaft-unzensiert.de/med1_8.htm

 

   Landul Bavaria doreşte să dezvolte o strategie de apărare pentru protecţia populaţiei. În cadrul acestei strategii un rol important urmează să îl ocupe campaniile de vaccinare contra diferiţilor agenţi patogeni, pentru a se putea preîntâmpina pericolul folosirii armelor biologice. Însă landul Bavaria este în Germania unul din landurile cu cele mai puţine proiecte de cercetare finanţate guvernamental (deci independente, nu direct finanţate de către industria farmaceutică). În mod deosebit Comisia bavareză de etică s-a lăsat „orbită“ de estimările pozitive făcute de concernele farmaceutice în privinţa protecţiei oferite de vaccinare, lucru care este valabil şi pentru autorităţile administrative.  

   Legea protecţiei prin vaccinare a fost astfel formulată, încât populaţia să fie pusă „sub presiune“ şi determinată să accepte voluntar lezarea integrităţii corporale prin vaccinare, iar legea în sine este astfel concepută încât pentru eventualele prejudicii aduse sănătăţii răspunde vaccinatul şi nu vaccinatorul sau producătorul! În mod oficial NU POT EXISTA DAUNE PROVOCATE DE VACCINURI!

   Medicii sunt stimulaţi financiar ca „ajutoare executive“ în răspândirea epidemiilor. Campaniile permanente de vaccinare susţin în fapt o continuă răspândire a agenţilor patogeni, aşa cum este în cazul vaccinărilor contra rujeolei, oreionului, rubeolei şi varicelei unde se folosesc agenţi patogeni vii, sau în cazul vaccinurilor unde se folosesc părţi ale agentului patogen (virusuri „slăbite“). Prin vaccinuri boala nu mai este , sau este foarte slab vizibilă, totuşi agentul patogen este în continuare răspândit!

   Foarte semnificativă este în acest sens statistica bavareză asupra rujeolei. În cazul unei afecţiuni atât de infecţioase, apar (în mod ciudat) doar 1-3 cazuri pe săptămână, fără însă a se specifica dacă bolnavii au fost sau nu anterior vaccinaţi, sau dacă boala a fost provocată de un virus „sălbaec“ (liber, din natură). Prin vaccinare se ascunde, printre altele, şi numărul real al bolnavilor infecţioşi.

   La data de 11 Octombrie se va declanşa o campanie de vaccinare în şcolile elementare din Unterschleißheim, cu scopul de a preîntâmpina o apariţie a rujeolei. Necesitatea unui al doilea vaccin este motivată prin faptul că în ciuda vaccinărilor anterioare apar totuşi prea frecvent cazuri de rujeolă. În realitate se doreşte vânzarea a mai multor vaccinuri şi astfel se „susţine“ un război biologic, fie prin vaccinarea antirujeolică, fie prin o nouă vaccinare antivariolică sau prin alte vaccinuri.

    Bavaria doreşte a se profila ca un land avansat mai ales în proiectele de cercetare farmaceutică. Dar prin aceasta industria farmaceutică nu aduce un venit mai mare din impozite în casa landului, căci până să vină termenul la care trebuiesc plătite impozitele, se efectuează rapid vânzări şi fuzionări de firme. În Bavaria se efectuează şi cele mai multe experimente cu vaccinuri pe animale. Animalele sunt de asemenea în mod automat exterminate în cazul prezumţiei unui pericol epidemiologic. Însă bolile provocate prin vaccinare sunt, printre altele răspunzătoare şi pentru BSE.

   Cea mai bună metodă de răspândire a unei boli este cu ajutorul animalelor de companie, mai ales a pisicilor vacinate. Şoarecii nu mai sunt lucrativi, datorită măsurilor igienico-sanitare moderne.

   Institutul german pentru cercetarea variolei se află în München. Aici se efectuează permanent experimente pe animale şi pe oameni, sub mantia acoperitoare a „protecţiei sănătăţii”.  Din Bavaria sunt, începând cu 1978, virusuri pentru vaccinuri de varicelă răspândiţi în toată Germania, camuflaţi sub termenul generic de „proiecte de cercetare”.

   Ori prin aceasta se poate ajunge treptat la apariţia unei noi epidemii, în urma căreia se pot din nou recomanda vaccinări şi vinde din nou vaccinuri. Strategiile de vaccinare contra hepatitei B au fost elaborate în Bavaria. Şi tot Bavaria s-a angajat foarte activ în vaccinarea contra febrei aftoase. Industria farmaceutică a dezvoltat strategii care au avut ca scop „prepararea” fermierilor în aşa fel încât să solicite singuri vaccianrea animalelor. În Anglia febra aftoasă a fost înscenată printr-o vaccinare. Se vorbeşte chiar despre o nouă variantă virală. O astfel de „nouă variantă” nu poate apare decât prin crearea de noi vaccinuri. Totuşi în Anglia nu au fost efectuate vaccinări după apariţia febrei aftoase, acolo fiind un lucru foarte cunoscut faptul că prin acestea de fapt epidemia este în continuare susţinută.

   Guvernul bavariei are datoria de a asigura protecţia populaţiei contra atacurilor teroriste cu arme biologice şi de a crea strategii de apărare corespunzătoare. Dar pentru aceste strategii este mai înainte necesară o clarificare a simtomaticii bolilor, precum şi o analiză a măsurilor

igienico-sanitare necesare. Metodele de diagnostic au fost neglijate, deoarece prin vaccinuri bolile respective nu mai sunt recognoscibile. Medicii trebuiesc din nou „şcoliţi“ intensiv, pentru a putea recunoaşte bolile infecţioase. De asemenea ar trebui să ne pună pe gânduri faptul că medicii însuşi nu vor să se vaccineze. Ei ştiu foarte bine că prin vaccinare şi prin permanenta „împrospătare“ a vaccinărilor, sistemul imunitar este subminat, slăbit. Pe de altă parte, cu cât mai multe vaccinări se vor efectua, cu atât mai siguri pot fi medicii că nu vor fi niciodată şomeri! Reclama agresivă pentru vaccinare, uneori chiar şi în WC-urile cabinetelor medicale, nu mai este de mult un element informativ, ci o metodă de a determina oamenii să accepte de bună voie lezarea integrităţii corporale.

   Periodic se vorbeşte despre noi epidemii. mai corect ar fi să se vorbească despre noi epidemii provocate de arme biologice, adică vaccinurile. Pe uşile blindate ale depozitelor de vaccinuri ale industriei farmaceutice se poate citi: „Atenţie, arme biologice“ sau alte inscripţii asemănătoare!

   Autorităţile de resort ale statului german ştiu foarte bine că prin vaccinuri nu se obţine altceva decât o nouă epidemie, premeditat creată şi răspândită. Experţii în vaccinuri lucrează de regulă în strânsă legătură cu industria farmaceutică, adică cu locul unde se produc vaccinurile. Dacă aceşti experţi pot fi consideraţi ca buni consilieri independeţi, în cadrul unei acţiuni de creere şi dezvoltare a unor strategii de protecţie a populaţiei contra armelor biologice, desigur că este un lucru deosebit de îndoielnic. Acelaşi lucru este valabil şi pentru experţii concernelor farma.

   Însuşi preşedintele STIKO (comisia germană care aprobă vaccinurile şi campaniile de vaccinare), anterior activ în cadrul OMS (Organizaţia mondială a sănătăţii) precum şi membrii acestei comisii fac doar recomandări asupra vaccinurilor, însă nu au nici o responsabilitate pentru aceste recomandări. Comisia STIKO recomandă un vaccin de îndată ce acesta este acceptat pentru piaţă, pentru „desfacere“. Iar pentru eliberarea acestor aprobări se îngrijesc tot membrii comisiei STIKO. OMS a devenit o organizaţie economică. OMS trebuie să creeze „scopuri“ (de exemplu eradicarea agenţilor patogeni) pentru a putea supravieţui, chiar şi dacă aceste „scopuri“ nu pot fi atinse. Prin vaccinuri sunt introduse în organism şi substanţe, ca de exemplu Thiomersal, care provoacă daune sănătăţii. Şi o serie de alte substanţe, componente ale vaccinurilor şi care nu sunt declarate pot fi astfel larg răspândite în populaţie, cu scopul de a o împuţina.

   (Nota Qui bono: în original în text: „um die Bevölkerung zu reduzieren“ – adică „pentru a reduce populaţia“.)

   Prin vaccinuri nu agenţii patogeni sunt eradicaţi sau eliminaţi, ci oamenii!

   Vă rog să verificaţi şi analizaţi, care sunt măsurile efective şi eficace pentru preîntâmpinarea răspândirii bolilor infecţioase. Vă rog să nu vă lăsaţi orbiţi de vorbe frumoase, promisiuni şi formulări de limbaj „inspirate“. Şi Primul Ministru al landului are el însuşi copii şi nepoţi, dar ca „tată“ al landului este răspunzător pentru toţi copii din landul Bavaria!

 

Cu stimă,
Harnack

 

Helmtrud Harnack,
Heilpraktikerin,
Nimmerfallstr. 6,
81245 München.

Doamna DoctorHarnck face referie în prima scrisoare la o Conferinţă a Institutului Robert Koch, din care am extras citatul de mai jos.

 

Ce se îmtâmplă după un vaccin?

extras din Comunicatul Institutului Robert Koch din 02.05.2001

Citat după Dr. med. Gernot Rasch, secretarul Comisiei STIKO:

   „O persoană vaccinată  poate, în condiţii nefavorabile, să se infecteze şi îmbolnăvească sau să facă o infecţie subclinică. În această perioadă poate să fie purtător şi transmiţător al agentului patogen. Pe deasupra, există boli în cazul cărora vaccinul împiedică o îmbolnăvire, dar nu poate împiedica o „colonizare“ a mucoaselor de către agentul patogen (de ex. Difetria - anti-toxina, pneumoccocii şi meningoccocii). Măsuri speciale conform IfSG (§34) sunt luate numai în cazul bolilor clinice în anumite tipuri de boli infecţioase (de ex. rujeolă, oreion, varicelă – aliniatul 1), în cazul existenţei agenţilor patogeni ai afecţiunilor intestinale (aliniatul 2) şi contra persoanelor cu care se ia contact în cazul locuiţelor în comun(cămine, aziluri, hoteluri, etc.) în cazul anumitor afecţiuni (rujeolă, sau oerion, aliniatul 3). Excepţii pot deci Oficiile de sănătate locale, când în cazul prevăzut la aliniatul 3 este vorba despre persoane vaccinate.

   Pentru rubeolă şi varicelă nu sunt prevăzute excepţii nici pentru persoanele vaccinate.”

Comentariul Doamnei Harnack: „Prin vaccinare este posibilă transmiterea agentului patogen la nevaccinaţi, iar în acest fel omul este transformat în armă biologică!”

 

Comentariu Qui bono: Ar fi multe de comentat aşa că mai bine vă las pe Dumneavoastră să mai citiţi încă o dată cu atenţie aceste două scrisori.

   Având în vedere nivelul (poziţiile din structura statului german) la care sunt adresate aceste scrisori, nu pot să cred că Doamna Harnack s-a apucat să scrie baliverne.

   Doar o singură remarcă doresc a face: deseori am citit cum că noi, nevaccinaţii, sau opozanţii vaccinării „profităm“ de pe urma celor „mulţi“ care se vaccinează, şi de aceea suntem (rămânem) şi noi sănătoşi. Ei bine, Doamnelor şi Domnilor, se pare că tocmai cei vaccinaţi sunt un pericol de a ne îmbolnăvi pe noi, „ne-credincioşii“.

   Pe viitor voi întreba persoanele cu care intru în contact, dacă s-au vaccinat sau nu! Pentru că în cazul în care s-au vaccinat, va trebui să „păstrez distanţa“ pentru a-mi păstra...  sănătatea.

 

                                                                                                           Traducere : Qui bono